Argus, martie 1923 (Anul 14, nr. 2957-2983)

1923-03-01 / nr. 2957

INDUSTRIEI şi FINANŢE! Administrator : H. F. Valentin loi 1 mârtie 1923 EXEMPLARUL 2 Lei în ţară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: BUCUREŞTI, Sf. Sărindar 14 T­ELEFON: 6/93 şi 23/69 _ __________________ _­­ ___________ ____________________________ Naţionalizarea Subsolului Trebue fixat, în acelaş timp, şi sistemul concesionarei In comisiunea­ parlamentară ca şi în presă, chestia naţionalizărei subsolului este­­aprig desbătută, iar unii, până şi preşedintele Se­natului, pun chiar principiul în discuţiune, principiul proprietăţei sacre şi inviolabile. Alţii ei d. Dissescu, fac escur­­siuni lungi în domeniul juridic. Nu putem transpune discuţia pe acest tărâm pentru simpla consi- deraţiune că, într’o ţară în care s’a înfăptuit de curând cea mai­­■ mare operaţie de expropriere ce s’a văzut vreodată în istoria po­poarelor, e preferabil să se lase principiile sacre la o parte și să ne mărginim la examenul utilită­­ței practice a reformei. Exproprierea agrară a fost, mai ales după război, o necesitate po­­litico-socială indiscutabilă; din punctul de vedere economic a fost o desamăgire ce va îngreuia, încă multă vreme, traiul poporului ro­mân. Prin urmare, se cuvine să se cerceteze, dacă naţionalizarea subsolului, aşa cum a fost pusă azi, va fi sau nu spre folosul ge­neral al ţarei. Mai înainte de toate, oare Sta­tul urmăreşte în această vastă problemă un scop fiscal?­­ Aceasta ar fi dezastruos. Nu exi­­­stă o industrie care să fie legată cu riscuri mai mari ca acea mi­­jolieră. Chiar industria petroliferă,­­dacă am lua în seamă câţi s’au h­uinat, am dovedi uşor că n’a dat,­­în mijlocie, nici zece la sută. Azi, ■ când vedem societatea As­tra Ro­mână şi Steaua Română distribu­­iind dividende urcate şi trans­formări în aur, ne dăm seamă de marele miraj a cărei victimă sun­tem cu toţii. « La Paris, Astm e cotată cu 880­­ franci, adică cu 300 ar­­ur, deci cu 40 la sută sub cursul emisiunei. iar Steama e cotată cu 460 franci, sau 160 franci aur, cu 70 la sută sub valoarea normală.­­ Aşa se şi explică, în bună par­te, şi măririle de capital pe care au fost silite să le facă marile noa­stre societăţi de petrol care, să nu se uite, lucrează încă­ cu un in­ventar vechi, antebelic,­­care figu­rează cu o sumă neînsemnată în bilanţ.­­ ■ Ce va fi peste câţiva­­ani când acest material va trebui să fie reînoit ? Un di­vident de 400 lei, cum "Ta 'dat Astra reprezintă azi, pentru detentorul român, efectiv 10 lei aur, Inică Odată, beneficiile „imen­se“ ale societăţilor de pettrol sunt Un miraj şi de aceia au fost mulţi cari să creadă că, în materie de industrie minieră, mai bine e să înceapă străinii. Vr’o două rân­duri de capitalişti — dacă nu mai mult — s’au ruinat înainte ca Steaua Română, în forma ei ac­tuală, să fi putut deveni rentabilă. In industrie, tocmai al treilea sau al patrulea ocupant face o a­­facere bună, de­oarece a profitat nu numai de experienţele triste făcute de predecesori, dar a căpă­tat pe preţ redus, şi inventarul lor. Vom elimina deci problema fis­cală pentru Stat căci ar lovi in­dustria minieră cu cele mai mari riscuri, în special într’o tarii­ca a noastră, lipsită însă de experienţă şi unde se poate căpăta 20 la sută la capitalul plasat în ipotecă de primul rang. Cine s’ar mai aven­tura în întreprinderi miniere, şti­­­­ind că Statul le pândeşte, nerăb­dător să preia partea leului? Pe de altă parte, să nu ne fa­cem iluziuni crezând că, în rea­litate, avem capital românesc su­ficient spre a porni o industrie minieră în stil mare. « * Petrolul cere investiţiuni enor­me şi pompându-se chiar ultimele rezerve ale economiei naţionale încă n’am parveni a valorifica în­tregul nostru complex petrolifer. Cea mai simplă mină de căr­buni, pentru a avea o producţie zilnică de zece vagoane, are nevoe de o investiţiune de cel puţin 10 milioane. Spre a ajunge, până în 4—5 ani la o producţie de 500 kilograme, o mină de aur are nevoie de un capital de 50—60 milioane. Să ne amintim bine de faptul incontestabil că multe — din ne­norocire prea multe — întreprin­deri create după război, se sbat as­tăzi în greutăţi inextricabile. îndreptarea tânărului capital ro­mân spre industria minieră —nu vorbim numai de petrol — nu tre­bue încurajată peste măsură, căci primejdiile sunt mari. Odată îngrădit în proporţione modeste, interesul fiscal al Statu­lui, urmează să fim chri asupra scopului naţionalizărei spre a pu­tea ajunge la o soluţie posibilă 1) Stabilirea regimului­­ minier pe astfel de baze ca în cel mai scurt timp să vedem desvoltându­­se o industrie prosperă care să co­respundă situaţiei noastre econo­mice. 2) Anularea unor anumite drep­turi existente, într'un interes­ na­tional. In contra primei condiţiuni, ni­meni nu poate să se ridice în prin­cipiu. Vom constata totuși ca, îm­potriva regimului existent nu s’au ridicat protestări serioase din par­tea elementelor interesate. Dacă am dori însă să anulăm drepturi câștigate, mai ales în Ar­deal s’ar putea desigur atinge ţe­lul prin simplă cale administra­tivă, acordându-se anumite ter­mene pentru începerea lucrărilor: doi sau trei ani. Multe permise s’ar putea anula în acest mod. Nu se vede însă interesul unei astfel de procedări, întru­cât permi­sele sunt parte în mânile mi­cilor proprietari, dintre cari mulţi sunt români, iar parte, în mâni cu experienţă cari, dacă nu lucrează, singura cauză este incertitudinea în care trăeşte azi orice industrie în România.­­x-Oricum, studiul comparativ al dreptului minier, ne va face să observăm îndată dispoziţiunii nu­meroase ce variază nu numai de la o ţară la alta, dar uneori d­ela o provincie la o provincie, în in­teriorul aceleiaşi ţări. Mai trebue observat că în ţările unde proprietatea minieră e dis­tinctă de a solului, Statul nu se consideră proprietar ci bunul minier este un bun de domeniul public care se acordă in baza unor dispozitiuni fixate de lege. Mai mult, acolo unde Statul are sub­solul în proprietate, el a stabilit acelaș sistem de cesionare a drep­turilor sale. De aci trebue dedus că aceasta nu e o întâmplare ci rezultanta unei experienţe identice în toate ţărrile. Deci odată cu naţionaliza­rea, trebue fixat şi sistemul con­cesionarei ce urmează a fi stabilit pe aceleaşi baze ca în ţările din apus. E un punct capital ce trebuie cercetat.­­ Viator Două Numiri Numirea­ D-rului Costinescu ca primar al Capitalei, înconjurat de unele energii pe care şi le-a al­­es, ne întăreşte speranţa că ora­şul scump nouă tuturor a încă­put pe mâini destoinice. Avem credinţa că în curând vom vedea Bucureştii cel puţin în stare de curăţenie demnă de capitala Ro­mâniei Mare. O altă alegere fericită a fost nu­mirea D-rului Scupievski ca di­rector general al Casei Meseriilor. S-ar părea că această demnitate e prea neînsemnată, pentru un om care ar fi dorit poate să fie Primarul Capitalei, dar nu e aşa. Funcţia pe care a pr­imit-o acum d-rul Scupievski, e una din cele mai importante. Prin puterea sa de muncă şi, mai presus de toate, prin cultura sa, cu caracterul său democratic şi împăciuitor, d. dr. Scupievski va face ca acest modest post să devină cel mai puternic şi mai important organ al vieţei noastre de Stat. El va face ca muncitorii să simtă binefacerile unor legi ,care în adevăr să le apere sănătatea şi interesele lor; va întări armonia ce trebue să fie intre patroni şi muncitori; va face pe patroni să vină alături de el ca să-i dea tot concursul, pentru a-şi împlini cât mai bine sarcina mare care şi-a asumat-o. Muncitori, meseriaşi şi industri­aşi, sunt fericiţi de această nu­mire. Iar d-voastră­, d-vor guvernanţi, vedeţi ca aveţi în ţară şi carac­tere şi energii; căutaţi-le şi veţi mai găsi, împliniţi golurile acolo unde sânt, îndepărtaţi lenea, in­capacitatea și necinstea. Dr. S. CERKEZ Intervenţia iimericei în conflictul franco-ger­­man Din Berlin se telegrifiaza c­â în Germania s’a primit ca malta re­zervă ştirea că preşedintele Har­ding ar­e intervenit într’o media­­ţiune în conflictul franco-german. Atât cercurile oficioase cât şi cele financiare au primit ştirea cu neîncredere, dovadă e bursa care a rămas neînsuflețită. De asemeni se dezminte că O­­landa ar fi intervenit și ea ca îm­păciuitoare în acest conflict. CRONICA NAVIGAŢIEI Legea Agenţiilor de Reprezentanţa societăţilor de navigaţie străine în porturile noastre ca şi în capitala ţărei, se face de către diferite case co­merciale cari, în schimbul unei îndemnizări fise anuale sau de comision, exercită agentura de vapoare sau aşa zisul curtaj maritim despre care ne-am o­­cupat in diferite rânduri în coloanele ziarului nostru. Ni se comunică acum din Constanţa că d. inginer Erbi­­ceanu de la construcţia portu­lui, a primit însărcinarea de a elabora o Lege a Agenţiilor de Vapoare, în sensul ca operaţiile de curtaj maritim şi fluvial să fie rezervate numai naţionali­lor (cetăţenilor români). NAVIGAŢIA PE DUNĂRE In acelaşi timp, coresponden­tul nostru de Galaţi ne anunţă că d. inginer I. Carp lucrează la Legea pentru Unificarea Na­vigaţiei pe Dunăre in concor­danţă cu dispoziţiile noului statut al Dunărei, in care scop a cerut concursul şi al d-lui Io­­nescu Zah­ari­a, inspectorul por­turilor şi al navigaţiei. LINIA VIDIN-RUSCIUC Din cauza insuficienţei de transport cu vasele sub pavi­lion bulgar, între porturile bul­gare, linia Vidin-Lom Palanca- Nicopoli-Şiştov-Rusciuc va con­tinua­ să fie deservită — cu în­ceperea redeschiderei naviga­ţiei — de către aceleaşi va­poare austriace cari, înainte de război, deserveau linia Sulina- Viena cu escale în toate portu­rile noastre. HARŞOVA-PIUA PIETREI Primăria comunei Hârşova a cerut ministerului de interne să intervină la cel de comuni­caţii pentru a reînfiinţa un serviciu u­nic de legătură pe Dunăre vii­e aceste două im­portante uncte comerciale prin care 3 face actualmente cu mare gr­eutate legătura în­tre Dobrogea şi Muntenia. In diferit rânduri, noi am semnalat aeastă lipsă propu­nând să se pună în cursă zil­nică un baci pe care să se poată transporta căruţele şi anima­lele riveranilor precum şi ser­viciul poşta­­psa de egătură între por­turile româneşti contribue la menţinerea în stare de izolare a locuitorilor aceloraşi porturi şi oraşe. Micile remorchere C. F. R., came în trecerea lor în cursele de Silistra sau Severin se o­­presc câteva minute în aceste importante două puncte, nu sunt suficiente a servi pentru traficul comercial al riverani­lor și al locuitorilor din partea locurilor. Este strict necesar să se pună în cursă zilnică un banc sau un mic şlep puntat pentru satisfa­cerea nevoilor riveranilor cea ce ar ajuta considerabil la dez­voltarea economică în acele re­giuni izolate. OFERTE DE VASE Din Italia s-au făcut propuneri Direcţiunei C. F. R. pentru cum­părarea a două confortabile va­poare mixte de mărfuri şi pasa­geri in­­ avantajoase de plată. APELE DUNĂREI La Severin apele Dunărei sunt staţionare. La Brăila — Galaţi — Tulcea, cresc. La Sulina la Sară se poate tre­ce cu 18 picioare. In bălţile din Delta Dunărei s’au revărsat apele. Unirea pe tot cuprinsul e libe­ră de sloiuri. Toma Ciprian Vapoare „IRGUS”Special Numărul pe luna Februa­rie 1923 Mâine, Joi 1 Martie, zia­rul nostru va apare într’un număr special de 12 pa­gini, — inaugurând şi seria numerelor speciale p­e cari am hotărât să le pu­blicăm la începutul fie­cărei luni. Din sumarul acestui nu­măr special, menţionăm urătoarele: — PROBLEMA LOCUINŢEI, păreri şi diferite propuneri. —COMERŢUL în primele două luni din 1923. _ COSTUL VIEŢEI, Numere­le-Indicii pe Ianuarie şi Februa­rie 1923. _ ARDEALUL ECONOMIC. _ Intensificarea transporturi­lor de lemne. Sericicultura In Ardeal şi Ba­nat. _ Situaţia Poştelor în Ardeal. Căile ferate în nouile teritorii. — RESURSELE MINIERE ale judeţului Muscel. — O CAUZA A SCADEREI LEULUI: lipsa de propagandă în străinătate. — OSCILAŢIILE SCHIMBU­LUI, la Bucureşti şi Paris, în­ ia­nuarie şi Februarie 1923. — COTA BURSEI Bucureşti în primele două luni 1923. — BILANŢURI PE 1922, publi­cate la la Începutul anului şi până acum. — TAXELE DE EXPORT, cal­­culate în valută forte pentru petrolifere şi lemnărie. — ORGANIZAREA RAŢIONA­­LA A ÎNTREPRINDERILOR. — Zi cu zi, principalele eveni­mente interne şi externe din Ia­nuarie şi Februarie. — Modificarea procedurei, etc., etc. m Proectul de Constituţie Dezbaterile comitetelor delegaţilor Camerei şi Senatului D. Buzdugan prezidează şedinţa. Se continuă, discuţia asupra tex­tului constituţiei şi se votează fără modificări art. 27—35. PUTEREA JUDECĂTOREASCA La art. 36 care priveşte puterea judecătorească, d. N. Chirculescu dă citire unui memoriu al Curţei de ca­saţie. Articolul este admis cu următoa­rea modificare de redacţie: Puterea judecătorească se exer­cită de organele, hotărârile se pro­nunţă in virtutea legei si se execută in numele Regelui. Art. 37—61 se votează nemodifi­cate. IMUNITATEA PARLAMEN­TARA La art 52 d. D. Ioanițescu cere să se elimine din­ acest articol pasajul care ridică imunitatea parlamen­tară deputaţilor şi senatorilor cari sunt directori sau redactori respon­sabili de ziare si publicatiuni pe­riodice. D. TONY ILIESCU este de părere că, directorul de ziare care este în același timp și parlamentar să nu poată fi arestat, dar să poată, fi urmărit pentru delicte de presă fără autorizarea parlamentului. D. N. CHIRCULESCU cere ca în caz de fragment delict, parlamenta­rul să poată fi arestat, însă în trei zile să se ceară, aprobarea Camerei. Se admite articolul schimbându-se cuvântul de vină vădită în acela de flagrant delict. Restul aliniatului întâi se su­primă. ALEGERILE DE DEPUTAŢI Se votează art. 53—56. La art. 57 d. Al. Constantinescu lămureşte textul proectului, care vorbeşte despre alegerea deputaţilor. D-sa spune că în acest articol s-au schimbat cuvintele pe baza reprezen­­tărei proporţionale, cu cuvintele pe baza reprezentărei minorităţilor, pentru că sistemul reprezentărei pro­porţionale duce uneori la rezultate nelogice. Candidaţii cari au avut un foarte mic număr de voturi sunt aleşi pe când alţii care obţin mari majorităţi nu sunt aleşi. Sistemul reprezentărei minorităţei dă posibilitate de alegere şi partide­lor care nu sunt în majoritate dar după un sistem mai logic, căci prin acest sistem se ajunge la reprezen­tarea în Parlament a curentelor de idei, care reprezintă, în adevăr un număr important de voturi. ALEGEREA SENATULUI Se­ ia în discuţie articolelor care primesc alcătuirea Senatului. D. D. IOANIŢESCU se ridică în contra diferitelor categorii de sena­tori de drept şi cere restrângerea lor. D-nii M. Ferichide şi IV. Chircu­lescu sunt de părere că numărul episcopilor eparhiaţi în Senat este prea mare şi cer reducerea lor. Se rezervă această chestiune pen­tru a se asculta cuvântul Mitropo­litului Primat. Pentru reprezentanţii celorlalte confesiuni se stabileşte câte unul dn fiecare confesiune la cifra de 200.000 de credincioşi. D. M. DJUVARA cere scoaterea dintre senatorii de drept a preşedin­telui Academiei. D-nii D. Ioaniţescu şi C. Disescu se opun acestei cereri. Preşedintele Academiei es­te men­ţinut senator de drept. D-nii Lennte Moldoveanu, D. Ioa­­nitescu și M. Djuvara cer să se re­ducă lista de senatori de drept pre­văzută de art. 74. Această cerere este admisă in prin­cipiu și se procedă la discuția pe a­­liniate a acestui articol. Se suprimă din aliniatul d. privi­tor la magistraţi, cuvintele, din care cel puţin doi ani ca prim preşedinte. Se limitează la maximum trei, nu­mărul senatorilor­­ de drept de la punctele d. şi e, adică foştii magis­traţi şi generali. Se votează art. 77­.94. SESIUNILE PARLAMENTARE La art. 95, d. Vintilă Brătianu susţine c­â întrucât bugetul se va aplica în viitor de la 1 Ianuarie, este nevoe să, se modifice data începerei activităței parlamentare. D-sa propune două sesiuni: una dela 15 Octombrie la 1 Decembrie și alta dela 15 Ianuarie la 1 Aprilie. D. AL. CONSTANTINESCU este de părere să se­ prevadă o singură sesiune mai lungă. Se stabileşte la cinci luni, durata sesiunei parlamentare şi anume de la 15 Octombrie până la 15 Martie. La art. 94 d. D. Ioaniţescu pro­pune următorul amendament: Departamentele ministeriale şi subsecretariatele de stat se înfiin­ţează prin lege, care le fixează şi a­­tribuţiunile. Amendamentul este primit. La art. 101 referitor la responsa­bilitatea ministerială vorbesc d-nii Tony Iliescu şi D. Ioaniţescu cari cer să mărginească puterea comisiu­­nei de magistraţi de la Casaţie şi ca să nu aibă dreptul de a caracteriza delictul şi de a decide neurmărirea. D. GH. MARZESCU combate a­­ceastă propunere. Se admite modificarea cerută şi textul rămâne cu­ următoarea re­dacţie: „Instrucţiunea se va face de o co­­misiune a Curţei de casaţie com­pusă din 5 membri traşi la sorţi in secţiuni unite”. Şi se ster­g cuvintele: „Această com­isiune are și puterea de a caracteriza delictul sau crima și de a decide sau nu urmărirea”. ------------—--------—— împrumutul Austria! SUCCESUL LUI PE PIAŢĂ LONDONEZA Leafild, 27. — Emiterea Împrumu­tului austriac de 1 milion1 800.000 lire sterline a fost primit bine, de ce­tăţenii Londrei. Se dă mult interes caracterului internaţional al acestui împrumut. Această măsură spune editorul fi­nanciar al ziarului „Morning Post”, reprezintă străduinţele sincere din partea Angliei, Franţei, Italiei, Ceho­slovaciei şi Belgiei de a lucra de co­mun acord cu Liga Naţiunilor spre a ajuta Austria, la recâştigarea in­dependenţei sale financiare. Dacă a­­ceastă încercare va­ succede spre a pune la cale reabilitarea financiară a Austriei, se va stabili un exemplu, după­ care problemele nerezolvate din alte ţări din Europa, se vor putea deslega cu ajutorul cooperării inter­naţionale şi chiar prin cooperarea marilor bănci centrale, care au ju­cat o parte destul de importantă în chestiunea ajutorării Austriei. ■ ——IBB*"1 • ——............................. .....— Presa americană şi propunerea lui Harding Lafayette, 27­ — Statele-Unite.—■ Ziarele de astăzi sunt în mare parte favorabile propunerilor făcute de preşedintele Harding privitoare la numirea de reprezentanţi ai Sta­­telor-Unite la tribunalul interna­ţional d© justiţie din Haga. Ziarele socotesc însă că va fi imposibil pentru congres să ajungă la­­o ho­tărâre asupra acestui punct, în decursul prezentei sesiuni. CODUL MUNCEI Participarea obligatorie la tacticii­ In ce constă inovaţiunea din anteproectul elaborat încă prin programul de la Iaşi, întocmit odată cu terminarea răz­boiului, partidul liberal anunţa, între alte reforme, şi participarea la beneficii în favoarea muncei, fie ea manuală sau intelectuală, din întreprinderile comercial-in­­dustriale şi de Stat. Abia anunţată ca formulă nouă, în domeniul e­­conomic, pentru aplanarea conflic­telor dintre capital şi muncă, şi, deci, pentru consolidarea păcii so­ciale,­­ participarea la beneficii a primit imediat aplicaţiuni în câ­teva mari întreprinderi şi aceasta cu mult înainte de intervenţia le­giuitorului. Noutate la noi, participarea la beneficii constitue demult un su­biect de preocupări ştiinţifice şi chiar legislative pentru ţările cu o mai înaintată desvoltare economi­că decât a noastră şi, deci, cu ne­voi mai simţite de aplanarea con­flictelor dintre factorii principali ai producţiunii. De aceea, partici­paţiunea liberă, convenţională ori graţioasă, la beneficii, se află mai de mult legiferată în Franţa, An­glia, Germania, Statele­ Unite, etc.,­­iar în Cehoslovacia există chiar participaţiunea obligatorie dar li­mitată numai la exploataţiunile miniere. In Franţa se manifestă chiar un curent puternic în favoa­rea participaţiunii obligatorii, iar guvernele refuză de aproape două decenii, în mod statornic, acorda­rea de concesiuni miniere societă­ţilor ce nu iau obligaţiunea, par­ticipării la beneficii a lucrătorilor. In sfârşit, în Italia s’au produs di­ferite proecte Ruici, Vivante, etc. tot în sensul participării obligat­­orii. * * *? Cu toate aceste precedente de a­­iurea. Codul muncei întocmit de d. ministru Mârzescu, aduce ino­­vaţiunea obligativităţii generale pentru întreprinderile de Stat, ju­deţ ori comună, precum şi pentru acelea, funcţionând sub forma de societăţi anonime, în comandită sau în nume colectiv. Precum am remarcat-o de la în­ceput, opera ministrului muncei porneşte din preocuparea guver­nului de a intensifica sau mai bi­ne zis de a reactiva producţiunea. Stimulând interesul muncitorimei prin participaţiunea obligatorie la beneficii, se speră într’o sporire a producţiunei prin­ contribuţia mai mare ce ar da-o pe viitor munca, alături de capital, ca unul din cei doi factori determinanţi în pro­­ducţiune. Perioada verii::- Unişti­­tă în câmpul muncei de la noi, când se vine cu o asemenea legi­­feraţiune de ordin social-econo­mic, ne îndreptăţeşte şi mai mult a-i sublinia caracterul adevărat şi scopul imediat urmărit: reactiva­rea producţiunii. Aiurea, de pildă în Franţa, legea din 1917 fusese votată sub impresia evenimentelor şi tindea, mai mult la prevenirea viitoarelor conflicte dintre muncă şi capital ce aveau să urmeze agra­vate, dupa încercările frontului. De­­aceia legea franceză apare mult mai largă şi mai înaintată decât sunt dispoziţiunile cuprinse în noul nostru Cod al muncei, căci­ dă lucrătorilor un drept de parti­­cipaţiune şi de reprezentanţă în adunările generale şi în consiliile de administraţiune ale întreprin­derilor. Faţă de criticile aduse acestei dispoziţiuni din legea franceză , întemeiate pe distincţiuni subtile între situaţia lucrătorilor şi aceea a acţionarilor, precum şi pe aceea mai serioasă a dreptului de con­ducere nestingherită pentru răs­punzătorii presupuşi bine infor­maţi şi pregătiţi ai întreprinderi­lor,pd. ministru al muncei, înain­tea comisiunii plenare pentru le­­gislaţiunea muncitorească, a ţinut să declare că a fost cât se poate de prudent „pentru ca nimic din drepturile de conducere şi admi­­nistraţiune ale întreprinderilor şi interesele superioare ale Statului să nu fie atinse". Şi, a adăugat, că prin forma acţionariatului munci­toresc a lăsat părţilor facultatea de a decide orice participare munci­torească în administraţiune. Aci se vădeşte o contrazicere în­tre controlul facultativ al muncei asupra beneficiilor reale, la care legea îi dă dreptul, şi caracterul obligator al­­participaţiunii pe care ministrul l’a justificat ca singurul mijloc de a avea ce legifera întru­cât partici­parea facultativă n’avea nevoe de lege. x * x In intenţia legiuitorului partici­paţiunea obligatorie la beneficii este o constrângere a capitalului ca să mai cedeze ceva muncei, în interesul superior al reactivării producţiunii. Cu toate acestea,­­nu trebuie perdut din vedere spiritul neîncrezător al muncei în capital şi nici sistematica luptă de antre­nare a masselor muncitoreşti pe care o duc sindicatele socialiste în conflictul permanent cu capitalul. Teoreticeşte, socialiştii resping par­ticipaţiunea la beneficii ca o înşe­lare a muncei în favoarea capita­lului, mai mult chiar, ca o încer­care de a asocia egoismul munci­torimei cu egoismul capitalist,­­­­deşi totul nu este decât o chesti­une de tactică: înlăturarea punc­telor de contact şi de solidaritate între muncitor şi patron. Experienţa a arătat aiurea lipsa de încredere şi chiar ostilitatea muncitorilor împotriva participa­­ţiunii la beneficii. Şi la noi s’a produs un caz interesant: munci­torii tipografi au respins partici­paţiunea statutară la beneficii, pre­văzută la soc. anonimă ziarul U­­niversul, şi consiliul de adminis­­traţiune respectiv a renunţat la formulă, prin modificarea statu­telor şi acordarea conform cere­rii, a unui spor de salariu quasi­ corespunzător beneficiului. De aceea, legea franceză prin ro­lul ce-l dă muncitorilor ,ca şi în genere toate consiliile muncitoreşt introduse în decursul războiului şi după aceea în ţările Europei centrale, în Rusia, în Scandinavia, Italia, etc., a căutat să aducă şi’n domeniul economic — după pilda celui politic — un soiu de regim constituţional în for”1 ţ',";cfre’’raţi­ei economice şi a putere! absolu­tiste pe care şi-o menţine capita­lul în societăţile anonime. » N. D. JUDICIARE AFACEREA LAZARESCU PALTέ,­NEANU , Cu ocazia judecării recursului for­cut de d. av. Al. Lăzărescu împo­triva deciziei Camerii de acuzare din Bucureşti prin care era trimes în judecata juraţilor de Ilfov pentru uciderea lui Dominic Păltineanu in Franţa, Curtea de Casaţie făcuse di­­verginţă asupra unuia din motivele de recurs şi anume acel privitor la chestiunea legitimei apărări. Celelalte trei motive au fost res­pinse, stabilindu-se astfel de atunci jurisprudenţa că o ordonanţă defi­nitivă a unui judecător de instrucţie dată chiar pe temeiul legitimei apă­rări, nu constitue o sentință defini­tivă cu autoritatea lucrului judecat în sensul art. 4 din codul penal. Că deci în principiu, un român care a beneficiat de o ordonanţă definitivă de urmărire pe temeiul legitimei a­­părări dată de un judecător de ins­trucţie din Franţa relativ la o cri­mă comisă contra unui român, nu poate să fie urmărit din nou de jus­tiţia română. Motivul asupra căruia s’a făcut diverginţă, a fost supus din nou Cu­rţii de Casaţie complectată şi prezidată de primul preşedinte al­­ înaltei Curţi. Desbaterile au urm­at ori însă nu s’au terminat. Ele"vor continua Luni, când a rămas să mai vorbească, procurorul general. Er­ a pledat d. Istrate Micescu, din partea recurentului, susţinând că chestiunea legitimei apărări este o chestie de drept — şi d. av. Em. Otu­­lescu din partea adversă, care com­bătut teza aceasta susţinând că le­gitima apărare este o chestie de fapt ce nu poate fi dedusă înaintea Curţii de Casaţie. Jurisprudenţa ce se va da pe a­­ceastă chestie va fi una din cele mai importante. ( PROCESUL DRAMEI DE LA SOC „TECHNICA MINIERA” Eri a început înaintea Curţii cui juraţi de Ilfov, judecarea procesului, inginerului I. Gr. Cristescu, acuzat de crimă cu premeditare, săvârşită, dar neisbutită. Se ştie în adevăr, că Cristescu, venind la şedinţa consi­liului de adţie al soc. „Technica Mi­nieră” în ziua de 19 Sept., a tras câteva focuri de revolver asupra­ d-lui Em. Antonescu preşedinteie consiliului şi N. Mihăescu ad-torul delegat. Răniţi mortal aceştia aui scăpat cu viaţă ca prin minune şi după lungi suferinţe. Acestei întâm­plări fericite se datoreşte calificarea de „crimă săvârşită dar neisbutită”. După ce s’a citit actul de acuzare, s’a luat interogatorul acuzatului,­­care a declarat că n’a premeditat fapta şi că a avut un moment de ră­tăcire amarnică. Pentru ei acea scenă teribilă „nu face parte din viaţa lui”. S’au ascultat apoi parte din mar­tori după care şedinţa s’a suspendat până astăzi din. când desbaterile vor fi reluate. Numărul martorilor trece de 80. Pentru acuzat pledează, d-nii Rosetti, Trancu-Iaşi, I. Chihaia, Pompiliu Ioaniţescu, Floria« $î d-ra Paximade.­­ Partea civilă, d. Mihăescu, este asistat de d. av. Dinescu. Parchetul este reprezentat prin­­ procuror^ fis Ionescu,-,

Next