Argeş, 1966 (Anul 1, nr. 4-7)

1966-09-01 / nr. 4

PROLETARI din TOATE TARILE, UNITI-VA ! ANUL I NUMĂRUL SEPTEMBRIE 1960 PITESTI 20 PAGINI 3 LEI P­ribegie Pribeag prin noaptea lunii, neliniştea mă fură. M-am intilnit cu mine la cîte-o cotitură. M-am despărţit in două cu-o pravilă-nţeleaptă. Unul colindă lumea şi celălalt aşteaptă. Ce-aştepţi intre morminte de piatră şi statui? Vorbirea şi cuvîntul din urmă-al nu ştiu cui. S-a luminat de ziuă, ce faci ?Nu ştiu ce fac. Îmi sună parcă ceasul, lasafi-mă să zac. La mine aşteptarea-i a trîmbiţii din porţi Mă voi scula o dată cu cei răniţi şi morţi. N-ai auzit cîntarea sunind în alăute? Aud o alăută: cîntarea nu se-aude. Veni în goană calul să ne aducă veste. Aş vrea să mingii calul că vine din poveste. De cînd te-aştept e-o viaţă, tu calule să vii, eu nu mai ştiu povestea. Tu poate o mai ştii. I fi er­a poveste de noapte-ntr-un prov­erb. Eu mi-am ales de stemă pe steagul meu un cerb. Hai calule-mpreună, să colindăm o dată Prăpăstiile negre din culmi şi lumea toată. TUDOR ARGHEZI , ______________| SENTIMENTUL CELOR DINŢII RĂSPUNDERI (Fotografia : DUMITRU F. DUMITRU) f Sărbătoarea Academiei MIRON NICOLESCU Preşedintele Academiei Republicii Socialiste România Sărbătoarea centenarului Academiei încheie o serie de evenimente de deosebită importanţă pentru viaţa noastră ştiinţifică. în mai 1965, conducerea de partid şi de stat are o primă consfătuire cu oamenii de ştiin- .. iă ai ţării noastre, in iulie 1965, are loc Congresul al 19-1еа al Partidului Comunist Român, în care se discută şi se întocmeşte pa­nul dezvoltării economice în perioada 1966—1970. în realizarea acestui plan, ştiinţa este chemată să joace un rol hotărîtor, atît prin fundamentarea teoretică a descoperirilor, cît mai ales, prin intervenţia sa directă în procesul de produc­­ţie. În toamna anului 1965, are loc o a doua consfătuire a conducerii de partid şi de stat cu oamenii de ştiinţă, în care se discută problema creării unui orga­nism de coordonare şi de planificare a întregii activităţi ştiinţifice sau tehnice, ce se desfăşoară atit în cadrul Academiei, cît şi în cadrul ministerelor. Acest or­ganism se înfiinţează in sesiunea din decembrie 1965 a Marii Adunări Naţionale, sub numele de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Reamintirea acestei succesiuni de fapte este necesară pentru a arăta importanţa pe care astăzi ştiinţa o joacă în viaţa statului nostru. în lumina faptei, sărbătorirea centenarului Academiei capătă o semnificaţie deo­sebită, devenind o sărbătoare a ştiinţei şi a culturii poporului nostru. Nu este lipsit de interes să reamintim aici împrejurările deosebite în care a luat finţă instituţia care astăzi poartă numele de Academia Republicii So­cialiste România. Actul de naştere al acestei Instituţii poartă data de 1 aprilie 1866 şi este semnat, sub formă de decret, de locotenenta domnească a Principatelor Unite. Intitulată modest „Societatea literară română“, sau „Societatea academică română , aşa cum apare în statut, această instituţie nu a fost o creaţie spon­tană, de cabinet, a conducerii de atunci a ţării, ci a constituit actul final al unei îndelungate gestaţii. Cu decenii în urmă, oameni luminaţi ai provincii­lor locuite de români, aceiaşi care au militat pentru unirea acestora într-o singură ţară şi au izbutit, parţial, în 1859, au cerut în acelaşi timp, în mod insistent şi în repetate rînduri crearea unui organism de coordonare, de diri-92%, are şi de încurajare a unei literaturi naţionale, a unor cercetări lingvistice şi istorice. Acest lucru se oglindeşte clar în raportul Ministerului Instrucţiu­ni Publice şi al Cultelor, care însoţeşte decretul amintit mai sus. „In mijlo­­ul preocupaţiunilor de reforme regeneratoare ale ţării noastre, noi trebuie s uităm ceea ce datorim limbii şi literaturii noastre naţionale“ — se spune î­ntre altele, în acest raport. Dar scopul real al instituţiei create era mult mai cuprinzător. Fixarea imbii literare prin încurajarea literaturii naţionale, a cercetărilor privind imba şi originea poporului nostru, trebuiau să constituie nu un scop în sine,­i arme puternice de luptă pentru formarea conştiinţei naţionale, pentru întă­­irea ideii de unitate, pentru desăvîrşirea unirii, care avea să aibă loc cu j­umătate de secol mai tîrziu. . Acest lucru este clar exprimat în şedinţa inaugurală a Societăţii, de la l august 1867, de către Timotei Cipariu: „Am început a ne libera patria, am nceput a ne libera limba. Am început. Domniilor, abia am început, dar nu am terminat; rămîne ca să continuăm şi să terminăm . Societatea Academică Română, devenită în 1879 Academia Romana, şi-a ndeplinit cu cinste această parte a misiunii sale. , Dibuirile, inerente oricărui început, in ceea ce priveşte impunerea istem­ ortografic, au dispărut destul de repede prin întoarcerea înţeleaptă a singurul reper posibil: limba vorbită de popor. _ în primele patru decenii ale existenţei sale, Academia şi-a îndreptat cea mai mare parte a atenţiei şi sforţărilor sale asupra literaturii. 1­0­­. In organizarea sa structurală cuprindea totuşi şi 0 “uLti n Rumba ecţie a fost ilustrată de savanţi de mare renume, ca botanistul D. Brandza, matematicienii Spiru Haret şi Gheorghe Ţiţeica, chimiştii Petre Ponu şi a­u­strali biologii Em. Racoviţă şi Em. Teodorescu şi alţii. Acestea constituie­nsă, exemple izolate ale unor personalităţi care, in mijlocul unei indiferenţe enerale si persistente a conducerii statului şi a unor mari lipsuri, au conti­nuat cu eroism şi cu sacrificii munca lor ştiinţifică începută cu deosebita trălucire în centrele universitare de mare renume în care se formaseră. Schimbarea de structură a statului, în 1947, avea să atragă, ca un coro­­ar firesc, schimbarea de structură a Academiei, intervenită un an mai tim­­iu în 1948. Prin această schimbare, Academia devine o instituţie de lucru, inzestrată cu instituţii de cercetare, cu un corp selecţionat de cercetători, t­oate domeniile importante ale ştiinţelor naturii şi ale ştiinţelor sociale. Astăzi, Academia Republicii Socialiste România are 54 de institute, la are lucrează peste 2 000 de cercetători. Se continuă, cu intensitate şi cu suc­­es cercetările privind limba şi istoria poporului român, trecutul de viaţă şi o luptă pentru conservarea lui fizică şi naţională. Dar în acelaşi timp, se dă atenţie deosebită cercetărilor cu caracter tehnico-ştiinţific. Intr-o măsură oorită, an de an, aceste cercetări se împletesc cu problemele economiei na­­ionale, se dirijează spre rezolvarea problemelor puse de industria noastră, n coordonarea acestor cercetări, un rol deosebit îl joacă Consiliul Naţional­­ Cercetării Ştiinţifice. In programul unitar al cercetării, care face parte­­ din C'ţnT A p n r\ d in i O i tăţile sale, joacă rolul cel mai însemnat. Dar — pentru a parafraza cuvintele lui Timotei Cipariu, amintite mai sus, — aceasta constituie numai un început. Ceea ce facem astăzi, trebuie continuat şi amplificat, căci numai prin ştiinţă se vor putea elibera pe deplin şi omul, şi colectivitatea, căreia îi aparţine. 4In acest număr P­ermanente ale culturii românești Antim Imreanul PAGINA 9

Next