Argus, februarie 1923 (Anul 14, nr. 2934-2956)

1923-02-01 / nr. 2934

!IV ft 2934 ABONAMENTE IN TARA ]] IN STRAïNAtATe Un an 500 Eei Un en 7CO lel 6 Cunt 250 „ 6 [uni 350 3 lună 150 „ 3 luni 200 fi Vf ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Directori : Chr. D. Stancovici fi S. Pauker 6 PAGINI Jo! 1 Fel»PMar3» INDUSTRIEI și FINANTE! ^Lei întaîă 4 Lei în Străinătate Administrator : H. F. Valentin BIR OU R I­­L E: B U C U R E Ș T I, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 si 23/69 Senatorii de drept Chestia reprezentanţilor comerţului, in­dustriei şi agriculture! Comisia constituţională, în­sărcinată cu studierea modifi­cărilor de adus, compoziţiei Se­natului, a admis să fie senatori de drept membrii clerului su­perior, reprezentanţii tuturor confesiunilor recunoscute de stat, cari au peste 200 de mii de credincioşi, foşti primi-mi­­niştri cu patru ani vechime, foşti miniştri cu şase ani ve­­chime, foşti preşedinţi ai Casa­­i­iei cu cinci ani vechime, se­natori şi deputaţi fie şi în zece legislaturi, preşedinţii Corpuri­lor legiuitoare cu o vechime de opt sesiuni, comandanţi­ de corp de armată cu o vechime de 4 ani, generali comandanţi de armată în faţa inamicului, senatori aleşi de consiliile co­munale şi judeţene. Iar pentru a nu se uita şi clasa producă­­toare a ţârei şi câte un senator ales de Camera de comerţ, de Industrie, muncă şi api­­cultură, atunci când se vor crea Ca­mere agricole. Fără a discuta dacă Senatul astfel constituit mai este un corp electiv, glasul senatorilor aleşi va fi Înăbuşit de numărul sei mare al senatorilor de drept. » » * Vom avea un Senat unde «ierul şi armata vor fi repre­zentate prin numărul cel mare al senatorilor de drept, căci orice general care va împlini termenul anilor ceruţi pentru a avea dreptul la senatori e, ,va demisiona din armată şi se va instala un jeţul de senator, încasând pensia şi diurna. Din examinarea celor, cari vor fi senatori de drept, vedem şi aproape totalitatea, se com­pune din oameni cari o viaţă întreagă au încasat din buge­tul Statului, iar acei patru se­natori nu de drept, ci aleşi de Camerele de comerţ, industrie, muncă şi agricultură,­­ adică adevăraţii reprezentanţi ai cla­sei muncitoare şi producătoare, acei care de fapt furnizează Statului trei pătrimi din buget — spre derâdere li se dă câte un scaun, care şi acela va­ fi­i de fapt, după chipul şi asemă­narea celor ce vor fi la cârma Statului, căci ne este în destul de cunoscut, obiceiul pămân­tului, pentru a mai inzista. Preşedinţii Cernerilor de co­merţ­ şi Industrie, sunt aleşii patentărilor din circumscrip­ţiile respective, nu sunt plătiţi, slujesc onorific, cheltuesc din avutul lor, şi prin Intrarea lor In Senat, chestiunile economiei 81 vor interesa, nu vor fi oame­nii unui partid. Dar cum la noi chestiunile economice ră­mân la urmă, este fără îndo­ială, după concepţia comisiei constituţionale, că s’a făcut un batftr destul de mare, ca şi a- ltflste instituţiuni să aibă un senator şi acela alesul celor Pouâzeel de Camere de comerţ în ţară. * * * Când ni s’a făcut cunoscut, prin modificarea Constitu­ie!, Came­rile de comerţ vor a­vea şi ele reprezentanţii lor In Senat, am crezut că fiecare Capitală de provincie îşi va tri­mite prezidentul Camerei de comerţ, astfel că Bucureştii, Saşii, Clujul, Chişinăul, Cer­năuţii­, Timişoara vor avea dreptul să figureze în noul Se­nat. Mai mult, şi câte un repre­zentant al fiecărui port dună­rean şi maritim să aibă şi ele dreptul a-şi trimite preşedin­ţii în Senat.­­ Decepţia pentru reprezentan­ţii comerţului şi industriei este cu atât mai mare, când vede că permanent, conducătorii aces­tei ţări, politi­ci­enii noştri, la nevoie fac apel la concursul nostru, pentru a-şi atinge sco­pul, şi odată ajunşi, uită făgă­duinţele date, iar prima lor grijă este a impune şi a ne­glija pe acei cari le-au fost de folos. Şi atunci se pune între­barea : până când clasa mun­citoare şi producătoare a aces­tei ţări va suferi să fie perma­­nent nesocotită de partidele noastre politice. ■» # * Nu ştim ce hotăriri vor lua Camerile de comerţ în privinţa senatorilor de drept, dar sun­teţi convinşi că, în cazul că nu se va reveni, nici o Cameră de comerţ nu-şi va trimite pe preşedintele ei în condiţiunile hotărîte de comisia constitu­ţională. Dim. Hagi Tfteodoraky Preşedintele Camerei de comerţ şi industrie din Bucureşti UN FOCAR al losului exantematic — O PRIMEJJDIE PENTRU CAPITALA _ In primăvara anului 1921 s’a înfiinţat, in faţa gării de Nord, un Adăpost pentru călătorii ne­voiaşi. Dintriun şopron ce servea la a­­dftpostul cherestelei unui fost de­pozit, s’a fttcnt o împrejmuire cu scfinduri şi i s’a dat forma de „Cămin”. In prima sală a fan in­stalat un binrou şi o ceainărie ter in sala cea mare căteva zeci de paturi pentru bărbaţi, apoi o altă sală mai mică tot cu paturi pentru femei. La acest Adăpost s’a ataşat şi un Binrou, prin care foarte mulţi muncitori Îşi găsesc de lucru, şi tot at&t de multe gospodării din Bucureşti Îşi procurau servitori şi servitoare. In toamna anului trecut din cauza murdăriei care se Incul­­base in sălile ce serveau de dor­mitoare, s’a simţit nevoia ca să se dea afară toate paturile impro­vizate din scânduri. Încăperile de­venind o sală comună unde noap­tea se adăpostesc sute de oameni, bărbaţi, femei şi copii, veniţi în Capitală din toate unghiurile ţâ­rii — de la Nistru până la Tisa — şi cari preferă adăpostul gratuit al acestui azil hanurilor specu­lante din jurul gării de nord. Ca toate silinţele ce-şi dă re­prezentantul ministerului sănătă­ţii publice şi al muncii la acel a­­zil ca să păstreze curăţenia ce se impune tocmai la un atare local, dat fiind însă faptul că azilul este vizitat la o singură noapte de sute de oameni şi că a lipsită de un personal de serviciu necesar şi — fapt şl mai grav — cu to­tul ignorat de controlul serviciu­lui sanitar, acel azil — din care in fiecare zi se scot afară păduchii cu lopata— prezintă pe zi ce tre­ce un prmanent focar de infecţie şi de m­opagare a tifosului exan­tematic. Ne împlinim dar o datorie de a atrage atenţiunea celor in drept de primejdia de care e ameninţat Bucureştii prin ftracîî«marea mai departe în condiţiunile de aici, a a unui astfel de local, de an cărui existenţă pare că serviciul sanitar nu simte nevoia să se preocuue. Ţinem a­ccentua că Adănortu­l de care vorbim mai sus, este SIN (raRU­L azil (!!n Ca’-btină în care isi găsesc refuaii de adăpost — de la orele 7 seara până la 6 di­mineaţa — sute de nevoiaşi şi desmoşteniţi ai soartei, cum şi multe haimanale ce Inundă zilnic Bucureştii. mm coroanei nise Corespondent ziarului Times la Berlin, semnalează că duipă inifor­­maţiunî din Moscova, guvernul so­vietelor ar fi decis definitiv să vânză cea mai mare parte a jirvaericale­­lor coroanei nise, care vor fi vân­dute in mai multe loturi, comipune In felul următor: 1) O colecţiune de smaragde, din­tre cele mai frumoase din lume, du­pă cele ale şahului Persiei. 2) Patru rubine enorme care au împodobit odinioară coroana împă­ratului Constantin. 3) O perlă, care după legendă ar fi fost perechea celeia p­e care Cleopa­tra ar fi dizolvat-o în oţet. 4) Un tron, masiv, care cântăreşte 25 tone, încrustat cu pietre preţioase. 5) Un pat de aur, care a aparţi­nut principesei Anastasia» Mărfuri inutile , ^ _______ . ăl Reflecsiuni cu ocazia unei preumblări pe străzile Capitalei, pe timpul scădere! leului — Suntem în ajunul dezastrului nostru financiar: leul scade ver­tiginos, ca atare, preţurile măr­furilor se urcă, datoriile în străi­nătate ale negustorilor cresc de­odată de la 15 la 25 miliarde, mo­ratorii, falimente, scumpetea tra­iului, desorientare generală, mi­zerie, ruină, etc. Iată ceia ce auzim şi presimţim de câteva zile. Şi totuşi, acest lucru era de pre­văzut! Ne lamentăm astăzi din nou, când leul a mai pierdut un pro­cent pe lângă cele 97 procente pierdute anterior, şi când de vre­o 2-3 ani alunecăm pe povârnişul dezastrului economic prevestit de mulţi! Negustorii se mişcă, cu drept cuvânt, căci se ruinează. Ei tre­­bue astăzi să plătească în străi­nătate 25 miliarde, mâine peste 50 miliarde, pentru mărfuri, pen­tru cari­eri aveau de plată, numai 15 miliardei * * « Când însă te preumbli pe stră­zile Capitalei, când vezi etalate cu profunzim­e în toate vitrinele prăvăliilor: banane (24 lei bucata) curmale, camamber, Roquefort, şampanie şi liqueruri franceze, mătăsuri de Lyon, parfumuri şi -------r- ^ num­m nmmm­­ iib 1111 imiiibimm îmi colonie străină, stofe fine engle­zeşti, etc., etc., când ştii ca s’a scris de nenumărate ori de oa­meni cuminţi că trebue să limi­tăm importul nostru numai la lu­cruri producătoare şi de acele fără de cari n’am putea trăi; nu pot să nu mă întreb, dacă însuşi o parte din negustori nu au­­ o mare vină în aducerea­ dezas­trului. * * * Şi eu cred că dai. Acei dintre ne­gustori cari au importat mărfuri inutile, au fost, ca şi cămătarii cari aţâţă la cheltueli pe minorul, viitor moştenitor, prin procurare de bani şi nădejdea unei bune ră­­fueli la moartea unchiului închi­puit bogat. S’a întâmplat însă aci, că un­chiul moare înainte de a face a­­vere şi astfel se ruinează şi că­mătarul şi nepotul risipitor. Consecinţa este că peste tot este ruină. Iar cei mai nenorociţi sunt acei ale căror economii nevinova­te, adunate cu multă sudoare, se prăbuşeşte acum într’un cataclism la care n’au contribuit decât cu indiferenţa lor sinceră, de specta­tori naivi şi exploataţi de toţi ! I. Ştefănescu-Rifu Modificarea Procedure! Observaţii şi propuneri Am vorbit în articolul pre­cedent („Argus“ No. 2930), des­pre termene şi despre intr­odu­­cerea acţiunilor. Ne vom ocupa ari de alte două chestiuni : Opoziţia şi probatorii. Opoziţia este un mijloc frec­vent şi foarte comod de şicană. Pârâtul având tot interesul să prelungească cât mai mult pri­cina, după ce epuizează toate incidentele de procedură, se lasă in opoziţie,­­ amânând astfel® soluţionarea procesului. Remediul ar fi să se îngră­dească pârâţilor dreptul de a se folosi de această cale de a­­tac, opoziţia să fie luată ace­lora dintre pârâţi care au pri­mit şi au semnat personal ci­taţia şi acelora care fiind pre­zenţi personali sau prin procu­ratori la proces, au luat terme­nul în cunoştinţă pentru ziua când se dă sentinţa. In ce priveşte pe reclamanţi, dreptul de a face opoziţie să le fie cu totul luat, deoarece este un non sens ca reclaman­tul — autorul acţiune­ în justi­ţie — să se poată folosi de a­­cest mijloc de atac. Să fie privat de dreptul de a face opoziţie pârâtul care a ob­ţinut o amânare de comun a­­cord cu reclamantul. Dreptul de opoziţie să nu fi­xiste în instanţa de apel. Termenul de opoziţie s’ar pu­tea reduce la 5 zile. *• # * Să trecem la probatorii. In actualul sistem de procedură probatoriile îngreuiază enorm mersul procesului prin amână­­rile și vremea îndelungată ce comportă administrarea lor. Să luăm un exemplu : recla­mantul a cerut, i s’a admis și şi-a administrat proba testimo­nială, pârâtul cere contra pro­bă care se admite și i se dă ter­men pentru fond, pentru ca între timp să-şi administreze proba. Ce se întâmplă? Pârâtul ca să prelungească cât mai mult pricina, depune lista de martori ultima zi (a cincea) și fixează termenul pentru audie­rea lor la o dată posterioară termenului pentru fond, astfel că la fond are un binecuvân­tat motiv de amânare : marto­rii nu s’au audiat. La termenul de audiere vin parte din mar­tori, ceilalţi lipsesc. La fond un nou motiv de amânare : mar­torii cei mai utili nu s’au au­diat. Care este soluţia 1 Simplă : Reclamantul să arate prin ac­ţiunea de chemare în judecată dacă se serveşte de martori şi în acest caz să indice exact nu­mele şî adresa lor. Pârâtul să fie obligat ca în cel mult cinci în­e libere .A da primirea copiei de pe acţiune să propuie — dacă crede necesar— contra­­probă indicând de asemenea exact numele și adresa marto­rilor. Trecând termenul fără ca să depuie lista de martori, pârâtul să fie decăzut din a­­cest drept. Judecătorul supleant (care se ocupă cu audierea martori­lor) având martorii ambelor părţi, fixează, la stăruinţa re­clamantului, un termen de au­­dire în camera de consiliu şi dispune audierea martorilor stabiliţi în altă localitate prin Comisiune rogatorie. După ce audiază martorii dispune, prin­­tr un jurnal, trecerea dosarului în şedinţă spre a se judeca fon­dul. La fond, partea interesată are facultatea dacă crede de cuviinţă să ceară neţinerea în seamă a probei administrate, ca inutilă, inadmisibilă sau neconcludentă şi judecata are suverană putere de apreciere. Această procedură ar fi mai, simplă şi mai practică decât cea de astăzi unde întâi se pune procesul pe rol, reclaman­tul cere proba, se dă termen pentru audiere, după ce s-a­u audiat martorii se repune afa­cerea pe rol, pârâtul cere con­­traprobă, iar se dă termen de audiere apoi iar se repune a­­facerea pe rol. Aceiași soluţie şi pentru cele­lalte probatorii : expertize, descinderi la faţa locului, veri­ficare de scripte, etc. Toate să fie propuse prin acţiunea de chemare în judecată şi admi­nistrate în faţa judecătorului supleant înainte de judecarea fondului, pârâtul având drep­tul, în cinci zile de la primirea copiei de pe acţiune, să propuie contra-probă. La fond, părțile având drep­tul să discute utilitatea sau valoarea probei administrate. Termenul pentru adminis­trarea tuuror probatorilor pen­tru un proces să fie de cel mult 80 zile. După ce toate probato­riile au fost administrate, jude­cătorul supleant să dispue, printr’un Jurnal, trecerea dosa­rului în şedinţă pentru judeca­rea fondului. Acestea în ce priveşte proba­toriile.* » «• Intr’un articol viitor despre : stabilirea competinţei pe sec­ţiuni, cheltueli de judecată şi interogatoriu. M. Weiselberg avocat Averile sub sechestru IN TIMPUL O­CUPAŢIUNEI INAMICE Direcţiunea Executatei Trata­telor din Ministerul Afacerilor Străine aduce la cunoştinţa per­soanelor a căror avere în timpul ocupaţiunei, ca In termen de 15 zle de la data acestei publicţi­­uni, să-şi formuleze în scris şi să adreseze Direcţiunei Executărei Tratatelor toate pretenţiile lor decurgând din această adminis­trare a sechestrilor inamici. Cum pagubele suferite din a­­ceastă administraţie forţată ur­mează să fie restituite în natură, este absolut necesar ca interesaţii, chiar dacă au deja sentinţe ju­decătoreşti pentru despăgubiri, să se conformeze prezentei publi­­caţiuni ştiut fiind că în caz con­trar nu vor primi suma aferentă din despăgubirea ce le-a fost con­statată. »■« CRONICA NAVIGAŢIEI Vase capturate Tribunalul de prize maritime din Galaţi a dat următoarele sentinţe, cu drept de apel : VALIDĂRI Captura şlepului D. D. S. G. No. 65 225, 65,226, 67234, 6552, 65245, sub pavilion austro-ungar, proprie­tatea societăţii de navigaţiunea cu vapoare pe Dunăre D. D. S. G­, cu sediul în Viena. S a validat, captura şlepului „I Jean Costică“ sub pavilion român, proprietatea moştenitorilor Jean şi Costică din Brăila.­­ — Idem, captura elevatorului „Uniunea“ sub pavilion german, proprietatea firmei E. Behles cu sediul în Bucureşti. — Idem, captura remorcherului „Nyll“ sub pavilion austriac, pro­prietatea societăţii de navigaţie cu vapoare pe Dunăre „D. D. S. G.“ cu sediul în Viena. —­ Idem captura remorcherului „Leîns" sub pavilion german, pro­prietatea societăţei „Zentral Ein­kaufs Geselschaft“ cu sediul în Berlin. — Idem, captura remorcherului „Luîgi“ sub pavilion german, pro­prietatea societătei „Zentral Ein­­ckaufs Geselschaft“ cu sediul în Berin. — Idem, captura remorcherului „Z. S. G.“ sub pavilion german, proprietatea societătei „Central Sinkaufs Geselschaft“ cu sediul în Berlin. ^— Captura şlepurilor M. F. T. R. E. No. 20, 159, 616, sub pavilion austro-ungar, proprietatea societă­ții „Kyraly Magyar Folyam es Tengely Hajozary Reszvenl Tar­­sasag", cu sediul în Buda-Pesta. ' INVALIDĂRI Captiva şlepului „Klismata“ sub pavilion elen, proprietatea d-lui Vincenziatos, cu domiciliul în Bră­ila. S’a invalidat captura şlepului ,,Rodos“ sub pavilion elen, proprie­tatea d-lui Nicolae E. Mitos cu do­miciliul în Brăila. — Idem, captura şlepului „Pre­­veza“, sub pavili­on elen, proprie­tatea d-lor T. Dendrinos, Elena și A. Staelos, cu domiciliul în Brăila. —• Idem, captura şlepului „E­­durge sub pavilion român, pro­prietatea Frateli B. Mendel din Brada. —• Idem, captura şlepului „Mi­mica sub pavilion elen, proprieta­tea d-Ior Zagoritz și Jani Crisk­os cu domiciliul în Brăila. Majorarea taxelor poştale greceşti D.nul V. Ciulii, agentul nostm comercial pentru Grecia, înştiinţează ministerul de industrie şi comerţ că cu începere dela 13 Decembrie 1922, taxele poştale greceşti au fost majo­rate, după cum urmează: 1 drahmă pentru scrisori până la, 50 gr. şi 0,50 lep­ta pentru fiecare 20 gr sau alta fracţiune in plus. 60 lepta pentru cărţi poştale sim­pla 20 lepta pentru imprimate şi hâr­tii de afaceri, cu greutatea de 50 gr. sau fracţiune. 40 lepte pentru francarea eşanti­­oanelor. 1 drahmă pentru scrisorile reco­­mandate. 1 drahmă, pentru retour recipisă. 3 2 drahme pentru scrisorile urgente. 2 drahme pentru reclamaţii. • ««! Regimul exportului de petrol Câteva consideratiuni generale şi exem­­plificărî caracteristice In .Argus” No. 2931 a apărut un articol, privitor la noua tarifare a produselor petrolifera si lemnoase, destinate exportului Las altora, maî cum­potenţi in co­merţul de lemnărie, sarcina de a vor­bi despre acest articol, întrucât ,mă priveşte, să-mi fie per­mis a cerceta chestiunea exportului petroliferelor.­­ Căci chestia preţului şi tarifara­ produselor petrolifere este mai com­plicată, de­cât pare la prima vedem Se ştie de pildă, că 75 la sută, din materialul întrebuinţat pentru ex­tracţia petrolului se cumpără cu va­lută forte şi că benzine uşoară este singurul produs, care mai aduce un preţ remunerator. Ori, procentul de benzină uşoară exportat, la noi, re­prezintă numai 6 la sută, din ţiţeiul prelucrat. Pentru uleiurile grele şi benzina grea, care vin la preţ d­upă benzina uşoară, se obţine la export abea 7 sau 8 lei, procentul îngăduit la export este 2 la sută, iar taxa de export a uleiurilor grele lei 4500 va­gonul. Toate aceste calcule sunt totuşi de importanţă relativă. Ele dovedesc nu­mai că cel ce se ocupă cu taxele de export a benzinei uşoare, fără a în­tregi această chestiune cu restul pro­blemelor din totalitatea rentabilităţii petrolului, ni cunosc chestiunea şi nici nu ţin seamă da comunicările cunoscătorilor. Nu taxa mică sau mărită este run­na industriei de petrol. Calculul int*, gral al acestei industrii formează un studiu complex, care ess din ca­drul unui articol de ziar. Vom da aer numai câteva exemple capabie să m*­difice totuşi pe cei interesaţi * * * Mai mult de jumătate din cele petrolului se consumă in ţară. Preţul acestor produse este mailt mal mic decât preţul de cost al ţiţeiului şi nici măcar acest preţ redus nul este general, căci, două treimi din to­talul produselor o formează păcura destinată Căilor Ferate, plătită cu lei 7000 vagonul, preţul ţiţeiului fiind lei 17.000, până la lei 20.000, după calitate. Observăm că preţul cărbu­nelui cât şi al lemnului de foc este superior acestui preţ de lei 7000 va­gonul şi cine a văzut sau a citit vre­­odată, ce este o sondă şi ce este o rafinărie, să compare cheltuiala ei reclamă extracţia păcurii cu aceia ai lemnului sau chiar şi a cărbunelui şi să judece. Un alt produs intern­, foarte discu­tat, este petrolul lampant, care nu e întrebuinţat de industriaşi, ci con­sumat de marele public, care are ne­voie de acest articol, după cum are nevoie de toate celelalte produse de primă necesitate. Iată un tablou comparativ al pre­­ţului dinainte şi de după război, pen»­tru principalele articole de primă n­cesitate. Cel mai puţin urcat «sie preţui semenea «stări de lucruri se ved’vf pâine! şi al cărnii, scumpit de 14 , astăzi. Dar mai ales se vor vedea ori, deşi aceste articole se produc nu mai limpede şi mai dureros in viitor­ ţară, aproape exclusiv cu mijloacele­­ proprii ca şi înainte de războiu, iar George ESISOV vânzarea se face direct din brutării şi hale, fără intermediari. Petrolul lampant, prodius cu mij­loacele arătate mai sus, adică prin extracţia ţiţeiului cu sonde a! căror material este în întregime importat, se vinde de către fabricanţi, depozi­telor şi grănicerilor, numai cu lei 1.50, iar di­in această, sumă statul percepe lei 0.25 de kg. Cu toate aceste désavantagionse condiţii de producţie ale petrolului, preţul lui este abia de opt ori mai scump ca înainta de războiu, faţă de o majoritate de 15 ori­­a laptelui şi de 19 ori a lemnelor, etc., etc. Socotim c­ă pâinea, carnea, lemne­le, mint articole ce­l puţin tot atât de necesare ca şi petrolul, dar mai curând se poate cineva, mai ales la sate, lipsi de petrol, decât de pâine, carne, îmbrăcăminte, ect. De ce atunci această nedreptate faţă de industria de petrol? De ce s® caută a lovi în compensaţiunea,­ea însâ­şi insuficientă, ce ar putea oferi exportul? * ** * Un ultim cuvânt asupra celui mai repetat argument împotriva susţină­torilor petrolului. Este vorba de pre­tinsele mari beneficii realizată de in­dustria petroliferă. Nimic mai iluzoriu. Societăţile constituite după război, cu lei depreciaţi, sunt singurele cari pot servi ca normă a rentabil­ităţei. S’a văzut insă, că aceste societăţi au dat dividende slabe sau nule, deşi u­­nele din ele au avut concursul larg şi uneori generos al statului, şi cu toate că ele sunt conduse de cei mai pricepuţi şi cei mai experimentaţi ingineri din industria noastră petro­liferă. Societăţile creiace înainte de răz­boiu au dat în adevăr beneficii mari dar unele după mai mulţi ani de ac­­ivitate fă­ra dividend, şi în orice caz toate au dat aceste mari beneficii numai dacă nu se ia în seamă capi­talul lor un lei aur. Dacă acel capi­tal s’ar calcula însă astăzi, pe va­loarea actuală a leului, ar urma să-l majorăm de 40 de ori Dat’au societăţile cele mai bune un dividend corespunzător! Hotărât, nu. Lipsa de beneficii reale este un fe­nomen foarte grav, nu atât din punct de vedere al capitalurilor an­gajate, fiindcă un acţionar trebuie să su­porte şi toate riscurile, dar din punctul de vedere al desvoltării in­dustriei de petrol. Altă dată beneficiile erau, în mare parte, întrebuinţate pentru explorări în noul regiuni şi pentru investiţiuni anexe, absolut necesare industria­. Dela războiu încoace acest lucru nu s’a mai făcut, aşa că după 4 ani de activitate şi fără mari investiri de ca­pitalurî, avem încă o producţiune mult inferioară celei dinainte de războiu. Rezultatele regretabile ale i­nei a- Procente de majorare Pâine 1 kgr, .6• •­t0 0.25 3.50 1400 % Carne 1 „ .99 •9 1.— 14.-1400 % Zahăr 1 „ , 1.25 25.— 2000 % Lapte I litru .®9 9 0.40 6.­1500 % Lemne tona. .9 «9 42.— 800.— 1900 % Haine.................**• ©9100.—. 4000.— 4000 % Officie» e e 9 a.©o 60» 30.— 600.— 2000 % Petrol lampant1kr.9 0.35 2.75 800 % Legiferarea impozitelor Eri a continuat în comitetul de­legaţilor Senatului, discuţiunea legei pentru unificarea impozite­lor directe. In urma susţinerilor d-lui Toni Diesen raportorul legal, d. minis­tru de finanţe a admis ca impo­zitul asupra rentei dată de stat pentru terenurile expropriate să fie redus de la opt, la cinci la sută Această modificare a fost Introdu­să in textul proectului de lega la articolul respectiv. Din Ceho-Siovacia NOUA REGLEMENTARE A COMERŢULUI DE DEVIZE Pentru a favoriza schimbu­­rile comerciale cu străinătatea, Oficiul bancar a publicat o nouă reglementare a comerţu­lui de devize, aducând oare­­cari ameliorări la prescripţiu­­nile anterioare. După nouile dispoziţiuni, O­ficiul bancar va acorda caselor­ de comerţ de importanţă justi-* ficată, autorizaţia de a vinde devizele rezultând din comer­ţul de export sau să facă o în­trebuinţare liberă a acestor de­vize în vederea unor credite în­ străinătate cu Condiţiunea ca­ numita casă să nu puie nici un­ obstacol ca registrele să fie supuse la un control în orice moment din partea Oficiului bancar, că nu va realiza târ­guri pe termen decât în mă­sura exporturilor ei, astfel, ca suma devizelor vândute să se găsească acoperită prin factu­rile mărfurilor exportate. Casa va aviza imediat Ofi­ciul bancar de realizările efec­tuate, de asemenea va aviza O­­ficiul, de realizarea exportului. EXPORTUL TI­NOFFERIE Pentru luna Noembrie trecut totalul exportaţiunilor se ci­­frează cu 94 milioane 530.000 coroane în comparaţie cu 97 mi­lioane 427.000 coroane în 1921ţ

Next