Argeş, 1981 (Anul 16, nr. 1-4)
1981-03-01 / nr. 1
• IANUARIE FEBRUARIE MARTIE în fresca de priviri a ţării am avut fericirea să păşesc peste podelele mai multor case memoriale din Pantheonul patriei, să mă pătrund de fapta de suflet şi de cuget a marilor noştri înaintaşi. In casa în care a împrumutat lumina zilei noastre Luceafărul poeziei româneşti, în casa Craiului Munţilor, din Apuseni, în vatra lui Tudor din Vladimiri sau pe podelele Bălceştilor, fie dintr-o rază, fie dintr-un viscol, ori dintr-un anume acord grav al istoriei, am avut întotdeauna sentimentul acela copleşitor şi înălţător că aparţin istoriei spiritualităţii proprii între fruntariile de gînd ale lumii. De cîte ori am avut fericirea şi cinstea să trec pragul Casei în care s-a născut tovarăşul Nicolae Ceauşescu, sentimentul istoriei s-a îngemănat cu o acută senzaţie a prezentului străluminat de viitor. Odăile acelea modeste, tăcute, căptuşite cu taina de veacuri a plugarului român, odăile împodobite cu scoarţele şi velinţele noastre dintotdeauna şi de apururi, cu obiectele şi mobilele acelea în care a trăit şi creat un întreg popor, în respectul faţă de părinţi şi copii, ca respect al originii şi al viitorului, cu atmosfera aceea de puritate în hărnicie şi omenitate. Casa aceasta părintească, păstrează, nealterate, permanenţe ale matricei noastre spirituale, te fac să te simţi în Casa de inimă a naţiunii, închegată din străfundurile acestui pămînt, pentru traiul în muncă, libertate, şi pace. Rădăcinile stejarului, din care a fost cioplită Casa memoriaiă, au „lăstărit“ în toate casele de azi ale Scorniceştiului, Stoicăneştiului, Drăgăneştiului, Osicăi, Redei şi Rotundei, pînă la Celeii Sucidavei de la Dunăre, pătrunzînd, cu aceeaşi nedezminţită vigoare a civilizaţiei noastre alpestre, în oraşele Oltului, prefigurînd pădurea românească arhitecturală şi industrială. Şi, fiindcă prin Dunăre şi Carpaţi, Oltul uneşte întreg spaţiul mioritic, stejarul din Scorniceşti primeşte şi dă, la rîndu-i, putere tuturor pădurilor de stejari ai patriei române înflorindu-i gîndul şi cîntările. Şi dacă în sala căminului cultural din Scorniceşti — autentică, de fapt, casă a instrucţiunii civice prin cultură şi artă, am auzit şi am „văzut“ ■— prin mijlocirea unor lectori de prestigiu — acordurile de orgă şi lumină ale uriaşei conştiinţe ce a pătruns în conştiinţa naţională şi universală, privind în ochii oamenilor am citit acelaşi univers de gînduri şi simţire; trăiri adinei şi viguroase, ca rădăcinile şi ramurile stejarului din Scorniceşti; limpezi şi adînc liniştitoare, ca apele lacului dintre codrii de aramă ce îmbracă dealurile Plapcei, Oltului, Mureşului, Prutului, Argeşului, Dîmboviţei; gînduri şi simţiri oţelite, gata oricînd, la chemarea Conducătorului partidului şi al ţării, de noi fapte, mari şi durabile, întru înfăptuirea idealului comun. Patria pe culmile comuniste de mîine ! Şi ce poate fi mai tonifiant, mai frumos, decit să îmbogăţeşti fresca de priviri a ţării„ îndreptată spre cîrmuitorul, căruia îi urăm ani mulţi, cu fericire ! Marţi, 20 ianuarie a.c., în sala căminului cultural din Scorniceşti, localitatea natală a secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cel mai iubit şi venerat fiu al României, a avut loc un simpozion de o deosebită amploare ştiinţifică, dedicat aniversării zilei de naştere a preşedintelui Republicii Socialiste România. Despre personalitatea şi contribuţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu la dezvoltarea creatoare a teoriei şi practicii construcţiei socialiste au vorbit cercetători de la Muzeul de istorie a P.C.R., a mişcării revoluţionare şi democratice din România, profesori de la Academia „Ştefan Gheorghiu“, muzeografi, activişti de partid şi de stat. Dintre referatele şi comunicările prezentate, cu acest prilej, amintim „Grandioasa prosperitate a României socialiste, rod al personalităţii şi contribuţiei hotărîtoare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu — pildă de devotament pentru slujirea înaltelor idealuri ale P.C.R.“, „Contribuţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în fruntea luptei maselor populare din judeţul Olt, la profundele transformări democratice, ale perioadei 1944—1948“, „Concepţia preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi contribuţia sa hotărîtoare în dezvoltarea culturii“, „Rolul şi contribuţia secretarului general al partidului la elaborarea strategiei P.C.R. privind făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate“, „Contribuţia creatoare, originală a tovarăşului Nicolae Ceauşescu la dezvoltarea învăţămîntului şi ştiinţei în România“, „Probleme de dezvoltare a agriculturii în opera preşedintelui Nicolae Ceauşescu“, „Ideea de dezvoltare în concepţia secretarului general al partidului“ şi „Strălucită contribuţie la cauza colaborării şi păcii în Europa şi în lume, la creşterea prestigiului internaţional al României Socialiste“. Z. Baltasiu 0 •O La Ciofrîngeni, peste 5 ani, într-o noapte... Meşterii de înălţimi n-au uitat că-s fii de ţărani. Ion Gheorghişor, de pildă, înainte de-a adăuga către sudul Piteştilor rădăcinile din fier-beton ale petrochimiei, mai devreme de-a ajunge Erou al Muncii Socialiste, şi-a suflecat ţărăneşte mînecile, culegînd acolo ultima recoltă de porumb... Destul de recent, în Ciofrîngenii Argeşului, la omenească distanţă între proiect şi sfîrşitul de operă, alţi constructori — eroi anonimi ai muncii socialiste de la Bicaz, Porţile de Fier şi Transfăgărăşan — au cules, ţărăneşte, porumbul. Apoi, cu fericitul gînd la ce va fi prin anul 1985, cu cizmele afundîndu-se-n glodul de şantier (era atunci un octombrie ’80 potrivnic, ploua fără contenire, pompele nu pridideau să-nfrunte apa slobozită din înalt, apa şireată din argilă),atunci, lingă fundaţia pilei cu nr. 12 (una din cele opt care vor depăşi înălţimea „Intercontinentalului“ bucureştean), un constructor îşi rostea visul: „Peste cinci ani, într-o noapte pe la două, ţăranii din Ciofrîngeni vor ieşi grăbiţi de prin case. Vor vedea apărînd pe deasupra o dîră de lumină. Ar putea spune c-o fi vreo stea călătoare, şi-n cîteva clipe va dispare printre dealuri...“ — Nicolae Procop, sînteţi inginer, vă ştiţi calcula şi... sentimentele. Aş dori să ştiu . Vă veţi afla în primul tren — „steaua călătoare“, cum i-a spus maistrul Avram — ce va trece pe deasupra Ciofrîngenilor ? — Nicicum, ce credeţi! Voi aştepta, cu ochii deschişi, sub viaduct... După ce, de-atîta vreme casă-masă, prezent şi nădejde le e şantierul, după ce şi-au tot croit viaţa din drumuri şi pe drumuri, oamenii de faţă au urcat pe firul Topologului, să arcuiască peste apele timpului o temerară „lucrare de artă“ (termen care, în construcţia de căi ferate, exprimă adevărul). Au sosit Vasile Iluc şi ortacii săi. Dulgherii lui Mihai Vochescu. Fierar-betoniştii lui Buţoi. Costel Ciobanu, cu amintirile sale de pe Transfăgărăşan. La cei 27 de ani ai săi, inginerul Dorin Oniţă a străbătut 700 km să fie, şi el, meşter la înălţarea celui mai curajos viaduct din ţară. Repartiţiile celor şapte ingineri au ceva în plus faţă de obişnuit : pentru ei nu-i nici răbdare, nici vreme pentru „stagiatură“. Sub respiraţia legendei de pe Argeş, experienţa lui Brat Cornel şi a minerilor săi conlucrează cu îndrăzneala ideilor, în satul de sub munte muncitorii, cam şase sute la număr deocamdată, dau bineţe ţăranilor, martori atenţi la facerea visului de peste cinci ani... Aflîndu-se la temelia unei „lucrări de artă“, întocmind atîtea premiere naţionale, constructorii căii ferate Vîlcele — Rm. Vîlcea — nu foarte lungă, 40 km, dar scurtînd considerabil timpul de transport dintre Muntenia şi Transilvania — deja şi-au „amestecat culorile“, începînd să-şi zidească ambiţia la scara unu pe unu. La tunelul Ploştina, camera de montare a scutului e aproape gata. Fundaţiile pilelor de viaduct (primul pod de cale ferată de la noi construit cu grinzi din beton, cu o deschidere de 30 metri) sunt atacate una după alta... în ziua de 16 ianuarie 1981, la orele 17,00 prin lansarea în... subteran a „navei“ de 400 t (scutul mecanizat, generaţia treia, de săpat tunele), a început o lungă şi anevoioasă călătorie pe sub pămînt. Clipa cînd peste trei ani vor fi izbutiţi, la Gibeşti, ultimii metri ai celui mai lung tunel din ţară fi-va o altă clipă de lumină clădită din atîtea nopţi-lumină de Teodor Isac şi tovarăşii săi, „navigatori“ pe sub greutatea pămîntului. ...Am revenit în plină iarnă pe cel mai tînăr şantier al Argeşului. Şi-acum, elementele de reportaj, „senzaţionale“, după cum am fi dorit noi, purtau nume de oameni. „Nu-i încă vremea înălţimilor, mi s-a explicat, şantierul trăieşte mai mult, deocamdată, prin rădăcini. Priviţi însă valea asta pe unde ţăranii-şi ridicau privirile doar după ploaie ori după stele, şi imaginaţi-vă că peste cinci ani, într-o noapte pe la două, localnicii vor ieşi grăbiţi de prin case...“. Zăboveam deci sub aşteptarea acelei nopţi, împreună cu şeful şantierului, Nicolae Procop şi-l întrebam de nu s-a răzgîndit cumva, pentru atunci, cînd cel dinţii tren va trece pe deasupra Ciofrîngenilor... — Nicicum, ce credeţi ! Voi aştepta, cu ochii deschiși, sub viaduct... Dan GIUREA arta de a conduce ...La 47 de ani şi după 25 de ani petrecuţi în aceeaşi mină, Goden, vă rog să mă credeţi că eu zic aşa : că „arta de a conduce“, cum îi spuneţi dvs., se cheamă egalitate în muncă. Să trageţi o linie acolo, sub muncă ! Eu mi-s brigadier de gradul întîi. Asta înseamnă că trebuie să mă ocup de organizare. Mă ocup şi de ea. Dar hai să vă spui cinstit. Am nouă oameni pe abataj. Mă ştiu de „şef“, nu zic. Dar dacă acolo, în subteran nu pun mina, cot la cot cu ei, ies discuţii. Pînă acu’ n-au ieşit, că sînt acelaşi cu ortacii mei. Şi de m-aş ocupa numai de „organizare“ ?... Ar spune că „Uite, brigadierul stă şi dă ordin !“. Le-aş mai putea eu cere ceva ?... Că judecata minerului e aspră, să ştiţi. Aşa că, tot punînd laolaltă umărul ne depăşim planul şi ne ţinem cuvîntul mineresc să dăm mai multe cărbune. ...Iar mă-ntrebaţi despre arta de-a conduce... Hai să vă mai spui ceva. Casa îmi e la 30 metri de gura minei, în treacăt să vă spui, fiul meu cel mare, Vladimir, munceşte de patru ani în subteran, la Coteşti. Dar să continui... Stau tare aproape de mină şi, se-nţelege, răspund de toate cele trei schimburi. Nu-şi face schimbul doi planul, mă cheamă. Pe mine mă iau la-ntrebări... De ies din schimbul trei, n-am astîmpăr şi mă scol, să-i întreb pe ortaci cum a fost în schimbul întîi. Şi dac-a fost altfel, de ce s-a-ntîmplat. Mina-i prea aproape de casă, de somnul meu... ...A spus Adrian Păunescu că sîntem „fiii luminii“ ? Așa o fi, dacă noi scoatem din pămînt lumina... Nicolae CONSTANTINESCU, brigadier la întreprinderea minieră Cîmpulung Muscel Argeș nr. 1/1981, pag. 2 Un concert de excepţie Concertul de la Piteşti, din ziua de 5 februarie 1981, dedicat de Orchestra şi Corul Radioteleviziunii române muncitorilor de pe platforma piteşteană s-a constituit ca un veritabil act de cultură, gravat cu majuscule în inimile făuritorilor bunurilor materiale. Admirabilele virtuţi muzicale şi tehnice existente la nivel individual s-au unificat într-o singură vibraţie sonoră, de o aceeaşi căldură, siguranţă şi intenţie expresivă. Bină pe rînd, lucrările prezentate ne-au impresionat prin claritatea şi profunzimea construcţiei interpretative, prin supleţea jocurilor de nuanţe, prin perfecţiunea tehnică a realizării. Fie că s-au cîntat pagini din creaţia lui Mozart, Haydn, Enescu, Ravel, pătrunderea în miezul lucrărilor a mers atît de adînc, iar forţa de evocare s-a dovedit atît de puternică, incit muzica a exercitat asupra ascultătorului o forţă aproape magică. Arta dirijorului Iosif Conta deţine, neîndoielnic, acea pricepere secretă, capabilă a dezlega, prin semne de o incredibilă concentrare şi putere de sugestie, tot ceea ce este esenţial în partitura unui compozitor, să însufleţească, să umanizeze şi să explice universul unei lucrări. Grava emoţie pe care am trăit-o urmărindu-l pe Iosif Cânta la pupitru vine de la conştiinţa că şeful de orchestră oferă în actul recreării operei însăşi lecţia de etică artistică ce constituie cheia şi explicaţia miracolului la care sîntem martori. In persoana distinsului dirijor s-au împletit, ca într-o cunună, calităţi şi daruri nepreţuite ale sufletului românesc, înţelepciunea şi chibzuinţă, dragostea pentru armonie, predilecţia pentru echilibru, gustul culorii şi al plasticităţii, înclinaţia îndărătnică de a cizela pînă cînd se obţine forma perfectă, o rară, inestimabilă virtute de a apropia şi a înţelege tot ce a creat pînă acum mai de preţ omenirea... Că este aşa, stau mărturie interpretările cu totul deosebite ale celor două lucrări clasice înscrise în program : Uvertura Leonora nr. 3 de Beethoven şi selecţiuni din opera „Don Juan“ de Mozart. Programul serii a mai cuprins selecţiuni din oratoriul „Anotimpurile“ de Haydn, Balada pentru vioară şi orchiestră de C. Porumbescu, Romanţa nr. 2 pentru vioară şi orchestră de Beethoven, Rapsodia pentru viori de Enescu şi Suita nr. 2 din muzica baletului „Daphnis şi Chloe“ de Ravel. Solişti au fost violonistul Petre Csaba, soprana Elena Grigorescu şi baritonul Dan Iorăchescu, toţi trei interpretînd lucrările solistice în nota de dominare a orchestrei şi a corului. Fiecare lucrare muzicală a fost călduros aplaudată de publicul meloman, prezent în număr impresionant. Aplauzele prelungite i-au determinat pe artişti să ne ofere în plus Preludiu la actul III din opera „Lohengrin“ de Wagner, „Preste deal“ de Ion Vidu, moment din „Mireasa vîndută“ de Smetana şi „Ciocîrlia“ din Rapsodia I de Enescu. Acest concert de excepţie s-a înscris fără îndoială printre evenimentele muzicale memorabile ale Piteştiului. Mulţumim acestor minunaţi mesageri ai muzicii pentru momentele de aleasă elevaţie, dorindu-ne cât mai des astfel de clipe încântătorii... V. Nedelcu • PE 3 QUADRATI ■ 600.000. în ziua de 10 ianuarie 1981, de pe banda de montaj a I.A.P. a ieşit ’’Dacia“ cu seria de fabricaţie. 600.000. întîmplător sau nu, ea era un model 1310. Şi încă o noutate anunţată de uzina piteşteană : ’’Dacia 1304 C“, o camionetă restilizată şi de mare capacitate. PESTE OLT. La Perişani (Vîlcea) s-a desfăşurat cea de a VI-a ediţie a Festivalului iernii loviştene“. Ш MILIONUL: ’’Electro-Argeş“ a atins, în producţia de aspiratoare, cifra de 1.000.000. întreprinderea din Curtea de Argeş ne mai propune trei noutăţi ’81 : robotul electric de bucătărie, centrifuga pentru stors fructe şi maşina electrică de tăiat carne. ■ ’’REVENIRE“. C.A.P. Cezieni (Olt) a fost distinsă pentru a doua oară cu ’’Meritul Agricol“ cl. I. P. ”DE LA BACH LA ENESCU“, în cadrul Centenarului ’’Enescu“, la Palatul culturii din Piteşti s-a desfăşurat un concert susţinut de Valentin şi Ştefan Gheorghiu, artişti emeriţi, mezzosoprana Martha Kessler şi clarinetistul Aurelian Octav Popă. Щ EMINESCIANA. La Institutul piteştean de învăţămînt superior, Palatul culturii, Casa de cultură a sindicatelor, Biblioteca judeţeană Argeş, ’’Argeşeana“, I.P.M.P.R. etc. au avut loc manifestări dedicate Luceafărului liricii româneşti. ■ LA CÎMPULUNG, în cartierul Vişoi III, a fost dat în folosinţă un nou local de şcoală. ■ CONCURS. Cei mai buni mecanizatori ai Argeşului s-au dovedit a fi (de astă dată) Marin Pană — S.M.A. Izvoru şi Eugen Budulucă — S.M.A. Schitu Goleşti. Ц SLATINA, în capitala judeţului Olt s-a desfăşurat o amplă acţiune cultural-educativă sub genericul ’’Artele — fereastră deschisă spre om“. ■ INVENTATORUL DE LÎNGA NOI. După extraordinarul ’’Motor cu distribuţie variabilă“, Vasile Dumitrescu, de la I.I. Piteşti, a conceput şi realizat ’’Corectorul vacuumatic“ care, putînd fi montat pe orice tip de autoturism, reduce consumul de benzină cu 10—15 la sută. SPORTIVE. Echipa de tenis de masă C.S.S. Viitorul Rolast Piteşti a promovat în Divizia A. La Dealul Sasului a avut loc concursul interjudeţean de schi ”Sub cetina bradului“. Щ CALCUL. I.M.E. Piteşti a depăşit graniţa celor 14 milioane de motoare electrice produse pînă în prezent, ceea ce înseamnă 160 tipuri realizate în peste 2 000 de variante. ■ LUCRAREA SOARELUI. Cartierul piteştean Găvana III (mai exact opt blocuri însumînd 459 apartamente) este primul din Argeş unde prepararea apei calde menajere se face cu ajutorul energiei solare. Acelaşi sistem va fi aplicat la Cîmpulung (800 apartamente) şi Colibaşi (1 000). Ш CENTENAR. La Rm. Vîlcea, Călimăneşti şi Slatina, seri de poezie şi proză au marcat centenarul naşterii lui Ion Minulescu. „1 ’’RURALĂ“ ?. Comuna argeşeană Domneşti a fost dotată cu o nouă centrală telefonică automată urbană cu 600 posturi. într-o nouă etapă, ea va fi conectată la sistemul automat interurban. gg FILM. Inspectoratul judeţean Argeş al M.I. a realizat, în cadrul acţiunilor de educaţie civică a tinerilor, o peliculă intitulată ’’Oameni în afara oamenilor“. Щ PREMIERA NAŢIONALĂ: ’’Electro-Argeş“ a început fabricarea rezistoarelor chimice, care acoperă întregul necesar al economiei naţionale, existînd şi disponibilităţi pentru export. Щ ANOTIMPUL CĂRŢII. S-a desfăşurat, cu ştiutele-i foloase, cea de a XXI-a ediţie a ’’Lunii cărţii la sate“. BR EVENIMENT. Pe platforma Combinatului petrochimic Piteşti a intrat în funcţiune complexul de cracare catalitică. RAH COSTEŞTI, în oraşul din sudul Argeşului s-a desfăşurat o interesantă Decadă culturală. PRJ EXPORT, întreprinderea Mecanică Muscel a livrat în R.P. Chineză 844 autoturisme de teren ARO-244, iar în Columbia 400 bucăţi ARO-10, în două deci din cele 55 de ţări cu care întreprinderea argeşeană întreţine relaţii comerciale. ■B MUZICALE. Stagiunea permanentă, inaugurată în toamnă la Palatul culturii din Piteşti, a mai cuprins concerte susţinute de cvartetul de coarde ’’Argessis“ (Marius Gheorghe, Victor Bunea, Petre Lancic şi Gh. Săbăreanu), de orchestra de cameră ”G. Ştephănescu“ (dirijor — Marius Giura), un concert vocal-instrumental (comentat) la care şi-au dat concursul artista emerită Emilia Petrescu, Gabriela Amiraş, duo-ul instrumental Mariana Kauntz-Iacobovici şi Ivan Iacobovici, ca şi concertul trio-ului ’’Transilvania“ din Cluj-Napoca, format din Mirela Capătă, Marian Marica şi Bogdan Georgescu, argeşean de origine. BS CAPITALE ALE ARTEI. De mai multă vreme, doctorul piteştean Roland Anceanu face săli pline cu-ale sale ’’Seri de imagini comentate“, de fapt aduceri-aminte din Grecia, U.R.S.S., R.D.G., (oprite în memoria diapozitivelor) pe care călătorul şi omul de cultură le împărtăşeşte, făcîndu-le accesibile marelui public. Ceea ce nu-i la îndemîna oricui !... ggl O VIAŢĂ DE OM. După ce, cale de 41 de ani, a izvodit lumină din plumbul tipografic, nea Nicolae Andrei iese la pensie, din aceeaşi unitate piteşteană pe care, aproape o viaţă de om, a slujit-o cu pricepere şi deplină credinţă, în calitatea sa de coautor al sutelor de mii de pagini tipărite, se cuvine să-i dăruim, la rîndu-ne, gîndul nostru curat de mulţumire şi de viaţă lungă .