Argeş, 1987 (Anul 22, nr. 1-12)

1987-01-01 / nr. 1

CTITOR DE TARA, CTITOR DE ISTORIE (Urmare din рад. 1) fructificare in politica neabătută de perfecţionare a întregii vieţi economico-sociale, capabilă să asigure punerea largă în valoare a întregului potenţial material şi uman al ţării, să consolideze independenţa acesteia. Dialogul permanent, direct cu oamenii muncii din toate domeniile de activitate, cu întregul popor este o caracteristică a stilului de lucru al secretarului general al partidului, exprimînd încrederea în capacitatea şi priceperea oamenilor muncii, în forţele crea­toare ale naţiunii noastre socialiste, convingerea că numai legătura directă cu problemele concrete ale construcţiei so­cialiste poate asigura eficienţa deciziei politice, afirmând superioritatea democraţiei socialiste. P­reţuim în mod deosebit contribuţia tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU la păstrarea nealterată şi dezvoltarea valorilor naţionale, la înflorirea învăţă­­mîntului, ştiinţei, artelor, a întregii vieţi spirituale a popo­rului, la îmbogăţirea minunatului tezaur de cultură şi civi­lizaţie al României socialiste. Emulaţia spirituală a oame­nilor muncii, puterea lor creatoare, declanşată de angajarea conştientă în edificarea noii orînduiri, îşi găsesc o conclu­dentă expresie în Festivalul naţional al muncii şi creaţiei „Cîntarea României“, iniţiat de secretarul general al partidu­lui. Sunt străbătute de originalitate şi caracterizate prin pro­funzime ideile şi tezele tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU privind locul şi rolul propulsiv al conştiinţei socialiste în actuala etapă şi în perspectiva înaintării spre comunism, elaborarea şi promovarea consecventă a principiilor uma­nismului socialist, revoluţionar. „Totul pentru om, pentru bunăstarea lui“, esenţa esenţei revoluţiei şi construcţiei so­cialiste, reprezintă piatra unghiulară a întregului program de dezvoltare a patriei, deviza sub semnul căreia se desfă­şoară neostenita activitate a secretarului general al parti­dului. Avînd un rol determinant în elaborarea politicii exter­ne a partidului şi statului nostru, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU desfăşoară o activitate neobosită pentru­ înfăp­tuirea ei, afirmîndu-se drept cel mai autorizat exponent al năzuinţelor de pace şi progres ale poporului român, ca o per­sonalitate proeminentă a vieţii internaţionale, ca un mili­tant de seamă al mişcării comuniste şi muncitoreşti mondi­ale, promotor al principiilor şi normelor relaţiilor de tip nou dintre ţările socialiste, dintre partidele comuniste şi mun­citoreşti, în conştiinţa întregii umanităţi, Preşedintele Româ­niei socialiste s-a impus cu strălucire ca Erou al păcii mon­diale, ca o conştiinţă mereu trează pusă cu hotărîre în sluj­ba paşnicei lupte pentru salvgardarea bunului cel mai de preţ al omenirii — viaţa. Sărbătorind pe tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU, Ar­geşul — minunată ctitorie a ultimelor două decenii de is­torie — celebrează, cu mîndrie şi recunoştinţă, devenirile de substanţă revoluţionară săvîrşite în aceşti peste 20 de ani de construcţie socialistă, ani care au fost trăiţi de argeşeni prin descătuşarea unor energii uriaşe, consacrate ridicării pe o treaptă superioară a întregii lor activităţi. Epopeea con­strucţiei socialiste poartă şi aici, în Argeş, pecetea de gînd înţelept şi cutezătoare acţiune a tovarăşei academician doc­tor inginer ELENA CEAUŞESCU, militant de seamă al parti­dului, om de ştiinţă de largă recunoaştere internaţională, care uneşte intr-o viziune armonioasă luciditatea omului politic şi responsabilitatea savantului. împreună cu secre­tarul general al partidului, tovarăşa ELENA CEAUŞESCU contribuie — în calitate de deputat de Argeş în Marea Adunare Naţională, prin prezenţa în mijlocul argeşenilor cu sfatul şi cu fapta — la necontenita înflorire a acestui colţ de ţară. A­rgeşenii nu uită nici o clipă faptul că chipul nou al acestor locuri, modernele platforme industriale, rodnicia ogoarelor, marile împliniri în destinul loca­lităţilor, al oamenilor, sunt indisolubil legate de ajutorul, în­drumarea şi sprijinul decisiv ale tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU. In cadrul a nenumărate vizite de lucru, con­ducătorul iubit al partidului şi statului nostru a participat atît la amplasarea majorităţii obiectivelor industriale, cit şi la debutul lor productiv, fiind considerat, pe drept, ctitorul Argeşului contemporan, aşa cum este ctitorul României mo­derne. De numai două decenii încoace, Argeşul amintirilor voievodale este „cetate de scaun“ pentru industrii şi tehno­logii de vîrf, pentru o agricultură intensivă, de mare produc­tivitate. Este loc de izbîndă pentru cele mai îndrăzneţe for­mule arhitecturale, al confortului şi civilizaţiei. Este în ace­laşi timp şi un adevărat „şantier“ al construcţiei şi optimi­zării umane, perimetru de înflorire spirituală şi afirmare plenară a personalităţii atît de complexe a omului de tip nou. Cu uneltele lor de crez, de muncă şi creaţie, sutele de mii de Meşteri mari de la Argeş şi-au urmat cu neclintită în­credere Conducătorul, printr-un sublim efort constructiv, ri­­dicind noi şi noi „capitale“ — ale chimiei şi petrochimiei, ale construcţiei de maşini, ale electronicii şi electrotehnicii. Trăind în libertate şi demnitate aceşti ani de exemplar şi pilduitor dinamism constructiv, oamenii de la Argeş au do­­bîndit la rîndu-le, prin lucrarea vizionară a iubitului nos­tru Conducător, rezonanţa marilor idei, cutezanţa faptelor aşezate în chip patriotic la temelia tuturor izbînzilor româ­neşti. Şi aceasta fiindcă opţiunile fundamentale ale strategiei şi tacticii partidului nostru, care poartă amprenta gîndirii tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, au fost evaluate cu re­alism şi clarviziune ştiinţifică, cu sentimentul suprem al­­ responsabilităţii istorice. Argeşul trăieşte azi la m­ar­ea tensiune a civilizaţiei so­cialiste, fiind o adevărată emblemă a României contempo­rane. Prin tot ce are mai bun şi mai frumos, cu rădăcinile coborînd în istorie şi legendă, trăind la puterea certitudinii realul sentiment al viitorului, Argeşul nu numai că aparţine unei Ţări la a cărei măreţie contribuie în hărnicie şi dem­nitate, dar mai cu seamă aparţine unei EPOCI, unui CTITOR care a marcat definitoriu această epocă, dîndu-i cu strălucire un nume pentru eternitate : EPOCA NICOLAE CEAUŞESCU. Este temeiul de cuget şi simţire pe care se înalţă urarea străbună, adresată tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU, de ani mulţi, cu sănătate şi putere de muncă, spre a conduce partidul şi ţara spre cele mai înalte culmi de progres şi ci­vilizaţie. Este temeiul de adîncă dragoste şi recunoştinţă pe care reaşezăm, la ceas aniversar, angajamentul nostru, al tuturor argeşenilor, de a munci mai mult şi mai bine, cu dăruire şi pricepere, urmînd astfel înaltul exemplu al Erou­lui României, strălucitul cîrmaci al destinelor naţiunii noas­tre socialiste. . Actualitatea Manifestări omagiale » In reţeaua cinematogra­fică din întregul judeţ, în aceste zile au loc expuneri, simpozioane, dialoguri-dezba­­tere, mese rotunde susţinute de activişti de partid şi de stat, de intelectuali de diver­se profile, închinate aniversă­rii zilei de naştere a condu­cătorului stimat şi iu­bit al­ partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Manifestările sunt însoţite de filme : „Al patriei erou între eroi“, „România — deceniu­lui IX“, „România — ţara mea“, „Primăvara patriei socia­liste“, „Cunună de lauri“, „Par­tidul, patria, poporul“ ş.a.­­ Numeroase manifestări o­­magiale au loc în aceste zile şi la Câmpulung , la Casa oră­şeneasca de cultură —­ expu­nerea „Concepţia P.C.R., a to­varăşului Nicolae Ceauşescu, privind realizarea unui sistem trainic de securitate în Europa şi în întreaga lume“ şi o seară de poezie şi muzică tînără in­titulată „O patrie, un partid, o conştiinţă“ ; la Casa sindi­catelor — expoziţia de carte social-politică „Epoca Nicolae Ceauşescu — epoca de aur a României socialiste“, organi­zată de Biblioteca C.C.S. şi Muzeul orăşenesc ; la cămi­nele culturale din Apa Sărată şi Visat — expunerea „Trep­tele Argeşului în Epoca Nicolae Ceauşescu“.­­ Sîmbătă (24.1), la Schitu Goleşti, Vilcele-Merişani şi Anin­o­as­a, iar duminică (25.1) la Priboieni, sub genericul „Glorie partidului, glorie Ro­mâniei socialiste“, a fost pro­gramată expunerea „Nicolae Ceauşescu — o viaţă dedicată progresului multilateral al pa­triei“, urmată de programe artistice susţinute de formaţii de amatori din mai multe localităţi. • La Casa de cultură a ştiinţei şi tehnicii pentru ti­neret Piteşti (corpul A), a a­­vut loc (23,1) simpozionul „Opera şi activitatea tovarăşu­lui Nicolae Ceauşescu — stră­lucită contribuţie la dezvol­tarea creatoare a teoriei şi practicii construcţiei socialis­mului“. Cu acest prilej a fost vernisată şi expoziţia de carte „Din gândirea social-politică a tovarăşului Nicolae Ceauşescu“. Tot aici, s-a deschis expo­ziţia de filatelie „Momente din glorioasa noastră istorie naţio­nală­*.­­ La Casa orăşenească de culturală Costeşti, a fost orga­nizată (2011) o săptămână cul­turală intitulată „Slăvind eroul, slăvim o ţară“, în fiecare zi , la sediu, în unităţi economice, în instituţii — au avut loc manifestări evocând activitatea conducătorului partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, reliefînd creşterea contribuţiei revolu­ţionare a tinerei generaţii în epoca de edificare a socialis­mului. Printre manifestările omagiale, amintim şi expoziţia de pictură a artistei amatoare Venera Tom­a, laureată a Fes­tivalului naţional „Cintarea României“. între două zăpezi înşelătoa­re — aşa incit longevivii ră­maşi împietriţi ca nişte borne de hotar la graniţa timpului, Negoiu şi Moldoveanu nu-şi leapădă căciulile fumurii — se strecoară către noi, ca un fiu rătăcitor prin văioagele misterioase ale Făgăraşilor, mezinul vestitor de viaţă al a­­nului — făurarul. Ii dăm bi­neţe şi-l iertăm pentru caznele la care ne-a supus, răbdători şi încrezător­i cum suntem­, şi aflaţi în prieteşug veşnic cu anotimpurile de-acum şi din­­totdeauna. Primim, aşadar, la „curţile dorului“ solia de pace a iernii învinse din nou şi ne orându­­im­, gospodăreşte, pregătindu­­ne pentru o nouă ofensivă, pentru aceeaşi luptă dusă pe frontul muncii, a cărei tactică o ştim din veac şi din care va trebui să ieşim musai învingă­tori. Argeşul — îmblînzitorul şar­pe de lumină — îşi cheamă şi Aşadar, el fiii risipiţi printre muscele şi colnice şi, colcăind sub cu­polele de răcoare, se­ aseamă­­nă cu un arbore rămuros cul­cat, în care sevele, întoarse din drum, caută rădăcinile în locul frunzelor şi fructelor trădătoare de azi-toamnă. Iar argeşenii — cei care-­şi trag numele şi renumele de la acest arbore de apă ce a în­fruntat mileniile unind pute­rea Danubiului cu semeţia Carpaţilor — îşi freacă paloşul palmelor pîndit de­­rugina aş­teptării, ascultînd chemarea de sine, îndemnul sîng°lui nă­­vălindu-le în vine. Ultimele stele de răcoare cad sinuciga­şe pentru sănătatea gliei, îm­plinind pohiticile de belşug ale seminţelor. Clepsidra abia Semne de carte înainte! răsturnată toarce caietul de speranţă în fire diafane şi trainice pentru urzeala zilelor ce vor veni. Din străfund de veacuri, şoapte turnate în po­cale de gheaţă ne-mplintă a­­uzul. Şi, mai de aproape, de­­acum opt decenii, glasurile ce­lor flămînzi hrăniţi cu gloanţe, în aşezămîntul moldav chiar Flămînzi numit, se-aud ros­tind — glas de ţărani foşti şi rămaşi credincioşi ai brazdei — în zbaterile griului spre lu­minarea de ziuă de sub zăpezi, porunci de belşug şi-ndemn la lupta pentru rodire­a cea no­uă şi dătătoare de izbîndă de­­acum un sfert de veac de cînd ne-am înfrăţit întru lucrarea dimpreună a pămîntului. între două zăpezi care nu ne mai pot înşela, atunci când il primim în case pe mezinul ca­lendarului, februarie cel ne­statornic, cuvine-se dar să tre­cem gresia speranţei peste tăi­şul coasei, să crestăm pe ră­bojul timpului semn de eter­nitate pentru viaţa trezită la viaţă, să punem peste focul somnului încă un braţ din vreascuri de vise ce se vor îm­plini în acest an al cutezanţei. Să privim trezirea din vea­curi — blinda neodihnă a bă­trânului Ordesos — să luăm aminte la drumeţirea cea fără de istov­a apelor се-şi schim­bă chipul de gheţuri şi omăt, dar îşi păstrează, pentru noi şi pentru grînele noastre, trupul neîntinat şi purtător de rod. E vremea poruncilor de belşug, e ceasul chemării la luptă — pentru tine însuţi, pentru noi înşine, pentru toţi înşişi. Aşa­dar, înainte ! Nicolae ROTARU ROMÂNIEI“ FESTIVALUL NAŢIONAL „CINTAREA Cenaclul ,,Ioan­ Andreescu“, la ana deceniu Arta amatoare sau arta de amatori ? Răspunsul la această între­­b­are ne este dat de lucrările membrilor cenaclului de artă plastică „Ioan Andreescu“ din Piteşti care, iată,­ a aniversat de curând un deceniu de la înfiinţare. Retrospectiv privind, după dificultăţile inerente începutu­lui de drum, aceşti artişti se pun mult suflet, dar şi talent, s-au înfăţişat cu tot mai mult curaj iubitorilor de frumos prin numeroase expoziţii co­lective sau personale nu doar la Piteşti, dar şi la Curtea de Argeş, Câmpulung, Slatina, Constanţa, Ploieşti, Sibiu, Arad şi Bucureşti, demonstrând — prin argumentele artei — ni­velul matur la care s-a ajuns. Premiile obţinute de-a lungul acestui deceniu, dintre care cele mai preţioase sunt cele dobîndite în Festivalul naţio­nal „Cântarea României", evi­denţiază contribuţia fiecărui membru al cenaclului piteş­­tean la naşterea şi afirmarea unei noi calităţi în munca lor artistică. Pe de altă parte, dezvoltarea aptitudinilor, însu­şirea cunoştinţelor teoretice, asimilarea graduală a meşte­şugului artistic, precum şi prezenţa lucidă, ancorată în problematica realităţilor socia­liste, au constituit acele pra­guri majore, stimulatorii pen­tru perfecţionarea necontenită a activităţii de creaţie. La expoziţia retrospectivă organizată în holul Palatului Culturii — sub al cărui patro­naj excelent se desfăşoară ac­tivitatea cenaclului — a parti­cipat toată suflarea acestei grupări, cu lucrări selecţiona­te din creaţia fiecărui mem­bru în parte. Expoziţia cuprin­de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă şi artă popu­lară. Pictura domină cantitativ spaţiul expoziţional, impunîn­­du-se publicului cu lucrări ale unor autori a căror bogată activitate le recomandă nu­mele : Ioana Mugescu, Con­stantin Mosoia, Nicolae Burcă, Vasile Preca, Florin Dumitra­­na, Paula Lambă, Ion Podopri­­gor, Elena Gentea, Tamara Tomi­na, Xenia Popescu, Ion Popescu, Monica Savu, la care se adaugă, în mod necesar, mai tinerii Cristian Neacşu, Daniela Crăciun, Benone Bur­­ciu, Silvia Ungureanu, Alexan­drina Dorina Sima, Rodica Doloc, Timotei Zamfira, Teo­dor Zețu, Emanuel Zoe, Liliana Prioteasa, Rodica Donescu. Sculptura este reprezentată prin lucrările prolificului Nicolae Nica şi ale lui Mircea Păun, iar grafica — prin Maria Dirijorul şi compozitorul Radu Paladi, preşedintele ju­riului concursului coral „Ci­­prian Porumbescu“, desfăşurat spre sfîrşitul lui noiembrie ’86 la Suceava, opina că „ fost un concurs în care au excelat corurile de cameră. Totul s-a desfăşurat la cote foarte exi­gente, departajarea făcîndu-se anevoios". în această competi­ţie de înalt nivel, din cele 33 coruri participante, Premiul I şi Trofeul „Ciprian Porumbes­­cu“ au fost cucerite de corul mixt de cameră „CLASIC“ al Sindicatului învăţămînt Piteşti. Cu numai două săptămâni îna­inte, la reuniunea corală „I.D. Chirescu", de la Constanţa, „CLASIC“ pătrundea, impre-Ananian şi Tiberiu Turigel. Arta decorativă şi populară este prezentă prin creaţiile Ecaterinei Nicolau, Constantin Samoilă şi Mihail Nicolau. ...Aşadar, nu artă amatoare, ci artă de amatori. Este în această corectură implicată şi dorinţa membrilor cenaclului „Ioan Andreescu“ de a confir­ma sau reconfirma prin lu­crări de aleasă­­sensibilitate, de a fi din ce în ce mai selec­tivi în această muncă artistică unde spiritul critic ajută să se vegheze, pe mai departe desfăşurarea efortului artistic, contribuind,astfel, prin exem­plul lor cetăţenesc, la îmbo­găţirea peisajului nostru cul­tural, sionîndu-i pe specialişti, în rîndul celor mai bune forma­ţii corale din ţară. Ulterior, la prestigiosul concurs al coruri­lor de cameră de la Braşov (14—15 dec. 1986), „CLASIC“ obţinea încă un premiu, chiar dacă el a fost al doilea. Şi, nu se putea altfel, artiş­tii piteşteni au crezut de cu­viinţă să ofere chiar piteşteni­­lor o sîmbătă de decembrie greu de uitat, în faţa unui public numeros, corul, soliştii de muzică cultă Ileana Ropcea, Ion Stăniloiu, Alex. Circo şi Gh. Păuşescu, împreună cu actorii Mihaela Lupu şi Emi­lian Cortea au susţinut, în sala Teatrului „Al. Davila", un spectacol complex de muzică şi poezie caracterizat printr-un înalt nivel artistic. Dar cine este „CLASIC“ ? Corul, condus de prof. Magda­lena Ioan, a luat fiinţă în ur­mă cu numai un an. Este deci cea mai tînără formaţie corală din Argeş ! Are deja un pal­mares de invidiat, obţinut în competiţie cu coruri cu înde­lungată tradiţie. Argumentele acestei spectaculoase afirmări: intonaţie curată, nuanţare fină, sonoritate frumoasă, un reper­toriu dificil, echilibrat ca for­mă şi stil, ales cu grijă şi rea­lizat cu sensibilitate şi muzi­calitate. Marile disponibilităţi ale corului constau în calitatea vocilor coriştilor, alese cu gri­jă de dirijoarea Magdalena Ioan, cea care afirmă că are în cor numai „oameni ai su­fletului, oameni ai cîntului“, talentaţi, ambiţioşi, personali­tăţi distincte, oameni de profe­sii diferite. Un cor alcătuit din autentici pasionaţi pentru mu­zica corală. Un alt argument al acestor succese de rezonan­ţă naţională îl constituie talen­tul şi competenţa dirijoarei Magdalena Ioan, profesionalis­mul dublat de patima sa de a „construi" coruri. De notat este şi orientarea sa spre un reper­toriu de esenţă şi mare difi­cultate, variat ca structură compoziţională, de la clasic la modern, de la naţional la uni­versal, ca şi realizarea lui cu scrupulozitate şi originalitate, primind finisarea pînă la evi­denţierea conţinutului ideatic şi poetico-muzical, pînă la transmiterea fiorului artistic. Toate acestea denotă acel pro­fesionalism fără de care nu poate fi posibil succesul. Şi un ultim argument: sprijinul mo­ral şi material de care s-a bucurat corul, sprijin acordat de organele sindicale locale, ceea ce a făcut ca în Argeş să se mai nască un cor bun, a că­ni; ambiţie este să ducă mai departe tradiţia corală arge­­şeană de renume naţional şi internaţional. Dan BOGDAN Oameni ai sufletului, oameni ai cîntului ARGEȘ NR. 1/1987 — pag. 2

Next