Argus, aprilie 1923 (Anul 14, nr. 2984-3006)

1923-04-01 / nr. 2984

Ul m 12984 ABONAMENTE IN TARA Un an 500 iei 6 luni 250 3 luni 150 99 9« IN străinătate t Un an 700 le* * 6 luni SSO » 3 luni 200 „ 6 PACINI |B!B1IOTECA^ASTRA" X SIBIU li ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Chr. D. Staicovici $i S. Pauker 4 INDUSTRIEI si FINANTE! Administrator : H. F. Valentin Duminică 1 Aprilie 1923 e­xemplarul 2 Lei în tară 09 4 Lei în Străinătate B I R O U R I LE: b ucu r ești, str. sărindar­i4 TELEFON: 6/93 Si 23­69 Presa la noi şi în alte ţării —---------------- — • mm ------------------­ Cum ajută Statul presa în Ungaria Ne-am propus să lumînărîi opinia publică şi Pe bărbaţii politici cari conduc, au con­dus şi vor mai conduce desti­nele acestei ţări asupra înles­nirilor pe cară în alte ţări gu­vernele le făceau presei, ca ea să-şî poată îndeplini menirea. Vom începe indicarea situa­ţiei presei dinainte de război din vecina noastră Ungarie, cu care avem şi vom mai avea de purtat aspre războaie de presă. Organizaţiunea, despre, care vom vorbi mai jos, arată că lumea politică din Ungaria de multe decenii recunoscuse ro­bii presei ca auxiliar efectiv şi conştient pentru progresul ţării, şi de aceea locul ei era a­­lături de fruntaşii vieţii publi­ce în orice împrejurare. Mai bine reese acest lucru­­dacă cercetăm aşezarea interna a Parlamentului din Buda­pesta. Şi acolo în acest palat impunător, locul presei era a­lături de acel al deputaţilor. Deputaţii, membrii guvernului şi ziariştii se serveau, de a­­ceeaşi intrare, ca o manifes­tare a egalităţii conştiente ce trebuia să domnească între puterea legislativă,, puterea executivă şi auxiliarul lor in­dispensabil : presa. Urcând pe aceleaşi covoare moi car­ acopereau largile scări de marmoră, reporterul parlamentar, după ce îşi de­punea paltonul sau pardesiul în aceeaşi garderobă cu depu­taţii, se instala în elegantul birou al ziariştilor, instalat la rând cu birourile preşedinte­lui Camerei şi cu ale miniştri­lor. Era un salon vast, căptu­şit cu marmoră, unde fiecare reporter parlamentar îşi avea pupitrul său cu cheie şi unde redactorii politici îşi scriau im­presiile parlamentare sau en­­tre­ fileurile politice. In aceeaşi sală gazetarul avea la dispo­ziţie zece cabine telefonice cu aparate speciale pentru con­vorbiri la distanţe mari. O funcţionară de poştă, insta­lată în acelaşi salon, înregi­stra convorbirile, care se dă­deau de la centrală cu precă­dere. Cabinele capitonate şi hermetic închise permiteau convorbiri simultane în toate cabinele, fără a deranja pe cei care scriau sau citeau la pu­pitrele lor, garantând şi sigu­ranţa secretului convorbirii. ’Această organizaţie permi­tea apoi ca, pe vremea aceea, odată cu ziarele de după a­­miazi din Budapesta, reporta­jul parlamentar al şedinţei Camerei din aceeaşi zi să a­­pară în toate oraşele din Un­garia, la Viena, la Berlin şi.... în „Adevărul“ din Bucureşti. Prin culoare comune cu ale deputaţilor, ziaristul pătrun­dea în loja elegantă şi spa­ţioasă a presei, din stânga, dacă era­­de opoziţie sau mi­noritar naţionalist, şi din dreapta 'dacă era guvernamen­tal său minoritar 'din tabăra guvernului. Aceste loji, în cari fiecar­1 îşi avea locul indicat cu cartea de vizită, se găseau pe acelaşi nivel cu incinta Ca­­merii, de care 11 despărţea înălţim­ea primului rând de pupitre, întretăiat de o uşîţă care comunica direct cu in­cinta. Alături de deputaţi, dar pe punctul culminant al amfi­teatralul Incintei, gazetarul vedea şi auzea tot, mai bine de­cât ch­iar deputaţii sau mem­brii Guvernului, cari ocupau caretri din mijlocul incintei la Asemenea condiţiuni, ff­­reşta, reportagiu! parlamentar şi peltic era uşor şi plăcut, oricând deputaţii sau mem­brii guvernului erau dispuşi să tea gazetarului Informa­­ţiuftile cerute, chiar şi numai tw*Teacăt, prin culoare, dacă ttj faţiunea era urgentă. ' Gazetarii îşi aveau Sindicul Ic» (un fel de chestor-gazetar) ceve elibera legitimaţiile cu fotografia, fără can nu se pu­tea pătrunde în etajul unde se găsea incinta. Pentru a da gazetarului mijlocul de a fi nu numai re­pede, dar şi absolut precis in­format — un birou special al stenografilor cu douăzeci de dactilografe, transcria ime­diat stenogramele discursuri­lor în zeci de exemplare : zece minute după terminarea dis­cursului ţinut în incintă, ga­zetarul avea la dispoziţie un asemenea exemplar cu textul autentic al celor vorbite, cu toate întreruperile, etc. Servi­ciul era gratuit şi obligatoriu pentru directorul biroului. Astfel era organizaţia crea­tă pentru presă în Parlament­­ul din Budapesta. # -k- -s-La Poşta centrală munca ziaristului de asemenea era înlesnită şi ajutată. Un birou vast, birou al presei cu patru­zeci­ de pupitre, cu douăspre­zece cabine telefonice, birou care avea pe o masă mare din mijloc, — înconjurată cu foto­ni moi şi elegante, — toate ziarele şi revistele din Buda­pesta şi din toată Ungaria — era la dispoziţia lor. De aci corespondenţii ziarelor de provincie, din Viena, Berlin, Praga... şi Bucureşti puteau transmite cu precădere ştirile lor, la orice oră din zi sau din noapte. Prin aceste înlesniri făcute ziarelor şi ziariştilor, şi susţi­nute de o reţea specială — te­lefonică — opt linii directe cu Viena, una directă cu Bucu­reşti, una directă cu Berlin, una directă cu Sofia, Belgrad, etc. — şi un serviciu telegrafic ireproşabil, guvernul şi statul ungar au obţinut două rezul­tate foarte importante. 1. Au creat la Budapesta o presă de nivel absolut euro­pean cât priveşte serviciul de ştiri interne şi externe. Cine nu-şi aminteşte de câte ori pe săptămână prese, franceză, en­gleză, italiană, germană şi chiar americană, nu cita tele­gramele ziarului „Az Est“ din Budapesta, creând astfel pre­sei maghiare un credit pe care guvernul nu întârzia apoi să-l exploateze pentru scopurile sale de propagandă şi pentmu răspândirea de ştiri pe gustul şi, conform intereselor statului. 2. Au făcut din Budapesta cel mai important Centru de presă al Europei centrale răsăritene. La Budapesta se concentrau telegramele inter­naţionale, spre a fi transmise apoi de corespondenţi speciali în Italia, Bulgaria, Iugosla­via, Austria, Turcia... şi Ro­mânia. Probabil că mulţi, ba poate chiar majoritatea citito­rilor presei bucureştene nu ştiu nici azi că paginile întregi de telegrame pe cari le devo­rau zilnic, erau toate trans­mise telefonic de la Budapesta Şi va admite oricine că şti­rile trecând prin oficina ma­ghiară primeau o redactare corespunzătoare intenţiunilor lor, şi astfel presa unei jumă­tăţi din Europa era mai mult sau mai puţin tendenţios in­formată sau cel puţin influen­ţată într’o anumită direcţie. De notat mai este că acest întreg aparat admirabil pus la îndemâna presei nu costa Sta­tul aproape nimic, pentru că cheltuielile se acopereau din traficul telegrafic şi telefonic foarte intens tocmai din cauza şi în urma înlesnirilor arătate *X- ul Şi Ungaria nu era singurul­­ stat care a ştiut să-şi preţu-­­ iască presa şi să dea posibili­tate gazetarului din Capitala sa, să devie gazetar european și mondial. Vom documenta aceasta în articolul viitor. Liviu P. Hasta Cum îşi refac alţii căile ferate — O PILDA ELOCVENTA: BELGIA — „Revue générale des­ diem­ins­­de for et des trapt-v­o ys“ din Paris publica următoarele date elocvente ■asupra reclădirii cailor ferate bel­giene, pe cari le reproducem pen­tru a se vedea cu­m îşi refac alţii căile ferate, iată acele date . In cursul războiului au fost dis­truse in Belgia o m­ie 419 poduri şi tuneluri, 194 de gări, 30 staţii gene­ratoare de forţă, 226 de magazii şi cea mai mare parte a liniilor. In Decembrie 1920, două ma­două sute de chilometri de linii e­­rau restabilite, reconstr­indu-se şi 65 de staţii, 93 de magazii si 125 de alte clădiri. In momentul închee­­rii armistiţiului Belgia nu meri a­­vea decât 279 de locomotive ; doi ani în urmă circulau deja 5171 lo­comotive, iar ■alte 550 de noui lo­comotive erau comandate. Astăzi reţeaua complect refăcute dispune de 5356 locomotive, din care mai mult 67 la sută simt în foarte bună stare. Media zilnică a trenurilor de marfă, care în Iulie 1920 era de 2240, a crescut progre­siv la 2259 în Iulie 1921 şi la 2386 în Iulie 1912. Media zilnică a tre­nurilor de călători a fost de 2226 la 1 Ianuarie 1922 şi de 2271 la 1 Iulie al aceluiaş an. Ia sfârşitul primului trimestru al anului­ 1922,administraţia căilor fe­rate reuşise, să restabilească 69 la sută din circulaţia dinainte de răz­boi cât priveşte trenurile de călă­ritori şi 72 la sută din circulaţia de mărfuri. Bugetul Comunei Bucureşti • U 1 ”­1 Nu s’au aprobat nouile taxe comunale In No. 1982 al ziarului nostru am publicat toate taxele majora­te şi noul institutie de comună, aşa cum au fost fixate de comi­sia financiară a Capitalei. Aceste taxe au fost înaintate ministerului de interne, însoţite de o expunere în care se cerea ra­tificarea lor cât mai urgentă, în­tru­cât noul budget pe anul 1923- 924, întocmit după prevederile în­casărilor lor, intră în vigoare de la 1­­Aprilie cor. Ministerul de Interne găsind însă aceste taxe exagerate, le-a înaintat d-lui Vintilă Brătianu cu rugămintea de a le studia şi a aviza dacă ele pot fî aprobate. După un studiul minuţios aces­ta a procedat la reducerea unora şi desfiinţarea altora din ele, ce­rând ratificarea lor sub această formă. Ca o urmare a acestor retuşări, Budgetul exerciţiului viitor al comunei nu mai este real prin faptul că încasările fiind­ redusa pasivul va întrece cu mult acti­vul. Pentru întocmirea unui nou budget nu mai este timp, deoare­ce el urmează să intre în vigoare mâine. , In cercurile conducătoare ale comunei știrea neratificărei taxe­lor Sub formai prezentată, a Pro­dus o adâncă consternare. Faptul că guverul în loc să sprijine comisia interimară îi face greutăţi, a nemulţumit pe membrii comisiei, care,prin gla­sul autorizat al d-lui dr. Costi­­nescu, au declarat eri d-lui Văi­­toianu, ministrul de interne, că ei înţeleg să-şî îndeplinească man­datul altftta timp cât sarcina le va fi uşurată prin concursul guver­nului. Nu înţeleg însă să li se pună beţe în roate acum când, pentru a urni din loc cărui în­greuiat al comunei, fac eforturi supra-omeneşti. D. A. Văitoianu n’a dat încă nici un răspuns, d-sa voind să se consulte şi cu ceilalţi membri ai guvernului. APROVIZIONAREA CU PEŞTE Primăria Capitalei a ajuns la o înţelegere cu pescăriile gene­rale ale Sta­tului cu privire la a­­provizionarea cu peşte a Capi­talei. Ca primă măsură s’a dat o or­donanţă prin care se fixează nouile preţuri maximale ale peş­telui şi pe care o publicăm în corpul ziarului. LICITAŢIE Serviciul de salubritate a Capi­talei va scoate la licitaţie cumpă­rarea a 20 autocamioane necesare pentru ridicarea gunoaelor. Cultura zarzavaturilor şi legumelor Ministerul de instrucţie a adre­sat o circulară tuturor învăţăto­rilor din ţară prin care după ce le arată că şcolile săteşti au fost împroprietărite , apelează ca în interesul învăţământului primar ca şi în al cel al şcolilor să dea o importanţă deosebită cul­turei zarzavaturilor şi legumelor. Prin acest chip se va trezi in­teresul ţăranilor asupra izvoru­lui de bogăţie ce provine din această cultură şi de care atârnă în bună parte şi ieftenirea traiu­lui. II 5-lea congres american In Santiago (Critti) la deschis al 3-lea congres american. Primul congres american a avut loc in 1889, l­a Washington iar ulti­mul in 1910 la Buenos­ Aires. La actualul congres participă, 18 din 21 de republici americane, Boli­via, Perti și Mexico fiind împiedi­cate, din cauza a, diverse conflicte politice nerezolvate de a participa la lucrările congresului­ Printre principalele puncte din or­dinea de zi sunt: crearea unei ligi a popoarelor americane; reducerea înarmărilor; crearea unui tribunal arbitrar pentru rezolvarea conflicte­lor dintre statele americane; anga­jarea statelor americane de a lua o atitudine unică in­ caz că un stat neamerican lezează interesele unui stat american, etc. Bursa Muncii SITUATIA LOCURILOR LIBERE SI LUCRATORILOR INSCRISI PENTRU LUCRU LA OFICIILE PUBLICE DE PLASARE ALE MINISTERULUI MUNCII LOCURI LIBERE 9 locuri pentru­ grădinari, viticul­tori ; 144 ,in industria alimentară; 54 in îmbrăcăminte, mode; 91 în pie­lărie; 37 in construcţii; 25 pentru pa­­vatori ; 81 locuri în cărămidari ; 6 pentru ţiglari; 10 pentru imprimerie; 31 locuri pentru mineri; 2 pentru industria chimică; 61 In industria lemnului; 37 locuri în industria tex­tilă; 97 in metalurgie; 5 locuri pen­tru ceasornicari şi bijutieri; 26 locuri pentru personal de serviciu; 318 pen­tru ucenici; 396 locuri pentru mun­citori, câmp, vii și grădini; 659 pen­tru muncitori pădure ; 46 pentru muncitori de fabrică. LUCRATORI INCRIŞI PENTRU LUCRU CARI MERG ORI UNDE 137 agronomi ; 9 grădinari şi vi­ticultori; 39 lucrători în industria alimentară; 22 în îmbrăcăminte, mode; 19 în­ pielărie; 54 lucrători construcţie; 21 lucrători in lemn; 3 lucrători imprimerie; 1 lucrător tex­til; 189 lucrători metalurgie; 2 cea­sornicari; 33 personal de comerţ; 15 personal de educaţie; 26 personal de hotel; 45 personal de serviciu ; 6 muncitori agricoli; 26 de fabrică. Pe lângă, lucrătorii arătaţi la ofi­ciile publice de plasare din ţară mai sunt înscrişi numeroşi lucrători din toate profesiunile cari doresc anga­jament numai in localităţile unde domiciliază, întreprinderile cari caută lucră­­tori şi lucrătorii cari caută angaja­ment, se pot adresa oficiului public de plasare cel mai apropiat care fiind în legătură, cu celelalte, cu­noaşte locurile şi lucrătorii dispo­nibili înscrişi la oficiile publice din restul ţării. Oficii publice de plasare funcţio­nează în următoarele localităţi : T.­­Severin, Craiova, Târgovişte, Plo­eşti, Constanţa, Brăila Bacău Iaşi, Botoşani, Chişinău, Bălţi, Tighina, Cetatea Albă, Cernăuţi, Rădăuţi, Braşov, Sibiu, Lugoj, Ti­mişoara, Arad, Oradea Mare, Cluj, Tg.-Mureş, Satu Mare, iar în Bucu­reşti oficiul public de plasare are trei secţiuni : pentru muncitorii in­dustriali şi personalul de birou şi magazine în strada Ştibel-Vodă 43 (telefon No. 54/87), o secţie la adă­postul călătorilor în calea Griviţei 158 (telefon No. 47/3) şi o secţie pen­tru­ personalul de serviciu în Gră­dina Bisericii Sf. Gheorghe. Oficiile publice fac plasări în, toa­te ramurile de ocupaţie şi în mod­ cu totul gratuit atât pentru patroni cât şi pentru salariaţi, nepercepând nici­­un fel de taxă. Pentru­ transportul lucrătorilor şi al familiilor lor până în localităţile unde su­nt trimişi la lucru de către oficiile publice de plasare se acordă, o reducere de 50 la sută la tren şi vapoare. ----------————---­ Timbrarea telegramelor Direcţia generală P. T. T. aduce la cunoştinţă că, cu începere de Duminică 1 Aprilie a. c., toate tele­gramele vor trebui să aibă apli­cate un timbru de ajutor de 25 bani, taxă ce se percepea de altfel şi până acum însă în princtar. SFORŢARILE VALUTARE ale POLONIEI ------- ■ «MM——------­ Este incontestabil că, situaţia schimbului unei ţări depinde în pri­mul rând de balanţa ei comercială, iar Intr’al doilea de bunul mers al finanţelor de Stat. Balanţa comercială, activă ţine la dispoziţia lenii respective un plus de devize asupra străinătăţii după compensarea tuturor plăţilor pentru importul făcut şi, fireşte, cursul schimbului are tendinţa de a se ur­ca, în orice caz de a se menţine ferm. Bine­înţeles, dacă acest exce­dent de export asupra importului nu este destinat să acopere datorii de Stat ,în străinătate sau chiar datorii anterioare ale particularilor din ţa­ra respectivă. Dar balanţa comercială, activă nu este suficientă pentru susţinerea schimbului dacă starea financiară a Statului respectiv se află într’un con­tinuu deficit pentru care guvernele n’au alt mijloc de acoperire decât e­­misiunea continuă de hârtie mone­dă, fără garanţia corespunzătoare. Astfel, inflaţiunea monetară, prin e­­misiuni continue de hârtie negaran­tată, apasă direct asupra schimbu­lui,­­ iar când deficitul budgetului public se complectează şi printr’un deficit al economiei naţionale, care consumă mai mult de cât produce, atunci dezastrul valutar este o fata­litate implacabilă. In privinţa aceasta Statele din Eu­ropa centrală şi răsăriteană cu va­lută slabă — printre care trebuie s­a spunem cu destul regret, se numără şi România —­ constitui­­ese exem­plul cel mai caracteristic. vr -I c Situaţia Poloniei renăscută la via­tă, de sine stătătoare, Stat dintre cele victorioase in marele războiu, este din acest punct de vedere foar­te interesantă. încă dela constituirea sa indepen­dentă, Polonia s’a sbătut în mari greutăţi financiare şi, spre deose­bire de Cehoslovacia, n’a putut repur­ne în­dată viaţa economică produc­tivă pe bazele normale din vremuri de pace. Câmp de uriaşe bătălii, căl­cată in picioare de marşul armatelor ruse, germane şi austro-ungare ele pe întinsul frontului oriental, Polonia a avut, de la reconstituire, o situaţie incomparabil mai grea decât Ceho­slovacia al cărui teritoriu şi ale că­rei mijloace productive n’au suferit nimic în decursul războiului. Nesi­guranţa statului teritorial conflictul pe ritm Teschen, Silezia şi Dantzig, apoi războiu­l cu bolşevicii, au fost atâtea şi atâtea elemente în plus cari au îngreuiat situaţia Poloniei şi i-au stingherit repedea consoli­dare. Insă­ şi vecinătatea unor duşmani de moarte, Rusia şi Germania, pen­­tru cari viaţa independentă a Polo­niei constituie o diminuare directă şi imediată a puterii şi bogăţiei lor na­ţionale, era cea mai mare sarcină la consolidarea grabnică a tinerii re­publici. De aci şirul nesfârşit de sforţări financiare. * * » împrumutul în dolari al ministru­lui Bilinski, urăim­ind o însănătoşire financiară imediată, n’a dus la nici un rezultat. A urmat împrumutul patriotic Grabski cu un rezultat a­­proape tot așa de nul. Ministrul Mic­halski a venit cu­ reforma unui impo­zit extra­ordinar asupra bunurilor concomitent cu sforţări valutare di­recte, dar iarăşi fără rezultat stator­nic. După o urcare a emisului mărcii poloneze care a pricinuit o criză se­rioasă, economiei naționale în iarna lui 1921, schimbul a slăbit din nou. Emisiunea a fost un moment oprită prin reforma Mihalski, stabilizarea mărcii a părut asigurată pentru ca din nou criza să provoace neliniște. In sfârşit, în 1922, o nouă reformă­ financiară, bazată tot pe împrumut, de data asta în aur 8 la sută, încer­­cată de ministrul Jastrzebski. Teme­iul reformei era crearea unei monede ideale, zlotul polonez de aur, pe cur­sul francului elveţian, adică stabili­zat, şi servind oarecum drept un punct fix de reper spre care să tindă zlotul de hârtie. Nu vom intra în a­­mănuntele fantastice şi până la un punct copilăreşti, al­eraţionamentu­­li­ financiar, care trebuia să stabili­zeze deocamdată, să ridice pe urmă, cursul schimbului polonez, numai prin simpla creare a unei monede fictive în aur cu un curs egal fran­cului elveţian. Nu vom stărui asupra acordului anterior, cu un grup financiar ame­rican pentru preluarea de Stat a de­vizelor în dolari pentru banii pe cari emigranţii polonezi din America îi trimiteau in patrie sau îi aduceau­ «4 singuri la întoarcerea în ţara elibe­rată. De asemeni vom trece cu vede­rea ultima încercare, de la începutul anului cor., a guvernului din Var­şovia de a obţine din pa­rtea fabrican­ţilor de zahăr cedarea unei jumătăţi din devizele obţinute pentru exportul lor. Abea după admiterea, sporului de preţ pentr­u zahărul dat consumaţiu­­nii interioare, fabricanţii au conve­nit să cedeze Statului jumătate din devizele obţinute pentru zahărul ex­portat. Ultima încercare de însănătoşire financiară o face acum ministrul Grabski printr’un proiect privind o perioadă mai lungă, până la 1925, şi pe care luna aceasta la depus în Parlament. Ministrul pleacă, de la e­­chilibrarea balanţei comerciale, re­marcată către sfârşitul anului 1922, pentru a încerca şi echilibrarea bu­­getului Statului spre a obţine astfel stabilizarea, mărcii. Creşterea veniturilor, micșorarea cheltuelilor, credite pe termene lungi, acesta-i programul simplu de A.R.C. financiar al noului ministru , între care figurează reorganizarea servici­ilor monopolizate și întreprinderilor de Stat pe baze pur comerciale, spre a le spori rentabilitaea Fără, să intrăm în detaliile expo­zeului făcut Camerei poloneze de ministrul Grabski, vom remarca fap­tul că echilibrarea financiară, a Sta­tului nu va fi posibilă înainte de doi ani şi juni., iar în acest inter­val, osebit de un împrumut pe pie­ţele străine, va trebui să se recurgă și la o nouă, emisiune de hârtie. De­ficitul total actual V au­ acoperit, pâ­nă la 1925, în chipul următor, după socotelile ministrului Grabski: 45 la sută prin produsul impozitu­lui pe avere. Iată o chestiune la ordinea zilei, astăzi mai mult ca oricând, asupra căreia s’a scris destul şi se scrie încă, făcându-se­­comparaţii între trecut şi prezent, cercând a se trage concluziunî pentru viitor. S’au studiat cauzele stagnării cul­turei solului, s’au propus solution­ pentru a se ajunge la o cultură in­tensivă. S’a început chiar o propa­gandă pentru­ popularizarea ideei a­­cesteia, care, oricât de tardivă ar fi, e bine venită !... După unele statistici, înaintea răz­boiului se exportau 150.000 vagoane de grâu, care reprezintă, o valoare enormă în lei, comparativ cu cursul depreciat de azi !... Dar de ce înainte de război se pu­­teau exporta 150.000 vagoane şi azi nu . S’au indicat diferite cauze, unele mai puternice decât altele. In afară de ele însă şi alături de cele cunoscute şi directe, există însă, şi alte cauze cari, dacă sunt indi­recte, nu simt mai puţin serioase. Voiu încerca să enumăr unele din acestea. LIPSA DE EDUCAŢIE CETĂ­ŢENEASCA• La noi există un obicei înrădăci­nat de a arunca în spatele guver­nului, toate relele cari ne lovesc. Dacă scade valuta, e vina guver­nului ; dacă, arde un depozit, e vina guvernului ; dacă nu e lumină, dacă nu e apă, dacă, e noroi pe trotuare şi in curţile cetăţenilor, totul e din pricina guvernului ; dacă primarii nu-şi fac datorie, e vina guvernului; dacă vin apele mari şi inundă sa­tele, e vina guvernului ; dacă pro­prietarul nu-şi cultivă sfoara de mo­şie, e vina guvernului; în fine, tot ce e ră­u, e din pricina guvernului. Şi ne mulţumim să strigăm con­tra guvernului, şi atât !... Dar ce-ar fi dacă, în Ioc să arun­căm totuli ,pe seama guvernului, s’ar porni o campanie serioasă, din ini­ţiativa cetăţenească, fie pentru a preveni răul ameninţător, fie pentru a-1 îndepărta dacă el s’a produs?!... In alte ţâri aşa se procedează... Guvernul, oricare ar fi el, are nevoe de concursul unanim, neprecupeţit al cetăţenilor, altfel orice ar voi să facă este de prisos... Cele mai fru­moase planuri vor rămâne irealiza­bile... Dar dacă guvernul — oricare ar fi — refuză cu intenţii concursul de care am pomenit, atunci el este vinovat de nereuşită.. In cazul de faţă, fiecare cetăţean este dator să, lumineze pe cel din ju­rul lor, pe plugari, că este în inte­resul ţării şi deci în interesul lor, să cultive întreaga suprafaţă de pă­mânt, pe care au obţinut-o cu jertfa sângelui lor, a copiilor sau a pă­rinţilor lor. Şi este o datorie să le explice pe înţelesul lor, de ce trebue să a­samene mai mult grâu. Presa, fără deosebire de culoare, să propage aceleaşi sfaturi ! Eventual, din iniţiativă parlamen­tară, s’ar putea cere un credit, pen­tru înlesnirea acestei propagande, care să se facă pe toate căile oferite de publicitatea mo­damă: inserţămî în gazete, afişe, conferinţe, cinema­tograf, etc. Iar când va fi să se pună în prac­tică, mijloacele citate mai sus, va trebui să se apeleze la elementele cu adevărat pregătite în această di-' recţie, căci redactarea unei inserţi­­unî, compunerea tonul afiş, nu este atât de simplă cum s’ar crede. Publicitatea însămi trebue făcută cu metodă şi tenacitate, ea fiind aetrăzî b siintă şi o artă... O altă conditiune, este ca această propagandă să fie anonimă, altfel va fi victima luptelor politice, insi­nuărilor vrăjmaşe !... Cheltuelile făcute în acest mod, nu sunt cheltueli, ei plasamente cu­ mari dobânzi, din cari se vor­­înfrup­ta pe rând statul şi contribuabilul... Dar pentru aceasta trebue ca edu­caţia cetăţenească să existe întâi la cei mari, cari s’o răspândească la cei mici. IN ÎMPREJURĂRILE ACTUALE, PAMANTUL TARII NU POA­TE FI CULTIVAT IN MOD INTENSIV Se știe precis că înainte de război ,se puteau exporta 150.000 vagoane de grâu, după, cum afirmă cel com­peting în materie. 45 la sută prim­eri un împrumut ex­tent. 10 la sută prin­trio nouă emisiune de hârtie. Abia după trecerea, acestui inter­val şi împlinirea exactă, a programu­­lui propus, fără intervenţia altor e­­lemente ce nu se pot prevedea de pe acum, deficitul budgetar va fi aco­perit şi Polonia va avea echilibrul finanţelor publice. . Echilibrarea balanţei comerciale și echilibrarea budgetară vor fi ba­zele sigure ale stablizărei schimbului polonez, ca un prim pas spre viitoa­rea lui ridicare. Un progra­m interesant pentru noi cari facem controlul devizelor. N. Dascovici Astăzi acest lucru nu mai este po­sibil deocamdată, înainte de război, marii proprietari ÎŞI lucrau pământul cu ţăranii, fie că în majoritatea cazurilor marii proprietari posedau cât de puţină educaţie care le oferea posibilitatea să raţioneze şi să, înţeleagă avanta­jele personale, implicit ale ţării!... Astăzi lucrurile s’au schimbat. Ţăranii au fost împroprietăriţi... Li s’a dat, sau încă nu, titlul de proprietate, cu mai mult sau mai puţin fast, şi atât !... Dar dânşii n’au cu ce lucra pă­mântul... N’au adesea nici vite, rare­­ori au unelte şi maşini. Iată, adevărata cauză că pămân­tul ţării noastre nu este cultivat... Ţăranul singur, cu familia lui, nu-şî poate lucra pământul tot, iar cel pe care-l lucrează, nu-l poate lucra în mod satisfăcător... Şi pentru aceasta cine e de vină­­ guvernul ?... Nu !... Că,ci guvernul nu ar fi pu­tut să facă mai mult !... Atunci cine e vinovatul ?... Iiniţiativa particulară şi numai dânsa !... Dacă s’ar găsi câţiva mari capi­talişti — şi avem, slavă Domnului, căci războiul a fost darnic cu mulţi, — cari s’ar hotărî, să creeze o socie­tate cu un capital suficient, pentru ca să cumpere câteva sute de auto­tractoare agricole, pe care să le îm­prăştie pe întinsul României Mari, pentru ca să lucreze pământul in schimbul unui preţ bine stabilit pe hectar, acest rău ar fi înlăturat. In cazul când acest lucru ar fi greu de îndeplinit cu capitalul ro­mânesc disponibil s’ar putea apela la capitalul străin, sub formă, de a­­port in natură, adică să aducă toc­mai aceste maşini agricole cu piese de schimb, rezerve, etc. Şi cred că, s’ar găsi asociaţi în a­­cest sens... dacă s’ar căuta, bine în­ţeles !... * * * Ca funcţionare practică, propun sistemul întrebuinţat aiurea, şi a­­nume : plata muncii se va lua sau d­in bani, şi atunci cu aceşti bani se vor cumpăra produsele, care vor fi libere la export sau se va lua în natură şi atunci va servi tot pentru export, eventual într-o anumită pro­porţie. „ Această­ întreprindere merită să aibă precădere la export, dat fiind faptul că riscă un capital enorm­, şi contribue în cea mai mare parte la valorificarea solului ţării noastre, deci la mărirea producţiei agricole. In fine, ca detaliu adaug, că o ast­fel de întreprindere nu poate reuşi decât dacă va fi organizată, în func­ţionarea ei interioar­ă după princi­piile absolut moderne : coordonare şi control automatic“, Ez. Cât mai puţine tipuri de ma­şini, idealul ar fi numai un singur tip, pentru a putea organiza un de­pozit bine aprovizionat cu piese de schimb, pentru a putea forma uşor personalul conducător al maşinilor, pentru a uşura controlul consumu­lui de benzină şi ulei, etc. Fiecare maşină va avea fişa el, pentru a se putea uşor controla ran­damentul fiecăreia, intrările şi ieşi­rile din reparaţie, etc.. Organizată metodic, o astfel de întreprindere, pe lângă, că este o afacere splendidă pentru acţionari, este şi o operă morală, naţională!... Const. Filipescu Inginer minereia) •­ intensificarea producţiei agricole Câteva propuneri pentru iniţiativa particulară De la Academia Română D. Iprofefloi I V. Pârvan a făcut ori d. a. la Academia Română o comu­nicare intitulată „Histria a VII Inscripţii găsite în anul 1916, 1921 şi 1922“. D-sa a vorbit despre inscrip­ţiile de pe pietre găsite în Dobrogea la Histria, inscripţii cari datează, de la anul 600. Cele mai multe din aceste ins­cripţii au fost luate de bulgari in timpul ocupaţiei şi duse în Bulgaria Mare parte din aceste inscript­ii au fost descoperite de d. profesor Tri­­fan. Din ele se poate vedea marea influenţă pe care a­u avut-o Românii asupra Turcilor, şî chipul In care i-a denationalisai.

Next