Argus, ianuarie 1923 (Anul 14, nr. 2913-2933)

1923-01-29 / nr. 2932

ADDl XI? % 2932 Ab O­NAMEUTE IN TftRA II IN STRĂINĂTATE Un an SCO le! Un en 700 le* 6 lvni 250 „ U 6 lvni 350 „ i 3 luni 150 „ I 3 luni 200 „ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Chr. D. Staicovici si 5. Paukov 6 PndSMi Luiil 29 Ianuarie 19S!i D­­­EH P L A R l­ L INDUSTRIEI sl FINANȚE* 2 Lei în fără Administrator : H. F. Valentin 4 Lei în Străinătate B­IROURILE: B­UCUREȘTI, Str. Sărindar 14 T­ELEFON: 6/93 și 23/69 Săptămână Financiară Degringolada leului.—Efectele evenimentelor din Ruhr.—Va­luta grecească.—Fabricaţia biletelor de bancă îuia yxi In absenţa, unui argument ma temeinic, un ziar oficios acuză ,,fi nan­ţa interna ticma-­â" de destrăma­rea . valutelor europene şi, bine înţe­les, de . scăderea leului. „Finanţa in­ternaţională" a bon dos: agiamii o pun la toate soiuri . Nea­vând ce face „finanţa internaţională” a cum­părat lei cu S şi cu 6­ centime spre a le vinele acum ai 7, numai ca să ne facă necaz. Ce naivitate. Oare nu vor fi cauze ceva mai serioase ce explică boala leului. Fără să voim să, intrăm în a­­mă­nuntele metodei noastre admi­nistrative — capitalul ar fi avea lung şi fiecare din noi poate relata experienţe personale — d e destul a se aminti neliniştea ce s’a semnalat la graniţă noastră, spre a motiva o slăbire a schimbului. Noi am arătat incursiunile ungureşti; şmecherii din Budapesta pretind că Românii, cau­tă nod în papură. Insă financiarilor din Paris, Londra şi Roma, puţin le parcă ce zice unul şi ce zice altul; ei constată cât­e nelinişte, şi e destu­l pen­tm ca leul să se îmbolnăvească. Ia­tă o cauză între multe altele. Zengo­­nitul săbiilor şi creditele militare nu sunt propice urcărilor schimbu­­­lui. . Am mai avut prilejul să consta­tă în ultimele zile că, în materie de valută, două cifre egale nu sunt egala­te la 15 Decembrie 1922, cur­­su­l leului la Paris era între 7 şi S. A.d­e între 7 şi 8. Insă ce prăpastie separă cifra 7 de acum o lună şi cifra 7 de azi. Leul nostru a rămas acelaşi faţă de francul francez a slă­bit chiar ceva, cu toate că n'am intrat in Ruhr, însă a degrîngo­at într’un mod lamentabil faţă de lira sterlină trecând de­la 750 la 1130. Nici nu ne putem da seama, în primul moment, de efectele dezastroase ale acestei deprecieri, pentru stat și pen­­nni particulari. „Cu­, o depreciere a biletului nostru tîc £U T& ■' eliW:--îtTtr'â Tu?A' $©­ tîc^vin­e -T­hilibru­l budgetului? Ministrul de finanţe a contat pe 12 miliarde, în­să, puterea de cumpărare a acestor 12 miliarde scade la 7 miliarde. Pen­tru comerţ şi industrie o depreciere a schimbu­rî de 40 la sută într’o lu­nă, sileşte să anuleze comenzi făcu­te în străinătate căci socotelile an­terioare au devenit false şi dacă a­­rratarea e tardivă atunci perderea e sigură. * Pe de altă parte nu trebuie uitat că noua, criză valutară e­­o legătură evidentă, cu evenimentele din Ruhr cari determină tulburărî adânci în mal tot continentul Nu mai vorbim de Germania unde Reichsbank a ridi­cat scontul la 12 la sută, o aseme­nea cifră e prevestirea sinistră a prăbuşi­re­i economice. Tiparul pune in circulaţie, fiecare săptămână pes­te o sută miliarde mărci bani noul, şi aceste bilete noul dispar aşa de repede în trafic în­cât criza de nu­merar o intensă. Când banul costă 12 la sută chiar la isvor, îşi întchi­­jguie orteniie la ce nivel loCaţiunea Sa a ajuns în traficul privat: se plăteş­te până la 20 la sută pe lună la Ber­ lia. Trebuesc sume enorma pentru plata personalului, de pildă In Ruhr, lucrătorii minieri, primesc 2 jum. miliarde mărci zilnic. In acela? timp acţiunile la bursă îşi îm­cincefec şi fac­îsecese valoarea KatastrofenJiaus-I se — cum se zice în Germania, iar cererea insistentă de cărbuni a golit toate rezervele...­­ în Anglia unde pre­ţul la Cardiff şi New-Castle este in mare creştere! Irta, efecte pe cari ro­mul cel mai cuminte n’ar fi putut să ie prevadă. * Cit da câte ori leul scade se pune pe tapet chestia de ce, î n piaţa ro­mânească, acţiunile nu urmează în mod firesc pilda generală, nu-cându­­te În proporţia »coborâre! valutei? Că e o absurditate, nu e o explicaţie. •Trebuie să fiu aici o cauză mai ad­j­âncă. Mai înainte de toate, în comparti­mentul acţiunilor — ce reprezintă „va­l­­ori reale, substanţiale’’ ca petrolul — tsc­erea valutei şi a manifestat in mod tangibil influenţa ei, în cursul acestei săptămâni. Au profitat, ca de obicei, hârtiile favorite într’o măsu­ră mai mare, altele mai puţin, însă întreaga cotă a petroliferelor s’a re­­mimţit. D© ce Insă băncile mi se mişcă de­loc? Nu reprezintă şi ele „valori rea­le” şi cu participaţiuni în fabrici, in industrie? Dacă toate aceste industrii ar îl prospere, şi dacă băncile ar deţin­e în portofoliul lor pachete considerabile de acţiuni ale societăţilor fiice, cur­sul acţiunilor bancare s’ar resimţi, însă, de fapt băncii© sa mulţumesc a finanţa întreprinderile create de ’dânseîe, stau cu ele tot cont ’curent, au dat lei şi au de primit lei, astfel că nu există o cauză bine-cuvântată Ö© oroare. Mal­t şi altceva In Germania, în Austria, când a început rostogolirea mărcei şi coroane i­spac­abis, publi­cul a fost convins­ că prăbuşirea e definitivă, că boala e incurabila. Fie­care deţinător a căutat să scape cât ma! reped© de marca au de coroana sa p© care le considera condamnate, fără putinţa de scăpare. La noi în ţară, lucrurile n’au­ a- Iruns în asemenea stadiu. Nu e ro­mân care să nu aibă încrederea în m­ent nostru, altfel zişi în puterile eco­­nomice ale României. Toţi sunt convinşi că ţara se va reface, că leul îşi va reveni în fire, ca n­u trebue asvârlit cu disperare şi iată o cauză, de astădata curat psihologică care concurează la men­­­ţinerea acţiunilor bancare la un nr .1­01 atât de scăzu­t. In ziua când nu vom desface de lei spre a cumpăra­­ devize străine, atunci va fi rău de tot! Că francul francez a dat înapoi in mod simţitor, in ultimele zile, nu­­ de mirare. Ziarele franceze­ recunosc că tensiunea provine din părerea I străină defavorabilă cu privire l­a valoarea vitoare a francului. Vin I formation scrie: „Ar rămâne i­pote­­­za că chiar guvernele străine ar de­termina şi întrebuinţa scăderea fran­cului ca un mijloc de presiune asu­pra politicei franceze Dar o aseme­nea manevră, face parale? Şi cât ai costa unui guvern, sau unul grup financiar străin menţinerea fran­cului francez, timp de mai multe luni la un curs inferior cursului săi, „ real”? Vom pune aceiaşi întrebare la rân­diul nostru, referindu-ne la rolul­ ma­c­h­iavelic pe care oficiosul guverna­mental de care vorbim mai sus, î atribuie finanţe­ internaţionale: „Cât ar trebui să cheltuiască un grup fi­nanciar străin spre a menţine, timp îndelungat­ leul românesc, la un ni­vel pe care nu-l merită”? Dacă, ni se va răspunde la între­bare, vom continua conversaţia. * O valută care în timp de­ numai doi ani a trecut printr-o metamorf­o­ză cu adevărat tragică, este va­luta grecească Soarta drachme:­c dramatică Jan.tau. cât a cunoscut un morocov lucire fără seamăn,­ şi tot­ aşa de a­d­â­nca e căderea. Sub guVernu-I Iul Venizelos, cu toate că se emiteau bi­lete peste limita fixată de comisia de control international, lira sterliină costa 23 drachme, cu alte cuvinte va­luta grecească cota peste valuta en­gleză. După doi ani de războit, in Asia mică, lira engleză, face SOC drachme. Vac vicios! In urma­ succe­sului lui Kema,­ paşa, lira engleză care făcea 1100 piastre a scăzut la 800 piastre fără ca măcar un singur bilet turc să fi fost retras. Cine nu vede că valuta e o chestie psicologi­­că de Încredere şi precum zice engle­­zul „nothing snecceds Uhr. success (nimic, nu reuşeşte mai bine ca suc­cesul). Azi Grecia cunoaşte şomajul, goana după devize străine plus plă­cerea de a întreţine o armată formi­dabilă de refugiaţi săraci lipiţi pă­mântului. # Animaţia a fost destul de pronun­ţată la Bursă. In tot cursul săptâ­­mânei, însă haussa de care au pro­fitat mai toata valorile de petrol nu poate produce o bucurie complectă, întru cât e mai mult aparent,­ dacă ţinem seama de starea leului. O ac­ţiune ca Steaua de pildă, care se ur­că de­odată de la 4200 la 5000, nici n’a câştigat prin acest fapt întreaga pordere încercată prin scăderea, va­lutei. Urcarea ar fi trebuit să fie şi mai energică pen­tru a compensa slă­birea leului Aceasta ne rodritueşte a afirma ca, în ciuda hausse!, a et im­­­o­­e de petrol valorează azi mai pu­ţin ca acum o lună. Fapt însă este că ne mângâiăm uşor cu toţii pentru ca, precum o a­­rătăm mai sus, încrederea­ generală în leu şi în restabilirea sa, nu e zdruncinată. Cele mai mari su­ccese le-a înre­gistrat Credit Minier cu un avans de peste 300 lei în cursul săptămânei, au încheiat, cele vechi la 3350. So­cietatea cere ultimul vărsământ de 150 lei asupra, emieiun­oi a cincea până la 15 Februarie spre a putea proceda la o emisiune nouă asupra căreia trebue să se pronunţe adună­­rea generala care se întruneşte la sfârşitul lui Martie. Acţiunile nominative ale Creditului Minier au ajuns a fi cotate cu 300 lei mai jos decât cele purtătoare şi diferenţa creşte cu cât se urcă cursul. Amintim, că, în 1922, la pri­măvară diferenţa trecuse de urna mie lei. In faţa unei asemenea stări de lucruri, se va cere la adunarea generală, transformarea tuturor ac­ţiunilor în nominative. 1. R. D. P. s’a întărit la 2130. Stem­a face un salt până la 5000 revine apoi la 4800 şi închee la 5200 cu tendinţa fermii Concordia mai câştigă ceva teren înaintând până la 2750. Petrol-Block a înaintat la 1540 şi puii sunt cotaţi la 500. La­ Anvers, petroliferele noastre au o tendinţă de urcare: Concordia a cotat acolo 230 şi Petrol-Blok 150 Ba­nca Minelor a fost cerută la 500. România Petroliferă a înregistrat mai multe trails acţiuni, fiind cău­tate la 1100. Redevenţa în urcare la 1850. Sospiro se menţine la 740. In bancare, asigurări,­ navigaţie, afaceri restrânse cu cursuri staţio­nare. Re­fifa s’a menţinut la cursul de 2130. .......- ~. -■ ■„_.— Mica profită de urcarea leului şi înaintează’ până la 1770. . O nouă ştiinţă s’a născut in Ame­rica: „On­-geology" — geologia, ţi­ţeiului— ştiinţă graţie căreia se poate indica cu mai multă preci­­ziuine, terenul unu o este petrol. A­­cum cinci ani, numărul geologilor petrolişti era In Ste­tele-Uaite de a­­bi şi două duzini*, azi sunt peste o mie. Mână în mână cu­ această ştiinţă merg progresele tehnicei la foraj: se sapă mai repede şi mai adânc. Acum câţiva ani limita extremă a forajului era de :1000 picioare; azi merge până la 5000. In urma acestor progrese, producţia americană a crescut în 1922 cu 22 la mită. *■ Când moneda de hârtie scade prea mult, costul producţiei tehnice, hâr­tia şi tiparul încep a juca un rol Însemnați Atunci ba­nca emitentă ne­glijată de tot emisiunea­­tipurilor mici şi emite bilete de o valoare din ce în ce mai mare. In Austria nu se mai emit de loc, de mai multe luni, bilete de 1, 2, 10 şi 20 coroane; fabricaţia unui bilet de 1 coroană­­cost­a pe bancă 00 heleri, adică mai mult decât jumătate din valoarea sa nominală. Iată de altfel tariful instructiv: fabricaţia unui bilet de 10 coroane costă 2 luni. coroane, unui bilet de 100­­coroane 20 coroane; unui bilet de 1000 coroane, 50 coroane; unui bilet de 10.000 coroane, 200 coroane; al­ţi­nui bilet de 100.000 coroane 400 co­roane. Din punctul de vedere economic, biletele mici nu mai au ce căuta în trafic şi trebuee înlocuite fără întâr­ziere cu un billon oarecare.­­ Fabrica de zahăr Ripiceni publică acum bilanţul încheiat pe ziua de 30 Iunie ,19­22, pe exerciţiul 1921—1922, pitar de 60 milioane, bene­ficiu!­l a fost de 14,3 milioane. Fondul de rezervă­­ de 2 milioane. Amortizările operate asupra fabricei, căei ferate Dânjeni-Ripiceni şi asu­pra maşinelor se urcă la 7 şi jum. milioane. Viator Şedinţa Comisiei Interimare TAXE PE INDUSTRII. — NAVI­GAŢIA PE DAMBOVIŢA Membrii Comisiei interimare s’au întrunit Vineri într’o şedinţă publi­că sub preşidenţia d-lui dr. L. Steu­­piewsky. După îndeplinirea formalităţilor obişnuite cu ing. Leonida propune să se intervină­ pe lângă­­Ministerul fi­­nanţelor săi renunţe la taxa de cinci bani la kw. de energie electrică şi metrul cub d© gaz aerian, furnizat de uzina de gaz şi electricitate, în folosul comam. Cerând revizuirea, legea compensa­ţiilor se numeşte o­ Comisiune care să studieze chestiunea. INSTITUIRI DE TAXE Se votează instituirea unor­ taxe pentru industriile ce se vor înfiinţa în viitor şi cari taxe vor varia intre două sute şi o mie lei, după mări­mea şi utilitatea întreprindere­. TRANSPORTURI PE DAMBO­VIŢA Fotoliul prezidenţial este ocupat de d. George Corbescu. Se p­une în discuţie chestiunea ex­ploatării prin hidroglosoare a unui serviciu regulat de transport pe râul Dâmboviţa. O ofertă, nelegală aprobată în tre­cut, dar în contra căreia a opinat Consiliul technic superior, este anu­lată, menţinându-se totuşi principiul că "în limita l­egei pentru, reglemen­tarea apelor, să se utilizeze cât maî intens, serviciile Dâmboviţeî. * O petiţie a unor locuitorî din oco­lul patru prin care s© cere recunoa­­şterra, străzilor nerectunoscute, dacă lucrările edilitare vor fi efectuate în colaborare de către Primârie şi lo­cuitori, este trimeasă, in­­urma pro­­punere! d-3u­­rice-preşodiut© D. D. Tănăsescu, la studierea comisiei technice. In continuare şedinţa se va ţine joi 1 Februarie cor. * Hano­vapMajului In Ceho Slovacia Republica Ceho-Slovacă pregăteşte un proect de leg© pentru telfrânarea vagabondajului şi a vieţi! nomade a iindiviz®or îndeobşte ţjigar! cari fug de muncă. In acest scop, minis­terul de inter­ne din Pra­ga a cerut ministerului sănătăţii publice, al munci! şi ocro­tire! sociale, textele legii şi regula­mentele existente din ţara noastră preum şi rezultatul experienţelor de la noi unde totfonarea v­agabonda­­jului şi cerşetorie­ este fapt îndepli­nit. I apizarea armatei! CE PREVEDE PROECTUL DE LEGE. — CINE SUNT DISPEN­­SATII MILITARI proectul de lege_ referitor la reor­ganizarea armatei a fost de deplin întocmit Principalele dispozițiuni, in spe­cial, cele referitoare la recrutare sunt in esență următoarele : STAGIUL MILITAR Stagiul sub drapel a fost­ fixat la 2 ani pentru toate armele, la 3 oră pentru marină. Durata serviciului militar este de 29 ani şi se îndeplineşte astfel : In armata activă 2 ani, iar în marină 3 ani. In rezerva armatei 18 ani. In miliţie 9 ani Rezerva armatei şi miliţia se îm­part în câte 2 chemări, după cum se va stabili prin legea de organizare şi regulamentul de mobilizare. Proectul desfiinţează dispensele de serviciu­l militar (suţ­inatorii de familie), rămânând ca familiile cari au nevoie de serviciile tânărului ce se încorporează, să fie date în sar­cina comunelor şi Ministerului asis­tenţei sociale. S-a mai prevăzut, ca aceşti tineri să fie de preferinţă repartizaţi la unităţile şi serviciile după­ raza cer­cului de recrutare respectiv, iar în anii când contingentul anual va fi mai mare decât prevederile bu­ge­­tare, aceşti tineri vor mai beneficia de avantajul, de a fi trecuţi în pri­sosul de contingent. 2) înlocuirea scutirilor definitive, de­ serviciul militar cu caracteriza­rea impropriu pentru serviciul mili­tar , iar acei nea­pţi pentru serviciul combatant, au fost clasaţi pentru serviciul auxiliar. S’au desfiinţat, apoi operaţiunile tragere­ la sorţi. DISPENSELE CONDIŢIONALE Se dispeansează condţionat de sete­viciul militar, până la vârsta de 27 de­ ani : a) Tinerii semite,­ţii facultăţilor/ de tete­rit, care provă,fii­i............ ceptat de Ministerul cultetor, de a se preoţi şi a îndeplini accatii obliga­ţiune până la vârsta da 27 de ani. b) Hegii şi imanii, rabinii şi mem­brii religioşi de orice rit, cari sunt recunoscuţi în această calitate de Ministerul cultelor. INCORPORAREA încorporarea se va face pe ziua de 1 Februarie a fiecărui an. Consiliile de revizie se desfiinţează­ Prisosul contingentului anual ce nu se va putea încorpora va rămâne în timpul celor doi ani ai serviciu­lui activ la dispoziţia ministerului de războire. Tinerii din această cate­gorie vor primi instrucţia militari prin concentrări anuale de minimum 3 luni, iar vestel timpului vor fi în­trebuinţaţi pentru diferite nevoi ale ţarei DISPOZIŢIUNI FINALE Dispoziţiunile din prezenta lege se vor aplica începând cu tinerii cari formează clasa 1924. Susţinătorii de familie, dispensa­ţii conform art. 40 din legea de re­crutare din 1913, rămân cu obliga­ţiunea de a se prezenta înaintea con­siliului de recrutare pentru a dovedi că se achită de îndatoririle lor şi că motivele de dispensă subsista , iar acei cari nu vor putea face acea­stă dovadă, vor fi încorporaţi cu primul contingent. Tinerii cari la promulgarea aces­tei legi se gânse­sc amânaţi pentru continuare de studii şi fac parte după etate din contingentul 1924 in­­clusiv, precum şi absolvenţii şcoli­lor normate, cari n’fiu satisfăcut în­că obligaţiunile legii de recrutare, vor fi supuşi legii de recrutare din 1913. -«■«■to. ••«■■■»—------—— congresu­l Camerei de comerţ internaţionale Pentru congresul camerei de comerţ internaţionale, care va avea loc la Roma de la 18 la 24 Martie viitor sa întocmit urmă­torul program : 1. Expozeul situaţiunei eco­nomice şi financiare din dife­rite ţări, 2. Studiul măsurilor finan­ciare necesare pentru rettar­tarea comerţului Internaţional (d­at­orii intraliate, reparaţiuni credite internaţionale, schimb). 3. Reglementările vamale şi drepturile de exportare pentru materiile prime. 1. Transporturile pe uscat, pe mare şi aeriene. Consiliul Camerei de comerţ internaţionale va supune apoi lucrările şi studiile făcute de diferitele comitete relative la proprietatea industrială, terme­nii comerciali, efectele de co­merţ, impozitele duble, statisti­cele, conosamentele, etc. Rezoluţiunile propuse vor f­i prezentate spre aprobarea con- I gresul­ui* DUA BAROU Proprietatea şi Profesiunea Codul civil austriac şi român — Conferinţa d lui Consilier Georgian — Şi In faţa unui numeros auditoriu, s’a dezvoltat ori la­ ora 4 jum. d. a. conferinţa sa de la barou d-nul G. Georgian consilier la Curtea de Apel din Cluj. Conferenţiarul în introducerea sa, spune că n­u va­ cerceta subiectul conferinţei, decât după codul civil atât cel austriac cât şi român, tim­pul prea scurt nepermiţându-i mai mult în această fază pe care d sa o denumeşte faza cunoaşterii recipro­ce şi care, formează o punte pe care o treacă diversele formaţiuni juri­dice, pentru ca din compararea lor să se tragă concluzii folositoare. Codul civil austriac a fost înde­lung pregătit (timp de 60 ani). Sanc­ţionat în 1811 şi pus în aplicare la 1 ianuarie 1812,­ el a fost extins în Banat, şi părţile ungurane la 1850 şi în Ardeal la 1856. El e un cod cu totul­­democrat, fiind făurit în epoca când Montes­quieu cerea o mai justă repartizare a puterilor în stat, când Rousseau predică o reîntoarcere la starea pri­mitivă, naturală, când Voltaire în scrisorile sale declară că nu va crede în nobleţă de drept, decât în ziua când nobilul se va naşte cu pinteni la picioare şi când Sieyès proclamă însemnătatea şi a lui tiers état, dacă nu pentru mult dar pentru quelque­­chose. Codul austriac prezintă, o oarecare superioritate a femeii faţă de cel napoleoniam._______________ După ce face diverse comparaţii ale codului civil austriac cu cel ro­mân, distinsul consilier se opreşte la studiul comparativ al proprietăţii La noi art. 644 proclamă proprie­tatea transmisă de la „ vânzător la cumpărător, din momentul acordului dintre părţi, prin consimţimântul lor. La austriaci, art. 425 şi 431 mai cer şi tradiţia imobilului care se ob­ţine prin intabularea lui în registre speciale numite cârni fundoare foar­te însemnate, din punct de vedere al înstrăinării imobilului ,şi pentru cazul special de vânzare al imobilu­lui prin­ licitaţiune. Conferenţiarul trece apoi 1® pose­siune care o analizează tot aşa de juridic şi ştiinţific ca şi proprieta­tea. Vorbeşte de sezină care la aus­triaci nu există, cu­m există la noi. Acolo, toţi succesorii urmează a fi puşi în posesie prin intermediul justiţiei. Şi­­ Georgian termină în aplau­zele îndellung repetate, propunând o cât mai largă libertate în tranzac­­ţiunile viitoare. Conferinţa de stagiu a d-lui Ja­cques Moscovici care urma să se ţină apoi, a fost amânată pentru. Sâm­băta viitoare din cauza orei pria înaintate, la care s’a terminat conferinţa de mai sus şi a discuţiu­­nilor care­ au urmat in vederea ale­gerii de decan, care va avea loc cai. o.?. '■ v4QRui»? Ofertele făcute Bulgariei Ministrul de interne di­n Bulgaria, Dascalov, a de­­clarat în Scbranie că mo­­mentele de faţă sunt aşa de grave ca cele din 1914 . Posibilitatea de răzbei este evidentă. Bulgaria trbuie să ră­­mâie neutră. „Anumite puteri mari ne-au oferit tunuri, muniţii şi extin­deri teritoriale pentru a cumpăra participarea noa­stră la viitorul război­. Totuși, guvernul bulga­rei uză o astfel de influen­țare. El e ferm decis să-ș păstreze neutralitatea. « Un împrumut ungar in Elveţia La Zürich au sosit preşedintele băncii de emisiune din Ungaria, d.­­ Popovics, insotit de directorii gene-­­ rali Ulmam şi Wälder pentru a negocia cu an grup de bănci un îm­­­­prumut de 50 milioane franci elve­tieni pentru statul ungar. DEVALORAREA LEULUI Propunerea unei măsuri pentru împiedicarea ei Trăim astăzi unul din cele mai ‘triste­­efecte ale haosului finan­ciar general şi pe care-l resimţim prin dezesperanta scădere a leului. Incontestabil că s’au scris mii de­ coloane asupra acestui capi­tol. S’au emis fel de fel de pă­reri. Atâta timp însă cât tot ce s’a scris asupra acestei impor­tante chestiuni, putea avea nu­mai un interes teoretic, pentru noi a căror monedă naţională e leul, chestiunea ne­ îngrijora nu­mai în parte. Căci cetăţeanul ro­mân, a cărui avere de orice na­tură era în lei, aştepta liniştit ca toate aceste teorii să se izbeas­că într’o zi ca de un zid, de va­loarea imenselor bogaţii ale a­­cestei ţări, singurele cari trebue să, justifice valoarea monedei noastre naţionale. Şi evident că atâta timp cât în întregul cuprins al României­ Mari, noi cel puţin eram con­vinşi că ni se face o crudă ne­dreptate reducându­-se valoarea leului la bursele din afară la un curs derizoriu, — ne găseam încă într’o situaţiune care ne permi­tea să mai aşteptăm ridicarea valoarei monedei noastre în stră­inătate. Atunci însă când trebue să ne alarmăm şi când urmează­ să se ia neapărat urgente măsuri, faţă­ de curentul nefast, — care se manifestă şi tinde că se accen­tueze — de devalorare a monedei noastre chiar In interiorul ţăreL Câteva cifre vor ilustra su­gestiv disproporţionata subvalo­­rare a leului de piaţa Bucureşti . Lira sterlină cotează acum la noi 1130 când paritatea ei pe pie­ţele mondiale este numai de 1005. Dolarul este negociat la 248 deşi paritatea nu-i decât 215. Francul francez cu paritatea sub 14, se plăteşte la noi 15,15. Coroana cehă revine la 690 faţă de paritatea de numai şase sute. Lira italiană cu paritatea de 10,50 se votează la noi cu 11,50. De ce oare plătim noi, aici, pentru monezi străine, imens mai mulţi lei decât chiar pieţele ex­terne au fixat?! Fenomenul acesta este pericu­­lob, mai cu seamă prin aceia că sugerează mulţimei credinţa că iul nostru nu mai are nici o va­loare, că va merge scăzând până la zero şi că singura salvare pen­tru toţi, este cumpărarea de do­ar­ şî lire sterline. Or această credinţă odată în­­fiptă şi stăpânind massele, va fuce fatal la un dezastru irepa­rabil. Căci atâta timpi cât panica var menţine la oraşe, ar fî destul de grea, dar încă suportabilă si­­uaţia. Dar unde se va ajunge când 14 milioane de ţărani vor fila, că ,mica lor avere agonisită n lei, nu mai are nici o valoare, şi că abea se va ajunge ca să-şi umpere un plug sau un pachet d­­e bumbac ? Se înţelege că perturbarea pe­ care ar crea-o această situaţie, ar duce la rezultate dezastruoase. * # Şi totuşi, nouă nu ne trebue de­cât puterea de a rezista până în momentul când, la evaluarea şi garantarea leului, vor putea servi ca bază bogăţiile ţării noastră Dacă astăzi etalonul de aur — ca metalul cel mai preţios, — for­mează criteriul după care o mo­nedă este mai puţin sau mai mult ridicată, — valoarea dolarului fiind influenţată în proporţie cu stocul de aur ce se găseşte în Statele­ Unite —» nu încape îndo­iala că alte produse tind să-i ia locul. Sunt ţari în cari aurul abundă, în cari valuta este umflată, dar în care mizeria e totuşi mult mai mare ca la noi. Un singur exem­plu, cunoscut de altfel de aproape toată lumea : în Anglia lirelor sterline, două milioane de şo­­meuri merg pe jos de la oraş la oraş, fiind supranumiţi mergăto­rii foamei, colindă sute de kilo­metri, dând spectacolul celei mai groaznice mizerii şi­ aceasta nu­mai pentru a-şi găsi un adăpost şi a se putea hrăni. Ce altă concluzie putem trage de aci, decât că aurul nu se poate mânca, şi că în viitoarea echili­brare şi normalizare a condiţiu­­nilor de trai ale naţiunilor, în viitorul cel mai apropiat, nu eta­lonul de aur va justifica valoa-­ rea unei monede, ci bogăţiile so-,­lului şi subsolului unei ţări, cari mai întâi îi vor da ei putinţa să trăiască, apoi prin export va a-j­­nta la îmbunătăţirea condiţiuni-l­or de trai ale ţărilor din jurul ei.­­ Şi cred că nu este o falsă profeţie afirmând că petrolul şi grânele noastre vor da în foarte scurt timp monedei noastre, o altă va­loare decât aceia pe care o are azi. Ceea ce vine să justifice şi mai mult afirmaţiunle acestea, este că ce mai mică circulaţiuna fi­­inciară din toate ţările a căror valută e mai greu izbită, este in România. Cele 15 miliarde de lei - care reprezintă 800 de lei de ocuitor­i sunt un nimic faţă de circulaţiunea fiduciară a altor firi. Şi totuşi, prin proporţie, cea mai greu izbită de această injus­­iţie valutară, e România. De ce? * * * A încerca să răspund la aceast­­­ă întrebare cu etern­ele motive c­ari se vântură de ani de zile, ar­­ să ne pierdem timpul de po­­i­tiană. Lipsa de export, orientări p­olitice greşite, măsuri necalcu- l ite, lipsă de producţie, toate a-­­­estea au devenit astăzi tângueli i­nutile şi fără rezultate practice, i­n actuala grea situaţie finan-­i iară, trebuesc soluţii noi. Şi p entru a rămâne pe terenul prac- c­c promis, îmi permit să sugerez 1 soluţie, care cu cât va părea I )ai ciudată la început, cu atât , a­ avea un efect mai salutar în r­ând : să se oprească cu desăvâr- ?) r* vânzările si apeculaţiunile I de devize. Nimeni dintre cei cari nu au nevoie imperioasă de o va­­lută străină să nu şi-o poată pro­­cura. Aceasta ar opri scurt dispari­­ţiunea aproape a întregului nos­tru stoc de lei, pe un pumn de valute străine. Pentru ca această soluţie să nu frizeze imposibilul, prin faptul că Statul singur nu are nici un fel de mijloc ca s’o pue in practică, o completez cu următoarea soluţie: guvernul să grupeze toate băn­cile noastre intr’un sindicat, care să se angajeze să nu mai pue ni­mănui lă dispoziţie devize străi­ne, decât numai pentru necesită­ţile absolute ale comerţului, efec­tiv pentru plăţi ce urmează să se facă pentru materialele aduse în ţară. Scepticii ar putea socoti, la primul aspect, de naivă această măsură care ar" diminua de­sigur beneficiile ce băncile le realizea­ză prin vânzarea de devize. A­­cestora li se poate răspunde­­ întâi că nu cunosc patrotis­­mul conducătorilor instituţiuni­­lor noastre financiare şi că, mai ales, nu cunosc angajamentele ce băncile noastre au luat, fie pen­tru ele, fie pentru negustori. Că deci ele sunt puternic interesate in cât mai neîntârziata ridicare a leului nostru. Când dar guver­nul le-ar cere sacrificii în acest scop, băncile le-ar face bucuros, ştiind că prin aceasta ar opri în loc imensul neajuns ce-ar de­curge de pe unna faptului că populaţiunea pierzând încrederea un leu ar căuta să se debaraseze pe el, transformându-l în valute forte. Or trebue neapărat opriţi de la mină toţi cei cari, fie din dorinţa de câştig, fie pentru a-şi asigura averea lor în valută rî­­n­cată, s’ar lăsa antrenaţi la ja­ful periculos care se numeşte specula la devize. ^Măsura preconizată mai sus s’ar izbi şi-ar tăia poate sursa da mbogăţire a Câtorva sute de in­­divizi, cari sunt speculanţii de apt ai devizelor. Ei bine, pentru atâta lucru de­­igur că nimeni nu s’ar opri în oc, ca în schimbul beneficiilor antastice realizate de aceşti vi­­ruşi în viaţa financiară a ţărei,­ă lase să se distrugă averea unei raţiuni întregi. Căci odată sindicatul băncilor entru procurarea de devize rea­­­zat, oprindu-se astfel, sub sanc­­iunile cele mai severe, transfor­­mrea inutilă a leului in alte ra­ite, se redă din nou ţărei în in­­erior întreaga încredere, de alţ­ii de deplin justificată, în leu n­ostru şi se taie dela rădăcină , rău pe care daca guvernul ti-1 va opri din timp, ne va duce ■ un dezastru care nu va fi do­it consecinţa nepricepere! şi­a psei de măsuri luate din timp. ezastra cu atât mai nenei'tste intru ţara aceasta, cu cât nu­­­ai cu ceea ce zac« în ''«dea Pra­­­vei, poate cumpăra­ţi»*4, tntîwt. la Stro» LogescM

Next