Argus, ianuarie 1923 (Anul 14, nr. 2913-2933)
1923-01-01 / nr. 2913
s illni 1 2913 abonamente IN TARA Un an 500 lei 6 luni 250 „ 3 luni 150 if IN STRAINATATE Un an 700 lel 6 luni 350 3 luni 200n »» ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Chr. D. Stalcovic si S« Pauker ik 6 Pagini Luni 1 Ianuarie ^?3 INDUSTRIEI si FINANTE* 2 ■££, Jn At" J* h. F. Valentin 4 Lei în Străinătate Administrator BIROURILE: BUCUREȘTI, str. Sărindari T E L EF O N : 6/93 Si 23/69 zaaa Săptămână Financiară e seria de ministru de finanţe.—Iar gogoriţa speculei leilor. — De ce scade coroana cehă?. — Jocul „haissiştilor* Aurul american Profesia de ministru de finanţe nu poate fi plăcută pe vremurile de astăzi, d. Vintilă Brătianu are prilejul să facă îi mie această experienţă. E asaltat de toate părţile şi oricât de rezistent ar fi, va trebui totutşi sa cedeze in specialişti faţă obiecţiunilor temeinice şi juste ale comerţului şi finantiţei. O altă latură puţin atrăgătoare a profesiei de prepus al Tezaurului e că an e destul că i se adresează meznorii solid argumentate şi cari nu pot fipuse sub obroc, dar mai bombardat cu imputaţiuni nedrepte şi exasperante prin naivitatea de necrezut a autorilor. Scade leul la Paris? Se contractează acolo un împrumut? Ţăranii plătesc sau nu pământurile cu bani peşin? Ministrul de finanţe e vinovat în toate cazurile, ba i se reproşează contrar" împrumutului de 100 milioane franci din momentul ce are la îndemână ..mletul plătit de ţărani". Deoarece ministrul are la dispoziţie banii ţăranilor ,,nu mai e nevoe să se împrumute în Franţa". Sfânta naivitate sau cum spunea Huss ne rug „Saacta simpliellas“, înainte de toate ţăranii n'au plătit încă miliardul ____ suntem destul de departe de această cifră__ apoi împrumutul la Paris, a cărui destinaţie nici nu o cunoaştem nu e contractat. Presiunem că e pentru armată. Dar oricum ar îi, cum se poate concepe ca statul să întrebuinţeze banii plătiţi de ţărani pentru pământurile expropiate, la împlinirea golurilor bugetare, fie pentru armată, instrucţie sau altceva. Oare aceşti bani sunt prietatea Statului, reprezintă ei un venit obişnuit? -Vria t-tnÿla ce V ■•n: -plăti 'artM' sunt averea foştilor proprietari expropiaţi! Aceste sume pot fi întrebuinţate exclusiv la operaţiuni de care economia generală a ţărei să tragă un folos real, de pildă îmbunataţirea valutei, stingerea datoriilor Statului,la Banca Naţională sau la, particulari, operaţiuni cari redau finanţelor publice elasticitatea ce au pierdut-o şi profită astfel economiei generate, grăbind normalizarea ei Dar ce e cu scăderea leului şi cu gogoriţa speculei ce a reînviat? Cică unele bănci „speculează leul“ la Paris. Ca şi cum piaţa Parisului ar fi acum locul ca să se vândă acolo deschis leii! Operaţiuni cuexportul leilor prin ceruri nu se mai fac, lei efectivi sunt foarte puţini în străinătate, întreaga poveste cu speculă pare o născocire... până la proba contrarie. Cei cari susţin că e „speculă“ să poftească a demonstra prin ce mijloace unele case din România sunt în stare să trântească leul la Paris. Până atunci, vom persista în părerea noastră că cursul leului la Paris depinde de cerere şi ofertă, amintind că pe când leul a scăzut zilele acestea pe piaţa Parisului, s-a urcat la Zurich. Partizanii teoriei speculaţiei să binevoiască a explica acest fenomen. Şi la Praga e mare alarmă, din pricina, scăderei coroanei ceho-slovace. De la cursul ei de aproape 18 centime ce atinsese la Zurich a revenit, în vreme destul de scurtă la 15, spre disperarea numeroaselor elemente producătoare cehe, cari reuşiseră, prin sforţări eroice să se adapteze cursului urcat. In faţa acestui fenomen, opinia publică în Cehoslovacia e foarte derutată, iar guvernul şi presa oficioasă, presa cehă independentă şi presa minorităţilor au fiecare o altă explicaţie la îndemână Oficialitatea — ea se aseamănă, pretutindeni — invoacă, specula .Intr'un Stat cu un budget economicos, care a retras miliarde din circulatie si a mai semnat complect Imprumutul libertatei, nu poae fi suspectata puterea de cumpărare a coroanei, iar cei cari întreprind un asalt in contra dânsei, sunt păsări prădătoare. Guvernul are datoria să apuce de guler pe speculanții bancari şi să-i pedepsească in mod exemplar*", în opoziție cu această mostră de stil guvernamental, este opinia presei cehe independente care zice: Industria noastră n'a arătat defapt putere de resistentă ţi energie spre a domina situaţia creată prin urcarea coroanei. In alte ţări, industria a ştiut mai bine să se apere impotriva unor astfel de crize ; ea mai suferea de pe urma faptului că „in mod puţin loial, a manifestat la un moment dat, mai multă încredere in marea germană decât in etalonul "Soţiona". Acest clopot suna altfel ca ace! precedent; nu ştiu întrucât borba acut dat industriei cehe e meriat. Io fine, opinia minorităţei germane are darul să exaspereze un cel mai înalt grad pe guvern şi pe tareagă presă cehă, guvernamentală sau de opoziţie. Tat-o : «Cu ajutorul unei reclame fără pe- reche s'a ajuns ca străinătatea sa se intereseze de coroana cehă ; ■ speculanții internaţionali s'au aruncat pe dânsa, ii au început s'o cumpere. Cursul s'a urcat insă exportul fu paralizat iar procesul de adaptare in interior a mers foaie încet. Faimoasa însănătoşire de care ne vorbeşte ministrul de finanțe a costat, până azi nenumărate victime, şi listele de proteste nu mai sfârşesc. Astăzi însă, când străină,tatra vede satele noastre à la Potemkin, ea a pierdut orice gust la coroana noastră şi am ajuns acolo unde eram acum mai multe luni. Ministrul de finanţe va putea lua orice măsură, va voi în contra, speculei interioare , în contra spiritului din afară, el va rămâne neputincios".• Am înregistrat cele trei păreri, interesante tastrete, întrucât putem şi noi trage învăţăminte. In partea cui e dreptatea, aceasta se va vedea mai târziu. Baisisiştii cari operează la Bursa noastră au de câtva timp, în mod incontestabil, un mare noroc.. Ori de câte ori cursurile manifestă o Consolidare şi afacerile par a sa îndruma spre o cale mai sigură, survine vreun eveniment, închipuit sau reali,şi care, bine exploatat, bine pieptănat, provoacă o slăbire generală a târgului. Trec vreo săptămână , două, până ce jucătorii fricoşi văd .ca au confundat un simplu nor eu, un baiaiuti , situaţia se îndreaptă, şi partidul hais stet se pregăteşte pentru o nouă lovitură. Când nu mai există vr’o sondă strâmbată de exploatat, când Turcii cedează la I.aueanne şi Ruşii nu ne mai atacă la Nistru, atunci intră în scenă, calamitatea im-TH'întelQl' '. » •• .•*' - • V „Statul va prăpădi, pe acţionar, deci aceştia nu pot face nimic mai bun decât să scape de hârtiile lor buclucaşe". Dacă acei cari se lasă să fie impresionaţi de asemenea demonistreaţia-fii viclene ar raţiona puţin, şi-ar da repede seama cât sunt de puţin serioase. Să admitem ca, facţiunile diferitelor întreprinderi de bască, comerţ şi industrie sunt intr’aidevăir rău tratate de lege. Toate însă, sunt tratate la fel : ce va câştiga acţionarul dacă îşi via vinde cutare titlu spre a cumpăra uni altul? Tot atâta va plăti. Afară numai dacă vrea să-şi plaseze averea in rentă de Stat, ceea ce intră într’o altă ordine de idei. Atunci încetează de a fi om de bursă. Dar nici în bilete de bancă nu’și va plasa capitalul său căci nu s’a inventat încă biletul de bancă producător de venit. Deci, e evident că a vinde acţiunile de teama de impozite este a imita pe Gribouille caTM se aruncă în apă pentru că mi-e frică să se înece. Şi cu această consideraţie am terminat cu analiza săptămânei financiare care a început cu însufleţire şi continuat, cu începere de Miercuri, într-o atmosferă de plictiseală. Vineri s-a produs însă o schimbare de front. Unele petrolifere au mers la atac. Creditul Minier a luat ofensiva câştigând 100 lei la 2850 (vechi) in urma ştirei că producţia s-a mărit. I. R. D. P. a urmat mişcarea tonaintând de la 1650 (vechi) la 2030. Restul cotei petroliferelor au avut variaţiuni simţitoare. Steaua se ţine în jurul cursului de 1125. Astra s-a făcut la 10.800. Petrolul Blok rămâne neschimbat la 1310. Concordia a înaintat la 2180. Sospiro a avut câteva transacţiuni la 800. Banca Minelor mă urcă la 725. Redevenia staţionară la 1620 (vechi). Pe la societăţile petrolifere se vorbeşte de noi sporuri de capital. Astfel Româno.Americană, anunţă urcarea la respectabila sumă de 500 milioane. Unele din sporurile acestea ar putea să fie în legătură cu faimosul art. 42 cu „rentabilitatea“. Prin forţa lucrurilor, moda se va generaliza: care industrie, întemeiată din vechime, va consimţi să se ia drept criteriu al rentabilitate ei, capitalul de fondare, când în moneda actuale, întreprinderea face de cel puţin 30 ori mai mult? Se va suprapreţui pe toată lini® şi cu drept cuvânt în baza abagiului: à corsaire, corsaire et demi. Printrevalori de bancă relevăm Marmorosch, Blank, care avansează de la 875 la 940. Celelalte sunt staţionare. Reşiţa la 2150. Mica, a dat puţin înapoi, la 1685 in urma unor realizări. Americani! nu sunt um popor de teoretician!. Ei nu discută in abstracto asupra relaţiunilor între finanţe de stat şi economie , generală, ci se interesează numai când văd fapte concrete înaintea ochilor. Dolarul, regele necontestat, în imperiul monedelor, a fost în timpul din urmă, umilit de fiorinul, olandez de guldenul suedez, de lira engleză. S’a dovedit că oricâtde e denergiec ar fi măsurile tehnice ale în autorităţilor americane, puterea internă de cumpărare a dolarului nu poate fi mărită peste un nivel oarecare; cu alte cuvinte, preţurile americane au rămas mai urcate decât cele olandeze, scandinave sau engleze. Iată o consecinţă a inflaţionismului, al bogăţiei în aur. Acest metal nu e un obiect curios ca să-l bag în muscu; acolo, în pivniţele americane, el exercită influenţa sa în senz negativ. Dacă America vrea să vândă materiile ei prime în ţările cu valută slabă, trebue să se intereseze de Europa, ajutând-o la refacerea, ei. Aurul ei, împrumutat celor nevoiaşi, va fi mai productiv decât înmagazinat la New-York. Viator Claritate Se cere ori şicărui legiuitor arta de a condensa în fraze limpezi şi lapidare, diferitele disposiţionate operei sale. Dacă această cerinţă se subînţelege la orice legiuire, ea are o însemnătate neîntrecuţii când e vorba în special de o reformă fiscală se constitue o adevărată revoluţie în aşezământul finanţelor unui Stat. Intr’adevăr, o lege de impozit este de interpretare strictă; ea trebue aplicată în litera ei şi nu sa pot invoca nici analogii, nici inteniiile ce le-o fi avut ministrul, nici discuţiile ce s’ats urmat tn Parlament. Acesta Ingemneaaă că orice lip, ari ti« riiîiferists, orice" neîect de redactare poale să s® traducă ?o aplicare la nedreptăți mari, la parderi pentru bimici și judecătorul, având chiar convingerea personală, ca autorul lege! a intenţionat altceva, este constrâns să aplice legea ad-litteram, fără putinţa unei interpretări echitabile. * în discuţia reformei fiscale, la şedinţa da joi a Camerei, s’a produs o ciocnire între d. V.Sadgearu şi d. ministru de finanţe, cu privire la suprimarea cedulei C (exploatarea agricolă). Leaderul ţărănist a susţinut că această supresuime nu constitue de fapt vre-o uşurare pentru contribuabil, deoarece la cedula A (asupra proprietăţei nezidite) s’a mărit impozitul. La această afirmaţie d. Vintilă Brătianu a răspuns că n’a avut o asemenea intenţie, iar dacă va fi aşa cum spune d. Madgearu, redactarea cedulei A se poate modifica. Iată un exemplu tipic care dovedeşte că intenţiile autorului unei legi pot fi în opoziţie cu testul unui articol dacă redactarea nu e limpede. Da sigur, modificarea promisă de d. ministru de finanţe se va introduce la discuţiunea pe articole. Nu rămâne mai puţin adevărat că o lipsă de atenţie din partea diferitelor filiere brocratice şi parlamentare prin care trece o lege, poate pricinui contribuabililor mari neajunsuri, și câteodată perderi nebănuite. Claritate deci nu totdeauna, cât mai multă claritate ! VI. * ( Ligu Iî) Târgul comercialtelles Intre 9—15 Aprilie 1923 va avea Ioc da Bruxelles cel de al 4-lea târg oficial de mostre. Afluenţa de cereri a expozanţilor belgieni şi străini a obligat comitetul organizator de a mări spaţiul rezervat târgului de la 9600 la 11000 metri patraţi. S’a început construirea unui nou hali de 168 metri lungime și 40 metri lărgime. Construcția va costa 2 jum. milioane franci. Duh Consiliul Technic Superior ComSatd technic superior a ţinut Viwrida. şedinţă ocupându-se cu următoarele dtestiunî importante. Proeictic de cmstrucţîe a unui pod de lemn peste braţul Dunărei la Isaccea pe traseul şoselei Isaccea—Debarcader în valoare de leî ^.OOO . Planul de parcelare a terenul dintre vii şi cazărmi la Bazargic . Proeetul de construcție al liniei de centură Filaret-Cioplea-Obor, in sumă de 20 milioane lei. Cota progresivă de rentabilitate Impozitul pe comerţ şi industrie O lămurire oficială De catre d. Paraschivescu, directorul general al contributdlor şi colaborator al d-lui Vintilă Brătianu, s-a distribuit ori ziariştilor, la Cameră, explica limai ale ministerului de finanţe, cu privire la cota progresivă de rentabilitate la impozitul pe comerţ şi industrie. Reproducem mai jos aceste explicaţiuni : Aceasta cotă nu e un nou impozit, ci un spor al cotei principala de impunere a cărturilor comerciale şi industriale. Sporirea este legată de rentabilitate, adică de mărimea câştigului faţă de capital şi de cifra afacerilor, ceia ce e drept, căci cine câştigă mult poate contribui mai mult la nevoile statului. Pentru comercianţii şi industriaşii particulari sporirea nu treime legată numai de capital, ci şi de muncă, adică de întinderea afacerilor. Faţă de explicaţiunile date de d. raportor, câştigul se va socoti avându-se în vedere un capital de cel puţin jumătate din cifra afacerilor, afară de cazul când comerciantul va dovedi cu bilanţ în regulă că are un capital mai mare. Aşadar : Pentru o cifră de afaceri de 10.000.000 lei, în calculul rentabilităţii, va fi socotit un capital de cel puţin cinci milioane lei, iar rentabilitatea va fi : PENTRU UN BENEFICIU NET DE : 560.090 lei rentabilitatea 10 la sută. 759.000 lei rentabilitatea 15 la sută. Un milion lei rentabilitatea 20 la sută. 2.500.000 iei ressabilitatea 50 Ia sută. 5.009.009 lei rentabilitatea 100 la sută. îs 19.000.000 lei rentabilitatea 200 25.009.000 Iei rentabilitatea 500 Ia sută. In primul caz beneficiu! net se impune fără supra-cotă. La o rentabilitate de 15 la sută în sus însă, pe lângă cota principală de 10 la sută pentru comerţ sau 8 la sută pentru industrie, se adaugă o supra-cotă progresivă. Dacă însă contribuabilul dovedeşte că are un capital mai mare de cinci milioane Iei, rentabilitatea se stabileşte in raport cu acel capital şi prin urmare va fi mai mică, ia Lămuririle lui AL N. Ştefănescu asupra discufiunilor urmate în comisiunea financiară D. AL. N.TEFAN£SCU, directorul Băncii Româneştii, ne comunică că, in seam de 28 Decembrie, la „Sfatul ’Negustoresc“, mi a putut din muza orei înaintate, să dea mai multe amănunte amăra discuţiunilor ce au, avut loc in comisiunea financiară instituită de d. ministru de finanţe. Solicitat de noi, d-sa complectează acele declamţiuni ~~ redat# (■& demi, in numărul trecut al ziarului — cu următoarele foarte preţioase lămuriri : PORNIREA CONTRA SOC. ANONIME D. Ştsifănescu constatase, în acea comisiune, o pornire contra societăţilor anonime, care s’a manifestat întâi contra băncilor — mai toate acum societăţî pe acţiuni — şi -a culminat în diferenţiarea de impozitul complimentar. In zadar s’a străduit, ne spune d-sa, în contra prejudecăţeî de a crede pe acţionarul român, mare capitalist si a-i trata după noua formula demagogică a nivelării. In zadar s’a spus că tocmai micii agonisitori sunit aceia cari, neiputând întreprinde un comerţ sau industrii pe contul lor, adună la un loc economiile de obicei la o instituţie die bancă, care le fructifica prin alimentarea celor deja existente, în Mosul obștesc. Orice apăsare asupra băncilor — ca cei 2 la sută in pbets. — și orice progresivitate pe deasupra - ca cea poreclită comPlimmtură - este o lovitură ce se dă în realitate ecommisMorirunt sau, intreprinzătorul, după cum unulbeneficiază mai puţin sau altul plăteşte mai mult. Diferenţa deci nuu atinge decât pe cel mic, pe care însă mentalitatea legiuitorului face paradă de al proteja. DRASTICITATEA IMPOZITULUI COMPLIMENTAR Se admisese ca să se înlăture orice dublă impunere, pe care d. Titidescu o găsise justificată la societăţie pe acţiuni D. V. Brătianu o suprimă, ce e drept, dar o impune, maî zdrobitoare prin o a doua prognesivitate la Impartial complimenter,, midi maî drastic ca la predecesorul său. S’a spus că societăţile au plătesc progresiv la global, de aceia trebuie un impozit, progresiv care să atingă maî simţitor pe aceste colectivităţî. Dar oare îndividul acţionar nu plăteşte progresiv după starea îuî de venit ? _ De ce atunci de două ori lovit şi încă cum ? Pentru că, înâmplător, ar avea beneficii mai mari de la „unele“ societăţi.Oe cât de puţine sunt acestea şi cât de multe acelea ce s’au înfiinţat în ultimii ani, în această era de fondaţiune, de oameni cari au crezut că tot ce zboară se mănâncă ! Cât de nenemerit vine acest impozit, supra-suprapus asupra bieţilor oameni cari mai au şanse ca la zece societăţi să aibă una sau două productive ! * In discuţia de joi seara, d. deputat Constant Georgescu pusese întrebarea: Cum se plăteşte impozitul global la societăţi. Cred că, cu aceste rânduri, am dat răspunsul. INTERESELE CONTRIBUABILILOR ŞI CELE ALE FISCULUI Rămâne ochestiune pusă de d. deputat Marcu, fost SÎ d-sa în comisia financiară. E vorba de împăcarea intereselor cmtribubilor cu interesele nscitim. La aceasta s’a răspuns de unii vorbitori, în chip foarte detailat, că impozitele excesive vor avea două urmări : 1) frauda la cari se vor dădea cei mai mulţi; 2) o şampire a articolelor de trăi. Primul punct va micşora sensibil rezultatul la care fiscul se aşteaptă. Al doilea, va nemulţumi şi mai mult populaţia, predispunând-o spre iniecărî subversive. IMPOZITE INDIRECTE Din punct de vedere statistic însă, părerea mea este că şi fără impozitul complmentar, ba char şi fără cel pe cifra de afaceri, scopul reformei va fi atins. Şi, aci încă una, la adresa d-l Marcu. Suntem încă departe de momentul de a ne angaja in desfinţarea impozitului indirect şi poate vor trece zecimi de ani Încă, până să ajungem acolo, dacă vom ajunge vreodată. De altminteri cred, că suntem obişnuiţi aşa de bine cu dărie imdinacte că Ie preferăm şi guvernele arr face bine să nu se încerce a le suprima ca să nu păţească le fel cu câre care a lăsat să-i scape în apă bucăţica de carne pentru umbra care i s’a părut mai mare. Fostul sultan spre loca Lafayette, 30. — „Le Temps" crede a $fi că ex-sultamil Turciei se va îmbarca la 4 Ianuarie pe bordul dreadmughtului britanic pentru a se duce la Mecca. ii^i I iiiHW—i Noua lege fiscală Reparaţiunile şi criza alianţelor Sarcina impuşi Germaniei prin tratatul de Versailles.— Neîmplinirea obligaţiunilor şi politica de moratorii. — Neputinţă da plată sau rea voinţă ?.—Divergenţa anglofranceză.— Formula d-lui Poincaré La 2 Ianuarie 1928 se întruneşte din nou, la Paris, o conferinţă internaţională pentru a examina chestia reparaţiunilorr datorite de Germania, a-i acorda probabil unele înlesniri, dar în acelaş timp pentru, a stabili în comun sancţiunile necesare în eventualitatea că că ea ar continua şi pe viitor să se sustragă de la executarea obligaţiunilor acceptate la Versailles. Problema aceasta, fiind de acută actualitateşi î n strânsă legătură cu chestiunea despăgubirilor de război, credem interesant a reaminti, în linii generale, sarcina Germaniei, precum şi atitudinea, de până acum a acestui Stat. Pacea dela Versailles prin art. 231 şi 232 stabileşte In mod generic sarcina reparaţiuniior impure Germaniei în favoarea Statelor învingătoare pe temeiul responsabilităţii sale întru provocarea marelui rasboiu. Articolele următoare instituiesc o comisiune interaliată sub denumirea de Comisiunea reparaţiunilor'' pentru stabilirea totalului daunelor de reparat, precum şi a modalităţilor de plată, începând dela data de 1 Mai 1921 pe termen de 30 ani. Acum doi ani, exact în Ianuarie 1921, conferinţa de la Paris a executat prevederile acestea din tratatul de pace stabilind suma totală, procura şi anuităţile. Fără, să intrăm in prea multe detalii, vom spun® că la Paris, în 1921, totalul reparaţiu nilor datorite de Germania a fost stabilit la 87 miliarde 758 milioane măreî-aur, datorite la data de 1 Mai a acelui an. CumGermania rau era in stare să »achite imediat această formidabilă despăgubire de războiu, comiafiunea a stabilit modalităţile anuale de plată pe un interval de 4 z iWpâ . scara 5,1 calculându-se o dobândă compusă de 5 la sută asupra sumelor de încasat. In amănunt, aceste anuităţi au fost fixate astfel, începând dela 1 Maî 1921: 4. Două a 2 miliarde mărci-aur de la 4 Mai 1921 la 4 Maî a. c. (4923). 2, Trcï a 3 miliarde delà 1 Mai 1923 la 4 Mai 1926. 3. reï a í miliarde, 1 Mai 1926—4 Mai 4929. ■4. Trcï a 5 miliarde, 1 Mai 1929— 1 Mal 1932. o. Treizeci şi una anuităţi a 6 miliarde dela 1 Mai 4929 la 1 Mai 4960. Osebit de aceasta alte 42 anuităţi egale, începând dela aceiaşi dată şi reprezentând 12 la sută din valoarea exportului german ca taxă impusă asupra acestuia prin voinţa aliaţilor. In plus, comisiunea a confirmat din nou dispoziţiunile de la Spa în privinţa prestaţiunilor de cărbuni, 2.200.000 tone lunar. Sancţiuni multiple: sechestrul veniturilor domeniale germane sub controlul «omisiunii de reparaţiune, aplicarea de taxe noul sau sporirea celor existente, ori împrumut extern sub rezerva aprobării aceleiaşi comisiimî, etc. Nu vom intra în detaliul sancţiunilor la care a fost nevoită Franţa să recurgă, ocupaţiunea ţărmului stâng al Rhinuluî, bazinului Ruhr. E destul să constatăm că Germania n’a plătit sau n’a voit să plătească la termenele fixate Singurele avansuri de despăgubiri, în sume relativ insignifiante, n’au rezultat decât din lichidarea unor bunuri dinainte de război ca titluri şi acţiuni străine, cum şi a flotei comerciale. La fiecare scadenţă, de plată, Germania a obţinut mereu îngăduiri şi amânări în speranţa unei ameliorări a, situaţiune! sale financiare Politica de moratorii", precum a fost denumită. In opinia franceză, a înlocuit politica efectivă de reparaţiune, cu sprijinul la început discret şi apoi făţiş al Anglo-Saxonilor. Campaniile d-lui Keynas cunoscutul economist englez, la început simple păreri ale unui publicist şi care au provocat multă amărăciune în opinia franceză, un sfârşit prin a deveni, cu oarecare atenuaţiuni, păreri aproape făţiş susţinute de oficialitatea engleză atât în sânul comisiunii de reparaţiuni, cât şi în toate convorbirile interaliate. De altfel, destăinuirea ziarului „Sunday Times“ din 26 August trecut asupra părerii exprimată de delegatul englez în comisiunea de reparaţiune, sir John Bradbury, a confirmat întru totul bănuelile anterioare ale opiniei franceze. Acea destăinuire, foarte încurajatoare pentru rezistenţa, pasivă a Germaniei, arăta cum d. Bradbury susţinuse în comisiune renunţarea la orice plăţi în numerar pentru anul 1922 din partea Germaniei, fără nici o condiţiune sau garanţie, — rămânând să se examineze mai târziu atitudinea de adoptat în chestia plăţilor cuvenite pentru anii următori, 1923 şi 1924. Intre această propunere oficioasă engleză, şi părerile d-lui Maynard Keynes, susţinute chiar şi ’n suplimentul n-rul 8 din Sept. 1922 al lui Manchester" Guardian Commercial”, nu ’’stă aproape nici o deosebire, — căci acesta din urmă crede necesar un moratoriu de acordat Germaniei până în 1924 şi chiar 1925 (osebit de reducerea uniformă a anuităţilor la maximum un miliard mărci-aur).. Punctul de vedere englez venea, însă, în brutală contrazicere cu părerea franceză susţinut ăia Sow&II de d. Poincaré. Criză alianţei«», tt spot» criza anglo-franceză, atingea punctul său maximum de internaliata: toată lumea era dispusă sâ creadă că chestiunea reparaţiunilor şi însăşi existenţa comisiunii apes dale încetau de a fi afaceri inters aliate. Graţie întervenţiunii Belgiei, al cifrai termen de încasare în pompiul cotei de reparaţiuni, se apropia de scadenţă, criza a fost trecută cui bine. Singurul rezultat practic si im©i diat a fost amânarea întregei probleme pentru conferinţa de la Brurxelies. Se câştiga, astfel, timp penttru un acord necesar! Nu vom intra in amănunte asupra elementelor divergenţei anglo-fren,ceză. Fapt cert este că Anglia mureşte stabilizarea schimbului german şi ameliorarea situaţiei financiare a Germaniei pentru a înlătura concurenţa internaţională a industriei germane, pe când Franţa are interesul simplu şi imediat de a intra cât mai repede în posesiunea sumelor datorite drept reparaţiuni penttru acoperirea imenselor sale jertfe şi sarcini de război De aceea, în decursul tratativelor din urmă, primul ministru francez, d. Poincaré, a ajuns la o formulă foarte precisă: „pas de moratoire sans gages productifs“. Fiindcă toate amânările de plată de până acum n’au dus la nici un rezultat, afară doar de impresia unei rele voinţa permanente din partea Germaniei de a plăti şi a unei intenţiuni de a asbpta pacea de la Versailles în partea privitoare la reparaţiuni. — Franţa, prin glasul d-lui Poincaré, se pune ‘Ÿ)P 4!*K. nici o altă antânare, şi abia acceptă, ideia unui nou moratoriu sub condiţiunea expresă a garanţiilor serioase, productive. Nici un moratoriu nou fără gaj productiv, adică fără garanţii serioase despre intenţia cinstită de a îndeplini obligaţiunile tratatului de pace. Şi pe acest teren solid Franţa pare a fi dobândit de pe acum sprijinul necondiţionat şi solidar al celorlalţi aliaţi aflaţi în situaţiune identică faţă de politica engleză de moratorii fără garanţii şi faţă de interesul cu totul deosebit al Angliei în această covârşitoare problemă pentru refacerea Europei. Conferinţa care începe la 2 ianuarie la Paris va putea fi sau începutul, unei limpeziri a atmosferei internaţionale sau semnalul unor noui şi pravato implicaţiuni cu consecințe incalculabile. __ N. Dascovici i NlflONALIZARHE~ industriale şi financiari lămuririle comisiunbi SPECIALE ECONOMICE S'a publica in zilele din urmă, că, Comisiunea specială Economică, urmăreşte deocamdată naţionalizarea, numai a întreprinderilor financiare, cerând numai pentru acestea ca o parte din capital să fie in tricina românilor şi că în consiliile lor de administraţie două treimi să fie români, iar că in ce priveşte întreprinderile industriale asemeni condiţiunî nu se cer. In legătură cu aceste ştiri — pe cari comisiunea specială Economică telesminte — suntem rugaţi, a publica următoarele expecaţiunî- Comisiunea specială Economică, care lucrează pa lângă Ministerul Industriei şi Comerţului, a dat continu avizele sale in sensul ca să se ceară întreprinderilor industriale ca atât în participarea capitalului, cai in conducerea administraţiei lor, să se atribuie cetăţenilor români o aşa proporţie ca să se asigure interesele româneşti. Cu cât întreprinderea se referă la o industrie care interesa economia generală a ţărei, cu atât naţionalizarea s-a cerut să fie mai pronunţată, ca urmare a acestui principiu, pentru recunoaşterea ca românească, a unei întreprinderi financiare se cere ca întreg capitalul său să fie din ţară şi ca toţi membrii consiliului de administraţie al lor să fie cer,morâ domiciliaţi in ţară. Activitatea întreprinderilor financiare desvoltându-se într-un cadru mnai general, este neapărat necesar ca o asemenea întreprindere, dacă voeşte să fie recunoscută ca naţionala, să fie întreagă in mâna intereselor româneşti. După cum se vede capitalului străin îl se dă o participare suficientă în orice întreprindere industrială, căutându-se numai ea în amim/V , ce iateresează, fie siguranţa statului fie economia generală a tăderenţaL*1111 TOmânî să aiM Prepom Deasemenea şi In bănci se poate interesa ţi capitalul străin, dar atunci banca îşi păstrează caracterul său de bancă străină. Ceea ce se urmăreşte clar, este numai că sub firmă românească Ss nu 4°^VCâ tn MncI spital și inte£®se străine.