Argeş, 1975 (Anul 10, nr. 1-4)
1975-03-01 / nr. 1
Calendar eroic La 9 mai 1975 întreaga omenire aniversează 30 de ani de la victoria asupra Germaniei naziste, eveniment de o covârşitoare însemnătate pentru destinele omenirii. Victoria din mai 1915, obţinută prin eforturile şi lupta multor popoare, a încheiat cel mai dramatic capitol din istoria universală — războiul dezlănţuit de hitlerism, care a provocat pierderea a multe milioane de vieţi omeneşti şi a unor incalculabile valori materiale şi culturale durate prin truda atîtor generaţii. Pentru poporul român, ziua de 9 Mai are o dublă semnificaţie : ea este sărbătoarea scumpă a independenţei de stat, proclamată cu 98 de ani în urmă, în 1877, şi, totodată, ZIUA MARII VICTORII ASUPRA FASCISMULUI, cucerite, alături de celelalte popoare iubitoare de libertate, la capătul celui de al doilea război mondial. In această zi întreaga suflare românească, în semn de veşnică preţuire, aduce înaltul său omagiu memoriei tuturor fiilor patriei care şi-au sacrificat viaţa împlinirii idealurilor de independenţă şi libertate. Actul de la 9 mai 1877, s-a legiferat atunci cînd parlamentul ţării a proclamat „independenţa absolută a României“. El s-a produs pe fondul puternicei crize ,a sistemului dominaţiei otomane în Balcani, adîncită de intensificarea mişcării de eliberare a popoarelor, a izbucnirii războiului ruso-turc, din 1877. Dîrzele înfruntări cu oştile turceşti au dus la închegarea prieteniei ostaşilor români, ruşi şi voluntarilor bulgari, prietenie pecetluită cu jertfa lor de singe. Pe cîmpiile de luptă de la Griviţa, Rahova, Plevna, Smîrdan, trupele române au săvîrşit fapte de un înălţător eroism, smulgînd din mîinile armatelor otomane redută după redută, dovadă că poporul român era ferm hotărît să-şi apere cu armele independenţa dobîndită. Cucerirea independenţei naţionale a dat un nou şi puternic imbold dezvoltării economice şi sociale a ţării, a exercitat o profundă înrîurire asupra întregii evoluţii istorice a României moderne, pe drumul progresului social, a permis afirmarea mai viguroasă a poporului nostru ca naţiune de sine stătătoare: încheierea procesului de desăvârşire a unităţii statului naţional român, la 1 decembrie 1918, în realizarea căreia clasa muncitoare, mişcarea socialistă au adus o preţioasă contribuţie, a realizat cadrul naţional şi social-economic pentru dezvoltarea mai rapidă a forţelor de producţie, înmănuncherea energiilor şi capacităţilor creatoare ale întregului popor, unirea pe scară naţională a mişcării muncitoreşti revoluţionare. In acest context intern şi a schimbărilor care aveau loc pe plan internaţional, în ţara noastră se petrec profunde mutaţii în dezvoltarea economică şi socială, se naşte o vie efervescenţă politică, în cadrul căreia un rol tot mai important joacă clasa muncitoare, clasa cea mai avansată a societăţii. Această nouă situaţie duce la vitalizarea luptei pentru apărarea independenţei naţionale, modificîndu-i calitativ conţinutul. Continuînd şi ridicînd pe o treaptă superioară glorioasele tradiţii ale luptei întregului popor, ale vechii mişcări muncitoreşti, Partidul Comunist Român, constituit în mai 1921, s-a afirmat ca luptătorul cel mai consecvent pentru o reală independenţă şi suveranitate. In anii premergători izbucnirii celui deal doilea război mondial, cînd pericolul fascist a crescut, planurile Reich-ului nazist vizînd şi ţara noastră, comuniştii chemau poporul la rezistenţă armată, declarîndu-se gata să apere „cu arma în mină independenţa României, dacă ţara noastră va fi silită să ducă un război naţional de apărare contra imperialismului fascist“. In contextul evenimentelor de atunci sărbătorirea de către masele populare din România a zilei de 1 Mai 1939 s-a transformat într-o puternică manifestare împotriva fascismului şi războiului, numărîndu-se — aşa cum sublinia secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu — printre puţinele manifestări din Europa care au avut loc, în condiţiile cînd fascismul era în ofensivă, după München. Poporul român, sub conducerea comuniştilor, în alianţă cu socialiştii, cu alte forţe democrate, şi-a exprimat voinţa de a face totul pentru a împiedica ascensiunea fascismului, instaurarea dictaturii fasciste în România. Militînd consecvent pentru salvarea fiinţei noastre naţionale, P.C.R. a urmărit cu perseverenţă şi a reuşit să coalizeze, pe baze largi, toate forţele sociale şi politice, interesate, dintr-un motiv sau altul, în ieşirea din războiul hitlerist, alungarea trupelor naziste din ţară şi alăturarea României la coaliţia de forţe antihitleriste. Insurecţia naţională armată, antifascistă şi antiimperialistă din august 1944 a reprezentat actul energic al voinţei întregii noastre naţiuni, strălucită afirmare a hotărîrii poporului român de a zdrobi orice dominaţie străină, de a fi liber şi deplin stăpîn în ţara sa, de a-şi hotărî singur deslinele. Victoria de la 9 mai 1945 a fost obţinută cu preţul eforturilor uriaşe şi al jertfelor imense ale popoarelor care au format coaliţia antifascistă. Istoria a consemnat rolul hotărîtor pe care l-a avut în înfrîngerea Germaniei naziste Uniunea Sovietică, forţa fundamentală a coaliţiei antihitleriste. La victoria din 9 mai 1945 asupra fascismului, poporul român a adus o contribuţie de seamă. Imediat după 23 august 1944, armata română s-a angajat cu toate forţele în războiul antihitlerist, purtînd, alături de armata sovietică, grele bătălii pentru curăţirea întregului teritoriu de trupele hitleriste şi horthyste. Lozinca „Totul pentru front, totul pentru victorie !“, lansată de P.C.R., a unit poporul român în uriaşul efort de război pentru eliberarea deplină a ţării, pentru participarea, alături de Uniunea Sovietică, la eliberarea Ungariei şi Cehoslovaciei, pînă la nimicirea totală a hitlerismului Prin participarea, timp de aproape 9 luni a celor peste o jumătate de milion de ostaşi români, prin sacrificiile făcute de masele populare pentru sprijinirea frontului, ca şi prin efortul masiv al economiei naţionale, România a adus o contribuţie de preţ la realizarea victoriei finale asupra Germaniei naziste. Armata română a participat în luptele pentru eliberarea a peste 3800 de localităţi, dintre care 53 de oraşe importante, cotropite de armatele germane, pentru forţarea şi cucerirea a nenumărate poziţii strategice, în cursul cărora diviziile româneşti au capturat peste 118 000 de prizonieri, pierderile proprii ridicîndu-se la aproape 170 000 de militari români morţi, răniţi şi dispăruţi. Ca o mărturie a aportului în luptă a trupelor române, a eroismului dovedit în războiul antifascist sunt cele peste 190 000 de ordine şi medalii sovietice cu care au fost distinşi ofiţerii şi soldaţii români, importantul număr de distincţii militare cehoslovace acordate militarilor noştri şi numeroasele citări ale unităţilor române în ordinele de zi şi în comunicatele de război ale Comandamentului suprem sovietic. Sărbătorirea la 9 mai a zilei independenţei naţionale şi a încheierii victorioase a celui de al doilea război mondial, pune pregnant în evidenţă legătura strînsă, organică, dintre independenţa naţională şi pace, întreaga evoluţie postbelică a arătat că respectarea strictă, neabătută, a independenţei şi suveranităţii fiecărei ţări constituie cheia de boltă a evitării conflictelor şi disensiunilor, a bunei înţelegeri şi a păcii între popoare. Dr. Florea DRAGNE A Mai Ziua victoriei demnităţii naţionale şi umane Argeşeni acum 30 Una din paginile glorioase ale luptei seculare a poporului român pentru eliberarea socială şi naţională s-a scris, în urmă cu trei decenii, la 6 Martie 1945, cînd a fost instaurat primul guvern revoluţionar democrat din istoria României, guvern al muncitorilor şi ţăranilor. „Instaurarea, guvernului de la 6 Martie nu a fost un act politic întîmplător sau efectul unei simple conjuncturi, — arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — ci rezultatul unor crîncene bătălii de clasă, revoluţionare, duse cu arma în mînă, în care au ieşit victorioase clasa muncitoare, forţele revoluţionare, democratice, care, în strînsă unitate, au reuşit să lichideze împotrivirea înverşunată a reacţiunii şi să cucerească pe cale revoluţionară puterea politică în stat“. In lupta pentru instaurarea guvernului revoluţionar democratic de la 6 martie 1945, masele populare de pe meleagurile argeşene au avut o contribuţie activă. In primele zile ale luni octombrie 1944 în Piteşti, Cîmpulung, Curtea de Argeş şi în alte localităţi au fost organizate adunări populare la care s-a exprimat adeziunea totală la platforma program a F.N.D. şi lupta pentru instaurarea unui guvern democratic. . In ziua de 15 octombrie 1944 in Piteşti a avut loc o grandioasă adunare populară (una mai avusese loc în prima duminică a lunii), forţele reacţionare folosind metoda intimidării — cum relatează un martor ocular — au încercat să oprească „la barierele oraşului mulţimea ce se îndrepta în coloane nesfîrşite către oraş“, dar nu au reuşit. Străzile oraşului, încă de dimineaţa, erau deosebit de animate. La, orele M „coloanele ceferiştilor cu placarde şi lozinci democratice, în frunte cu comuniştii, urmate de cele ale cetăţenilor oraşului, ale femeilor trezite la o viaţă nouă“, ale intelectualităţii se îndreptau spre locul mitingului. In moţiunea adoptată se exprima adeziunea la proiectul de platformă al F.N.D. al cetăţenilor care se angajau „să lupte hotărîţi pentru interesele poporului, pentru continuarea războiului, curăţirea aparatului de stat de trădătorii de ţară“. Serea pentru oraş şi judeţ „primar şi prefect civili, aleşi dintre oamenii iubitori de popor, pretori care să nu fie instrumente reacţionare“, instaurarea unui guvern democratic etc. După 23 octombrie 1944, cînd s-a constituit Consiliul județean al F.N.D., s-a intensificat activitatea politică de masă în vederea democratizării aparatului local de stat şi pentru instaurarea unui guvern al F.N.D. Un document oficial intitulat „Aspectul politic al plăşi Piteşti“, din 15 ianuarie 1945, înfăţişează starea de spirit şi influenţa pe plan social a partidelor şi organizaţiilor politice existente la acea dată, schimbarea continuă a raportului de forţe în favoarea F.N.D. Rezultă că par la 6 martie, 6 ani tidele burghezo-moşiereşti erau cuprinse de un profund şi ireductibil proces de descompunere, pierzîndu-şi influenţa în rîndul maselor populare şi, ca urmare, elementele cele mai extremiste au început să organizeze acţiuni antistatale şi antisociale. In acelaşi timp, se arată creşterea influenţei partidelor şi organizaţiilor F.N.D., pentru că — motivează autorul — „se adresează în special păturilor de jos... care pînă acum au fost neglijate“. In luna februarie 1945 au fost organizate, şi pe meleagurile argeşene, mari adunări populare care au contribuit la formarea stării generale de spirit favorabile instaurării unui guvern democrat. Astfel, la 4 februarie 1945, în Piteşti a avut loc o mare întrunire publică la care s-a adoptat următoarea moţiune : „Noi, cetăţenii oraşului Piteşti şi ai judeţului Argeş, din toate categoriile sociale... cerem imediata îndeplinire a reformei agrare, arestarea şi judecarea tuturor criminalilor de război şi vinovaţi de dezastrul ţării, măsuri severe împotriva sabotorilor şi speculanţilor..., cerem realizarea acestor revendicări, care nu pot fi înfăptuite de actualul guvern în care elementele reacţionare fac jocul forţelor înfrînte. Adunarea cere chemarea cit mai neîntîrziată la cîrma ţării a unui guvern F.N.D.“ După 6 martie 1945, oamenii muncii argeşeni, mobilizaţi şi conduşi de comunişti, au luptat cu hotărîre pentru transpunerea în practică a programului guvernului Dr. Petru Groza, pentru desăvîrşirea revoluţiei burghezodemocratice şi trecerea la revoluţia şi construcţia socialistă. Lector univ. dr. Constantin I. DUMITRESCU Schweitzer — Cumpăna : întoarcerea soldatului 2 — Argeș —— 8 Martie Sărbătoare continuă O dată cu primăvara, de şase decenii şi jumătate, întreaga lume sărbătoreşte însăşi sărbătoarea vieţii, sărbătoreşte fragilitatea şi delicateţea, pasiunea şi iubirea. Dar sărbătoarea este, în aceeaşi măsură, adresată şi energiei şi cumpătării minţii clare în aceeaşi măsură, adresată şi echilibrului sufletesc, calităţi care se regăsesc în mii şi milioane de chipuri ale FEMEII. Dacă în această zi, de 8 Martie, bărbaţii devin mai tandri şi mai plini de subtile atenţii, aceasta înseamnă că ziua este dedicată numai ei d — mamă, sau fiică, iubită sau numai cunoştinţă ocazională, pentru că ea este cea care continuă viaţa, face ca cerul copilăriei să fie mai albastru, ca tinereţea să fie învoaltă ca trandafirul, iar virsta mai înaintată să primească darul liniştii şi înţelepciunii. Să ne uităm în urmă, în istoria omenirii şi repede putem observa că frumuseţea şi tandreţea, puritatea şi credinţa în iubire sunt motivele permanente ale cîntecelor celor mai frumoase adresate de către creatori frumuseţii, însăşi vieţii şi speranţei. De fapt, cred că femeii ar trebui să i se spună viaţă, pentru că ea dăruie viaţă şi se dăruie vieţii cu favoarea celei care numai ea îi înţelege taina. Ar trebui să i se spună speranţă, pentru că în ea îşi aşează speranţele, ca într-o cupă de aur, cei care au dorul întreg şi inima flămîndă de adevăr. Ar trebui să i se spună frumuseţe, cum frumuseţe îi este fiecare gest, fiecare gest, fiecare gînd. Şi pentru ca, pentru femeie, fiecare trebuie să facă în aşa fel incit nu o zi să-i fie dedicată, ci să-i fie dedicată, ci să-i transforme viaţa într-o sărbătoare continuă. Sărbătoare continuă, pentru care România, printr-o strălucită iniţiativă, concretizată în acest an a propus sărbătorirea în 1975 a Anului Internaţional al Femeii. An al speranţelor şi dorinţei de bine şi de frumos, de grijă pentru condiţia celei care numai de frumos se ştie în stare. Oriunde şi oricând, femeia a ştiut că este, în primul rînd, slujitoare tocmai a frumosului pentru om, pentru oameni. Schweitzer — Cumpăna : Bătrîn Sensul sublim URMARE DIN PAG I Intr-un spirit de înalt democratism ţara şi-a dat votul aleşilor ei, dar în acelaşi timp a raportat cu neştirbită mîndrie că s-a prezentat în faţa urnelor cu rezultate memorabile in producţie, în cercetarea ştiinţifică, în viaţa social-culturală. Unanima adeziune la politica partidului s-a concretizat în Argeş, în ziua alegerilor, şi prin masiva prezenţă in faţa urnelor a mii şi mii de cetăţeni încă din primele ore ale dimineţii —■ tineri, vîrstnici şi bătrîni, femei şi bărbaţi — toţi cu convingerea fermă că votînd Programul Frontului Unităţii Socialiste, votează pentru viitorul nostru strălucit. In acelaşi timp, votul dat candidaţilor a fost modalitatea expresă de a arăta că aleşii de azi sunt cei mai buni dintre nni buni, oameni de înaltă competenţă profesională, cu o profundă conştiinţă partinică, oameni care-i reprezintă cel mai bine prin calităţile lor morale prin spiritul de adevăraţi organizatori ai vieţii sociale. Acesta a fost marele eveniment pe care l-a trăit judeţul alături de întregul popor romăn, eveniment care va rămine plin de adinei semnificaţii pentru iniţiativele noastre pentru drumul superb, plin de roade, pe care l-a ales România. Toma BIOLAN Corespondente Ghidarcea Lucia: Destul de frumos pentru început. Fiţi mai puţin zgîrcită cu noi; trimiteţi-ne măcar 3—4 poezii. Traian Tăbîrcea: Frumos — versul : „O lacrimă udă visul oglindit în ochii trişti“ ! Cu dumneavoastră am avea de discutat mai mult decit „timp de douătrei rînduri". Poate o vom face cîndva. Ion Dobrescu: Cum ar zice un prieten al nostru, tot poştaş literar, „emoţia a biruit inspiraţia"... Nelu Baroană: „Şi dincolo a fost cetate / Acum — în parc — tractoare vezi ; / In primăvară grîne — verzi — / Vorbesc cu zările în şoapte // O lizieră de salcîmi / Te duce-n halta C.F R. / Apuci un boţ de cer în mîini / Frumos pe cîmpuri vara e“ Ne face plăcere să cităm din dumneavoastră. Hai, fiţi sincer şi spuneţi-ne: nu v-a rugat şeful haltei în chestiune să-i faceţi publicitate ? ! Dragomir Mihai: Sentimente frumoase transpuse în versuri palide. Ion Diaconu: Sînteţi pe un drum foarte bun. Avem convingerea că vom auzi cit de curînd de numele unui poet, Ion Diaconu. Gabriela Irimescu: „Noi iubim iubirea" ne îndeamnă să vă cerem şi alte poezii. Pentru început sunt semne de har. Să vedem ce va mai fi. Florin Oprea Sălceanu: Vă mulţumim pentru versul „Preţul sufletului nu se ştie“. Chiar dacă nici Preţul tăcerii nu se ştie, trimiteţi-ne repede, repede alte poeme. Neni Baroană (IAR) : „La hanul părăsit” ziceţi dv., „nici turiştii nu mai vin / Că iarna este părăsit / Căsuţele de vinilin / Cu strat de nea s-au învelit // (...). Cu ochi sticloşi, cu neagră blană 11 cheamă REX şi e lăţos //Pe el nimeni nu-l vizitează / Nimeni mîncare nu-i aruncă / Imaginar hanul fumează / în poala codrilor în luncă". Stimate Nelu Baroană, din „poezia“ semnată de dv. am putea cita — spre hazul atîtor cititori — foarte mult. Dar e păcat de hîrtie! Ea nu ne iartă greşelile, nici măcar „imaginar", aşa cum spuneţi că fumează hanul cu pricina. Reţinem, pentru frumuseţea sa, numele cîinelui. Restul — vorba dv., „nimeni nu-l vizitează“... Erich Kotzlache : „Un om / îşi ascute cuţitul / pe polizorul / din gîtul porcului'1'. Vers antologic. Dacă se va încumeta cineva s-o întocmească, ar fi bine ca versul acesta să deschidă o eventuală „Antologie a poeziei despre porci, polizoare şi alte bazaconii" ! Sorin Planetaru: De acord cu scrisoarea care vă însoţeşte versurile, chiar şi cu iritarea care o abureşte. Nu şi cu (toate) versurile. Ion V. Străjescu: Am mai reţinut ceva. Sperăm să vă putem „da drumul“ intr-un număr viitor. Vasile Oprescu: „Aceleaşi rîuri curg, aceleaşi ape..." dacă sosea ceva mai devreme, ne era de folos. Poate cu altă ocazie... Dumitru Cetină: Foarte frumos gestul. De-ar fi fost şi versurile pe măsura intenţiei, nu v-aţi fi citit numele aici, ci în altă pagină a revistei. Lup Teodor : Am primit semnul făcut la rugămintea prietenului dv., Paul Doru Chinezu. Lucruri de început, fără virtuţi literare. Răspunsul este, ele altfel, valabil şi pentru P.D.C. Vivi Angliei. Aceeaşi caligrafie sigură, anunţînd un posibil poet. V-am citit şi cealaltă „ieşire în lume“. O să ne conformăm şi noi. Aveţi ceva răbdare. Talent aveţi, slavă Domnului ! Miroiu Vasile: Cităm, spre edificarea cititorilor rubricii noastre, din poezia „Hora... ţărănească": „Pe alocuri, pe ogoare / Joacă strună hora mare // ... // Astăzi în plină dezvoltare / S-a făcut colectivizare / Unde românii înfăptuiesc / Rodul muncii omenesc //Ca ţară colectivizată / Şi complet mecanizată / Cu tractoare şi combine / Pentru a da ţării prinos şi grîne". Moga Gh. : „Sîngele meu e vecin cu sîngele tău“ şi alte versuri din „Sub teii pedepsiţi de lună" (chiar şi titlul) ne fac să aşteptăm un alt „transport“. Aurel D. Cîmpeanu: „La hotar de sate turmele se-adunâ, / semănînd cu albe pete de omăt, / le conduc ciobanii de acuma hăt / la poale de munte, la iarbă mai bună" (Elegie de primăvară). Nici dumneavoastră nu conduceţi „albe pete de omăt“, nici această „Elegie" nu se poate asemăna cu „Mioriţa". Spre binele tuturor. Chiar şi al nostru, D. R.