Argeş, 1983 (Anul 18, nr. 1-12)
1983-01-01 / nr. 1
г Ctitor demn şi înţelept Te-ai născut să fii lumină Dragoste la orice pas Şi acelaşi totdeauna Pentru Patrie ai rămas. Ctitor de simţiri şi gînd Eşti ce neamul n-a avut Mai puternic luminînd Plămădeşti o ţară nouă Eşti trimis să faci dreptate Să conduci acest pămint Acest plai cu oameni paşnici Unde mii de visuri sînt Pentru dragostea aceasta Pentru acest înalt popor Să trăieşti mulţi ani in pace Glorie şi viitor. Să rămîi mereu în fruntea Neamului acesta drept Tot aşa ca pînă astăzi Tînăr, demn şi înţelept. Ludmila GHIŢESCU Dinamism şi 3 Este un lucru bine ştiut că, în cadrul raportului dintre subiectiv şi obiectiv, dintre personalitate şi istorie, afirmarea capacităţii factorului de conducere este validată de evoluţia vieţii, a practicii sociale. După cum este pretutindeni recunoscut faptul că, de aproape două decenii, măreţele realizări obţinute de ţara noastră în dezvoltarea economico-socială, programele ce-i prefigurează viitorul şi prestigiul crescînd de care se bucură în lume sunt nemijlocit legate de prodigioasa activitate teoretică şi practică a secretarului general al partidului, preşedintele României — tovarăşul Nicolae Ceauşescu, — adevărat făuritor de istorie, într-o interpretare ştiinţifică şi originală, cu forţa unei gîndiri de mare întindere şi profunzime, omul care se află în fruntea partidului şi naţiunii noastre a îmbrăţişat o sferă largă de probleme, de principală însemnătate, ale vieţii social-politice, interne şi internaţionale, afirmîndu-se drept cel mai autentic exponent al intereselor şi năzuinţelor de progres şi prosperitate ale poporului său. Concepînd dezvoltarea societăţii româneşti ca un tot unitar şi ca un proces dialectic în mişcarea sa spre era comunistă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a pus întotdeauna accent pe problemele construcţiei economice, care constituie, de altfel, domeniul hotărîtor al progresului social. In această viziune este încorporată organic în strategia dezvoltării economico-sociale complexitatea unor interdependenţe obiective dintre economie, ca parte, şi societate, ca întreg, dintre acumulare, dezvoltare şi bunăstare, dintre naţional şi internaţional. Edificarea economiei socialiste, dezvoltarea sa neîntreruptă are un caracter dinamic, echilibrat, multilateral şi o precisă finalitate socială. Numai printr-o dezvoltare rapidă şi echilibrată a tuturor subsistemelor sale, economia naţională poate să declanşeze efecte de antrenare multiple şi complexe în toate domeniile societăţii, poate participa activ şi eficient la schimburile mondiale de valori şi poate avea, deci, o pronunţată încărcătură umanistă. Dacă dinamismul este condiţionat de realizarea stării de echilibru, la rîndul său echilibrul are un caracter dinamic. Aceste in echilibru terdependente sunt integrate în dialectica generală a făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate, concept care constituie unul din elementele cele mai de preţ ale patrimoniului teoretic al partidului nostru, al Secretarului său general. Dovedind o strălucită capacitate de a surprinde şi interpreta cerinţele şi necesităţile economiei noastre naţionale, într-un orizont internaţional deosebit de complex, tovarăşul Nicolae Ceauşescu vede însăşi evoluţia fenomenului mondial „cu ochi românesc“. Realizările remarcabile obţinute în dezvoltarea multilaterală a economiei româneşti, cu deosebire după Congresul al IX-lea al P.C.R., demonstrează cu puterea faptelor justeţea politicii partidului nostru şi se constituie, totodată, într-o încununare omagială a contribuţiilor de rezonanţă istorică ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu în aceste momente în care aniversăm o jumătate de secol de activitate revoluţionară şi sărbătorim ziua sa de naştere. In concepţia Partidului Comunist Român, a secretarului său general, rolul fundamental în dezvoltarea şi modernizarea economiei revine dezvoltării forţelor de producţie; coloana vertebrală a întregului edificiu social prezent şi viitor, a asigurării unui echilibru economic dinamic o constituie industrializarea socialistă a ţării. Tocmai acest proces a stat şi stă la temelia dezvoltării puternice a economiei româneşti, a revoluţiei agrare, a transformării revoluţionare a structurii sociale a ţării, a înfăptuirii revoluţiei culturale, a înfloririi ştiinţei şi învăţămîntului, a ridicării necontenite a nivelului de trai al poporului, a asigurării independenţei şi suveranităţii naţionale. Aşa cum a arătat tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi la încheierea lucrărilor Conferinţei Naţionale a partidului din luna decembrie a anului 1982, fără existenţa unei industrii puternice, moderne nu am putea face faţă problemelor grele din economia mondială. In actualele împrejurări ar fi fost foarte greu, dacă nu chiar imposibil de a mai asigura dezvoltarea industriei noastre socialiste. Devenind o ţară industrialagrară, cu o economie în plin progres, România reuşeşte să-şi acopere într-o măsură covîrşitoare cele mai multe dintre nevoile sale de consum din producţie proprie, reducînd considerabil decalajele economice faţă de ţările dezvoltate. In ultimele decenii, la noi, dublarea venitului naţional s-a realizat la aproximativ 7—8 ani faţă de 15—20 ani în ţările capitaliste dezvoltate. România a realizat linele dintre cele mai înalte ritmuri de creştere a producţiei industriale, de 2—3 ori mai mari decît pe plan mondial, dublarea volumului producţiei industriale realizîndu-se în ţara noastră la aproximativ 6 ani (faţă de 18 ani în R.F.G. şi aproximativ 15 ani în Italia sau Franţa). Dinamismul industrial a făcut posibil ca România să ajungă şi chiar să depăşească o serie de ţări cu veche tradiţie industrială în ceea ce priveşte producţia pe locuitor la o serie de produse de bază. Bunăoară, la producţia de oţel pe locuitor am ajuns din urmă sau am depăşit ţări ca Suedia, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii sau Olanda. Comparaţii asemănătoare pot fi făcute şi la alte produse ca : fire şi fibre sintetice, cauciuc sintetic, ciment, aparate de radio, ţesături de lină şi bumbac etc. S-au produs modificări profunde în structura economică, industria devenind de mulţi ani ramura conducătoare a economiei naţionale. Sub raportul ponderii industriei constructoare de maşini sau a industriei chimice în totalul producţiei industriale ne-am apropiat de nivelele realizate de ţări ca Anglia, Franţa sau Italia. România se numără printre cele 10 ţări europene cu cea mai dezvoltată industrie chimică, peste 700 de sortimente ale acestei industrii fiind destinate exportului în 110 ţări. A crescut ponderea subramurilor de vîrf în totalul producţiei ramurilor industriale. De pildă, nivelul producţiei în 1980 situează România pe locul 10 între ţările producătoare de maşini-unelte ale lumii şi pe locul 15 între cele exportatoare. Ţara noastră se situează pe primele locuri din lume în producţia şi exportul mondial de instalaţii petroliere ; figurează actualmente printre primii cinci producători şi exportatori mondiali de tractoare cu o gamă de fabricaţie foarte largă şi cu livrări în 90 de ţări ; se situează pe locul 10—11 în producţia de rulmenţi, exportul românesc de asemenea produse făcîndu-se în peste 60 de ţări. Faptul că ţara noastră se situează între marii producători din lume la numeroase produse ale construcţiei de maşini sau produse de bază ale industriei rezultă şi din ponderea lor ridicată în producţia mondială, situată peste ponderea ei în produsul brut mondial (0,46 la sută). De exemplu : motoare cu combustie internă (9,5 la sută), motoare electrice peste 1 CP (8,5 la sută), locomotive Diesel (5,9 la sută), vagoane de cale ferată (5,3 la sută), locomotive electrice (3,8 la sută), generatoare pentru turbine hidraulice (3,1 la sută), rulmenţi (2,8 la sută), îngrăşăminte chimice (2,34 la sută), ciment (0,86 la sută), oţel (1,72 la sută), laminate (1,81 la sută) etc. Industrializarea a reprezentat şi reprezintă prin efectele sale de antrenare baza dezvoltării rapide şi armonioase a celorlalte ramuri ale economiei naţionale, întărindu-se funcţia industriei de înzestrare tehnică a întregii economii naţionale. Sunt semnificative şi în acest sens cîteva date. Gradul de acoperire a utilajelor şi instalaţiilor din producţie internă necesare programelor de investiţii a ajuns la peste 80 la sută în prezent, urmînd să crească pînă la 85 la sută în anul 1985. România deţine 1,7—1,8 la sută din numărul total de tractoare din Europa, situîndu-se cam la nivelul mediei mondiale sub raportul suprafeţei cultivate ce revine la un tractor fizic. Pentru a asigura baza tehnico-materială existentă în prezent în agricultură (tractoare, combine autopropulsate, îngrăşăminte chimice) ar fi trebuit să cheltuim, la nivelul anului 1981, aproape 5 miliarde de dolari, sumă echivalentă cu valoarea exportului întregii producţii de cereale a României pe mai mult de 2 ani. Ba mai mult, circa 75 la sută din producţia noastră de tractoare este destinată în prezent exportului. Se poate arăta în acest context că, la unele produse agricole, România realizează deja niveluri ale producţiei pe cap de locuitor egale sau superioare cu cele obţinute de mai multe ţări socialiste şi capitaliste. De pildă, cu cele 1 000 kg cereale boabe realizate pe locuitor în anul 1982, ţara noastră depăşeşte sensibil nivelul realizat de Cehoslovacia, Austria, Franţa, U.R.S.S. etc. In ultimii 17 ani, de cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu se află în fruntea partidului, s-au redus considerabil decalajele faţă de ţările dezvoltate în ceea ce priveşte venitul naţional pe locuitor : de la 7 la 1 faţă de S.U.A. în 1965 la 3,5 la 1 în 1978 ; de la 7,6 faţă de Elveţia la 3,4 ; faţă de Suedia de la 6,8 la 3,2 ; faţă de R.F.G. de la 5,4 la 3,0 ; faţă de Marea Britanie de la 4,3 la 2,1, iar faţă de Austria de la 3,9 la 2,5. Luînd însă în considerare dezvoltarea generală, echilibrată a economiei naţionale, a diferitelor ramuri şi sectoare, se poate aprecia că România a depăşit în multe domenii caracteristicile unei ţări în curs de dezvoltare. Magistralul Raport prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la recenta Conferinţă Naţională a P.C.R. — înaltul forum democratic al comuniştilor români, care a dezbătut şi analizat dimensiunile stadiului actual al edificării socialismului în ţara noastră, sarcinile actualului plan cincinal — reliefează că România a atins astăzi pe plan economic un asemenea prag tehnologic şi organizatoric ce permite şi impune un salt calitativ de amploare, care să propulseze ţara noastră în rîndul ţărilor cu un nivel mediu de dezvoltare. Raportul pune totodată în lumină direcţiile fundamentale în care trebuie acţionat cu promptitudine pentru a ridica la nivelul posibilităţilor existente parametrii de producţie, de eficienţă şi competitivitate ai economiei româneşti. Deşi în primii doi ani ai actualului cincinal s-au realizat ritmuri mai mici decît în perioadele anterioare şi faţă de prevederile iniţiale ale planului, procesul de creştere economică a continuat, menţinîndu-ne în prima linie pe plan mondial sub acest aspect. Ce-i drept, nici în precedentele trei cincinale n-au lipsit necazurile şi greutăţile : secete, cutremure, inundaţii, rămîneri în urmă ale unor sectoare ale producţiei interne, sau inechităţi, recesiuni, dezechilibre în economia mondială. In ultimii ani însă, implicaţiile negative ale crizei economiei mondiale, ale crizelor de structură au fost mai puternice. Totodată, în aceşti ani s-a urmărit consolidarea realizărilor obţinute, cu deosebire din ultimul deceniu, cînd s-a acţionat pe un front foarte larg. Este unul din meritele de incontestabilă însemnătate ale partidului nostru, ale secretarului său general de a fi explorat şi găsit răspunsuri la marile probleme ale sfidării timpului, nu prin stagnarea dezvoltării şi nici prin orice creştere economică, ci prin restructurări şi eficientizare, înnoire şi selectivitate în modernizarea structurilor, prin afirmarea unui echilibru nou în dezvoltarea armonioasă a tuturor sectoarelor de activitate, a dezvoltării de tip intensiv, sociocentric, pusă în slujba intereselor şi aspiraţiilor profund umaniste. Capacitatea de adaptare la cerinţele vitale ale epocii presupune mari eforturi de cunoaştere şi anticipaţie a realităţilor social-istorice, aflate într-o permanentă devenire. „Tinereţea fără bătrîneţe“ a gîndirii cîrmaciului patriei noastre constituie, în această epocă agitată, cînd omenirea înfruntă valurile uriaşe provocate de uragane şi cutremure, o undă de certitudine a înaintării noastre spre noi culmi de progres şi civilizaţie, o rază de optimism îndreptată spre piscurile înalte ale societăţii comuniste. dr. Ion CIUREA împreună cu întreaga Ţară, argeşenii sărbătoresc la 26 ianuarie 1983 50 ani de activitate revoluţionară şi ziua de naştere a celui mai iubit şi stimat fiu al naţiunii — tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, omul ale cărui viaţă şi activitate revoluţionară au devenit componente fundamentale ale istoriei noastre contemporane. Ample şi semnificative sunt legăturile dintre oamenii Argeşului şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu ! Mulţi sunt aceia care l-au cunoscut în anii de început ai activităţii sale revoluţionare, dedicate întru totul marelui crez al partidului nostru comunist, atît de încercat în anii grei ai ilegalităţii. Şi mai mare e numărul acelor argeşeni care l-au ascultat şi l-au urmat, vibrînd de hotărîre şi voinţă nestrămutată de a realiza politica partidului în anii de început ai revoluţiei române de eliberare socială şi naţională, dar mai ales pentru a înfăptui marile obiective ale construcţiei socialiste din ultimele două decenii. Aşa cum spunea în iunie 1972, cu prilejul mitingului care încheia o nouă vizită de lucru în judeţul Argeş, precum şi la întîlnirea cu minerii de la Aninoasa din august 1982, conducătorul partidului şi statului nostru cunoaşte aceste străvechi plaiuri româneşti încă din anul 1935, cînd a activat aici ca secretar al Uniunii Tineretului Comunist. In această calitate, a îndrumat cu deosebită competenţă activitatea de partid şi de tineret din oraşele Piteşti şi Cîmpulung, dintr-o serie de unităţi industriale, şcoli, ateliere meşteşugăreşti sau comune, contribuind efectiv, în condiţiile grele ale etapei istorice respective, la organizarea de nuclee comuniste şi ale tineretului revoluţionar, la iniţierea unor activităţi de masă îndreptate împotriva exploatării, pentru drepturi şi libertăţi democratice. Relevăm totodată contribuţia hotărîtoare a tînărului revoluţionar Nicolae Ceauşescu la iniţierea înfiinţării, la 1 ianuarie 1936, a filialei din Piteşti a Blocului Democratic, organizaţie prin intermediul căreia partidul comunist a desfăşurat diferite activităţi politice îndreptate împotriva fascismului, pentru pace. Printre acestea, amintim tipărirea la Piteşti a ziarului „Omul liber“. Importante momente din evoluţia postbelică a Argeşului sunt intrinsec legate de activitatea şi sprijinul acordat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu oamenilor acestor locuri, organelor şi organizaţiilor de partid, factorilor economici şi administrativi. Anii de început ai transformărilor înnoitoare argeşene se contopesc întru totul cu perioada cînd tovarăşul Nicolae Ceauşescu i-a reprezentat pe piteşteni, ca deputat, în Marea Adunare Naţională. Ales la 30 noiembrie 1952, în unanimitate, ca reprezentant al oamenilor de pe Argeş în supremul for legislativ al ţării, reales apoi, succesiv, timp de 17 ani, în calitate de deputat pînă în 1969, a acţionat pentru realizarea unor importante îmbunătăţiri ale CNS. CEAUŞESCU r “ Chemarea marelui bărbat De pretutindeni, culmile munţilor sprijină cerul patriei azi , tumultuoase, izvoarele-n cint cîntă grandoarea sorilor brazi. De pretutindeni veghează culmile gîndului fremătător, ne-nfricat sprijină munţii albaştri din ţară, fericit de preafrumoasa povară. Aceasta e menirea lui, chemarea marelui bărbat : pe-ntinerit pămint să fie intru dreptate și lumină iubit conducător in noua Românie. ____________| Marian STOICA ARGEȘ NR. 1/1983 — pag. 2 Timp aniversar Şi iar se-mbracă azi intreaga Ţară Un strai ales de mare sărbătoare — Plutesc stindarde din mâtasa rară, Sub diademe cu luciri solare. Un cer de-azur cu acvile muntene Porneşte în alai spre Capitală, Urmat de mindre burguri ardelene Şi zimbri din Moldova ancestrală... Vin iar oltenii lui Tudor şi Mihai, Solie scumpă-a-ntregii ţări, ei, bravi panduri, Să-aducă mulţumiri de noul trai, Din Patria de grine, duri şi păduri. Să închinăm cu toţi, prieteni, aşadar, Acestui ev solar şi-al său Făuritor, Solemne cupe de Timp aniversar ; Mulţi ani să ne trăieşti, iubit CONDUCĂTOR ! Traian GĂRDUȘ