Argus, martie 1923 (Anul 14, nr. 2957-2983)
1923-03-01 / nr. 2957
INDUSTRIEI şi FINANŢE! Administrator : H. F. Valentin loi 1 mârtie 1923 EXEMPLARUL 2 Lei în ţară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: BUCUREŞTI, Sf. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 _ __________________ _ ___________ ____________________________ Naţionalizarea Subsolului Trebue fixat, în acelaş timp, şi sistemul concesionarei In comisiunea parlamentară ca şi în presă, chestia naţionalizărei subsolului esteaprig desbătută, iar unii, până şi preşedintele Senatului, pun chiar principiul în discuţiune, principiul proprietăţei sacre şi inviolabile. Alţii ei d. Dissescu, fac escursiuni lungi în domeniul juridic. Nu putem transpune discuţia pe acest tărâm pentru simpla consi- deraţiune că, într’o ţară în care s’a înfăptuit de curând cea mai■ mare operaţie de expropriere ce s’a văzut vreodată în istoria popoarelor, e preferabil să se lase principiile sacre la o parte și să ne mărginim la examenul utilităței practice a reformei. Exproprierea agrară a fost, mai ales după război, o necesitate politico-socială indiscutabilă; din punctul de vedere economic a fost o desamăgire ce va îngreuia, încă multă vreme, traiul poporului român. Prin urmare, se cuvine să se cerceteze, dacă naţionalizarea subsolului, aşa cum a fost pusă azi, va fi sau nu spre folosul general al ţarei. Mai înainte de toate, oare Statul urmăreşte în această vastă problemă un scop fiscal? Aceasta ar fi dezastruos. Nu există o industrie care să fie legată cu riscuri mai mari ca acea mijolieră. Chiar industria petroliferă,dacă am lua în seamă câţi s’au huinat, am dovedi uşor că n’a dat,în mijlocie, nici zece la sută. Azi, ■ când vedem societatea Astra Română şi Steaua Română distribuiind dividende urcate şi transformări în aur, ne dăm seamă de marele miraj a cărei victimă suntem cu toţii. « La Paris, Astm e cotată cu 880 franci, adică cu 300 arur, deci cu 40 la sută sub cursul emisiunei. iar Steama e cotată cu 460 franci, sau 160 franci aur, cu 70 la sută sub valoarea normală. Aşa se şi explică, în bună parte, şi măririle de capital pe care au fost silite să le facă marile noastre societăţi de petrol care, să nu se uite, lucrează încă cu un inventar vechi, antebelic,care figurează cu o sumă neînsemnată în bilanţ. ■ Ce va fi peste câţivaani când acest material va trebui să fie reînoit ? Un divident de 400 lei, cum "Ta 'dat Astra reprezintă azi, pentru detentorul român, efectiv 10 lei aur, Inică Odată, beneficiile „imense“ ale societăţilor de pettrol sunt Un miraj şi de aceia au fost mulţi cari să creadă că, în materie de industrie minieră, mai bine e să înceapă străinii. Vr’o două rânduri de capitalişti — dacă nu mai mult — s’au ruinat înainte ca Steaua Română, în forma ei actuală, să fi putut deveni rentabilă. In industrie, tocmai al treilea sau al patrulea ocupant face o afacere bună, deoarece a profitat nu numai de experienţele triste făcute de predecesori, dar a căpătat pe preţ redus, şi inventarul lor. Vom elimina deci problema fiscală pentru Stat căci ar lovi industria minieră cu cele mai mari riscuri, în special într’o tariica a noastră, lipsită însă de experienţă şi unde se poate căpăta 20 la sută la capitalul plasat în ipotecă de primul rang. Cine s’ar mai aventura în întreprinderi miniere, ştiind că Statul le pândeşte, nerăbdător să preia partea leului? Pe de altă parte, să nu ne facem iluziuni crezând că, în realitate, avem capital românesc suficient spre a porni o industrie minieră în stil mare. « * Petrolul cere investiţiuni enorme şi pompându-se chiar ultimele rezerve ale economiei naţionale încă n’am parveni a valorifica întregul nostru complex petrolifer. Cea mai simplă mină de cărbuni, pentru a avea o producţie zilnică de zece vagoane, are nevoe de o investiţiune de cel puţin 10 milioane. Spre a ajunge, până în 4—5 ani la o producţie de 500 kilograme, o mină de aur are nevoie de un capital de 50—60 milioane. Să ne amintim bine de faptul incontestabil că multe — din nenorocire prea multe — întreprinderi create după război, se sbat astăzi în greutăţi inextricabile. îndreptarea tânărului capital român spre industria minieră —nu vorbim numai de petrol — nu trebue încurajată peste măsură, căci primejdiile sunt mari. Odată îngrădit în proporţione modeste, interesul fiscal al Statului, urmează să fim chri asupra scopului naţionalizărei spre a putea ajunge la o soluţie posibilă 1) Stabilirea regimului minier pe astfel de baze ca în cel mai scurt timp să vedem desvoltânduse o industrie prosperă care să corespundă situaţiei noastre economice. 2) Anularea unor anumite drepturi existente, într'un interes national. In contra primei condiţiuni, nimeni nu poate să se ridice în principiu. Vom constata totuși ca, împotriva regimului existent nu s’au ridicat protestări serioase din partea elementelor interesate. Dacă am dori însă să anulăm drepturi câștigate, mai ales în Ardeal s’ar putea desigur atinge ţelul prin simplă cale administrativă, acordându-se anumite termene pentru începerea lucrărilor: doi sau trei ani. Multe permise s’ar putea anula în acest mod. Nu se vede însă interesul unei astfel de procedări, întrucât permisele sunt parte în mânile micilor proprietari, dintre cari mulţi sunt români, iar parte, în mâni cu experienţă cari, dacă nu lucrează, singura cauză este incertitudinea în care trăeşte azi orice industrie în România.x-Oricum, studiul comparativ al dreptului minier, ne va face să observăm îndată dispoziţiunii numeroase ce variază nu numai de la o ţară la alta, dar uneori dela o provincie la o provincie, în interiorul aceleiaşi ţări. Mai trebue observat că în ţările unde proprietatea minieră e distinctă de a solului, Statul nu se consideră proprietar ci bunul minier este un bun de domeniul public care se acordă in baza unor dispozitiuni fixate de lege. Mai mult, acolo unde Statul are subsolul în proprietate, el a stabilit acelaș sistem de cesionare a drepturilor sale. De aci trebue dedus că aceasta nu e o întâmplare ci rezultanta unei experienţe identice în toate ţărrile. Deci odată cu naţionalizarea, trebue fixat şi sistemul concesionarei ce urmează a fi stabilit pe aceleaşi baze ca în ţările din apus. E un punct capital ce trebuie cercetat. Viator Două Numiri Numirea D-rului Costinescu ca primar al Capitalei, înconjurat de unele energii pe care şi le-a ales, ne întăreşte speranţa că oraşul scump nouă tuturor a încăput pe mâini destoinice. Avem credinţa că în curând vom vedea Bucureştii cel puţin în stare de curăţenie demnă de capitala României Mare. O altă alegere fericită a fost numirea D-rului Scupievski ca director general al Casei Meseriilor. S-ar părea că această demnitate e prea neînsemnată, pentru un om care ar fi dorit poate să fie Primarul Capitalei, dar nu e aşa. Funcţia pe care a primit-o acum d-rul Scupievski, e una din cele mai importante. Prin puterea sa de muncă şi, mai presus de toate, prin cultura sa, cu caracterul său democratic şi împăciuitor, d. dr. Scupievski va face ca acest modest post să devină cel mai puternic şi mai important organ al vieţei noastre de Stat. El va face ca muncitorii să simtă binefacerile unor legi ,care în adevăr să le apere sănătatea şi interesele lor; va întări armonia ce trebue să fie intre patroni şi muncitori; va face pe patroni să vină alături de el ca să-i dea tot concursul, pentru a-şi împlini cât mai bine sarcina mare care şi-a asumat-o. Muncitori, meseriaşi şi industriaşi, sunt fericiţi de această numire. Iar d-voastră, d-vor guvernanţi, vedeţi ca aveţi în ţară şi caractere şi energii; căutaţi-le şi veţi mai găsi, împliniţi golurile acolo unde sânt, îndepărtaţi lenea, incapacitatea și necinstea. Dr. S. CERKEZ Intervenţia iimericei în conflictul franco-german Din Berlin se telegrifiaza câ în Germania s’a primit ca malta rezervă ştirea că preşedintele Harding are intervenit într’o mediaţiune în conflictul franco-german. Atât cercurile oficioase cât şi cele financiare au primit ştirea cu neîncredere, dovadă e bursa care a rămas neînsuflețită. De asemeni se dezminte că Olanda ar fi intervenit și ea ca împăciuitoare în acest conflict. CRONICA NAVIGAŢIEI Legea Agenţiilor de Reprezentanţa societăţilor de navigaţie străine în porturile noastre ca şi în capitala ţărei, se face de către diferite case comerciale cari, în schimbul unei îndemnizări fise anuale sau de comision, exercită agentura de vapoare sau aşa zisul curtaj maritim despre care ne-am ocupat in diferite rânduri în coloanele ziarului nostru. Ni se comunică acum din Constanţa că d. inginer Erbiceanu de la construcţia portului, a primit însărcinarea de a elabora o Lege a Agenţiilor de Vapoare, în sensul ca operaţiile de curtaj maritim şi fluvial să fie rezervate numai naţionalilor (cetăţenilor români). NAVIGAŢIA PE DUNĂRE In acelaşi timp, corespondentul nostru de Galaţi ne anunţă că d. inginer I. Carp lucrează la Legea pentru Unificarea Navigaţiei pe Dunăre in concordanţă cu dispoziţiile noului statut al Dunărei, in care scop a cerut concursul şi al d-lui Ionescu Zaharia, inspectorul porturilor şi al navigaţiei. LINIA VIDIN-RUSCIUC Din cauza insuficienţei de transport cu vasele sub pavilion bulgar, între porturile bulgare, linia Vidin-Lom Palanca- Nicopoli-Şiştov-Rusciuc va continua să fie deservită — cu începerea redeschiderei navigaţiei — de către aceleaşi vapoare austriace cari, înainte de război, deserveau linia Sulina- Viena cu escale în toate porturile noastre. HARŞOVA-PIUA PIETREI Primăria comunei Hârşova a cerut ministerului de interne să intervină la cel de comunicaţii pentru a reînfiinţa un serviciu unic de legătură pe Dunăre viie aceste două importante uncte comerciale prin care 3 face actualmente cu mare greutate legătura între Dobrogea şi Muntenia. In diferit rânduri, noi am semnalat aeastă lipsă propunând să se pună în cursă zilnică un baci pe care să se poată transporta căruţele şi animalele riveranilor precum şi serviciul poştapsa de egătură între porturile româneşti contribue la menţinerea în stare de izolare a locuitorilor aceloraşi porturi şi oraşe. Micile remorchere C. F. R., came în trecerea lor în cursele de Silistra sau Severin se opresc câteva minute în aceste importante două puncte, nu sunt suficiente a servi pentru traficul comercial al riveranilor și al locuitorilor din partea locurilor. Este strict necesar să se pună în cursă zilnică un banc sau un mic şlep puntat pentru satisfacerea nevoilor riveranilor cea ce ar ajuta considerabil la dezvoltarea economică în acele regiuni izolate. OFERTE DE VASE Din Italia s-au făcut propuneri Direcţiunei C. F. R. pentru cumpărarea a două confortabile vapoare mixte de mărfuri şi pasageri in avantajoase de plată. APELE DUNĂREI La Severin apele Dunărei sunt staţionare. La Brăila — Galaţi — Tulcea, cresc. La Sulina la Sară se poate trece cu 18 picioare. In bălţile din Delta Dunărei s’au revărsat apele. Unirea pe tot cuprinsul e liberă de sloiuri. Toma Ciprian Vapoare „IRGUS”Special Numărul pe luna Februarie 1923 Mâine, Joi 1 Martie, ziarul nostru va apare într’un număr special de 12 pagini, — inaugurând şi seria numerelor speciale pe cari am hotărât să le publicăm la începutul fiecărei luni. Din sumarul acestui număr special, menţionăm urătoarele: — PROBLEMA LOCUINŢEI, păreri şi diferite propuneri. —COMERŢUL în primele două luni din 1923. _ COSTUL VIEŢEI, Numerele-Indicii pe Ianuarie şi Februarie 1923. _ ARDEALUL ECONOMIC. _ Intensificarea transporturilor de lemne. Sericicultura In Ardeal şi Banat. _ Situaţia Poştelor în Ardeal. Căile ferate în nouile teritorii. — RESURSELE MINIERE ale judeţului Muscel. — O CAUZA A SCADEREI LEULUI: lipsa de propagandă în străinătate. — OSCILAŢIILE SCHIMBULUI, la Bucureşti şi Paris, în ianuarie şi Februarie 1923. — COTA BURSEI Bucureşti în primele două luni 1923. — BILANŢURI PE 1922, publicate la la Începutul anului şi până acum. — TAXELE DE EXPORT, calculate în valută forte pentru petrolifere şi lemnărie. — ORGANIZAREA RAŢIONALA A ÎNTREPRINDERILOR. — Zi cu zi, principalele evenimente interne şi externe din Ianuarie şi Februarie. — Modificarea procedurei, etc., etc. m Proectul de Constituţie Dezbaterile comitetelor delegaţilor Camerei şi Senatului D. Buzdugan prezidează şedinţa. Se continuă, discuţia asupra textului constituţiei şi se votează fără modificări art. 27—35. PUTEREA JUDECĂTOREASCA La art. 36 care priveşte puterea judecătorească, d. N. Chirculescu dă citire unui memoriu al Curţei de casaţie. Articolul este admis cu următoarea modificare de redacţie: Puterea judecătorească se exercită de organele, hotărârile se pronunţă in virtutea legei si se execută in numele Regelui. Art. 37—61 se votează nemodificate. IMUNITATEA PARLAMENTARA La art 52 d. D. Ioanițescu cere să se elimine din acest articol pasajul care ridică imunitatea parlamentară deputaţilor şi senatorilor cari sunt directori sau redactori responsabili de ziare si publicatiuni periodice. D. TONY ILIESCU este de părere că, directorul de ziare care este în același timp și parlamentar să nu poată fi arestat, dar să poată, fi urmărit pentru delicte de presă fără autorizarea parlamentului. D. N. CHIRCULESCU cere ca în caz de fragment delict, parlamentarul să poată fi arestat, însă în trei zile să se ceară, aprobarea Camerei. Se admite articolul schimbându-se cuvântul de vină vădită în acela de flagrant delict. Restul aliniatului întâi se suprimă. ALEGERILE DE DEPUTAŢI Se votează art. 53—56. La art. 57 d. Al. Constantinescu lămureşte textul proectului, care vorbeşte despre alegerea deputaţilor. D-sa spune că în acest articol s-au schimbat cuvintele pe baza reprezentărei proporţionale, cu cuvintele pe baza reprezentărei minorităţilor, pentru că sistemul reprezentărei proporţionale duce uneori la rezultate nelogice. Candidaţii cari au avut un foarte mic număr de voturi sunt aleşi pe când alţii care obţin mari majorităţi nu sunt aleşi. Sistemul reprezentărei minorităţei dă posibilitate de alegere şi partidelor care nu sunt în majoritate dar după un sistem mai logic, căci prin acest sistem se ajunge la reprezentarea în Parlament a curentelor de idei, care reprezintă, în adevăr un număr important de voturi. ALEGEREA SENATULUI Se ia în discuţie articolelor care primesc alcătuirea Senatului. D. D. IOANIŢESCU se ridică în contra diferitelor categorii de senatori de drept şi cere restrângerea lor. D-nii M. Ferichide şi IV. Chirculescu sunt de părere că numărul episcopilor eparhiaţi în Senat este prea mare şi cer reducerea lor. Se rezervă această chestiune pentru a se asculta cuvântul Mitropolitului Primat. Pentru reprezentanţii celorlalte confesiuni se stabileşte câte unul dn fiecare confesiune la cifra de 200.000 de credincioşi. D. M. DJUVARA cere scoaterea dintre senatorii de drept a preşedintelui Academiei. D-nii D. Ioaniţescu şi C. Disescu se opun acestei cereri. Preşedintele Academiei este menţinut senator de drept. D-nii Lennte Moldoveanu, D. Ioanitescu și M. Djuvara cer să se reducă lista de senatori de drept prevăzută de art. 74. Această cerere este admisă in principiu și se procedă la discuția pe aliniate a acestui articol. Se suprimă din aliniatul d. privitor la magistraţi, cuvintele, din care cel puţin doi ani ca prim preşedinte. Se limitează la maximum trei, numărul senatorilor de drept de la punctele d. şi e, adică foştii magistraţi şi generali. Se votează art. 77.94. SESIUNILE PARLAMENTARE La art. 95, d. Vintilă Brătianu susţine câ întrucât bugetul se va aplica în viitor de la 1 Ianuarie, este nevoe să, se modifice data începerei activităței parlamentare. D-sa propune două sesiuni: una dela 15 Octombrie la 1 Decembrie și alta dela 15 Ianuarie la 1 Aprilie. D. AL. CONSTANTINESCU este de părere să se prevadă o singură sesiune mai lungă. Se stabileşte la cinci luni, durata sesiunei parlamentare şi anume de la 15 Octombrie până la 15 Martie. La art. 94 d. D. Ioaniţescu propune următorul amendament: Departamentele ministeriale şi subsecretariatele de stat se înfiinţează prin lege, care le fixează şi atribuţiunile. Amendamentul este primit. La art. 101 referitor la responsabilitatea ministerială vorbesc d-nii Tony Iliescu şi D. Ioaniţescu cari cer să mărginească puterea comisiunei de magistraţi de la Casaţie şi ca să nu aibă dreptul de a caracteriza delictul şi de a decide neurmărirea. D. GH. MARZESCU combate această propunere. Se admite modificarea cerută şi textul rămâne cu următoarea redacţie: „Instrucţiunea se va face de o comisiune a Curţei de casaţie compusă din 5 membri traşi la sorţi in secţiuni unite”. Şi se sterg cuvintele: „Această comisiune are și puterea de a caracteriza delictul sau crima și de a decide sau nu urmărirea”. ------------—--------—— împrumutul Austria! SUCCESUL LUI PE PIAŢĂ LONDONEZA Leafild, 27. — Emiterea Împrumutului austriac de 1 milion1 800.000 lire sterline a fost primit bine, de cetăţenii Londrei. Se dă mult interes caracterului internaţional al acestui împrumut. Această măsură spune editorul financiar al ziarului „Morning Post”, reprezintă străduinţele sincere din partea Angliei, Franţei, Italiei, Cehoslovaciei şi Belgiei de a lucra de comun acord cu Liga Naţiunilor spre a ajuta Austria, la recâştigarea independenţei sale financiare. Dacă această încercare va succede spre a pune la cale reabilitarea financiară a Austriei, se va stabili un exemplu, după care problemele nerezolvate din alte ţări din Europa, se vor putea deslega cu ajutorul cooperării internaţionale şi chiar prin cooperarea marilor bănci centrale, care au jucat o parte destul de importantă în chestiunea ajutorării Austriei. ■ ——IBB*"1 • ——............................. .....— Presa americană şi propunerea lui Harding Lafayette, 27 — Statele-Unite.—■ Ziarele de astăzi sunt în mare parte favorabile propunerilor făcute de preşedintele Harding privitoare la numirea de reprezentanţi ai Statelor-Unite la tribunalul internaţional d© justiţie din Haga. Ziarele socotesc însă că va fi imposibil pentru congres să ajungă lao hotărâre asupra acestui punct, în decursul prezentei sesiuni. CODUL MUNCEI Participarea obligatorie la tacticii In ce constă inovaţiunea din anteproectul elaborat încă prin programul de la Iaşi, întocmit odată cu terminarea războiului, partidul liberal anunţa, între alte reforme, şi participarea la beneficii în favoarea muncei, fie ea manuală sau intelectuală, din întreprinderile comercial-industriale şi de Stat. Abia anunţată ca formulă nouă, în domeniul economic, pentru aplanarea conflictelor dintre capital şi muncă, şi, deci, pentru consolidarea păcii sociale, participarea la beneficii a primit imediat aplicaţiuni în câteva mari întreprinderi şi aceasta cu mult înainte de intervenţia legiuitorului. Noutate la noi, participarea la beneficii constitue demult un subiect de preocupări ştiinţifice şi chiar legislative pentru ţările cu o mai înaintată desvoltare economică decât a noastră şi, deci, cu nevoi mai simţite de aplanarea conflictelor dintre factorii principali ai producţiunii. De aceea, participaţiunea liberă, convenţională ori graţioasă, la beneficii, se află mai de mult legiferată în Franţa, Anglia, Germania, Statele Unite, etc.,iar în Cehoslovacia există chiar participaţiunea obligatorie dar limitată numai la exploataţiunile miniere. In Franţa se manifestă chiar un curent puternic în favoarea participaţiunii obligatorii, iar guvernele refuză de aproape două decenii, în mod statornic, acordarea de concesiuni miniere societăţilor ce nu iau obligaţiunea, participării la beneficii a lucrătorilor. In sfârşit, în Italia s’au produs diferite proecte Ruici, Vivante, etc. tot în sensul participării obligatorii. * * *? Cu toate aceste precedente de aiurea. Codul muncei întocmit de d. ministru Mârzescu, aduce inovaţiunea obligativităţii generale pentru întreprinderile de Stat, judeţ ori comună, precum şi pentru acelea, funcţionând sub forma de societăţi anonime, în comandită sau în nume colectiv. Precum am remarcat-o de la început, opera ministrului muncei porneşte din preocuparea guvernului de a intensifica sau mai bine zis de a reactiva producţiunea. Stimulând interesul muncitorimei prin participaţiunea obligatorie la beneficii, se speră într’o sporire a producţiunei prin contribuţia mai mare ce ar da-o pe viitor munca, alături de capital, ca unul din cei doi factori determinanţi în producţiune. Perioada verii::- Uniştită în câmpul muncei de la noi, când se vine cu o asemenea legiferaţiune de ordin social-economic, ne îndreptăţeşte şi mai mult a-i sublinia caracterul adevărat şi scopul imediat urmărit: reactivarea producţiunii. Aiurea, de pildă în Franţa, legea din 1917 fusese votată sub impresia evenimentelor şi tindea, mai mult la prevenirea viitoarelor conflicte dintre muncă şi capital ce aveau să urmeze agravate, dupa încercările frontului. Deaceia legea franceză apare mult mai largă şi mai înaintată decât sunt dispoziţiunile cuprinse în noul nostru Cod al muncei, căci dă lucrătorilor un drept de participaţiune şi de reprezentanţă în adunările generale şi în consiliile de administraţiune ale întreprinderilor. Faţă de criticile aduse acestei dispoziţiuni din legea franceză , întemeiate pe distincţiuni subtile între situaţia lucrătorilor şi aceea a acţionarilor, precum şi pe aceea mai serioasă a dreptului de conducere nestingherită pentru răspunzătorii presupuşi bine informaţi şi pregătiţi ai întreprinderilor,pd. ministru al muncei, înaintea comisiunii plenare pentru legislaţiunea muncitorească, a ţinut să declare că a fost cât se poate de prudent „pentru ca nimic din drepturile de conducere şi administraţiune ale întreprinderilor şi interesele superioare ale Statului să nu fie atinse". Şi, a adăugat, că prin forma acţionariatului muncitoresc a lăsat părţilor facultatea de a decide orice participare muncitorească în administraţiune. Aci se vădeşte o contrazicere între controlul facultativ al muncei asupra beneficiilor reale, la care legea îi dă dreptul, şi caracterul obligator alparticipaţiunii pe care ministrul l’a justificat ca singurul mijloc de a avea ce legifera întrucât participarea facultativă n’avea nevoe de lege. x * x In intenţia legiuitorului participaţiunea obligatorie la beneficii este o constrângere a capitalului ca să mai cedeze ceva muncei, în interesul superior al reactivării producţiunii. Cu toate acestea,nu trebuie perdut din vedere spiritul neîncrezător al muncei în capital şi nici sistematica luptă de antrenare a masselor muncitoreşti pe care o duc sindicatele socialiste în conflictul permanent cu capitalul. Teoreticeşte, socialiştii resping participaţiunea la beneficii ca o înşelare a muncei în favoarea capitalului, mai mult chiar, ca o încercare de a asocia egoismul muncitorimei cu egoismul capitalist,deşi totul nu este decât o chestiune de tactică: înlăturarea punctelor de contact şi de solidaritate între muncitor şi patron. Experienţa a arătat aiurea lipsa de încredere şi chiar ostilitatea muncitorilor împotriva participaţiunii la beneficii. Şi la noi s’a produs un caz interesant: muncitorii tipografi au respins participaţiunea statutară la beneficii, prevăzută la soc. anonimă ziarul Universul, şi consiliul de administraţiune respectiv a renunţat la formulă, prin modificarea statutelor şi acordarea conform cererii, a unui spor de salariu quasi corespunzător beneficiului. De aceea, legea franceză prin rolul ce-l dă muncitorilor ,ca şi în genere toate consiliile muncitoreşt introduse în decursul războiului şi după aceea în ţările Europei centrale, în Rusia, în Scandinavia, Italia, etc., a căutat să aducă şi’n domeniul economic — după pilda celui politic — un soiu de regim constituţional în for”1 ţ',";cfre’’raţiei economice şi a putere! absolutiste pe care şi-o menţine capitalul în societăţile anonime. » N. D. JUDICIARE AFACEREA LAZARESCU PALTÎ,NEANU , Cu ocazia judecării recursului forcut de d. av. Al. Lăzărescu împotriva deciziei Camerii de acuzare din Bucureşti prin care era trimes în judecata juraţilor de Ilfov pentru uciderea lui Dominic Păltineanu in Franţa, Curtea de Casaţie făcuse diverginţă asupra unuia din motivele de recurs şi anume acel privitor la chestiunea legitimei apărări. Celelalte trei motive au fost respinse, stabilindu-se astfel de atunci jurisprudenţa că o ordonanţă definitivă a unui judecător de instrucţie dată chiar pe temeiul legitimei apărări, nu constitue o sentință definitivă cu autoritatea lucrului judecat în sensul art. 4 din codul penal. Că deci în principiu, un român care a beneficiat de o ordonanţă definitivă de urmărire pe temeiul legitimei apărări dată de un judecător de instrucţie din Franţa relativ la o crimă comisă contra unui român, nu poate să fie urmărit din nou de justiţia română. Motivul asupra căruia s’a făcut diverginţă, a fost supus din nou Curţii de Casaţie complectată şi prezidată de primul preşedinte al înaltei Curţi. Desbaterile au urmat ori însă nu s’au terminat. Ele"vor continua Luni, când a rămas să mai vorbească, procurorul general. Er a pledat d. Istrate Micescu, din partea recurentului, susţinând că chestiunea legitimei apărări este o chestie de drept — şi d. av. Em. Otulescu din partea adversă, care combătut teza aceasta susţinând că legitima apărare este o chestie de fapt ce nu poate fi dedusă înaintea Curţii de Casaţie. Jurisprudenţa ce se va da pe această chestie va fi una din cele mai importante. ( PROCESUL DRAMEI DE LA SOC „TECHNICA MINIERA” Eri a început înaintea Curţii cui juraţi de Ilfov, judecarea procesului, inginerului I. Gr. Cristescu, acuzat de crimă cu premeditare, săvârşită, dar neisbutită. Se ştie în adevăr, că Cristescu, venind la şedinţa consiliului de adţie al soc. „Technica Minieră” în ziua de 19 Sept., a tras câteva focuri de revolver asupra d-lui Em. Antonescu preşedinteie consiliului şi N. Mihăescu ad-torul delegat. Răniţi mortal aceştia aui scăpat cu viaţă ca prin minune şi după lungi suferinţe. Acestei întâmplări fericite se datoreşte calificarea de „crimă săvârşită dar neisbutită”. După ce s’a citit actul de acuzare, s’a luat interogatorul acuzatului,care a declarat că n’a premeditat fapta şi că a avut un moment de rătăcire amarnică. Pentru ei acea scenă teribilă „nu face parte din viaţa lui”. S’au ascultat apoi parte din martori după care şedinţa s’a suspendat până astăzi din. când desbaterile vor fi reluate. Numărul martorilor trece de 80. Pentru acuzat pledează, d-nii Rosetti, Trancu-Iaşi, I. Chihaia, Pompiliu Ioaniţescu, Floria« $î d-ra Paximade. Partea civilă, d. Mihăescu, este asistat de d. av. Dinescu. Parchetul este reprezentat prin procuror^ fis Ionescu,-,