Argus, iulie 1923 (Anul 14, nr. 3056-3081)

1923-07-22 / nr. 3074

Iff It 3074 IK TARA­­In in sec 6 l­ni SSO 3 am­i tse lei tf » IU STRĂINĂTATE Un an 700 lei 6 lun 1 350 3 Eluni 200 I» *» ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : (hr. D. Stsicovici $1 S. Pauker INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator : H. F. Valentin Duminică 22 iulie 1323 a V f i \ î i 2 Lei in țară 4 * ei în StreinIta­rte P IR OUR­ILE: BUCUR­EȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 3/ 23/69 Libertatea Comerţului Când poate da rezultate bune? Ne propunem să examinăm în Cele ce urmează care simt con­diţiile esenţiale ale bunei func­ţionări a regimului economic li­beral şi să căutăm să ne dăm seama dacă şi cum pot fi împli­nite azi, la noi, aceste condiţii. Regimul economic liberal pen­­tru ca să fucţioneze cu toată am­ploarea şi Să dea toate bunele rezultate, pe care ne-am deprins să i le cunoaştem, pretinde îm­­plinirea fără excepţie a unui com­plex de condiţii, pe care le putem clasifica în trei serii. Condi­ţii economice, condiţii technice şi condiţii juridice. CONDIŢII ECONOMICE I. Prima condiţie economică este egalitatea de condiţii a tu­turor producătorilor vechi sau noul, ca şi a tuturor comercian­ţilor. Ca un corolar, regimul liberal nu se poate concepe fără supri­marea oricărui monopl de drept sau de fapt şi de aceea nici un pericol nu a ameninţat mai mult jocul liberal al forţelor econimi­­ce, chiar sub regimul capitalist fantebelic, decât monopolurile şi „înţelegerile“ realizate de către marii producători. Este oare atât de simplu c­ de uşor a realiza azi la noi în ţară această condiţie. Răspunsul trebue dat cu multă Circumspecţie. In adevăr, dacă în ceea ce priveşte acţiunea de stat libertatea ar putea fi proclamată printr’un decret tot aşa de sim­plu precum regimul bolşevic a proclamat „organizarea“ produc­ţiei, apoi tot în acelaş mod după cum organizarea producţiei cerea o extrem de complicată traducere In fapt, tot aşa şi libertatea pro­ducţiei cere posibilitatea reali­­zarei efectiva a ei. Or, această realizare nu e atât de uşoară cum s'ar părea la pri­ma vedere, fiindcă cum am spus pretinde şi egalitatea electivă de condiţii pentru întreprinzători In adevăr de pe urna întreru­perii de aproape 10 ani în activi­tatea economică constructivă, as­tăzi ţara noastră a moştenit o serie întreagă de monopoluri de fapt. Aceste monopoluri sunt consti­tuite de către toate instalaţiile e­­xistente de producţie şi chiar de comerţ şi greutatea cu care în condiţiunile de azi îşi fac loc noi­le iniţiative mai ales d­in cauza deprecierei valutare lucrează la menţinerea acestor monopoluri de fapt. Astfel fabricele noastre de za­hăr, fabricele textile şi în gene­ral industriile a căror producţiune totală e inferioară consumului ţă­rii au azi pe piaţa internă o si­tuaţie de monopol, întrucât nu­mai cu greutăţi imense şi în mod cu totul excepţional noii iniţiati­ve ar putea duce la crearea altor fabrici, care să poată rezista con­curenţei lor. Vom lămuri acest punct mai bi­ne în conexiune cu a doua condi­ţie a regimului economic liberal pe car­e o tratăm mai jos. Să ne oprim însă la un singur exemplu, în calitate neînsemnat dar care ilustrează foarte bine dificultatea pregătirei unui regim economic de desăvârşită libertate. Nu există nimeni care să nu fi plâns de specula restauran­telor în oraşele mari ca mai ales în Capitală. A da astăzi pur şi simplu libertatea preţurilor în a­­ceste restaurante ne asigură oa­re că vom ajunge la stabilirea a­­celor preţuri minime posibile pe care prin jocul său automatic le determină concurenţa? Noi cre­dem că nu. Şi aceasta pentru un motiv foarte simplu. Actualele re­staurante în Bucureşti sunt cu mult prea puţine faţă cu numă­rul sporit al populaţiei flotante a Capitalei. Ar trebui ca să exercite Capitalei. Ar trebui ca să existe o largă posibilitate de crearea a noi restaurante cu acelaşi situa­ţie şi cu acelaş inventar ca cele vechi pentru ca efectele coocuren­­ţei să înceapă în adevăr , ne Simţi. Acest lucru nu se poate însă întâmpla atât timp cât legea chi­riilor lasă libere atât de puţine idealuri mari în centrul Capitalei şi atâta timp cât vechii antrepre­nor­ mint atât de avantajaţi prin dispoziţiile ei. In afară dată de celelalte infe­riorităţi în care s’ar găsi astăzi o întreprindere nouă, ca preţul e­­norm al inventarului de prima instalaţie, legea chiriilor se urm­­ea însăşi o cauză certă care asi­gură antreprenorilor de azi un monopol de fapt Concluzia este că cel puţin le­gea chiliilor ar trebui abrogată pentru ca comerţul şi producţia să poată începe în adevăr jocul liber al concurenţei. Câtă vreme actualul regim al chiliilor men­ţine pe vechii întreprinzători în situaţia privilgiată de adevăraţi concesionari nu se poate vorbi de coborâre a preţurilor prin con­curenţă. II. Existenţa unei rezerve de capital şi energii mobile şi posi­bilitatea sa efectivă de circulare de la un domeniu economic la al­tul, întreg sistemul capitalist şi liberal se bazează pe această condiţie. După cum în ordinea geografică desfiinţarea bariere­lor interne între provincii a în­semnat cel mai mare progres al comerţului tot aşa în ordinea­­economică posibilitatea circula­ţiei repezi a capitalurilor şi a e­­nergiilor dela un domeniu de pro­ducţie la altul a însemnat pivo­tul pe care s’a clădit avântul e­­conomic modern. Legea cer­er­ii şi a ofertei regulează nu numai fixarea preţurilor pentru mărfu­rile gata de consumaţie sau pen­tru munca omenească. Ea are un rol şi mai important în sis­temul capitalist şi anume acela de a organiza distribuirea sur­plusului continuu de energie şi de capitaluri mobile, către acele ramuri de activitate economică care la un moment dat prezintă un maximum de rentabilitate. Astfel dacă într-o anumită epocă preţurile unor anumite produse se urcă considerabil şi de exem­plu, fabricatele textile devin ex­trem de scumpe, în mod automa­tic capitalurile şi energiile cir­­culante se îndreaptă către inves­­titorni noi şi noi fundaţiuni de fabrici textile, ceea ce aduce cu timpul o coborâre a preţurilor. Din nenorocire această condiţie esenţială a rezervei mobile nu e nici ori îndeplinită în ţara noa­stră. Disponibilităţi de capital mobiliar nu avem, după cum am arătat deja în co­­arele „Argusu­lui“ şi avântul creator este din atâtea motive întrerupt, şi chiar dacă mâine o nouă concepţie eco­nomică de stat ar retreri facto­rii psihologici, care animă pro­ducţia şi totuşi încă ar continua să ne lipsească factorii materiali care sunt: surplusul de capital de investiţie. Astfel se explică cum toate ra­murile noastre de producţiune AU RAMAS PE POZIŢIE adică nu şi-au mărit cu nimic aparatul lor productiv şi cum compensa­­ţia regulatoare a concurenţei în­tre diferitele ramuri de produc­ţie care cheamă capitalul mo­biliar nu s’a produs şî nu se poa­te produce. In legătură cu acea­sta trebuie să remarcăm că dacă în trecut a fost posibilă o redu­cere atât de mare a preţurilor în toate ţările, aceasta s’a datorit mai ales faptului că egalizarea şi regularea automată a distri­buţiei capitalurilor şi cu ele iniţiativelor se făcea aproape pe întinsul întregului pământ ca in­­tr’o singură mare unitate. In adevăr dacă sistemul capi­talist se putea concepe cu anu­mite graniţe protecţioniste în schimb el nu oferea obstacole circulaţiei capitalurilor interna­ţionale atunci când ele se ofereau pentru investiţii în ţările întâr­ziate economiceşte şi mai ales când se prezentau sub forma cre­ditelor private sau a împrumu­­turilor de stat. Astăzi această re­zervă mobilă a capitalului mon­dial de altă dată nu mai atinge ţara noastră şi pe de altă parte rezerva noastră proprie nu e su­ficientă pentru ca să răspundă tuturor apelurilor de capital în diferitele ramuri de producţie şi să joace astfel rolul regulator despre care am vorbit. Iată de ce credem că libertatea comerţului singură nu poate în­­smna in condiţiile de astăzi de­cât libertatea exercitării unor monopoluri de fapt pe care nu vine să Ie corecteze ca altă dată abondenţa iniţiativelor în dome­niile devenite prea rentabile. Ia­tă de ce complimentul firesc al libertăţii economice, dacă vrem să aşteptăm dela aceasta bunele efecte pe care le-am cunoscut înainte de război, este libertatea întrărei capitalului străin şi chiar încurajarea şi atragerea aces­tuia. In legătură cu aceasta regimul vamal protecţionist pe care îl ad­mitem în mod hotărît pentru fa­za noastră de desvoltare, poate ajunge la o foarte periculoasă deviaţie. In adevăr fără a reexeta teoriile clasice bine cunoscute putem spune că scopul protecţio­­nismului e în esenţă desvoltarea întreprinderilor noi de producţie naţională. Când însă din motive atât de puternice ca lipsa capitalului mobiliar naţional sau împiedeca­rea circulaţiei şi stabilirei libere a capitalului mondial iniţiativele noi nu sunt posibile, atunci re­gimul protecţionist devine nu­mai un instrument de opresiune a consumatorului şi de întărire a monopolurilor interne de fapt. Din nenorocire aceasta este si­tuaţia noastră şi de aceia ceea ce ne trebuie, atâta vreme cât nu vom crea condiţiile generale care să facă în adevăr posibilă funda­rea de noui întreprinderi nu e­­ste indicat la noi decât un pro­tecţionism moderat de conser­vare iar nu un protecţionism ac­centuat de stimulare. Din tot ceia ce am spus credem că nu e nevoie să mai subliniem părerea noastră, după care nu­mai un regim economic de liberă circulaţie indispensabilă jocului concurenţei s’ar putea împăca cu un protecţionism accentuat. CONDIŢII TECHNICE Regimul economic liberal­ pretin­de o dezvoltare te­hnică desăvâr­şită a mijloacelor de comunicaţie în interiorul unei ţări cât şi în le­gătura sa cu exteriorul. Acest lu­cru a fost de altfel atât de bine în­­eles de generaţia dinaintea noa­stră care a dat căilor ferate şi por­turilor noastre importanţa pe care în adevăr o merită. Fără comuni­caţii în perfectă stare şi relativ eftine nu se poate concepe însă o e­galizare a preţurilor aceloraş măr­,­furi în interiorul unei ţări şi astfel acordarea comerţului liber nu duce­a rezultatul clasic al stabilirei unor preţuri minimale dictate de legea ofertei ş­i a cererei. Astfel de exemplu în situaţia de azi, produse care în unele re­giuni ale ţarei sunt destul de eftine, nu pot fi transportate la Bucu­reşti, unde sunt până la de 3 ori mai scumpe. După datele oficiale din 1922, pe când 1 legr. de ceapă costă 1,93 lei la Suceava, costa 4.12 lei la Bucureşti şi 6.02 lei la Bălţi ! Şi pe când 1 kgr. de, po­rumb costă 2.30 lei la Bălţi sau la Chişinău, costă, 3.76 lei la Bucu­reşti ! O mai mare anomalie nu se poate închipui ! In zadar vom aştepta, dar bu­nele rezultate ale comerţului liber, atâta vreme cât căile noastre fe­rate vor fi în starea de insuficien­ţă de azi. Restabilirea căilor fe­rate şi mai mult de­cât atât, com­­plectarea reţelei lor şi utilizarea lor corespunzător nouilor nevoi ale traficului intern şi extern sunt condiţia esenţială pentru a da efi­cacitate libertăţii comerţului. Fără această condiţie, libertatea comerţului ar lucra în mod izolat la nivelarea preţurilor în cuprinsu unor regiuni restrânse, în care cir­culaţia externă se poate face cu u­­şurinţă, dar nu ar duce nici­odată la acea înlesnire generală a vieţei consumatorului, pe suprafaţa în­­tregei ţări cu care erau deprinşi înainte de război. ;■"-A", \ 0-_— Rezultat al urcării taxelor la import • Taxele vamale întrec de două şi trei ori preţul de cumpărare al mărfurilor Un exemplu la Cluj La vama Cluj s’a licitat în ziua de 17 ort. o cantitate însemnată de mărfuri de lux importate din străinătate, pe cari importatorii nu le-au scos fiind că taxa va­mală întrecea de două ori pre­‘­­ul de cumpărare al mărfurilor. Adunându-se mai mulţi ne­gustori la licitaţia, care s’a ţinut pentru a treia sau a patra oară, suma oferită pentru aceste măr­furi abia după multe stăruinţe a atins 325.000 lei, şi pe urmă s’a găsit totuşi o firmă care a dat 430.000 lei, între mărfuri fiind multe articole foarte căutate. URMĂRILE TAXELOR VAMA­LE EXAGERATE Faptul de mai sus, deşi s-ar crede că nu prezintă nici o im­portanţă, este menit totuşi să arunce o lumină asupra celor ce urmează exagerării­ taxelor va­male ale articolele importante. Vameşii de la Cluj se mirau cum se poate oferi numai 325000 lei pentru o cantitate de articole de lux, pentru care singură taxa vamală reprezintă o sumă de 700.000 lei. Negustorii au lămurit că preţul oferit de ei este egal preţului cu care pot cumpăra azi pe piaţa internă aceleaşi măr­furi de lux, tot de provenienţă străină, aşa că nu pot să plăteas­că la licitaţie împătrit mărfuri ce le-ar putea aduce de la Bucu­reşti sau din altă parte a ţării cu un sfert din preţ. CUM SE EXPLICA FAPTUL Explicaţia este simplă şi cel ce trage ponoasele nu este altul decât statul* fAxându-se taxe prea mari la importul mărfuri­lor de lux, cari dacă ar fi aduse pe cale dreaptă ar costa cu patru sute la sută mai n­ult, aceleaşi mărfuri pătrund în ţară pe căi lăturalnice fiind sustrase taxe­lor vamale. Comerţul acesta fiind mai rentabil s’a creiat o serie întreagă de negustori şi importatori de ocazie şi „cu le­gături”, căci negustorii de me­serie şi firmele sau casele de im­port nu-şi riscă existenţa prin asemenea încercări primejdioa­se. Astfel statul, care urmărea să câştige înzecit dela taxele va­­male se pomeneşte că i s’au tăiat şi din veniturile de până aci, adecă dinainte de fixarea actu­alului tarif vamal. Vina o poartă tot statul care urmăreşte scopuri pe cari nu es­te în stare să le ducă la înde­plinire n­eavând organe executi­ve de încredere. Astfel contra­bandele sunt in plină desvoltare şi dacă lucrurile vor merge la fei la ce mai e nevoie de vămile statului când „vămile cuculu”, funcţionează atât de excelent şi ne mai au şi avantajul să con­tribuie la ieftinirea traiului. Chiar dacă nu s’ar practica contrabandele pe o scară aşa de întinsă, cum se întâmplă astăzi, tot statul nu ar avea mult de câştigat, deoarece atunci ar­ fi zilnic cazurile de la vama între­ I­pozite Cluj, când negustorii ne­­­­fiind în stare să plătească ta­­­­xele vamale cari sunt îndoite şi întreite faţă de preţul de cum­­­­părare al mărfii ar renunţa la ’'Scoaterea ei de la vamă. Astfel statul tot nu are nimic de câş­tigat de aici. Căci în cazul când negustorii ar plăti taxele vama­le aşa exagerate cum sunt, cum şi-ar plasa mărfurile cu preţuri întreite, IMPORTUL 91 VALUTA Dacă statul urmăreşte împie­decarea ieşiri din ţară a valutei în schimbul mărfurilor de lux, aceasta s’ar fi putut obţine nu­mai prin complecta prohibire a importului mărfurilor de lux. In cazul acesta ar fi avut posibili­­tatea de control. Restrângere, re­glementare sau majorare de taxe vamale sunt toate numai uşiţe de scăpare, cam­ la noi, este ştiut cum se respectă şi cum se aplică, nu de cătr­e negustor*, care e na­tural să-şi servească’ interesele sale, ci de către organele stătu-, lui, cari au devenit aşa de pu­ţin rezistente celor mai mici ten­tative. Exemple avem destule. Aproape zilnic se descopere câte o contrabandă! Şi câte vor, fi ce­le ce nu sunt descoperite. alavram Mil*«*! Manoilescu listarea lui Rădici Viena, 20. (Rador). — După ştiri din Belgrad, fruntaşul croat Ră­dici, ar f fost arestat pentru că în­­tr’un discurs ţinut la Agram în ziua de 14 Iulie ar­a îndemnat pe ţăranii croaţi la revoluţie şi ar fi adus injurii reginei Jugoslaviei. Presa din Belgrad cere grabnica judecare a lui Rădici. Recolta în Franţa Havas anunţă că recolta ac­tuală în Franţa este cât se poa­te de frumoasă. Singur porum­bul a suferit întrucâtva din cau­za secetei. Ovăzul şi grâul sunt splendide şi gata de secerat. Fâ­­neţele se prezintă de asemenea foarte bine. Viile au profitat foar­te mult de căldură şi se poate spune cu siguranţă că recolta vinului în anul acesta întrece spe­ranţele cultivatorilor. Pregătiri pentru conferinţa tarilor de raiuri din Cluj Camera de comerţ şi industrie din Cluj face pregătiri pentru o mare consfătuire generală a Ca­merelor de comerţ din întreaga ţară, ce va avea loc la Cluj, în ziua de 5 August. Cu această ocazie se vor discu­ta o serie de probleme, cari pri­vesc de aproape viaţa economică a­ ţării. Camerele de comerţ şi industrie din Ardeal şi Banat prin reprezentanţii lor vor expune în a­­mănunţime situaţia diferitelor ra­muri ale vieţii economice din aces­te ţinuturi făcând o serie de propu­neri, ce vor fi înaintate la Bucu­reşti. Camera de comerţ din Cluj, pregăteşte un referat asupra situa­ţiei cretate comerţului prin legea contra speculei, arătând cu dovezi, palpabile, că această lege îndrumă in­direcţii opuse scopurilor urmă­rite de făuritorii acestei legi. Anglia şi alinarea plăţilor în siiuate Intr’o corespondenţă trimisă din Bucureşti mare­ reviste eco­nomice din Londra „The Econo­mist’” vorbind de leggea relativă la amânarea datoriilor comer­ciala în străinătate, coresponden­tul spune că foarte mulţi credi­tori străini s’au declarat gata să reducă o parte din valoarea crean­țelor, preferând o regulare ime­diată a acestor creanţe chiar ca pierderi decât să vază intinzân­­du-se un moratoriu cu scadență aşa de lungă pentru debitori. Datoria flotantă a Germaniei In primele 10 zile ale lunei iu­lie, datoria flotantă a Germaniei a sporit cu 6000 miliarde, atin­gând în total 28.000 miliarde. Cer­curile financiare germane sunt din ce în ce mai sceptice întrucât priveşte posibilitatea continuă­­rii resistenţei pasive, ele îşi pun nădejde în sprijinul britanic­ fem­ma servu­lui militar în Sevi Belgrad, 20. — Parlamentul a votat ,astăzi, cu 154 voturi con­tra 30, noua lege militară. Prin această lege, serviciul militar se găseşte redus de la 2 ani la 18 luni. Legea mai prevede o redu­cere până la 9 luni pentru stu­denţi şi fiii cei mai în vârstă care trebue să susţină familia lor.­­ Soldele ofiţerilor şi subofiţeri­lor sunt de asemenea considera­bil sporite. Canalul Sulina ADÂNCIMEA ÎMBUCĂTURII Corespondentul nostru din Suli­­na ne comunică că după sondajele făcute de Serviciul idraulic C. E. D. s’a raportat că adâncimea în ca­nalul­ dragat (în curs de dragare) este de 20 picioare. Rezultatul acestei noui adâncimi a fost afișat la toate birourile pilo­tajului fluvial şi de bară precum şi a­farul Observator de la îmbucă­tură. Intre timp, dela deal trecând di­rect spre îmbucătură vaporul en­glez „Quernmore“ al Societăței Fumes Withy“ cu un calaj de 18 lum. picioare a atins fundul pe toa­tă lungimea canalului prin care cu mare greutate a putut eși la adânc. In interesul marinelor comerciale în general, printre care este anga­jată și marina noastră care copntri­­bue cu multe milioane, ar trebui ca cei în drent să studieze de aproape la farul Observator de la Imbucă- Su’inei. Este o chestiune de interes vital pentru tară, căutându-se ca guver­nul să asigure navigabilitătei vin­u­­ri’or Pe acest canal toată sigur; ; rv comportă drepturile natural ; ‘n'ei, întâiul stat rivera, gurile Dunărei. Codificarea Codului de Comerţ Analiza provenind noului Cod de Comerţ italian în raport cu necesitatea refor­merei legislaţiei noastre comerciale Oferta. In codul comercial în vi­goare prima chestiune tratată în tit­lul obli­gaţ­iunelor comerciale este aceia referitoare la oferta între per­­soane îndepărtate (art 36 și 37 cod. com. it., 85—39 rom.); în proectul co­­duilui comercial italian , oferta nu mai figurează în acest titlu, ci în car­tea III (contarcte comreciale). Această dispoziţie ni se pare logică deoarece oferta e îndreptată destinatarului în scopul încheerei unui contract și prin urmare, ea constituind prima fază în perioada contractărei, locul ei nu în perioada contractărei, locul ei nu poate fi decât în capitolul contrac­telor comerciale. Art. 425 și 426 din proeet cam­ ab­sorb art. 36 şi 37 cod. com. it. conţin multe deosebiri de text, dar mai ales importante inovaţiuni. înainte de a intra în analizarea lor, socotim util să deschidem o paranteză asupra aşa zisei responsabilităţi precontractuale, derivată din ruperea nejustificată a tratativelor, care însoţesc aproape întotdeauna încheerea contractelor fie civile, fie comerciale. Teoria responsabilităţei precontrac­tuale s-a pus pentru prima oară în Italia şi spre surprinderea tuturora a fost adoptată cu entuziasm de una­nimitatea instanţelor, ceiace ne în­vederează că ea corespunde unei rea­le ncesităţi în activitatea comercială in genere. Intr’adevăr încheerea de­finitivă a oricărui contract e pre­cedată mai întotdeauna de o serie de tratative maî mult sau maî pur­ţin laborioase după importanţa o­­biectului contractului. Sunt astfel contracte a căror perfectare reclamă o perioadă, preformativă lungă, cu studii, cercetări, expertize, care în ul­tima esenţă se traduc în spese a­­preciabile de ex.: vânzarea unei în­­reprinderi, cesiunea unei exploatări etc. Aşa fiind, e foarte logic ca in timpul tratativelor fiecare din părţi să se inspire din cea mai desăvâr­şită bună credinţă şi Încredere reci­procă. Ori in fapt, partea care pro­pune tratativele punându-se la adă­postul "dreptului său necontestat de a le rupe oricând, de cele mai multe ori abuzează de acest drept in dau­na celeilalte părţi, fără a răspunde de cheltuelila ocazionata de aceste tratative. Cum însă responsabilitatea pre­­contractuală răspunde unui interes social important, deoarece echitatea comercială reclamă seriozitate şi bună credinţă in relaţiile de afaceri, credem că ar fi post necesar ca în proectul noului cod să se introducă o dispoziţiune prin care să se în­grădească dreptul părţilor de a rupe tratativele. Natural nu nebue să întindem aplicarea unei atari dispo­­ziţiunî în cazurile in care ruperea tratativelor e legitimă, cum ar fi in­solvabilitatea celeilalte părţi; s’ar impune însă, aplicarea ei când rupe­rea e nelegitimă de ex.: afacerea nu mai convine iniţiatorului sau acesta refuză să mai trateze cu cealaltă par­te pentru consideraţiuni de ordin personal, etc. O primă modificare de formă adu­să art. 36 cod. com. it. este elimina­rea distincţiunei, care se face în a­­cest articol între ofertele dintre per­soane prezente şi persoane îndepăr­tate pentru motivul că oferta poate foarte bin e®ă fie emisă și unul des­­tinatar prezinte; singura deosebire între cele două oferte este aceia că locul și timpul când se perfectează contractul diferă de la un caz la al­tul. Aceasta e numai deosebire de circumstanţă şi nu schimbă câtuşi de puţin natura­l efectele juridice ale o­­fertei, ea fiind tina şi aceeaşi în esen­ţa eui­. O altă modificare de text consistă în Înlăturarea deosebirei dintre con­tractele unilaterale şi bilaterale pe care o face art. 36 aliniatul ultim, dispunâd că în contratele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa destinata­­rului. Aceasta nu înseamnă că con­tractele bilaterale nu pot să fie obli­gatorii abia ajunsă oferta la cunoş­tinţa destinatarului, căci emitentul n’are de t* teze de clauza irevocabilităţei sau să ceară destina­tarului execuţia imediată a contrac-1) Vian­te, droit com. vol. IV Nr. 1510. tutlui pentru ca propunerea să aibă un caracter obligatoriu; şi atunci în locul art. 36 c. com. it. ultimul ali­niat, susceptibil de un înţeles ambi­guu, Vivante, relatând ofertei, a modificat sus zisul articol In felul ur­­mător: „când emitentul se obligă să menţină fermă oferta pentru un timp oarecare sau aceasta rezultă din na­tura afacere!, revocarea ei înainte de scadenţa termenului, nu impedi­­că perfectarea contractului“, (art. 425 al. V proect), înglobând prin urmare, în această unică dispoziţiune ambele feluri de contracte. In ceia ce priveste locul unde se in­­chee contractul, conform regui­ei in vigoare, el este acela unde se va găsi emitentul în momentul în ca­re primește acceptarea destinataru­lui; această soluţie e explicabilă prin aceia că orice contract se in­dice în momentul şi în locul unde vi­dţele contractului­ se întâlnesc ,şi se integrează, atâta vreme cât e ver­­i­­i la contracte sinalagmatice în a cceptarea e necesară.­­C­­ î, emitentul dispensează pe desti­n* execuția imediată a contrac­tului, acel concursum voluntatum se realizează la destinatar şi prin um­­­or­ contractul se perfectează în locul în care se va găsi acesta*. Art. 125 din proect tranşează acea­stă problemă în sensul că hotărăşte ca loc de încheere al contractelor bilaterale cu execuţie imediată a­­cela unde destinatarul Începe exe­cute*"'" Utilitatea acestei dispoziţîunî 8« răsfrânge numai asupra destinata­rului întrucât va beneficia de compe­­tinţa judecătorească a locului în care se găseşte, în ceea ce priveşte executarea contractului. *** Codul comercial in vigoare nu pre­vede nici o dispoziţiune In caz de moarte a emitentului, lăsând în gri­ja doctrinei şi jurisprudenţeî rezol­varea chestiunii, dacă oferta se re­­voacă sau nu prin survenirea aces­tui eveniment Majoritatea autorilor s’a pronunţat în contra succesibilită­ţii ofertei, ceia­ce constitue o soluţie inechitabila si nejuridică deoarece dacă prin ea se clarifică situaţiunea ofertantului, ră­mâne însă nerezolvat celălalt aspect al problemei: poziţia de­stinatarului faţă de ofertă, in posesia căreia se găseşte, in cazul când necunoscând evenimentul mortel a păşit la execu­tarea de bună credinţă a contractu­lui. Raţiunea pentru care doctrina susţine teza netransmisilităţii ofertei este aceia că propunerea constituind o simplă expectativă in patrimoniul­ defunctului nu poate să fie integrată­ de masa succesorală formată din­­ de­bite şi credite reale; că oferta având un caracter personal nu poate pro­duce efect decât între părţile de ori­­gină şi­ numai după ce părţile şi-au­ schimbat rolul de oferent şi destina­tar în acele de părţi contractante prin aceptarea ofertei; natural in a­­cest caz ele pot fi substituite de alte persoane fiind vorba de astă dată d® executarea unui contract perfect Pentru aceasta proponenta nu poate ceda­ altei persoane riscurile legate de oferte sa si nici destinatarul a o transmite altora spre acceptare, de unde concluzia că ea nu poate să for­­meze obiectul unei transmisibilităţî acreditare. Aceste raţionamente seducătoare ar fi plauzibile dacă toate ofertele ar a­­vea un caracter personal, cum Insă majoritatea ofertelor vizează realiza­rea unui beneficiu economic, consi­­deraţiunele de mai sus nu se mai pot susţine. Aceste oferte constituesc o valoare reală în patrimoniul autoru­lui conţinând drepturi si obligaţiuni economice născânde şi ca atare ur­mează a fi garantate de personalita­tea patrimonială a emitentului si a face obiectul unei transmisiuni ere­ditare, moştenitorii continuând per­soana juridică şi economică a luî preajuns, asumând în masa succeso­rală şi riscurile şi expectativele re­zultate din ultima lui activitate. Art. 420 din proect acceptă ultima soluţiune dispunând: „ofertele făcute de un comerciant In exerciţiul comer­ţului său rămân In vigoare In caz de moarte sau incapacitate, afară da cazul când ar rezulta contrariu din­­trio clauză expresă sau din natura afacere!“. Această dispoziţiune per­mite acea continuitate atât de nece­sară In activitatea comercială lă­sând Insă multe chestiuni adiacente nerezolvate cum ar fi: cazul când e­­mitentul iasă erezi necomercianti sau numai unul dintre ei comercianţî;dacă moartea aferentului trebue adusă la cunoştinţa destinatarului; dacă ere­dere de care se apropie oferta trebuie să îndrepte destinatarului o alta în numele lui personal, etc. Pentru aceleaşi motive oferta sa menţine şi In caz de incapacitate a aferentului, deoarece reprezentantul său legal integrând şi complectând voinţa juridică a interzisului conti­nuă să administreze patrimoniul a­­cestuia, In care se cuprind forțamen­­te toate actele făcute de interzis Îna­inte de incapacitate, deci și ofertă. Art. 429 din proect dispensează pe eredere sau reprezentantul legal al a­­ferentului de a emite o altă ofertă, menținând „In vigoare“ pe cea ve­che, ceiace însă nu prejudiciază drep­tul pe care l-ar avea eredere sau cu­ratorul de a revoca oferta până la momentul perfectăm! desigur Insă cu corelativul acţiune! In daune la caz când aceptantul ar fi început e­­xecutarea ofertei. Aşa fiind, chiar dacă legiuitorul nostru viitor in con­trazicere cu art. 429 din proect şi de acord cu doctrina care consideră o­­ferta revocabilă ipso jure în momen­tul morte­ sau incapacitatea autoru­lui ei, ar dispune la acest sens totuşi nu va putea lipsi pe acceptant de ac­ţiunea de diaune, ca urmare logică a revocărei ofertei la urma acestor e­­venimente. #** In legătură cu discuțiunea urmată până aci, credem util să analizăm pe scurt consecinţele pe care te com­portă moartea sau incapacitatea des­tinatarului, articolul 429 neprevăzând nimic În această privință. — Două sunt ipotezele ce se pot prevedea: 1) moartea sau Incapacita­tea destinatarului survine după trans­miterea ofertei1 însă înainte de ac­ceptarea ei. In acest caz poate erede­te său să accepte In mod valabil o­­ferta și această acceptare leagă pe p­atru continuarea în pagina Jl-a **»

Next