Argus, iulie 1923 (Anul 14, nr. 3056-3081)
1923-07-01 / nr. 3056
HT 1 305B abonamente IN TARA IN STRĂINĂTATE lei lin an 700 lei 6 luni 350 3 luni 200 99 99 Un an 500 6 luni 250 3 luni 150 99 99 PAGENT Duminică 1 Iulie 1923 Marți 3 iulie 19 13 EXEMPLARUL INDUSTRIEI și FINANȚEI 2 Lei în țară Administrator : H. F. Valentin 4 Lei în Străinătate BIROURILE: bucurești, str. sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 23/69 ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : Chr. D. Starcovici şi S. Pauker România, element ponderator în sânul Micei Antante as» ♦ ■m Comentariile în jurul atitudine! României, ca părtaşe a MiceiAntante, în împrejurarea loviturei politice din Bulgaria contra regimului Stambolisky continuă şi, desigur, nu vor lua sfârşit aşa curând. Cititorii atenţi ai ziarelor au avut, fireşte, ocazia să citească tot soiul de comunicare, declaraţii sau desminţiri în jurul unei aşa zise divergenţe, foarte gravă, dintre Belgrad şi Bucureşti şi care ar fi fost de natură să primejduiască însăşi existenţa Micei Antante. Nu vom reveni asupra lor. Cu toate acestea, cititorului îi scapă, adesea, înlănţuirea faptelor şi a atitudinilor privite sub unghiul perspectivei în timp, astfel că judecata obiectivă pierde mult sub impresia imediată a ultimelor evenimente. NICI O DIVERGENŢA SAU ÎNCĂLCARE A OBLIGAŢIILOR DE ALIANŢA DIN MICA ANTANTA ! Pentru a înţelege situaţiile aşa cum sunt, este bine să pornim totdeauna de la temelia lor sau cel puţin de la origina unor poziţiuni actuale. Mica Antantă, să se noteze, nu este un tratat colectiv şi uniform de alianţă între toţi membrii componenţi, aşa cum era, de pildă, Tripolisa alcătuită de Germania, Italia şi fosta monarhie habsburgică, la care România aderase ulterior. Mica Antantă este rezultatul unei comunităţi re interese pacifice şi conservatorii în Eurryr, centrală sud-răsăriteană, comunitate concretizată prin convenţii particulare şi directe numai între ceite doui dintre membri, în loc de o singură convenţie colectivă semnată de tus trei asociaţii. De aceea, Mica Antantă rezultă din existenţa unei serii de trei tratate de alianţă având toate scop şi caracter comun, dar cu amănunte particulare şi anume: 1. Tratatul între Jugoslavia şi Cehoslovacia tinzând la menţinerea şi apărarea rezultatelor păcii de la Trianon cu Ungaria. 2. Intre Cehoslovacia şi România pentru garantarea rezultatelor obţinuite prin aceiaşi pace, şi 3. Intre Jugoslavia şi România cu acelaş scop, dar având in plus o prevedere identică pentru pacea de la Neuilly cu Bulgaria. Prin urmare, chiar fiind vorba de o divergenţă între Belgrad şi Bucureşti, cu privire la Bulgaria, faptul nu poate strica terţiului aliat întrucât faţă de acesta nu există angajamente formale privind pacea de la Neuilly. Bulgaria şi tratatul de Neuilly nu interesează direct decât Belgradul şi Bucureştii. Tocmai în acest caracter limitativ şi, totuşi ,suficient de elastic stă puterea şi durabilitatea Micei Antante pentru urmărirea scopurilor ei supreme, peste micile divergenţe locale sau în ciuda tendinţelor particulariste ale vreunuia dintre membri. " ATITUDINEA MAI REZERVATA A ROMÂNIEI IN TOATE CRIZELE INTERNATIONALE PRIVIND MICA ANTANTA ! Ei bine, În elasticitatea legăturilor cuprinse de Mica Antantă, cum şi în libertatea mai mare ce rezultă, astfel, pentru membri decat daca ar stagionaţi intiun tratat colectiv de alianţă, tocmai in aceste elemente vom găsi avantagiile situaţiei României şi explicaţia adeziune! sale la noul sistem politic, ca adevărat paci- ( fie, care-i urmează veche! Tripli- 1 ce, în Europa centrală. 1 Acordul parţial şi ’n doui, pen- 1 fini fiecare chestiune de interes « comun, impune, dela cas la cas, 0 desbatere prealabilă şi un tion- * .Simţimânt expres pentru fiecare acţiune politică întreprinsă în mod colectiv, în sensul interesu- ’ lui obştesc. Graţie mijloacelor moderne, ultra-rapide, de comu- picaţiune, între State şi guverne, le poate spune că desavanitagiul acordurilor prealabile, pentru ori :fce acţiune colectivă, dispare aproape cu desăvârşire, iar teama fle întârziere sau de surprindere In faţa faptelor împlinite, din partea adversarilor, nu-şi mai are rostul. In schimb, avantajul ce rezultă din aceasta este imens: pentru fiecare cas In care s a hotărit O acţiune comună, după concertare, vechea legătură de alianţă apare confirmată din nou, iar Eftilmnea AeMsa ia anarantele impunătoare ale unui gest de perfectă conştiinţă şi de voinţă neînfrântă. Din aceste elemente constitutive şi caracteristice ale Micei Antante se va înţelege perfect atitudinea României din ultimii doi ani, plină, uneori, de rezerve, dar întotdeauna calmă şi ponderată. *** O scurtă recapitulare a principalelor evenimente internaţionale va confirma tot ce spunem. Prima încercare de reîntronare a fostului împărat, Carol de Habsburg, la Budapesta, s-a petrecut înainte de constituirea Micei Antante, deşi evenimentul şi-a avut utilitatea lui spre a pregăti atmosfera comună favo■abilă alianţei. Conflictul austro-ungar pentru Burgenland s’a produs, însă, după constituirea Micei Antante şi în această împrejurare acordul pare a nu fi fost tocmai desăvârşit. Deşi era vorba de o modificare a tratatului dela Trianon prin acţiunea răsvrătită a Ungariei, care nu vroia să predea comitatul Şopron Austriei, situaţiile şi interesele particulare ale fiecărui membru din Mica Antantă ş i-au determinat atitudinea mai grăbită sau mai rezervată. Pe de altă parte, faimosul „coridor“ iugoslav-cehoslovac, adică un contact direct de frontieră pe care lar fi urmărit doi dintre membrii Micei Antante, după temerile italiene, cât şi iritarea dela Belgrad pentru pe atunci recenta evacuare forţată, sub «Uiumtam interaliat, a mutului Baranya către Ungaria, au marcat, chiar, dela început, oarecare rezervă ponderată în atitudinea României, ca membră în noua Triptice europeană. Când s’a repetat încercarea lui Carol de Habsburg de reîntronare la Budapesta, România a avut, iarăşi, o atitudine mai rezervată decât aliatele sale faţă de Ungaria. In special, trebue amintit că regretatul Take Ionescu s’a raliat punctului de vedere italian în contra cererii dela Belgrad, şi Fraga, pentru anularea stipulaţiilor cuprinse în convenţia dela Veneţia care rezolvă conflictul pe chestia Burgenland. România a revenit, apoi, asupra mobilizării parţiale ordonată imediat după demersul energic al Marei Antante la Budapesta. In sfârşit, nu s’a raliat cererilor iugoslave şi cehoslovace de despăgubiri, faţă de guvernul maghiar, pentru cheltuielile ocazionate prin aventura lui Carol. Alt prilej de rezervă şi ponderaţiune din partea României, a fost acela al demersurilor la Sofia pentru încetarea atacurilor de bande bulgăreşti pe frontierele Dobrogei şi ale Macedoniei atât iugoslave cât şi greceşti. De unde la Atena — care nu era în Mica Antantă — şi mai ales la Belgrad, se vorbea iritat şi se ţinea un limbaj foarte energic faţă de Sofia ,la Bucureşti s-a preferat un ton mai moderat şi mai prevenitor. Atitudinea României a avut efecte calmante pentru toată lumea. Acelaş lucru acum în urmă, cu prilejul răsturnării regimului Stambolisky. —Interesate direct şi formal, conform tratatului de alianţă erau România şi Iugoslavia, — dar pe când, la Bucureşti, evenimentul din Bulgaria a fost privit cu oarecare calmi, cu obiectivitate şi cu dispoziţii din credit noului regim, la Belgrad, dimpotrivă, s’a arătat dela început o enervare lipsită de obiectivitate, o neîncredere totală şi, mai ales, o dorinţă de intervenţiuni care ar fi putut lua caracterul de violentare şi de imixtiune în viaţa internă a unui Stat vecin. Destăinuirile ulterioare, mărturisirile involuntar scăpate în Scupştină, cu privire la convenţia de la Niş, ne-au explicat perfect deosebirea de atitudine şi de vederi între Belgrad şi Bucureşti asupra celor petrecute în Bulgaria. DE CE SE IMPUNE ROMÂNIEI O ASEMENEA ATITUDINE O concluzie? Urmează de la sine. Politica externă a României, chiar în cadrul Micei Antante, este ţinută la mai mult calm şi rezervă decât a celorlalţi aliaţi, Cehoslovacia şi Iugoslavia. Pe de o parte, prin situaţia sa, România are să se teamă mai puţin de posibilitatea încălcării tratatului de Trianon în dispoziţiile care o privesc direct, iar, pe de alta, nu are nici un interes să bruscheze Ungaria, ci, dimpotrivă, să-i arate cea mai binevoitoare atitudine. Acelaş lucru în ce priveşte Bulgaria şi pacea de la Neuilly, învinşii sunt destul de amărâţi şi nemulţumiţi, prin rezultatele războiului, pentru ca învingătorii să mai facă faţă de ei greşala jignirilor inutile. Osebit de aceasta, învingătorul, conştient de tăria cauzei sale, are datoria generozităţii faţă de învinşi. In acelaş timp, însă, România trebue să aibă prevederea de a se gândi şi la greutăţile situaţiei sale speciale, în afară de cadrul strict limitat al Micei Antante. Pe când Iugoslavia are să se teamă de Bulgaria sau Ungaria, dintre foştii inamici, iar Cehoslovacia de Ungaria şi Germania, România trebue să vegheze la eventuale atacuri sau tendinţe de revanşă din trei părţi: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. Dată fiind situaţia nesigură din imensul Stat vecin, sub regimul bolşevic, este evident că primejdia rusă, prin ea însăşi, este cu mult mai serioasă decât primejdiile dinspre partea Ungariei sau Bulgariei pe care urmăreşte să le înlăture sistemul de alianţe* al Micei Antante In comparaţie cu oricare dintre Statele europene, situaţia României este cea mai delicată întrucât trebue să de necontenit prevăzătoare şi de veghe la eventuale atacuri ce i se pot da, nu dintr’o parte sau din doua — cum este cazul altora, — ci din trei părţi: Ungaria, Bulgaria şi Rusia. De aci şi nevoia pentru ţara noastră de a se găsi, in acelaş timp, angajată în două sisteme diferite de alianţe, unul al Micei Antante destinat să facă front spre Europa centrală şi sudică, celait al alianţei cu Polonia pentru a putea face front spre Europa răsăriteană. Să mai adăugim, după toate acestea, consideraţia că, fiind un Stat de origină şi civilizaţie latină, România este ţinută să-şi verifice în tot momentul atitudinea şi acţiunea spre a nu cădea în contrazicere cu trecutul şi cu misiunea ei istorică, aci la gurile Dunării, în mijlocul popoarelor slave vecine, aliate sau duşmane? Iată pentru ce România are un rol ponderator în sânul Micei Antante, iar prezența ei a contribuit, adesea, să slăbească neîncrederea sau ostilitatea ce se arâtau de unele cabinete occidentale noului sistem politic din Europa centrală. I im» § «rin— N. &a$covid PENTRU SEZONUL de BAI DEI 50 LUMĂR Curtea de Casaţie Şi Lichidarea bunurilor inamice Când s-a votat la repezeală legea pentru lichidarea bunurilor inamice, nici n-a fost cu putinţă de a se releva toate amănuntele bizare în concepţia ei asupra lucrului judecat. Acum, că Oficiul de lichidare se adună şi îşi stabileşte programul de activitate, ies la iveală particularităţi adânc jignitoare în modul nostru de a legifera. In ultima lor şedinţă, membrii comisiunei de lichidare au discutat — după un comunicat oficial — chestia „recursului ce trebue să facă statul in lichidările cari s'au operat şi unde statul na luat parte sau a pierdut, recursul trebue făcut in termen de două luni dela promulgarea legii”. Pentru a gusta întreaga savoare a comunicatului de mai sus, trebue amintit că, după normele legale de până acum, nici nu exista recurs în Casaţie, pentru procese de asemenea natură, curtea de apel pronunţându-se în ultima instanţă. Astfel că, Intr’un proces care a trecut prin toate instanţele legale si unde statul a pierdut, acesta capătă, dreptul post festum, prin ea, cea nouă, să facă un recurs în Casaţie după un interval de patru an in care timp nu s’a gândit de loc la revendicarea sa. Mai mult. Imprevnaţii cari nici n'au ajuns în apel, sau mai bine ca acei cari au câştigat în apel căci în,doniia acestora de urmă, Statul şi-a luat dreptul de a seziza Casaţia. •K- -K” Dacă inzistăm asupra acestui exemplu cu totul straniu al retroactivităţei unei ligi o facem pentrucă acum mai mult ca oricând, România are nevoe de stabilitatea şi de continuitatea lîislativă spre a obţine concursul necesar pentru refacerea ei. I Intr’un moment când întreaga suflare românească urmăreşte cu o atenţie încordată; misiunea d-lui mi-Roma, când fiecare cuvânt ce rosteşte acolo, orice întâlnire ce-o are, sunt comentate cu însufleţire de opinia românească, perfect pătrunsă de însemnătatea coveşitoare pentru ţară a unui succes al d-lui Vintilă Brătianu, datoria noastră este să risipim prevenţiile ce au început să se manifeste într-un mod atât de regretabil în unele ziare din ţările aliate, în urma nestatorniciei legilor noastre. Lumea din afară, nu cunoaşte diferitele noastre partide politice nici diferitele cabinete române, ci un singur guvern care, de orice culoare ar fi, reprezintă Statul Român în întregimea sa. Nu concepe sistemul ca un guvern să desfacă ceea ce a făcut un alt guvern, mai ales în cazurile bine definite când legile au un caracter de contracte sinalagmatice. Altceva e o lege ce modifică un aşezământ intern al ţarei şi altceva este o lege din care rezultă investiţiuni şi drepturi câştigate pe cari nu ne e îngăduit să le călcăm în picioare. Socotim că, în momentul actual, un interes de prima ordine ne dictează să înlăturăm atmosfera de neîncredere ce ne învălue dând dovadă, prin faptele noastre, că orice drept câştigat în faţa legilor e respectat în România. * * * Deunăzi reprezentantul unei mari industrii din Bucureşti a conferit, cu privire la o nouă Întreprindere, cu un capitalist, reprezentantul unui consorţiu belgian. In cursul convorbirei, industriaşul român observă, că interlocutorul său interpretează în mod eronat o lege românească. Belgianul răspunde: Cunosc foarte bine legile, dvs., nu mi-e teamă de ele, le voi executa cu sfinţenie. „Ce que je crains ce sont vos lois futures”. Conversaţia de sus e autentică. Faţă de o asemenea stare de spirit repetăm, jignitoare şi dăunătoare intereselor ţarei, socotim că oficiul de lichidare are datoria de a proceda cu cea mai mare chibzuinţă acolo unde interesele româneşti sau ale supuşilor aliaţi sunt în joc. Să lichideze averile foştilor inamici dacă a mai rămas din ele ceva după patru ani; să, nu întindă însă mâna asupra bunurilor trecute în posesia românilor şi a aliaţilor în conformitate rfir legile i e nu fost în vigoare dela semnarea armistiţiului pană in Mai 1923. Urmărim cu tot dinadinsul stabilitatea valutară întrucât avem convingerea că e singurul mijloc de asanare a finanţelor noastre. Pentru sănătatea economică şi morală a unei ţări, stabilitatea legilor e însă şi mai importantă. Viitor împrumuturile caselor pe gaje: ■ Pentru încurajarea culturilor de grâu şi plante oleaginoase, comitetul central al Caselor de împrumut pe gaj a hotărât ca, cu începere de la 1 August a. c. să nu mai acorde împrumuturi decât numai pentru semănături de grâu şi plante oleaginoase fixând următoarele preţuri de evaluare: Pentru un hectar de grâu de toamnă lei 800; Hectarul de in şi cânepă lei 1000; Hectarul de floarea soarelui lei 1000; şi lei 600 pentru ha. de răpită■ Această măsură a fost dictată de nevoia de selecţionare în culturile ce trebuesc încurajate şi a căror sporire de producţie trebue să fie în strânsă legătură cu creditele pe care casa de gaj le pune la dispoziţia agricultorilor. Din evaluările fixate se va acorda producătorilor un împrumut de 50 la sută. In sensul celor arătate s’a trimis o circulară tuturor caselor de împrumut pe gaj din întreaga ţară. Aprovizionarea funcţionarilor i#* - *‡’ V'”’ * I--TTI.1 NIT-I -.y· 'r Sa nu se facă de Stat ci de o organizaţie proprie a funcţionarilor Celui război încoace statul are mereu de rezolvat problema valorizăm funcţionarilor săi. De câte ori a încercat s’o rezolve, de atâtea ori ea a revenit pe tapet. Sunt de abia două luni de când statul a acordat un credit de 660 milioane lei pentru sporul salariilor şi pensiunilor şi acum se simte iarăşi nevoia altui spor. Acest fenomen se produce atât pentru ca scumpetea sporeşte necontenit, cât şi pentru faptul că ori de câte ori au fost sporite salariile a urmat şi o creştere proporţională a mărfurilor. După primii ani de experienţă de după război, se convinse în principiu că nu e practic ca statul să vină în ajutorul slujitorilor lui cu urcări de salarii, ci cu procurare de articole din primă necesitate, cu preţuri, dacă nu de cost, cel puţin de en gros. Şi s’a organizat acel vast serviciu al aprovizionărei, care, din cauza relei administraţii, a dat rezultate rele atât pentru massa funcţionarilor, cât şî pentru stat.Rezultatele au descurajat—pa guvernanţi şi i-au determinat să se întoarcă la vechiul sistem de a spori salariile într’o relativă proporţie cu creşterea scumpetei. Se înţelege că s’a ajuns la aceleaşi rele rezultate. Scumpetea crescând tot mai mult, funcţionarii se găseau mereu în deficit. Descurajat de noua practică făcută guvernul actual Se gândeşte să recurgă iarăşi la aprovizionarea directă a funcţionarilor publici. De astă dată acea aprovizionare ar urma să nu mai fie făcută de Stat, ci de funcţionari înşişi, prin reprezentanţii lor. UN CREDIT DE RULEMENT Guvernul e dispus să acorde funcţionarilor un credit de rulement de 30—40 milioane cu care ei să cumpere stofe, pânzeturi, încălţăminte şi alimente dintre cele de prima necesitate. S’ar fonna o cooperativă centrală cu divizionare pe regiuni. Centrala ar fi administrată de un consiliu compus din câte un reprezentant al funcţionarilor fiecărui minister, şi un comisar controlor al guvernului. Guvernul ar interveni pe lângă industriile din ţară să furnizeze funcţionarilor, cu preţuri reduse mărfurile de care au nevoie şi în acelaş timp ar face mari înlesniri la transportul şi repartiţia acelor mărfuri. Procedând astfel statul nu riscă decât cel mult fondul de rulement ce îl va acorda, în schimb nu va mai suporta cheltueli cu întreţinerea personalului şi mai ales nu va mai avea răspunderea de modul cum se va face aprovizionarea. Acea răspundere ar reveni întreagă funcţionarilor, cari vor fi astfel obligaţi să-şi aleagă reprezentanţi pricepuţii, muncitori şi cinstiţi în consiliul de conducere al serviciului de aprovizionare. Acei reprezentanţi vor fi şi ei răspunzători faţă de cei cari îi vor alege şi orice neajuns ar fi, nu s’ar mai arunca asupra guvernului, care n’ar avea decât controlul operaţiunilor de aprovizionare. Sunt speranţe ca până într’o lună acest serviciu de aprovizionare să poată începe a funcţiona, astfel ca în vedereaUcarmei şi femeî, funcţionarii şi pensionarii să fie în măsură a se furniza cu articole de primă necesitate prin intermediul propriului lor organ de achiziţionare şi repartizare. Codin Conferinţa pentru Tanger Leafield, 29. — La ministerul afacerilor străine britanic au început azi consfătuirile luiie experţii Franţei, Spaniei şi Angliei cu privire la chestiunea Tangerului. Experţii sunt : de Beaumarchais (Franţa), Don LopezRobert marchis de la Terre Hermosa (Spania) şi Arnold Robertson, reprezentant diplomatic al Britaniei in Tanger, din partea Angliei. Scopul conferinţei este să se găsească un teren comun la bază pentru conferinţa plenară ulterioară in care se va discuta statutul Tangerului. Nu se va da nici un comunicat asupra acestei conferinţe preliminare. Vizita regală în Polonia importanţa ei politică. - Primirea Suveranilor la Varşovia şi Cracovia. -- De la trimisul nostru special în Polonia - După o călătorie obositoare de 13 zile prin regiunile istorice şi industriale ale Poloniei, am sosit la Varşovia cu patru ore înaintea tronului regal, care ducea în Capitala republicei poloneze pe Suveranii României. Vizita regală, a fost viu discutată in toate cercurile politice ale vecinei noastre și anume din mai multe puncte de vedere. Unii cei din stânga, criticau vizita regală, considerând-o drept o manifestatiune provocatoare la adresa Rusiei comuniste, iar dreapta, căuta să reliefeze cât mai mult acest pretins caracter al vizitei, spre a-l exploata în favoarea manevrelor de politică internă. Discuţiunile între cele două curente au durat până când ministrul nostru de externe d. I. G. Duca, a dat ziariştilor polonezi cuvenitele explicaţiuni asupra rostului vizitei regale, potolind furtuna cel puţin la suprafaţă şi calmând discuţiunile. D-sa a ţinut să precizeze că vizita nu este decât un simplu act de politeţă, care nu este îndreptat împotriva nici unuia din vecinii comuni. RECEPŢII SOMPTUOASE De altă parte vizita perechei regale române, cu somptuoasele recepţiuni la Zamek, (castelul regal) şi la regaţiunea română, cu fastul regal al reprezentaţiei de gală de la operă etc., a fost un prilej simbolic pentru vechea nobilime poloneză să-şi manifesteze sentimentele regaliste şi monarhice. Cu deosebire în seara plecării Suveranilor spre Cracovia, înainte de retragerea perechei regale dela Operă, elanul manifestaţiunei ce izbucnise spontan întrecea cadrul obişnuit: respectabile prinţese şi oroese, purtătoare ale unor celebre istorice nu ezitau să,-şi tjjl \ (-t UU1.I’ raiul scautâetor al scumpelor podoabe familiare pe cari le scoseseră din colbul fin al sipetelor spre a se găti cu ele, strigau transfigurate: „Vive ie Roi, vine la Reine“. In vibrarea acelor glasuri tinere şi bătrâne se percepea mai mult decât simpatia admirativă pentru Regina Maria şi pentru Regele Ferdinand... * •* * Primirea ce s’a făcut’ Suveranilor noştri în toată Polonia întrece orice închipuire. Tot portul unui popor cu aşa de bogată, tradiţie istorică şi artistică, a fost etalat de la Snyatin până la Cracovia, unde primirea în cadrul istoric al acestui Nürnberg polonez ce îşi desfăşură patria seculară a edificiilor sale la picioarele cartelului în biserica căruia odihnesc osemintele celor mai mulţi regi polonezi — a renăscut timpurile glorioase ale lui Stanislas August, „le roi soleil” al Poloniei. O trăsură, istorică din secolul al XV-lea, numai aur şî cristal, cu paji in costume corespunzătoare epocei purtând hăţurile cailor la mijlocul cortegiului deschis de cavalcada cavalerilor medievali in portul lor pitoresc şi bogat. Pretutindeni lumină, inimi palpitante, dragoste şi entuziasm. MASURILE DE PAZA întinse măsuri de pază se impuneau cu această ocazie din cauza vecinătăţii imediate a bolşevicilor, cari au la Varşovia reprezentanţă diplomatică şi reprezentanţă comercială, în afară de graniţa comună de sute de km, care nu poate fi supraveghiată decât superficial. Aparatul poliţienesc polonez a şi funcţionat impecabil in toate părţile, evitând nenorociri, cari pândeau din umbră şi împiedicând săvârşirea unor fapte criminale asupra cărora există indicii. Soarta a vrut să fiu chiar martor al unui episod dramatic, în legătură cu maşinaţiunile teroriste. Trenul nostru era singurul care preceda trenul regal, şi deci era foarte potrivit pentru prepararea „loviturei”. De aceea o parte din agenţii Siguranţei generale a Statului, in frunte cu d. subdirector Cristescu, călătoreau cu acest tren, spre a observa pe călători şi a preveni cine ştie ce încercare sinistră, ce ar scăpa vigilenţei poliţiei poloneze. DOUA PASAGERE SUSPECTE Două pasagere de clasa II-a, modest îmbrăcate, dar fără astâmpăr şi stăpânite de o enervare fără, motive imediate, au atras încă din Varşovia atenţia agenţilor siguranţei cari le-au pus sub observaţie. Cele două femei circulau mereu prin tren şi joi dimineaţa s-au adresat fără nici un motiv aparent, comandantului militar al trenului, denunţând pe agenţii Siguranţei române, ca „oameni primejdioşi”. Una din ele , blondă şi ca de vreo 25 de ani, mică de statură, şi simpatică la chip, era mai ales suspectată, deoarece semăna cu o teroristă cunoscută siguranţei noastre. Joi dimineaţa, după ce-au luat ceaiul în vagonul restaurant şi s’au văzut încadrate de personalul Siguranţei pe care duspă toate probabilităţile l au recunoscut, cea mai mare, o femee brună ca de 30 de ani, a luat o hotărâre ciudată şi care a complicat definitiv cazul. Intre Halicz şi Stanislawow, pe la orele 11 luni, ambele femei au sărit cin trenul ce înainta în plină viteză pe câmii nustiu. A sărit întâi cea brună., apoi cea blond.., după ca Încercaseră zadarnic să arunce cele două valize mari din tren. Șeful de tren, care fusese postat In vagonul ultim, spre a observa liniă in urma trenului, spre a nu se depune în mers vre-un obiect primejdios pentru trenul ce urma, şi care era cel regal, a tras semnalul de alarmă aproape simultan ca comandantul militar al trenului, care deasemenea observa cele două, femei. Trenul a stopat la vre-o 300 de metri, femeile au fost prinse şi cu toată rezistenţa lor disperată au fost urcate în vagonul cu bagaje, unde ni s’au şi dat primele ajutoare: una, cea brună, îşi fracturase piciorul drept, iar cea blondă se rănise îa cap. * * * La Stanislawow dramatica scenă de cinematograf s’a încheiat pentru noi, cele două femei, cari au refuzat să se legitimeze şi s’au opus încercărei de a fi fotografiate de fotograful ce însoţea pe subdirectorul Siguranţei, Cristescu , au fost menţinute arestate, iar bagajele lor urmau să fie îndeaproape controlate. Ce va fi stabilit poliţia poloneză, probabil că, nu vom afla niciodată, căci personalul de siguranţă română a fost îndepărtat de la cercetări. Cazul este cu atât mai interesant, cu cât după indicaţiile Siguranţei noastre una din femei, cea blondă, ar fi chiar soţia unuia din comuniştii terorişti condamnat pentru complicitate efectivă la atentatul de la Senat. Cu această vom părăsi trenul alunecos şi neclar al aventurilor misterioase, spre a păşi, începând cu numărul de mâine, la analizarea vieţii politice şi economice a Poloniei, pe baza experienţeior personale si ala datelor culese la faţa locului pe în arttidul urus reib." scut din cenuşa prigonirilor celor trei vulturi, azi înfrânţi: Rusia, Austria şi Germania.Liviu P. Masta i pri vizitarea pi platisiculei» CONSFĂTUIREA DE LA MINISTERUL DE INDUSTRIE ŞI COMERŢ Dri dimineaţă a avut loc la ministerul de industria o consfătuire cu privire la aprovizionarea populaţiei cu lemne de foc în legătură cu noul regim de export al lemnelor. Au luat parte la această consfătuire d-nui general Văitoianu ad-interim la preşedinţia consiliului şi ministru de interne, V. Sassu, ministru de industrie şi comerţ, I. Inculeţ, ministru adinterim la finanţe, dr. P. Groza, fost ministru, deputat şi preşedintele Uniunii forestiere din Ardeal şi dr. Costinescu, preşedintele comisiei interimare. Membrii guvernului au comunicat d-lui dr. P. Groza că în cazul când Uniunea forestieră din Ardeal nu-şi ia angajament formal de a furniza primăriei Capitalei cele douăzeci mii vagoane lemne de foc pe preţul de 3240 lei vagonul, atunci se va continua cu sistemul contingentării lemnelor de foc. După discuţii îndelungate s-a căzut de acord ca Uniunea forestieră din Ardeal să răspundă în scris dacă acceptă sau nu condiţiile guvernului. Sfârşitul crizei ministeriale Belgia Leafield, 29. — Criza ministrială In Belgia a luat sfârşit : d. Theunis a întreprins din na formarea cabinetului, care va rămâne aproape tot cel precedes Regularea dificultăţilor guvernului belgian este bine venită doarece înlătură cauza care în piedică progresul tratativelor petru soluţionarea chestiune! Rul In Londra se speră că în cirând va sosi şi răspunsul di Paris în chestionarul britani Starea de nesiguranţă ce exist până acum împiedica tranzacţi afacerilor şi cercurile comercial britanice doresc foarte mult să se ajungă la o rezolvare difînitivă. Guvernul britanic, acum 14 aii a adresat un chestionar guvernului francez şi din comfrescerdenţă şi cu titlu informativ a comunicat o copie de pe acest document şi guvernului din Belgia Scopul acestui chestionar est să se găsească modalitatea şi s se afle punctul de vedere al gramelor francez şi belgian asupr problemei despăgubirilor, facân pasmil un răspuns colectiv aliaţilor la nota Germaniei.