Argeş, 1968 (Anul 3, nr. 1-12)

1968-01-01 / nr. 1

k^ji'csmrmi'tf-'j шщ И ,л ' • •* .гг МШ т»ГЯХ*ф£.}Ч ГШЩ- »ЛГШХМЛ ч_ \ -мшш шт'вжжшдаи' R» I УД.~ Ш!*» ■'» ·у mintea / Cînd t­ te vei lumina cu învăţătură cu luminatele fapte bune te vei uni; mai aleasă naţie pe pă­­mînt nu va fi înaintea ta“. Dintre primii membri ai Transilvaniei, au făcut parte transilvăneni ca Al. Papiu Ilarian, care a fost ales şi preşedinte, A. Trebomiu Lau­­rianu, Aaron Florian, moldoveni ca V. A. Ureche şi B. Pe­­triceicu-Haşdeu, munteni ca Petre Grădişteanu, P. Cernă­­tescu etc. O puternică manifestaţie de solidaritate românească a oferit războiul pentru independenţă din 1877-1878. Acest război n-a fost numai războiul vechii Românii, ci şi răz­boiul Ardealului, Banatului, Crişanei, Maramureşului şi al Bucovinei. în toate aceste provincii s-au organizat, în­dată după începerea ostilităţilor, nenumărate colecte pen­tru susţinerea războiului şi pentru ajutorarea ostaşilor ră­niţi şi a familiilor lor, şi din toate au plecat spre Dunăre însemnate grupuri de voluntari hotărîţi să facă sacrificiul suprem pentru scoaterea adevăratei lor patrii de sub ju­gul otoman. Cercetînd presa vremii şi listele de subscrip­ţii publicate, se poate constata că n-a existat nici un sat, nici un cătun din aceste provincii, care să nu-şi fi tri­mis obolul pentru independenţa României. După victoria de la Plevna, care a relevat pe plan eu­ropean vitejia şi valoarea ostaşului nostru, nimeni nu s-a mai îndoit de apropiata eliberare a tuturor românilor sub­jugaţi. Această constatare, împreună cu aşteptările legate de ea, a dat naştere lozincii lansate în 1884 de ziarul Tribuna de la Sibiu . Soarele pentru toţi românii de la Bucureşti răsare. Principiul unităţii naţionale fiind unanim acceptat, în anul 1891 s-a întemeiat la Bucureşti o societate cultural­­politică, care şi-a făcut din susţinerea şi afirmarea sa o adevărată dogmă : Liga pentru unitatea culturală a româ­nilor. „Liga“, printre ai cărei membri au figurat cele mai reprezentative personalităţi ale culturii şi politicii româ­neşti — V. A. Ureche, A. D. Xenopol, N. Iorga, Barbu Delavrancea, Al. Vlahuţă, G. Coşbuc, Spiru Haret, Victor Babeş, Take Ionescu, Nicolae Filipescu — a desfăşurat una din cele mai largi activităţi naţionale, organizînd nenumă­rate manifestaţii patriotice şi publicînd un imens număr de cărţi şi broşuri pentru relevarea unităţii poporului ro­mân. In 1894, cînd la Cluj se judeca marele proces al frunta­şilor Comitetului naţional care, prin Memorandul din 1892, au îndrăznit să ceară împăratului Austro-Ungariei drepturile cuvenite poporului român din Transilvania, „Liga pentru unitatea culturală a românilor“ a luat cu îndrăzneală apărarea celor acuzaţi izbutind să transforme procesul lor intr-un mare proces naţional, cu adine răsu­net în opinia publică europeană, în 1914, o dată cu izbuc­nirea primului război mondial, Liga îşi schimba numele în Liga pentru unitatea politică a românilor. Ca­ şi Piemontul în procesul de unificare a Italiei, Ro­mânia de la 1862, devenită independentă în 1878, a jucat un rol esenţial în lupta pentru desăvîrşirea unităţii naţio­nale — 24 ianuarie 1859 deschizînd drumul spre 1 decem­brie 1918. Unirea principatelor a fost piatra de temelie trainică, pe care s-a zidit, cu lupte şi cu jertfe, unitatea neamului întreg. VASILE NETEA -V'. г'. Г Dinamica societăţii româneşti Intrată în rîndul ţărilor cu o industrie modernă, în stare să asigure o valorificare superioară a tuturor resur­selor ei naturale şi umane, România s-a impus conştiinţei lumii contemporane prin ritmul deosebit al dezvoltării sale. Faţă de deceniul 1929—1938 — socotit, conform date­lor statistice oficiale, perioada celui mai puternic avint al dezvoltării noastre economice de pînă la Eliberare­a în care ritmul anual de creştere a producţiei industriale a fost în medie de 4 la sută, din 1950 pînă în 1966 el a ajuns în România socialistă la peste 13 la sută. Este un salt uriaş, în stare să demonstreze lumii nesecatele posi­bilităţi de creaţie ale poporului nostru, justeţea şi clarvi­ziunea politicii Partidului Comunist Român. Acest salt este ilustrat de creşterea venitului naţional, în 1966 el a atins un volum de 4,5 ori mai mare decit acela din 1938. Dar saltul acesta apare şi mai clar dacă vom compara ritmul de dezvoltare al industriei româneşti, care în peri­oada 1960—1965 a fost în medie de 13,8 la sută, cu ritmul de dezvoltare al unor puternice state industriale din lu­mea contemporană : 11,6 la sută în Japonia ; 7,4 la sută în Suedia ; 5,1 la sută în Franţa ; 5,8 la sută în R. F. G. ; 5,7 la sută în S.U.A. ; 6,6 la sută în Italia ; 3,3 la sută în Anglia. Marile investiţii făcute în industrie, consecvenţa cu care în cadrul politicii partidului nostru a fost urmărită realizarea repartizării teritoriale a noilor fabrici şi uzine au dus la o însemnată creştere a numărului de salariaţi în economia naţională , de la 2,1 milioane in 1950, la 4,5 milioane in 1966. Pentru zeci de mii de familii au apărut noi posibilităţi de ciştig, însemnate mase ale populaţiei rurale şi-au însuşit intr-un amplu şi sistematic program de calificare, o parte însemnată a cuceririlor tehnologiei moderne. Industrializarea a creat oamenilor posibilităţi, nebănuite mai înainte, de a se bucura din plin de cele mai noi cuceriri ale culturii şi civilizaţiei. Dezvoltarea puternică a industrializării a provocat tot­odată importante prefaceri de ordin demografic. România trăieşte în prezent etapele unui puternic proces de ur­banizare a localităţilor rurale , i au apărut noi oraşe, s-au dezvoltat într-un ritm impresionant cele vechi. De la circa 78 la sută, cît reprezenta populaţia agricolă înainte de război, s-a ajuns la 57 la sută în 1965 şi se estimează ca acest proces să scadă pînă la 50 la sută din 1970. întărirea continuă a potenţialului economic al Româ­niei, înflorirea ei pe toate planurile au determinat con­comitent înmulţirea şi diversificarea relaţiilor ei econo­mice internaţionale pe baza respectării principiilor inde­pendenţei şi suveranităţii, egalităţii în drepturi, neames­tecului în treburile interne, avantajului reciproc, promo­vate de statul nostru cu consecvenţă. în prezent, ţara noastră întreţine relaţii diplomatice cu 77 de state şi re­laţii economice cu peste 100 de ţări. Ea participă la ac­tivitatea a 70 de organizaţii internaţionale cu caracter e­­conomic şi tehnico-ştiinţific, iar volumul comerţului nos­tru extern a sporit cu 75 la sută în intervalul 1960—1966. Poporul român contribuie în prezent, mai mult ca oricîn­d, la făurirea tezaurului de bunuri materiale şi spirituale al omenirii. Experienţa ţării noastre demonstrează cît de puternic acţionează în viaţa unei naţiuni complexul proces al in­dustrializării. Se poate spune că în epoca contemporană factorul hotărî­tor al nivelului culturii şi civilizaţiei unui popor este tocmai gradul de industrializare al ţării sale, potenţialul ei economic, închinată omului, fericirii şi bunăstării sale, politica Partidului Comunist Român de industrializare a dinami­zat toate energiile, a dat strălucire unică perioadei isto­rice pe care o străbatem. Dinamica societăţii noastre con­temporane este semnul puterii de creaţie a poporului (* » У' ч |* Diplomă de naturalizare a compozitorului Luis Vist, semnată de Alexandru Ioan Cu­za Organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii - activitate curentă în toate întreprinderile Activitatea ce se desfăşoară în oricare în­treprindere a cunoscut în cursul anilor de economie planificată o continuă perfecţio­nare, ceea ce a­ făcut ca în ansamblu în­treaga noastră economie să înregistreze rit­muri de creştere din cele mai înalte pe plan mondial. Pe calea înfăptuirii sarcinilor trasate de Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, ANUL 1967 A FOST CEL MAI FRUCTUOS ÎN CE PRIVEŞTE ABORDA­REA UNOR TEZE NOI PRIVIND PERFEC­ŢIONAREA ACTIVITĂŢII DE CONDUCERE ŞI PLANIFICARE A ECONOMIEI NAŢIO­NALE. In acest an au avut loc acţiuni din cele mai importante privind organizarea şti­inţifică a producţiei şi a muncii, rentabili­zarea producţiei, folosirea timpului de lu­cru ; au fost elaborate hotăriri menite să ridice pe o treaptă şi mai înaltă eficienţa economică a întregii activităţi de producţie. Toate aceste preocupări ale partidului şi statului nostru, menite să perfecţioneze for­mele de conducere a vieţii economice şi so­ciale, au fost aprobate cu entuziasm la Conferinţa naţională a partidului, la care am avut prilejul să particip şi eu, ca deleft. Expunerea făcută de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al Parti­dului Comunist Român, a ţinut încordată atenţia noastră prin rigurozitatea ştiinţifică a tezelor prezentate, care au abordat proble­me economice şi sociale într-un spirit crea­tor, izvorât din realitatea vieţii contempo­rane. Alături de ceilalţi delegaţi la Con­ferinţa naţională a P.C.R. am aprobat din inimă toate aceste hotărâri care vor ridica patria noastră pe culmile progresului şi ci­vilizaţiei umane. Pentru că, dacă anul 1967 a cunoscut o vie preocupare pentru ridicarea pe o treaptă superioară a eficienţei economice a activi­tăţii de producţie, trebuie subliniat că tot ce am realizat în acest an nu reprezintă de­cât preludiul la ceea ce va trebui să reali­zăm în anii următori, prin aplicarea măsu­rilor hotărâte în Conferinţa naţională a par­tidului. In întreprinderea la care lucrez, am în­cheiat anul 1967 cu rezultate net superioare celor de anii trecuţi, mai ales în ce priveşte eficienţa economică a activităţii noastre. Baza rezultatelor noastre a stat în seriozi­tatea cu care au fost elaborate şi apoi apli­cate studiile făcute în cadrul acţiunii de organizare ştiinţifică a producţiei şi a mun­cii. Este adevărat că sarcina ne-a fost mult uşurată de faptul că întreprinderea noastră a fost cuprinsă în acele întreprinderi în care, pe baza unei hotăriri a Consiliului de Miniştri, s-au experimentat unele măsuri în vederea creșterii eficienței economice la unele întreprinderi industriale. Felul în care am lucrat, eficienta numeroaselor măsuri a­­plicate sunt oglindite în volumul de acumu­lări deosebit de mare pe care le-am realizat în 1967. De regulă şi în anii precedenţi noi realizam suplimentar circa 1 000 000 lei be­neficiu peste plan, dar în acest an volumul acumulărilor este de circa 6 000 000 lei. Ar fi foarte greu de redat în cîteva rân­duri toate măsurile care au stat la baza a­­cestor succese. Ţin să subliniez numai că ele au avut în vedere PERFECŢIONAREA ÎNTREGII ACTIVITĂŢI DIN ÎNTREPRIN­DERE, de la proiectare la livrare, la toate verigile producţiei care pot accelera sau frâna rezultatele economice. Au fost perfec­ţionate sistemele de informare, structura organizatorică, autogestionarea secţiilor, a­­provizionarea tehnico-materială, tehnologia, normarea muncii,­­ toate laolaltă fiind a­­şezate la baza creşterii eficienţei economice în fiecare sector de producţie. Deoarece unele studii întocmite anul tre­cut au o valabilitate permanentă, ele vor fi aplicate în continuare. Deo­sebit de acestea, se elaborează în perma­nenţă noi studii, pentru ca ACŢIUNEA DE ORGANIZARE ŞTIINŢIFICA A PRODUC­ŢIEI ŞI A MUNCII SA FIE TRANSFOR­MATA INTR-O ACTIVITATE CURENTĂ. Sarcinile de producţie pe care le avem de realizat în 1968 nu ridică probleme de ordin cantitativ. Capacităţile de producţie de care dispunem satisfac volumul sortimentelor dat prin plan. De aceea, direcţia principală a activităţii noastre va fi în acest an REA­LIZAREA CALITATIVĂ A SARCINILOR exprimate prin CREŞTEREA ŞI MAI RA­PIDĂ A EFICIENŢEI ECONOMICE. Rezultatele obţinute pînă acum nu sunt maxime, căci există încă multe rezerve ne­prospectate, cu deosebire în domeniul eco­nomisirii de materii prime şi materiale şi mai ales, specific activităţii noastre, în di­recţia economisirii metalului. Folosirea ra­ţională a forţei de muncă, creşterea indicelui de utilizare a fondului de timp, calificarea şi normarea muncii în acord şi regie, sunt încă elemente care constituie o rezervă im­portantă în realizarea unei productivităţi superioare a muncii. Ne preocupă în mod deosebit folosirea ra­ţională a fondurilor băneşti puse la dispo­ziţie de către stat. In anul care a trecut au fost sesizate încă multe lipsuri în folosi­rea cu chibzuinţă a mijloacelor circulante , au existat supranormative, împrumuturi res­tante, care au generat dobînzi ce au dimi­nuat volumul acumulărilor. De asemenea, nu s-a realizat o ritmicitate optimă a produc­ţiei ; este încă prea mare durat­a ciclului de fabricaţie la unele produse, — fapt care determină o viteză de rotaţie nesatisfăcă­toare a mijloacelor circulante, obligînd în­treprinderea să contracteze împrumuturi ge­neratoare de cheltuieli neeconomicoase. Toate aceste probleme se află în centrul preocupărilor noastre. Ele au fost larg dez­bătute cu ocazia lansării cifrelor de plan pe 1968 şi a rezultat cu claritate că toţi cei care lucrează în aceste verigi ale produc­ţiei vor găsi mijloacele adecvate, pentru ca şi în aceste domenii să facem progresele ce le dorim. Trebuie subliniat în mod deosebit că unul din factorii de bază ai certitudinii noastre în rezolvarea tuturor problemelor ce ne stau în faţă îl constituie faptul că tot mai mulţi salariaţi îşi exprimă părerile lor în vederea înlăturării aspectelor negative ce se mai întîlnesc în întreprindere. Tot mai nu­meroşi simt salariaţii care socotesc proble­mele întreprinderii ca problemele lor pro­prii. Acest nou fel de a gîndi şi a acţiona este izvorât din însuşirea în masă a poli­ticii partidului nostru, care a chemat între­gul popor la înfăptuirea vastului program de perfecţionare a vieţii economice şi so­ciale, la desăvîrşirea construcţiei socialiste în patria noastră. ing. NICOLAE GHEORGH directorul întreprinderii de poduri mehULI şi prefabricate de beton — Pitești^ Automatizarea producției, — semn al revoluției tehnico-științ­ifice. CALENDAR NATIONALA ARGES JL Ж

Next