Argeş, 1983 (Anul 18, nr. 1-12)

1983-01-01 / nr. 1

г Ctitor demn şi înţelept Te-ai născut să fii lumină Dragoste la orice pas Şi acelaşi totdeauna Pentru Patrie­ ai rămas. Ctitor de simţiri şi gînd Eşti ce neamul n-a avut Mai puternic luminînd Plămădeşti o ţară nouă Eşti trimis să faci dreptate Să conduci acest pămint Acest plai cu oameni paşnici Unde mii de visuri sînt Pentru dragostea aceasta Pentru­ acest înalt popor Să trăieşti mulţi ani in pace Glorie şi viitor. Să rămîi mereu în fruntea Neamului acesta drept Tot aşa ca pînă astăzi Tînăr, demn şi înţelept. Ludmila GHIŢESCU Dinamism şi 3 E­ste un lucru bine ştiut că, în cadrul raportului dintre subiectiv şi obiec­tiv, dintre personalitate şi is­torie, afirmarea capacităţii factorului de conducere este validată de evoluţia vieţii, a practicii sociale. După cum este pretutindeni recunoscut faptul că, de aproape două decenii, măreţele realizări ob­ţinute de ţara noastră în dez­voltarea economico-socială, programele ce-i prefigurează viitorul şi prestigiul crescînd de care se bucură în lume sunt nemijlocit legate de prodigi­oasa activitate teoretică şi practică a secretarului general al partidului, preşedintele României — tovarăşul Nicolae Ceauşescu, — adevărat făuri­tor de istorie, într-o interpretare ştiinţifică şi originală, cu forţa unei gîn­­diri de mare întindere şi pro­funzime, omul care se află în fruntea partidului şi naţiunii noastre a îmbrăţişat o sferă largă de probleme, de prin­cipală însemnătate, ale vie­ţii social-politice, interne şi internaţionale, afirmîndu-se drept cel mai autentic expo­nent al intereselor şi năzuin­ţelor de progres şi prosperi­tate ale poporului său. Conce­­pînd dezvoltarea societăţii ro­mâneşti ca un tot unitar şi ca un proces dialectic în mişca­rea sa spre era comunistă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a pus întotdeauna accent pe problemele construcţiei eco­nomice, care constituie, de alt­fel, domeniul hotărîtor al pro­gresului social. In această vi­ziune este încorporată organic în strategia dezvoltării econo­­mico-sociale complexitatea u­­nor interdependenţe obiective dintre economie, ca parte, şi societate, ca întreg, dintre a­­cumulare, dezvoltare şi bună­stare, dintre naţional şi inter­naţional. Edificarea economiei socia­liste, dezvoltarea sa neîntre­ruptă are un caracter dina­mic, echilibrat, multilateral şi o precisă finalitate socială. Numai printr-o dezvoltare ra­pidă şi echilibrată a tuturor subsistemelor sale, economia naţională poate să declanşeze efecte de antrenare multiple şi complexe în toate domenii­le societăţii, poate participa activ şi eficient la schimbu­rile mondiale de valori şi poa­te avea, deci, o pronunţată în­cărcătură umanistă. Dacă di­namismul este condiţionat de realizarea stării de echilibru, la rîndul său echilibrul are un caracter dinamic. Aceste in­ echilibru terdependente sunt integrate în dialectica generală a fău­ririi societăţii socialiste mul­tilateral dezvoltate, concept care constituie unul din ele­mentele cele mai de preţ ale patrimoniului teoretic al parti­dului nostru, al Secretarului său general. Dovedind o stră­lucită capacitate de a sur­prinde şi interpreta cerinţele şi necesităţile economiei noas­tre naţionale, într-un orizont internaţional deosebit de complex, tovarăşul Nicolae Ceauşescu vede însăşi evolu­ţia fenomenului mondial „cu ochi românesc“. Realizările remarcabile ob­ţinute în dezvoltarea multila­terală a economiei româneşti, cu deosebire după Congresul al IX-lea al P.C.R., de­monstrează cu puterea fapte­lor justeţea politicii partidu­lui nostru şi se constituie, totodată, într-o încununare o­­magială a contribuţiilor de re­zonanţă istorică ale tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu în a­­ceste momente în care aniver­săm o jumătate de secol de activitate revoluţionară şi săr­bătorim ziua sa de naştere. In concepţia Partidului Co­munist Român, a secretarului său general, rolul fundamen­tal în dezvoltarea şi moderni­zarea economiei revine dez­voltării forţelor de producţie; coloana vertebrală a între­gului edificiu social prezent şi viitor, a asigurării unui echi­libru economic dinamic o con­stituie industrializarea socia­listă a ţării. Tocmai acest pro­ces a stat şi stă la temelia dezvoltării puternice a econo­miei româneşti, a revoluţiei agrare, a transformării revo­luţionare a structurii sociale a ţării, a înfăptuirii revoluţiei culturale, a înfloririi ştiinţei şi învăţămîntului, a ridicării ne­contenite a nivelului de trai al poporului, a asigurării in­dependenţei şi suveranităţii naţionale. Aşa cum a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la încheierea lucrărilor Con­ferinţei Naţionale a partidu­lui din luna decembrie a a­­nului 1982, fără existenţa u­­nei industrii puternice, moder­ne nu am putea face faţă problemelor grele din econo­mia mondială. In actualele împrejurări ar fi fost foarte greu, dacă nu chiar imposibil de a mai asigura dezvoltarea industriei noastre socialiste. Devenind o ţară industrial­­agrară, cu o economie în plin progres, România reuşeşte să-şi acopere într-o măsură covîrşitoare cele mai multe dintre nevoile sale de consum din producţie proprie, redu­­cînd considerabil decalajele e­­conomice faţă de ţările dez­voltate. In ultimele decenii, la noi, dublarea venitului na­ţional s-a realizat la aproxi­mativ 7—8 ani faţă de 15—20 ani în ţările capitaliste dez­voltate. România a realizat li­nele dintre cele mai înalte rit­muri de creştere a producţiei industriale, de 2—3 ori mai mari decît pe plan mondial, dublarea volumului producţiei industriale realizîndu-se în ţara noastră la aproximativ 6 ani (faţă de 18 ani în R.F.G. şi aproximativ 15 ani în Ita­lia sau Franţa). Dinamismul industrial a făcut posibil ca România să ajungă şi chiar să depăşească o serie de ţări cu veche tradiţie industrială în ceea ce priveşte producţia pe locuitor la o serie de produse de bază. Bunăoară, la produc­ţia de oţel pe locuitor am a­­juns din urmă sau am depăşit ţări ca Suedia, Marea Brita­­nie, Statele Unite ale Americii sau Olanda. Comparaţii ase­mănătoare pot fi făcute şi la alte produse ca : fire şi fibre sintetice, cauciuc sintetic, ci­ment, aparate de radio, ţesă­turi de lină şi bumbac etc. S-au produs modificări pro­funde în structura economică, industria devenind de mulţi ani ramura conducătoare a economiei naţionale. Sub ra­portul ponderii industriei con­structoare de maşini sau a in­dustriei chimice în totalul pro­ducţiei industriale ne-am a­­propiat de nivelele realizate de ţări ca Anglia, Franţa sau Italia. România se numără printre cele 10 ţări europene cu cea mai dezvoltată indus­trie chimică, peste 700 de sor­timente ale acestei industrii fiind destinate exportului în 110 ţări. A crescut ponderea subramurilor de vîrf în tota­lul producţiei ramurilor indus­triale. De pildă, nivelul pro­ducţiei în 1980 situează Româ­nia pe locul 10 între ţările producătoare de maşini-unelte ale lumii şi pe locul 15 între cele exportatoare. Ţara noas­tră se situează pe primele lo­curi din lume în producţia şi exportul mondial de instalaţii petroliere ; figurează actual­mente printre primii cinci producători şi exportatori mondiali de tractoare cu o gamă de fabricaţie foarte lar­gă şi cu livrări în 90 de ţări ; se situează pe locul 10—11 în producţia de rulmenţi, expor­tul românesc de asemenea produse făcîndu-se în peste 60 de ţări. Faptul că ţara noastră se situează între marii producă­tori din lume la numeroase produse ale construcţiei de maşini sau produse de bază ale industriei rezultă şi din ponderea lor ridicată în pro­ducţia mondială, situată peste ponderea ei în produsul brut mondial (0,46 la sută). De e­­xemplu : motoare cu combus­tie internă (9,5 la sută), mo­toare electrice peste 1 CP (8,5 la sută), locomotive Diesel (5,9 la sută), vagoane de cale fe­rată (5,3 la sută), locomotive electrice (3,8 la sută), genera­toare pentru turbine hidrauli­ce (3,1 la sută), rulmenţi (2,8 la sută), îngrăşăminte chimice (2,34 la sută), ciment (0,86 la sută), oţel (1,72 la sută), lami­nate (1,81 la sută) etc. Industrializarea a reprezen­tat şi reprezintă prin efectele sale de antrenare baza dez­voltării rapide şi armonioase a celorlalte ramuri ale econo­miei naţionale, întărindu-se funcţia industriei de înzestra­re tehnică a întregii economii naţionale. Sunt semnificative şi în acest sens cîteva date. Gradul de acoperire a utilaje­lor şi instalaţiilor din produc­ţie internă necesare progra­melor de investiţii a ajuns la peste 80 la sută în prezent, urmînd să crească pînă la 85 la sută în anul 1985. România deţine 1,7—1,8 la sută din nu­mărul total de tractoare din Europa, situîndu-se cam la ni­velul mediei mondiale sub ra­portul suprafeţei cultivate ce revine la un tractor fizic. Pentru a asigura baza tehni­­co-materială existentă în pre­zent în agricultură (tractoare, combine autopropulsate, în­grăşăminte chimice) ar fi tre­buit să cheltuim, la nivelul anului 1981, aproape 5 miliar­de de dolari, sumă echivalen­tă cu valoarea exportului în­tregii producţii de cereale a României pe mai mult de 2 ani. Ba mai mult, circa 75 la sută din producţia noastră de tractoare este destinată în prezent exportului. Se poate arăta în acest context că, la unele produse agricole, Româ­nia realizează deja niveluri ale producţiei pe cap de locu­itor egale sau superioare cu cele obţinute de mai multe ţări socialiste şi capitaliste. De pildă, cu cele 1 000 kg ce­reale boabe realizate pe locu­itor în anul 1982, ţara noas­tră depăşeşte sensibil nivelul realizat de Cehoslovacia, Aus­tria, Franţa, U.R.S.S. etc. In ultimii 17 ani, de cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu se află în fruntea partidului, s-au redus considerabil deca­lajele faţă de ţările dezvoltate în ceea ce priveşte venitul na­ţional pe locuitor : de la 7 la 1 faţă de S.U.A. în 1965 la 3,5 la 1 în 1978 ; de la 7,6 faţă de Elveţia la 3,4 ; faţă de Suedia de la 6,8 la 3,2 ; faţă de R.F.G. de la 5,4 la 3,0 ; faţă de Marea Britanie de la 4,3 la 2,1, iar faţă de Austria de la 3,9 la 2,5. Luînd însă în considerare dezvoltarea ge­nerală, echilibrată a economi­ei naţionale, a diferitelor ra­muri şi sectoare, se poate a­­precia că România a depăşit în multe domenii caracteristi­cile unei ţări în curs de dez­voltare. Magistralul Raport prezen­­tat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta Confe­rinţă Naţională a P.C.R. — înaltul forum democratic al comuniştilor români, care a dezbătut şi analizat dimensiu­nile stadiului actual al edifi­cării socialismului în ţara noastră, sarcinile actualului plan cincinal — reliefează că România a atins astăzi pe plan economic un asemenea prag tehnologic şi organizato­ric ce permite şi impune un salt calitativ de amploare, ca­re să propulseze ţara noastră în rîndul ţărilor cu un nivel mediu de dezvoltare. Raportul pune totodată în lumină direc­ţiile fundamentale în care tre­buie acţionat cu promptitudi­ne pentru a ridica la nivelul posibilităţilor existente para­metrii de producţie, de efici­enţă şi competitivitate ai eco­nomiei româneşti. Deşi în primii doi ani ai ac­tualului cincinal s-au realizat ritmuri mai mici decît în pe­rioadele anterioare şi faţă de prevederile iniţiale ale planu­lui, procesul de creştere eco­nomică a continuat, menţinîn­­du-ne în prima linie pe plan mondial sub acest aspect. Ce-i drept, nici în precedentele trei cincinale n-au lipsit necazu­rile şi greutăţile : secete, cu­tremure, inundaţii, rămîneri în urmă ale unor sectoare ale producţiei interne, sau inechi­tăţi, recesiuni, dezechilibre în economia mondială. In ultimii ani însă, implicaţiile negative ale crizei economiei mondiale, ale crizelor de structură au fost mai puternice. Totodată, în aceşti ani s-a urmărit con­solidarea realizărilor obţinute, cu deosebire din ultimul de­ceniu, cînd s-a acţionat pe un front foarte larg. Este unul din meritele de incontestabilă însemnătate ale partidului nostru, ale secretaru­lui său general de a fi explorat şi găsit răspunsuri la marile probleme ale sfidării timpului, nu prin stagnarea dezvoltării şi nici prin orice creştere e­­conomică, ci prin restructu­rări şi eficientizare, înnoire şi selectivitate în modernizarea structurilor, prin afirmarea unui echilibru nou în dezvol­tarea armonioasă a tuturor sectoarelor de activitate, a dez­voltării de tip intensiv, socio­­centric, pusă în slujba intere­selor şi aspiraţiilor profund u­­maniste. Capacitatea de adaptare la cerinţele vitale ale epocii pre­supune mari eforturi de cu­noaştere şi anticipaţie a reali­tăţilor social-istorice, aflate într-o permanentă devenire. „Tinereţea fără bătrîneţe“ a gîndirii cîrmaciului patriei noastre constituie, în această epocă agitată, cînd omenirea înfruntă valurile uriaşe pro­vocate de uragane şi cutremu­re, o undă de certitudine a înaintării noastre spre noi culmi de progres şi civilizaţie, o rază de optimism îndrep­tată spre piscurile înalte ale societăţii comuniste. dr. Ion CIUREA împreună cu întreaga Ţară, argeşenii sărbătoresc la 26 ia­nuarie 1983 50 ani de activitate revoluţionară şi ziua de naşte­re a celui mai iubit şi stimat fiu al naţiunii — tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republi­cii Socialiste România, omul ale cărui viaţă şi activitate revoluţionară au devenit com­ponente fundamentale ale is­toriei noastre contemporane. Ample şi semnificative sunt legăturile dintre oamenii Ar­geşului şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu ! Mulţi sunt aceia care l-au cunoscut în anii de început ai activităţii sale re­voluţionare, dedicate întru totul marelui crez al partidului nostru comunist, atît de încer­cat în anii grei ai ilegalităţii. Şi mai mare e numărul ace­lor argeşeni care l-au ascultat şi l-au urmat, vibrînd de ho­­tărîre şi voinţă nestrămutată de a realiza politica partidului în anii de început ai revolu­ţiei române de eliberare soci­ală şi naţională, dar mai ales pentru a înfăptui marile o­­biective ale construcţiei soci­aliste din ultimele două de­cenii. Aşa cum spunea în iunie 1972, cu prilejul mitingului care încheia o nouă vizită de lucru în judeţul Argeş, pre­cum şi la întîlnirea cu mine­rii de la Aninoasa din august 1982, conducătorul partidului şi statului nostru cunoaşte a­­ceste străvechi plaiuri româ­neşti încă din anul 1935, cînd a activat aici ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist. In această calitate, a îndrumat cu deosebită competenţă acti­vitatea de partid şi de tineret din oraşele Piteşti şi Cîmpu­­lung, dintr-o serie de unităţi industriale, şcoli, ateliere meş­teşugăreşti sau comune, con­tribuind efectiv, în condiţiile grele ale etapei istorice res­pective, la organizarea de nu­clee comuniste şi ale tineretu­lui revoluţionar, la iniţierea unor activităţi de masă în­dreptate împotriva exploatării, pentru drepturi şi libertăţi democratice. Relevăm totodată contribu­ţia hotărîtoare a tînărului re­voluţionar Nicolae Ceauşescu la iniţierea înfiinţării, la 1 ia­nuarie 1936, a filialei din Pi­teşti a Blocului Democratic, organizaţie prin intermediul căreia partidul comunist a desfăşurat diferite activităţi politice îndreptate împotriva fascismului, pentru pace. Prin­tre acestea, amintim tipărirea la Piteşti a ziarului „Omul liber“. Importante momente din e­­voluţia postbelică a Argeşului sunt intrinsec legate de activi­tatea şi sprijinul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu oamenilor acestor locuri, orga­nelor şi organizaţiilor de partid, factorilor economici şi administrativi. Anii de început ai transformărilor înnoitoare argeşene se contopesc întru to­tul cu perioada cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu i-a repre­zentat pe piteşteni, ca depu­tat, în Marea Adunare Naţio­nală. Ales la 30 noiembrie 1952, în unanimitate, ca repre­zentant al oamenilor de pe Ar­geş în supremul for legislativ al ţării, reales apoi, succesiv, timp de 17 ani, în calitate de deputat pînă în 1969, a acţio­nat pentru realizarea unor importante îmbunătăţiri ale C­NS. CEAUŞESCU r “­­ Chemarea marelui bărbat De pretutindeni, culmile munţilor sprijină cerul patriei azi , tumultuoase, izvoarele-n cint cîntă grandoarea sorilor brazi. De pretutindeni veghează culmile gîndului fremătător, ne-nfricat sprijină munţii albaştri din ţară, fericit de preafrumoasa povară. Aceasta e menirea lui, chemarea marelui bărbat : pe-ntinerit pămint să fie intru dreptate și lumină iubit conducător in noua Românie. ____________| Marian STOICA ARGEȘ NR. 1/1983 — pag. 2 Timp aniversar Şi iar se-mbracă azi intreaga Ţară Un strai ales de mare sărbătoare — Plutesc stindarde din mâtasa rară, Sub diademe cu luciri solare. Un cer de-azur cu acvile muntene Porneşte în alai spre Capitală, Urmat de mindre burguri ardelene Şi zimbri din Moldova ancestrală... Vin iar oltenii lui Tudor şi Mihai, Solie scumpă-a-ntregii ţări, ei, bravi panduri, Să-aducă mulţumiri de noul trai, Din Patria de grine, duri şi păduri. Să închinăm cu toţi, prieteni, aşadar, Acestui ev solar şi-al său Făuritor, Solemne cupe de Timp aniversar ; Mulţi ani să ne trăieşti, iubit CONDUCĂTOR ! Traian GĂRDUȘ

Next