Argeş, 1981 (Anul 16, nr. 1-4)

1981-03-01 / nr. 1

• IANUARIE FEBRUARIE MARTIE în fresca de priviri a ţării a­m avut fericirea să păşesc peste podele­le mai multor case memoriale din Pan­­theonul patriei, să mă pătrund de fapta de suflet şi de cuget a marilor noştri înaintaşi. In casa în care a împrumutat lumina zilei noastre Luceafărul poeziei româneşti, în casa Craiului Munţilor, din Apuseni, în vatra lui Tudor din Vladimiri sau pe podelele Bălceşti­­lor, fie dintr-o rază, fie dintr-un viscol, ori dintr-un anume acord grav al istoriei, am a­­vut întotdeauna sentimentul acela copleşitor şi înălţător că aparţin istoriei spiritualităţii pro­prii între fruntariile de gînd ale lumii. De cîte ori am avut fericirea şi cinstea să trec pragul Casei în care s-a născut tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sentimentul istoriei s-a în­gemănat cu o acută senzaţie a prezentului stră­luminat de viitor. Odăile acelea modeste, tăcu­te, căptuşite cu taina de veacuri a plugarului român, odăile împodobite cu scoarţele şi ve­­linţele noastre dintotdeauna şi de­ apururi, cu obiectele şi mobilele acelea în care a trăit şi creat un întreg popor, în respectul faţă de pă­rinţi şi copii, ca respect al originii şi al viito­rului, cu atmosfera aceea de puritate în hărni­cie şi omenitate. Casa aceasta părintească, păstrează, nealterate, permanenţe ale matricei noastre spirituale, te fac să te simţi în Casa de inimă a naţiunii, închegată din străfundurile acestui pămînt, pentru traiul în muncă, liber­tate, şi pace. Rădăcinile stejarului, din care a fost ciopli­tă Casa memoriaiă, au „lăstărit“ în toate case­le de azi ale Scorniceştiului, Stoicăneştiului, Drăgăneştiului, Osicăi, Redei şi Rotundei, pî­­nă la Celeii Sucidavei de la Dunăre, pătrun­­zînd, cu aceeaşi nedezminţită vigoare a civili­zaţiei noastre alpestre, în oraşele Oltului, pre­­figurînd pădurea românească arhitecturală şi industrială. Şi, fiindcă prin Dunăre şi Carpaţi, Oltul uneşte întreg spaţiul mioritic, stejarul din Scorniceşti primeşte şi dă, la rîndu-i, pu­tere tuturor pădurilor de stejari ai patriei ro­mâne înflorindu-i gîndul şi cîntările. Şi dacă în sala căminului cultural din Scor­­niceşti — autentică, de fapt, casă a instrucţiu­nii civice prin cultură şi artă, am auzit şi am „văzut“ ■— prin mijlocirea unor lectori de pres­tigiu — acordurile de orgă şi lumină ale uri­aşei conştiinţe ce a pătruns în conştiinţa na­ţională şi universală, privind în ochii oameni­lor am citit acelaşi univers de gînduri şi sim­ţire; trăiri adinei şi viguroase, ca rădăcinile şi ramurile stejarului din Scorniceşti; limpezi şi adînc liniştitoare, ca apele lacului dintre co­drii de aramă ce îmbracă dealurile Plapcei, Oltului, Mureşului, Prutului, Argeşului, Dîmbo­viţei; gînduri şi simţiri oţelite, gata oricînd, la chemarea Conducătorului partidului şi al ţării, de noi fapte, mari şi durabile, întru înfăptu­irea idealului comun. Patria pe culmile comu­niste de mîine ! Şi ce poate fi mai tonifiant, mai frumos, de­cit să îmbogăţeşti fresca de priviri a ţării„ în­dreptată spre cîrmuitorul, căruia îi urăm ani mulţi, cu fericire ! Marţi, 20 ianuarie a.c., în sala căminului cultural din Scorniceşti, localitatea natală a secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit şi venerat fiu al României, a avut loc un simpozion de o deosebită amploare ştiinţifică, dedicat aniversării zilei de naştere a preşedin­telui Republicii Socialiste România. Despre per­sonalitatea şi contribuţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu la dezvoltarea creatoare a teoriei şi practicii construcţiei socialiste au vorbit cer­cetători de la Muzeul de istorie a P.C.R., a mişcării revoluţionare şi democratice din Ro­mânia, profesori de la Academia „Ştefan Gheor­­ghiu“, muzeografi, activişti de partid şi de stat. Dintre referatele şi comunicările prezentate, cu acest prilej, amintim „Grandioasa prosperitate a României socialiste, rod al personalităţii şi contribuţiei hotărîtoare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — pildă de devotament pentru slu­jirea înaltelor idealuri ale P.C.R.“, „Contribu­ţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în fruntea luptei maselor populare din judeţul Olt, la profundele transformări democratice, ale peri­oadei 1944—1948“, „Concepţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi contribuţia sa hotărîtoare în dezvoltarea culturii“, „Rolul şi contribuţia secretarului general al partidului la elaborarea strategiei P.C.R. privind făurirea societăţii so­cialiste multilateral dezvoltate“, „Contribuţia creatoare, originală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la dezvoltarea învăţămîntului şi şti­inţei în România“, „Probleme de dezvoltare a agriculturii în opera preşedintelui Nicolae Ceauşescu“, „Ideea de dezvoltare în concepţia secretarului general al partidului“ şi „Strălu­cită contribuţie la cauza colaborării şi păcii în Europa şi în lume, la creşterea prestigiului in­ternaţional al României Socialiste“. Z. Baltasiu 0 •­O La Ciofrîngeni, peste 5 ani, într-o noapte... Meşterii de înălţimi n-au uitat că-s fii de ţărani. Ion Gheorghişor, de pildă, înainte de-a adăuga către sudul Piteştilor rădăcinile din f­ier-beton ale petrochimiei, mai de­vreme de-a ajunge Erou al Muncii So­cialiste, şi-a suflecat ţărăneşte mînecile, culegînd acolo ultima recoltă de porumb... Destul de recent, în Ciofrîngenii Arge­şului, la omenească distanţă între proiect şi sfîrşitul de operă, alţi constructori — eroi anonimi ai muncii socialiste de la Bicaz, Porţile de Fier şi Transfăgărăşan — au cules, ţărăneşte, porumbul. Apoi, cu fericitul gînd la ce va fi prin anul 1985, cu cizmele afundîndu-se-n glodul de şantier (era atunci un octombrie ’80 po­trivnic, ploua fără contenire, pompele nu pridideau să-nfrunte apa slobozită din înalt, apa şireată din argilă),atunci, lin­gă fundaţia pilei cu nr. 12 (una din cele opt care vor depăşi înălţimea „Intercon­tinentalului“ bucureştean), un construc­tor îşi rostea visul: „Peste cinci ani, într-o noapte pe la două, ţăranii din Ciofrîngeni vor ieşi grăbiţi de prin case. Vor vedea apărînd pe deasupra o dîră de lumină. Ar putea spune c-o fi vreo stea călătoare, şi-n cî­­teva clipe va dispare printre dealuri...“ — Nicolae Procop, sînteţi inginer, vă ştiţi calcula şi... sentimentele. Aş dori să ştiu . Vă veţi afla în primul tren — „steaua călătoare“, cum i-a spus maistrul Avram — ce va trece pe deasupra Cio­­frîngenilor ? — Nicicum, ce credeţi! Voi aştepta, cu ochii deschişi, sub viaduct... După ce, de-atîta vreme casă-masă, prezent şi nădejde le e şantierul, după ce şi-au tot croit viaţa din drumuri şi pe drumuri, oamenii de faţă au urcat pe fi­rul Topologului, să arcuiască peste apele timpului o temerară „lucrare de artă“ (termen care, în construcţia de căi fera­te, exprimă adevărul). Au sosit Vasile Iluc şi ortacii săi. Dulgherii lui Mihai Vochescu. Fierar-betoniştii lui Buţoi. Cos­­tel Ciobanu, cu amintirile sale de pe Transfăgărăşan. La cei 27 de ani ai săi, inginerul Dorin Oniţă a străbătut 700 km să fie, şi el, meşter la înălţarea celui mai curajos viaduct din ţară. Repartiţiile ce­lor şapte ingineri au ceva în plus faţă de obişnuit : pentru ei nu-i nici răbdare, nici vreme pentru „stagiatură“. Sub res­piraţia legendei de pe Argeş, experienţa lui Brat Cornel şi­ a minerilor săi conlu­crează cu îndrăzneala ideilor, în satul de sub munte muncitorii, cam şase sute la număr deocamdată, dau bineţe ţăranilor, martori atenţi la facerea visului de pes­te cinci ani... Aflîndu-se la temelia unei „lucrări de artă“, întocmind atîtea premiere naţiona­le, constructorii căii ferate Vîlcele — Rm. Vîlcea — nu foarte lungă, 40 km, dar scurtînd considerabil timpul de transport dintre Muntenia şi Transilvania — deja şi-au „amestecat culorile“, începînd să-şi zidească ambiţia la scara unu pe unu. La tunelul Ploştina, camera de montare a scutului e aproape gata. Fundaţiile pile­lor de viaduct (primul pod de cale fe­rată de la noi construit cu grinzi din be­ton, cu o deschidere de 30 metri) sunt atacate una după alta... în ziua de 16 ia­nuarie 1981, la orele 17,00 prin lansarea în... subteran a „navei“ de 400 t (scutul mecanizat, generaţia treia, de săpat tu­­nele), a început o lungă şi anevoioasă călătorie pe sub pămînt. Clipa cînd pes­te trei ani vor fi izbutiţi, la Gibeşti, ul­timii metri ai celui mai lung tunel din ţară fi-va o altă clipă de lumină clădită din atîtea nopţi-lumină de Teodor Isac şi tovarăşii săi, „navigatori“ pe sub greu­tatea pămîntului. ...Am revenit în plină iarnă pe cel mai tînăr şantier al Argeşului. Şi-acum, ele­mentele de reportaj, „senzaţionale“, du­pă cum am fi dorit noi, purtau nume de oameni. „Nu-i încă vremea înălţimilor, mi s-a explicat, şantierul trăieşte mai mult, deocamdată, prin rădăcini. Priviţi însă valea asta pe unde ţăranii-şi ridicau privirile doar după ploaie ori după stele, şi imaginaţi-vă că peste cinci ani, într-o noapte pe la două, localnicii vor ieşi gră­biţi de prin case...“. Zăboveam deci sub aşteptarea acelei nopţi, împreună cu şeful şantierului, Ni­colae Procop şi-l întrebam de nu s-a răz­­gîndit cumva, pentru atunci, cînd cel din­ţii tren va trece pe deasupra Ciofrînge­­nilor... — Nicicum, ce credeţi ! Voi aştepta, cu ochii deschiși, sub viaduct... Dan GIUREA a­rta de a conduce ...La 47 de ani şi după 25 de ani petre­cuţi în aceeaşi mină, Goden­­, vă rog să mă credeţi că eu zic aşa : că „arta de a conduce“, cum îi spuneţi dvs., se cheamă egalitate în muncă. Să trageţi o linie acolo, sub muncă ! Eu mi-s brigadier de gradul întîi. Asta înseamnă că trebuie să mă ocup de organizare. Mă ocup şi de ea. Dar hai să vă spui cinstit. Am nouă oa­meni pe abataj. Mă ştiu de „şef“, nu zic. Dar dacă acolo, în subteran nu pun mi­na, cot la cot cu ei, ies discuţii. Pînă acu’ n-au ieşit, că sînt acelaşi cu ortacii mei. Şi de m-aş ocupa numai de „organi­zare“ ?... Ar spune că „Uite, brigadierul stă şi dă ordin !“. Le-aş mai putea eu cere ceva ?... Că judecata minerului e aspră, să ştiţi. Aşa că, tot punînd laolaltă umărul ne depăşim planul şi ne ţinem cuvîntul mineresc să dăm mai multe căr­bune. ...Iar mă-ntrebaţi despre arta de-a con­duce... Hai să vă mai spui ceva. Casa îmi e la 30 metri de gura minei, în treacăt să vă spui, fiul meu cel mare, Vladimir, munceşte de patru ani în subteran, la Coteşti. Dar să continui... Stau tare a­­proape de mină şi, se-nţelege, răspund de toate cele trei schimburi. Nu-şi face schimbul doi planul, mă cheamă. Pe mi­ne mă iau la-ntrebări... De ies din schim­bul trei, n-am astîmpăr şi mă scol, să-i întreb pe ortaci cum a fost în schimbul întîi. Şi dac-a fost altfel, de ce s-a-ntîm­­plat. Mina-i prea aproape de casă, de somnul meu... ...A spus Adrian Păunescu că sîntem „fiii luminii“ ? Așa o fi, dacă noi scoa­tem din pămînt lumina... Nicolae CONSTANTINESCU, brigadier la întreprinderea minieră Cîmpulung Muscel Argeș nr. 1/1981, pag. 2 Un concert de excepţie Concertul de la Piteşti, din ziua de 5 februarie 1981, dedicat de Orchestra şi Corul Radioteleviziunii române muncitorilor de pe platforma piteşteană s-a constituit ca un veritabil act de cultură, gravat cu majuscule în inimile făuritorilor bunurilor materiale. Admirabilele virtuţi muzicale şi tehnice existente la nivel individual s-au unificat într-o singură vibraţie sono­ră, de o aceeaşi căldură, siguranţă şi intenţie expresivă. Bină pe rînd, lucrările prezentate ne-au impresionat prin claritatea şi profunzimea construcţiei interpretative, prin supleţea jocurilor de nuanţe, prin perfecţiunea tehnică a realizării. Fie că s-au cîntat pagini din creaţia lui Mozart, Haydn, Enescu, Ravel, pătrunderea în miezul lucrărilor a mers atît de adînc, iar forţa de evocare s-a dovedit atît de puternică, incit muzica a exercitat asupra ascultătorului o forţă aproape magică. Arta dirijorului Iosif Conta deţine, neîndoielnic, acea pricepere secretă, capabilă a dezlega, prin semne de o in­credibilă concentrare şi putere de sugestie, tot ceea ce este esenţial în partitura unui compozitor, să însufleţească, să umanizeze şi să explice universul unei lucrări. Grava e­­moţie pe care am trăit-o urmărindu-l pe Iosif Cânta la pupitru vine de la conştiinţa că şeful de orchestră oferă în actul recreării operei însăşi lecţia de etică artistică ce constituie cheia şi explicaţia miracolului la care sîntem martori. In persoana distinsului dirijor s-au împletit, ca într-o cunună, calităţi şi daruri nepreţuite ale sufletului românesc, înţelepciunea şi chibzuinţă, dragostea pentru armonie, predilecţia pentru echilibru, gustul culorii şi al plasticităţii, înclinaţia îndărătnică de a cizela pînă cînd se obţine forma perfectă, o rară, inestimabilă virtute de a apropia şi a înţelege tot ce a creat pînă acum mai de preţ omenirea... Că este aşa, stau mărturie interpretările cu to­tul deosebite ale celor două lucrări clasice înscrise în pro­gram : Uvertura Leonora nr. 3 de Beethoven şi selecţiuni din opera „Don Juan“ de Mozart. Programul serii a mai cuprins selecţiuni din oratoriul „Anotimpurile“ de Haydn, Balada pentru vioară şi orchies­­tră de C. Porumbescu, Romanţa nr. 2 pentru vioară şi or­chestră de Beethoven, Rapsodia pentru viori de Enescu şi Suita nr. 2 din muzica baletului „Daphnis şi Chloe“ de Ravel. Solişti au fost violonistul Petre Csaba, soprana Elena Grigorescu şi baritonul Dan Ioră­chescu, toţi trei interpre­­tînd lucrările solistice în nota de dominare a orchestrei şi a corului. Fiecare lucrare muzicală a fost călduros aplaudată de publicul meloman, prezent în număr impresionant. Aplau­zele prelungite i-au determinat pe artişti să ne ofere în plus Preludiu la actul III din opera „Lohengrin“ de Wag­ner, „Preste deal“ de Ion Vidu, moment din „Mireasa vîn­­dută“ de Smetana şi „Ciocîrlia“ din Rapsodia I de Enescu. Acest concert de excepţie s-a înscris fără îndoială prin­tre evenimentele muzicale memorabile ale Piteştiului. Mul­ţumim acestor minunaţi m­esageri ai muzicii pentru mo­mentele de aleasă elevaţie, dorindu-ne cât mai des astfel de clipe încântătorii... V. Nedelcu • PE 3 QUADRATI ■ 600.000. în ziua de 10 ianuarie 1981, de pe banda de montaj a I.A.P. a ieşit ’’Dacia“ cu seria de fabricaţie. 600.000. întîmplător sau nu, ea era un model 1310. Şi încă o noutate anunţată de uzi­na piteşteană : ’’Dacia 1304 C“, o camio­netă restilizată şi de mare capacitate.­­ PESTE OLT. La Perişani (Vîlcea) s-a desfăşurat cea de a VI-a ediţie a Festi­valului iernii loviştene“. Ш MILIONUL: ’’Electro-Argeş“ a atins, în producţia de aspiratoare, cifra de 1.000.000. întreprin­derea din Curtea de Argeş ne mai pro­pune trei noutăţi ’81 : robotul electric de bucătărie, centrifuga pentru stors fructe şi maşina electrică de tăiat carne. ■ ’’REVENIRE“. C.A.P. Cezieni (Olt) a fost distinsă pentru a doua oară cu ’’Meritul Agricol“ cl. I. P. ”DE LA BACH LA ENESCU“, în cadrul Centenarului ’’Enescu“, la Palatul culturii din Piteşti s-a desfăşurat un concert susţinut de Valentin şi Ştefan Gheorghiu, artişti emeriţi, mezzosoprana Martha Kessler şi clarinetistul Aurelian Octav Popă. Щ EMINESCIANA. La Institutul piteş­tean de învăţămînt superior, Palatul culturii, Casa de cultură a sindicatelor, Biblioteca judeţeană Argeş, ’’Argeşeana“, I.P.M.P.R. etc. au avut loc manifestări dedicate Luceafărului liricii româneşti. ■ LA CÎMPULUNG, în cartierul Vişoi III, a fost dat în folosinţă un nou local de şcoală. ■ CONCURS. Cei mai buni mecanizatori ai Argeşului s-au dovedit a fi (de astă dată) Marin Pană — S.M.A. Izvoru şi Eugen Budulucă — S.M.A. Schitu Goleşti. Ц SLATINA, în capitala judeţului Olt s-a desfăşurat o amplă ac­ţiune cultural-educativă sub genericul ’’Artele — fereastră deschisă spre om“. ■ INVENTATORUL DE LÎNGA NOI. După extraordinarul ’’Motor cu distribu­ţie variabilă“, Vasile Dumitrescu, de la I.I. Piteşti, a conceput şi realizat ’’Co­rectorul vacuumatic“ care, putînd fi montat pe orice tip de autoturism, redu­ce consumul de benzină cu 10—15 la sută. SPORTIVE. Echipa de tenis de masă C.S.S. Viitorul­ Rolast Piteşti a promovat în Divizia A. La Dealul Sasului a avut loc concursul interjudeţean de schi ”Sub cetina bradului“. Щ CALCUL. I.M.E. Pi­teşti a depăşit graniţa celor 14 milioane de motoare electrice produse pînă în prezent, ceea ce înseamnă 160 tipuri rea­lizate în peste 2 000 de variante. ■ LU­CRAREA SOARELUI. Cartierul piteştean Găvana III (mai exact opt blocuri în­­sumînd 459 apartamente) este primul din Argeş unde prepararea apei calde mena­jere se face cu ajutorul energiei solare. Acelaşi sistem va fi aplicat la Cîmpulung (800 apartamente) şi Colibaşi (1 000). Ш CENTENAR. La Rm. Vîlcea, Călimă­­neşti şi Slatina, seri de poezie şi proză au marcat centenarul naşterii lui Ion Minulescu. „1 ’’RURALĂ“ ?. Comuna ar­­geşeană Domneşti a fost dotată cu o nouă centrală telefonică automată urba­nă cu 600 posturi. într-o nouă etapă, ea va fi conectată la sistemul automat in­terurban. gg FILM. Inspectoratul jude­ţean Argeş al M.I. a realizat, în cadrul acţiunilor de educaţie civică a tinerilor, o peliculă intitulată ’’Oameni în afara oa­menilor“. Щ PREMIERA NAŢIONALĂ: ’’Electro-Argeş“ a început fabricarea re­zistoarelor chimice, care acoperă între­gul necesar al economiei naţionale, exis­­tînd şi disponibilităţi pentru export. Щ ANOTIMPUL CĂRŢII. S-a desfăşurat, cu ştiutele-i foloase, cea de a XXI-a edi­ţie a ’’Lunii cărţii la sate“. BR EVENI­MENT. Pe platforma Combinatului pe­trochimic Piteşti a intrat în funcţiune complexul de cracare catalitică. RAH COS­­TEŞTI, în oraşul din sudul Argeşului s-a desfăşurat o interesantă Decadă cultu­rală. PRJ EXPORT, întreprinderea Meca­nică Muscel a livrat în R.P. Chineză 844 autoturisme de teren ARO-244, iar în Co­lumbia 400 bucăţi ARO-10, în două deci din cele 55 de ţări cu care întreprinde­rea argeşeană întreţine relaţii comerciale. ■B MUZICALE. Stagiunea permanentă, inaugurată în toamnă la Palatul culturii din Piteşti, a mai cuprins concerte susţi­nute de cvartetul de coarde ’’Argessis“ (Marius Gheorghe, Victor Bunea, Petre Lancic şi Gh. Săbăreanu), de orchestra de cameră ”G. Ştephănescu“ (dirijor — Marius Giura), un concert vocal-instru­­mental (comentat) la care şi-au dat concursul artista emerită Emilia Petrescu, Gabriela Amiraş, duo-ul instrumental Mariana Kauntz-Iacobovici şi Ivan Iaco­­bovici, ca şi concertul trio-ului ’’Transil­vania“ din Cluj-Napoca, format din Mi­­rela Capătă, Marian Marica şi Bogdan Georgescu, argeşean de origine. BS CA­PITALE ALE ARTEI. De mai multă vre­me, doctorul piteştean Roland Anceanu face săli pline cu-ale sale ’’Seri de ima­gini comentate“, de fapt aduceri-aminte din Grecia, U.R.S.S., R.D.G., (oprite în memoria diapozitivelor) pe care călăto­rul şi omul de cultură le împărtăşeşte, făcîndu-le accesibile marelui public. Ceea ce nu-i la îndemîna oricui !... ggl O VIA­ŢĂ DE OM. După ce, cale de 41 de ani, a izvodit lumină din plumbul tipografic, nea Nicolae Andrei iese la pensie, din a­­ceeaşi unitate piteşteană pe care, aproa­pe o viaţă de om, a slujit-o cu pricepe­re şi deplină credinţă, în calitatea sa de coautor al sutelor de mii de pagini ti­părite, se cuvine să-i dăruim, la rîn­­du-ne, gîndul nostru curat de mulţumire şi de viaţă lungă .

Next