Argus, iulie 1923 (Anul 14, nr. 3056-3081)
1923-07-22 / nr. 3074
Iff It 3074 IK TARAIn in sec 6 lni SSO 3 ami tse lei tf » IU STRĂINĂTATE Un an 700 lei 6 lun 1 350 3 Eluni 200 I» *» ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori : (hr. D. Stsicovici $1 S. Pauker INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator : H. F. Valentin Duminică 22 iulie 1323 a V f i \ î i 2 Lei in țară 4 * ei în StreinItarte P IR OURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 3/ 23/69 Libertatea Comerţului Când poate da rezultate bune? Ne propunem să examinăm în Cele ce urmează care simt condiţiile esenţiale ale bunei funcţionări a regimului economic liberal şi să căutăm să ne dăm seama dacă şi cum pot fi împlinite azi, la noi, aceste condiţii. Regimul economic liberal pentru ca să fucţioneze cu toată amploarea şi Să dea toate bunele rezultate, pe care ne-am deprins să i le cunoaştem, pretinde împlinirea fără excepţie a unui complex de condiţii, pe care le putem clasifica în trei serii. Condiţii economice, condiţii technice şi condiţii juridice. CONDIŢII ECONOMICE I. Prima condiţie economică este egalitatea de condiţii a tuturor producătorilor vechi sau noul, ca şi a tuturor comercianţilor. Ca un corolar, regimul liberal nu se poate concepe fără suprimarea oricărui monopl de drept sau de fapt şi de aceea nici un pericol nu a ameninţat mai mult jocul liberal al forţelor econimice, chiar sub regimul capitalist fantebelic, decât monopolurile şi „înţelegerile“ realizate de către marii producători. Este oare atât de simplu c de uşor a realiza azi la noi în ţară această condiţie. Răspunsul trebue dat cu multă Circumspecţie. In adevăr, dacă în ceea ce priveşte acţiunea de stat libertatea ar putea fi proclamată printr’un decret tot aşa de simplu precum regimul bolşevic a proclamat „organizarea“ producţiei, apoi tot în acelaş mod după cum organizarea producţiei cerea o extrem de complicată traducere In fapt, tot aşa şi libertatea producţiei cere posibilitatea realizarei efectiva a ei. Or, această realizare nu e atât de uşoară cum s'ar părea la prima vedere, fiindcă cum am spus pretinde şi egalitatea electivă de condiţii pentru întreprinzători In adevăr de pe urna întreruperii de aproape 10 ani în activitatea economică constructivă, astăzi ţara noastră a moştenit o serie întreagă de monopoluri de fapt. Aceste monopoluri sunt constituite de către toate instalaţiile existente de producţie şi chiar de comerţ şi greutatea cu care în condiţiunile de azi îşi fac loc noile iniţiative mai ales din cauza deprecierei valutare lucrează la menţinerea acestor monopoluri de fapt. Astfel fabricele noastre de zahăr, fabricele textile şi în general industriile a căror producţiune totală e inferioară consumului ţării au azi pe piaţa internă o situaţie de monopol, întrucât numai cu greutăţi imense şi în mod cu totul excepţional noii iniţiative ar putea duce la crearea altor fabrici, care să poată rezista concurenţei lor. Vom lămuri acest punct mai bine în conexiune cu a doua condiţie a regimului economic liberal pe care o tratăm mai jos. Să ne oprim însă la un singur exemplu, în calitate neînsemnat dar care ilustrează foarte bine dificultatea pregătirei unui regim economic de desăvârşită libertate. Nu există nimeni care să nu fi plâns de specula restaurantelor în oraşele mari ca mai ales în Capitală. A da astăzi pur şi simplu libertatea preţurilor în aceste restaurante ne asigură oare că vom ajunge la stabilirea acelor preţuri minime posibile pe care prin jocul său automatic le determină concurenţa? Noi credem că nu. Şi aceasta pentru un motiv foarte simplu. Actualele restaurante în Bucureşti sunt cu mult prea puţine faţă cu numărul sporit al populaţiei flotante a Capitalei. Ar trebui ca să exercite Capitalei. Ar trebui ca să existe o largă posibilitate de crearea a noi restaurante cu acelaşi situaţie şi cu acelaş inventar ca cele vechi pentru ca efectele coocurenţei să înceapă în adevăr , ne Simţi. Acest lucru nu se poate însă întâmpla atât timp cât legea chiriilor lasă libere atât de puţine idealuri mari în centrul Capitalei şi atâta timp cât vechii antreprenor mint atât de avantajaţi prin dispoziţiile ei. In afară dată de celelalte inferiorităţi în care s’ar găsi astăzi o întreprindere nouă, ca preţul enorm al inventarului de prima instalaţie, legea chiriilor se urmea însăşi o cauză certă care asigură antreprenorilor de azi un monopol de fapt Concluzia este că cel puţin legea chiliilor ar trebui abrogată pentru ca comerţul şi producţia să poată începe în adevăr jocul liber al concurenţei. Câtă vreme actualul regim al chiliilor menţine pe vechii întreprinzători în situaţia privilgiată de adevăraţi concesionari nu se poate vorbi de coborâre a preţurilor prin concurenţă. II. Existenţa unei rezerve de capital şi energii mobile şi posibilitatea sa efectivă de circulare de la un domeniu economic la altul, întreg sistemul capitalist şi liberal se bazează pe această condiţie. După cum în ordinea geografică desfiinţarea barierelor interne între provincii a însemnat cel mai mare progres al comerţului tot aşa în ordineaeconomică posibilitatea circulaţiei repezi a capitalurilor şi a energiilor dela un domeniu de producţie la altul a însemnat pivotul pe care s’a clădit avântul economic modern. Legea cererii şi a ofertei regulează nu numai fixarea preţurilor pentru mărfurile gata de consumaţie sau pentru munca omenească. Ea are un rol şi mai important în sistemul capitalist şi anume acela de a organiza distribuirea surplusului continuu de energie şi de capitaluri mobile, către acele ramuri de activitate economică care la un moment dat prezintă un maximum de rentabilitate. Astfel dacă într-o anumită epocă preţurile unor anumite produse se urcă considerabil şi de exemplu, fabricatele textile devin extrem de scumpe, în mod automatic capitalurile şi energiile circulante se îndreaptă către investitorni noi şi noi fundaţiuni de fabrici textile, ceea ce aduce cu timpul o coborâre a preţurilor. Din nenorocire această condiţie esenţială a rezervei mobile nu e nici ori îndeplinită în ţara noastră. Disponibilităţi de capital mobiliar nu avem, după cum am arătat deja în coarele „Argusului“ şi avântul creator este din atâtea motive întrerupt, şi chiar dacă mâine o nouă concepţie economică de stat ar retreri factorii psihologici, care animă producţia şi totuşi încă ar continua să ne lipsească factorii materiali care sunt: surplusul de capital de investiţie. Astfel se explică cum toate ramurile noastre de producţiune AU RAMAS PE POZIŢIE adică nu şi-au mărit cu nimic aparatul lor productiv şi cum compensaţia regulatoare a concurenţei între diferitele ramuri de producţie care cheamă capitalul mobiliar nu s’a produs şî nu se poate produce. In legătură cu aceasta trebuie să remarcăm că dacă în trecut a fost posibilă o reducere atât de mare a preţurilor în toate ţările, aceasta s’a datorit mai ales faptului că egalizarea şi regularea automată a distribuţiei capitalurilor şi cu ele iniţiativelor se făcea aproape pe întinsul întregului pământ ca intr’o singură mare unitate. In adevăr dacă sistemul capitalist se putea concepe cu anumite graniţe protecţioniste în schimb el nu oferea obstacole circulaţiei capitalurilor internaţionale atunci când ele se ofereau pentru investiţii în ţările întârziate economiceşte şi mai ales când se prezentau sub forma creditelor private sau a împrumuturilor de stat. Astăzi această rezervă mobilă a capitalului mondial de altă dată nu mai atinge ţara noastră şi pe de altă parte rezerva noastră proprie nu e suficientă pentru ca să răspundă tuturor apelurilor de capital în diferitele ramuri de producţie şi să joace astfel rolul regulator despre care am vorbit. Iată de ce credem că libertatea comerţului singură nu poate însmna in condiţiile de astăzi decât libertatea exercitării unor monopoluri de fapt pe care nu vine să Ie corecteze ca altă dată abondenţa iniţiativelor în domeniile devenite prea rentabile. Iată de ce complimentul firesc al libertăţii economice, dacă vrem să aşteptăm dela aceasta bunele efecte pe care le-am cunoscut înainte de război, este libertatea întrărei capitalului străin şi chiar încurajarea şi atragerea acestuia. In legătură cu aceasta regimul vamal protecţionist pe care îl admitem în mod hotărît pentru faza noastră de desvoltare, poate ajunge la o foarte periculoasă deviaţie. In adevăr fără a reexeta teoriile clasice bine cunoscute putem spune că scopul protecţionismului e în esenţă desvoltarea întreprinderilor noi de producţie naţională. Când însă din motive atât de puternice ca lipsa capitalului mobiliar naţional sau împiedecarea circulaţiei şi stabilirei libere a capitalului mondial iniţiativele noi nu sunt posibile, atunci regimul protecţionist devine numai un instrument de opresiune a consumatorului şi de întărire a monopolurilor interne de fapt. Din nenorocire aceasta este situaţia noastră şi de aceia ceea ce ne trebuie, atâta vreme cât nu vom crea condiţiile generale care să facă în adevăr posibilă fundarea de noui întreprinderi nu este indicat la noi decât un protecţionism moderat de conservare iar nu un protecţionism accentuat de stimulare. Din tot ceia ce am spus credem că nu e nevoie să mai subliniem părerea noastră, după care numai un regim economic de liberă circulaţie indispensabilă jocului concurenţei s’ar putea împăca cu un protecţionism accentuat. CONDIŢII TECHNICE Regimul economic liberal pretinde o dezvoltare tehnică desăvârşită a mijloacelor de comunicaţie în interiorul unei ţări cât şi în legătura sa cu exteriorul. Acest lucru a fost de altfel atât de bine îneles de generaţia dinaintea noastră care a dat căilor ferate şi porturilor noastre importanţa pe care în adevăr o merită. Fără comunicaţii în perfectă stare şi relativ eftine nu se poate concepe însă o egalizare a preţurilor aceloraş măr,furi în interiorul unei ţări şi astfel acordarea comerţului liber nu ducea rezultatul clasic al stabilirei unor preţuri minimale dictate de legea ofertei şi a cererei. Astfel de exemplu în situaţia de azi, produse care în unele regiuni ale ţarei sunt destul de eftine, nu pot fi transportate la Bucureşti, unde sunt până la de 3 ori mai scumpe. După datele oficiale din 1922, pe când 1 legr. de ceapă costă 1,93 lei la Suceava, costa 4.12 lei la Bucureşti şi 6.02 lei la Bălţi ! Şi pe când 1 kgr. de, porumb costă 2.30 lei la Bălţi sau la Chişinău, costă, 3.76 lei la Bucureşti ! O mai mare anomalie nu se poate închipui ! In zadar vom aştepta, dar bunele rezultate ale comerţului liber, atâta vreme cât căile noastre ferate vor fi în starea de insuficienţă de azi. Restabilirea căilor ferate şi mai mult decât atât, complectarea reţelei lor şi utilizarea lor corespunzător nouilor nevoi ale traficului intern şi extern sunt condiţia esenţială pentru a da eficacitate libertăţii comerţului. Fără această condiţie, libertatea comerţului ar lucra în mod izolat la nivelarea preţurilor în cuprinsu unor regiuni restrânse, în care circulaţia externă se poate face cu uşurinţă, dar nu ar duce niciodată la acea înlesnire generală a vieţei consumatorului, pe suprafaţa întregei ţări cu care erau deprinşi înainte de război. ;■"-A", \ 0-_— Rezultat al urcării taxelor la import • Taxele vamale întrec de două şi trei ori preţul de cumpărare al mărfurilor Un exemplu la Cluj La vama Cluj s’a licitat în ziua de 17 ort. o cantitate însemnată de mărfuri de lux importate din străinătate, pe cari importatorii nu le-au scos fiind că taxa vamală întrecea de două ori pre‘ul de cumpărare al mărfurilor. Adunându-se mai mulţi negustori la licitaţia, care s’a ţinut pentru a treia sau a patra oară, suma oferită pentru aceste mărfuri abia după multe stăruinţe a atins 325.000 lei, şi pe urmă s’a găsit totuşi o firmă care a dat 430.000 lei, între mărfuri fiind multe articole foarte căutate. URMĂRILE TAXELOR VAMALE EXAGERATE Faptul de mai sus, deşi s-ar crede că nu prezintă nici o importanţă, este menit totuşi să arunce o lumină asupra celor ce urmează exagerării taxelor vamale ale articolele importante. Vameşii de la Cluj se mirau cum se poate oferi numai 325000 lei pentru o cantitate de articole de lux, pentru care singură taxa vamală reprezintă o sumă de 700.000 lei. Negustorii au lămurit că preţul oferit de ei este egal preţului cu care pot cumpăra azi pe piaţa internă aceleaşi mărfuri de lux, tot de provenienţă străină, aşa că nu pot să plătească la licitaţie împătrit mărfuri ce le-ar putea aduce de la Bucureşti sau din altă parte a ţării cu un sfert din preţ. CUM SE EXPLICA FAPTUL Explicaţia este simplă şi cel ce trage ponoasele nu este altul decât statul* fAxându-se taxe prea mari la importul mărfurilor de lux, cari dacă ar fi aduse pe cale dreaptă ar costa cu patru sute la sută mai nult, aceleaşi mărfuri pătrund în ţară pe căi lăturalnice fiind sustrase taxelor vamale. Comerţul acesta fiind mai rentabil s’a creiat o serie întreagă de negustori şi importatori de ocazie şi „cu legături”, căci negustorii de meserie şi firmele sau casele de import nu-şi riscă existenţa prin asemenea încercări primejdioase. Astfel statul, care urmărea să câştige înzecit dela taxele vamale se pomeneşte că i s’au tăiat şi din veniturile de până aci, adecă dinainte de fixarea actualului tarif vamal. Vina o poartă tot statul care urmăreşte scopuri pe cari nu este în stare să le ducă la îndeplinire neavând organe executive de încredere. Astfel contrabandele sunt in plină desvoltare şi dacă lucrurile vor merge la fei la ce mai e nevoie de vămile statului când „vămile cuculu”, funcţionează atât de excelent şi ne mai au şi avantajul să contribuie la ieftinirea traiului. Chiar dacă nu s’ar practica contrabandele pe o scară aşa de întinsă, cum se întâmplă astăzi, tot statul nu ar avea mult de câştigat, deoarece atunci ar fi zilnic cazurile de la vama între Ipozite Cluj, când negustorii nefiind în stare să plătească taxele vamale cari sunt îndoite şi întreite faţă de preţul de cumpărare al mărfii ar renunţa la ’'Scoaterea ei de la vamă. Astfel statul tot nu are nimic de câştigat de aici. Căci în cazul când negustorii ar plăti taxele vamale aşa exagerate cum sunt, cum şi-ar plasa mărfurile cu preţuri întreite, IMPORTUL 91 VALUTA Dacă statul urmăreşte împiedecarea ieşiri din ţară a valutei în schimbul mărfurilor de lux, aceasta s’ar fi putut obţine numai prin complecta prohibire a importului mărfurilor de lux. In cazul acesta ar fi avut posibilitatea de control. Restrângere, reglementare sau majorare de taxe vamale sunt toate numai uşiţe de scăpare, cam la noi, este ştiut cum se respectă şi cum se aplică, nu de către negustor*, care e natural să-şi servească’ interesele sale, ci de către organele stătu-, lui, cari au devenit aşa de puţin rezistente celor mai mici tentative. Exemple avem destule. Aproape zilnic se descopere câte o contrabandă! Şi câte vor, fi cele ce nu sunt descoperite. alavram Mil*«*! Manoilescu listarea lui Rădici Viena, 20. (Rador). — După ştiri din Belgrad, fruntaşul croat Rădici, ar f fost arestat pentru că într’un discurs ţinut la Agram în ziua de 14 Iulie ara îndemnat pe ţăranii croaţi la revoluţie şi ar fi adus injurii reginei Jugoslaviei. Presa din Belgrad cere grabnica judecare a lui Rădici. Recolta în Franţa Havas anunţă că recolta actuală în Franţa este cât se poate de frumoasă. Singur porumbul a suferit întrucâtva din cauza secetei. Ovăzul şi grâul sunt splendide şi gata de secerat. Fâneţele se prezintă de asemenea foarte bine. Viile au profitat foarte mult de căldură şi se poate spune cu siguranţă că recolta vinului în anul acesta întrece speranţele cultivatorilor. Pregătiri pentru conferinţa tarilor de raiuri din Cluj Camera de comerţ şi industrie din Cluj face pregătiri pentru o mare consfătuire generală a Camerelor de comerţ din întreaga ţară, ce va avea loc la Cluj, în ziua de 5 August. Cu această ocazie se vor discuta o serie de probleme, cari privesc de aproape viaţa economică a ţării. Camerele de comerţ şi industrie din Ardeal şi Banat prin reprezentanţii lor vor expune în amănunţime situaţia diferitelor ramuri ale vieţii economice din aceste ţinuturi făcând o serie de propuneri, ce vor fi înaintate la Bucureşti. Camera de comerţ din Cluj, pregăteşte un referat asupra situaţiei cretate comerţului prin legea contra speculei, arătând cu dovezi, palpabile, că această lege îndrumă indirecţii opuse scopurilor urmărite de făuritorii acestei legi. Anglia şi alinarea plăţilor în siiuate Intr’o corespondenţă trimisă din Bucureşti mare reviste economice din Londra „The Economist’” vorbind de leggea relativă la amânarea datoriilor comerciala în străinătate, corespondentul spune că foarte mulţi creditori străini s’au declarat gata să reducă o parte din valoarea creanțelor, preferând o regulare imediată a acestor creanţe chiar ca pierderi decât să vază intinzându-se un moratoriu cu scadență aşa de lungă pentru debitori. Datoria flotantă a Germaniei In primele 10 zile ale lunei iulie, datoria flotantă a Germaniei a sporit cu 6000 miliarde, atingând în total 28.000 miliarde. Cercurile financiare germane sunt din ce în ce mai sceptice întrucât priveşte posibilitatea continuării resistenţei pasive, ele îşi pun nădejde în sprijinul britanic femma servului militar în Sevi Belgrad, 20. — Parlamentul a votat ,astăzi, cu 154 voturi contra 30, noua lege militară. Prin această lege, serviciul militar se găseşte redus de la 2 ani la 18 luni. Legea mai prevede o reducere până la 9 luni pentru studenţi şi fiii cei mai în vârstă care trebue să susţină familia lor. Soldele ofiţerilor şi subofiţerilor sunt de asemenea considerabil sporite. Canalul Sulina ADÂNCIMEA ÎMBUCĂTURII Corespondentul nostru din Sulina ne comunică că după sondajele făcute de Serviciul idraulic C. E. D. s’a raportat că adâncimea în canalul dragat (în curs de dragare) este de 20 picioare. Rezultatul acestei noui adâncimi a fost afișat la toate birourile pilotajului fluvial şi de bară precum şi afarul Observator de la îmbucătură. Intre timp, dela deal trecând direct spre îmbucătură vaporul englez „Quernmore“ al Societăței Fumes Withy“ cu un calaj de 18 lum. picioare a atins fundul pe toată lungimea canalului prin care cu mare greutate a putut eși la adânc. In interesul marinelor comerciale în general, printre care este angajată și marina noastră care copntribue cu multe milioane, ar trebui ca cei în drent să studieze de aproape la farul Observator de la Imbucă- Su’inei. Este o chestiune de interes vital pentru tară, căutându-se ca guvernul să asigure navigabilitătei vinuri’or Pe acest canal toată sigur; ; rv comportă drepturile natural ; ‘n'ei, întâiul stat rivera, gurile Dunărei. Codificarea Codului de Comerţ Analiza provenind noului Cod de Comerţ italian în raport cu necesitatea reformerei legislaţiei noastre comerciale Oferta. In codul comercial în vigoare prima chestiune tratată în titlul obligaţiunelor comerciale este aceia referitoare la oferta între persoane îndepărtate (art 36 și 37 cod. com. it., 85—39 rom.); în proectul coduilui comercial italian , oferta nu mai figurează în acest titlu, ci în cartea III (contarcte comreciale). Această dispoziţie ni se pare logică deoarece oferta e îndreptată destinatarului în scopul încheerei unui contract și prin urmare, ea constituind prima fază în perioada contractărei, locul ei nu în perioada contractărei, locul ei nu poate fi decât în capitolul contractelor comerciale. Art. 425 și 426 din proeet cam absorb art. 36 şi 37 cod. com. it. conţin multe deosebiri de text, dar mai ales importante inovaţiuni. înainte de a intra în analizarea lor, socotim util să deschidem o paranteză asupra aşa zisei responsabilităţi precontractuale, derivată din ruperea nejustificată a tratativelor, care însoţesc aproape întotdeauna încheerea contractelor fie civile, fie comerciale. Teoria responsabilităţei precontractuale s-a pus pentru prima oară în Italia şi spre surprinderea tuturora a fost adoptată cu entuziasm de unanimitatea instanţelor, ceiace ne învederează că ea corespunde unei reale ncesităţi în activitatea comercială in genere. Intr’adevăr încheerea definitivă a oricărui contract e precedată mai întotdeauna de o serie de tratative maî mult sau maî purţin laborioase după importanţa obiectului contractului. Sunt astfel contracte a căror perfectare reclamă o perioadă, preformativă lungă, cu studii, cercetări, expertize, care în ultima esenţă se traduc în spese apreciabile de ex.: vânzarea unei înreprinderi, cesiunea unei exploatări etc. Aşa fiind, e foarte logic ca in timpul tratativelor fiecare din părţi să se inspire din cea mai desăvârşită bună credinţă şi Încredere reciprocă. Ori in fapt, partea care propune tratativele punându-se la adăpostul "dreptului său necontestat de a le rupe oricând, de cele mai multe ori abuzează de acest drept in dauna celeilalte părţi, fără a răspunde de cheltuelila ocazionata de aceste tratative. Cum însă responsabilitatea precontractuală răspunde unui interes social important, deoarece echitatea comercială reclamă seriozitate şi bună credinţă in relaţiile de afaceri, credem că ar fi post necesar ca în proectul noului cod să se introducă o dispoziţiune prin care să se îngrădească dreptul părţilor de a rupe tratativele. Natural nu nebue să întindem aplicarea unei atari dispoziţiunî în cazurile in care ruperea tratativelor e legitimă, cum ar fi insolvabilitatea celeilalte părţi; s’ar impune însă, aplicarea ei când ruperea e nelegitimă de ex.: afacerea nu mai convine iniţiatorului sau acesta refuză să mai trateze cu cealaltă parte pentru consideraţiuni de ordin personal, etc. O primă modificare de formă adusă art. 36 cod. com. it. este eliminarea distincţiunei, care se face în acest articol între ofertele dintre persoane prezente şi persoane îndepărtate pentru motivul că oferta poate foarte bin e®ă fie emisă și unul destinatar prezinte; singura deosebire între cele două oferte este aceia că locul și timpul când se perfectează contractul diferă de la un caz la altul. Aceasta e numai deosebire de circumstanţă şi nu schimbă câtuşi de puţin natural efectele juridice ale ofertei, ea fiind tina şi aceeaşi în esenţa eui. O altă modificare de text consistă în Înlăturarea deosebirei dintre contractele unilaterale şi bilaterale pe care o face art. 36 aliniatul ultim, dispunâd că în contratele unilaterale propunerea este obligatorie îndată ce ajunge la cunoştinţa destinatarului. Aceasta nu înseamnă că contractele bilaterale nu pot să fie obligatorii abia ajunsă oferta la cunoştinţa destinatarului, căci emitentul n’are de t* teze de clauza irevocabilităţei sau să ceară destinatarului execuţia imediată a contrac-1) Viante, droit com. vol. IV Nr. 1510. tutlui pentru ca propunerea să aibă un caracter obligatoriu; şi atunci în locul art. 36 c. com. it. ultimul aliniat, susceptibil de un înţeles ambiguu, Vivante, relatând ofertei, a modificat sus zisul articol In felul următor: „când emitentul se obligă să menţină fermă oferta pentru un timp oarecare sau aceasta rezultă din natura afacere!, revocarea ei înainte de scadenţa termenului, nu impedică perfectarea contractului“, (art. 425 al. V proect), înglobând prin urmare, în această unică dispoziţiune ambele feluri de contracte. In ceia ce priveste locul unde se inchee contractul, conform reguiei in vigoare, el este acela unde se va găsi emitentul în momentul în care primește acceptarea destinatarului; această soluţie e explicabilă prin aceia că orice contract se indice în momentul şi în locul unde vidţele contractului se întâlnesc ,şi se integrează, atâta vreme cât e verii la contracte sinalagmatice în a cceptarea e necesară.C î, emitentul dispensează pe destin* execuția imediată a contractului, acel concursum voluntatum se realizează la destinatar şi prin umor contractul se perfectează în locul în care se va găsi acesta*. Art. 125 din proect tranşează această problemă în sensul că hotărăşte ca loc de încheere al contractelor bilaterale cu execuţie imediată acela unde destinatarul Începe execute*"'" Utilitatea acestei dispoziţîunî 8« răsfrânge numai asupra destinatarului întrucât va beneficia de competinţa judecătorească a locului în care se găseşte, în ceea ce priveşte executarea contractului. *** Codul comercial in vigoare nu prevede nici o dispoziţiune In caz de moarte a emitentului, lăsând în grija doctrinei şi jurisprudenţeî rezolvarea chestiunii, dacă oferta se revoacă sau nu prin survenirea acestui eveniment Majoritatea autorilor s’a pronunţat în contra succesibilităţii ofertei, ceiace constitue o soluţie inechitabila si nejuridică deoarece dacă prin ea se clarifică situaţiunea ofertantului, rămâne însă nerezolvat celălalt aspect al problemei: poziţia destinatarului faţă de ofertă, in posesia căreia se găseşte, in cazul când necunoscând evenimentul mortel a păşit la executarea de bună credinţă a contractului. Raţiunea pentru care doctrina susţine teza netransmisilităţii ofertei este aceia că propunerea constituind o simplă expectativă in patrimoniul defunctului nu poate să fie integrată de masa succesorală formată din debite şi credite reale; că oferta având un caracter personal nu poate produce efect decât între părţile de origină şi numai după ce părţile şi-au schimbat rolul de oferent şi destinatar în acele de părţi contractante prin aceptarea ofertei; natural in acest caz ele pot fi substituite de alte persoane fiind vorba de astă dată d® executarea unui contract perfect Pentru aceasta proponenta nu poate ceda altei persoane riscurile legate de oferte sa si nici destinatarul a o transmite altora spre acceptare, de unde concluzia că ea nu poate să formeze obiectul unei transmisibilităţî acreditare. Aceste raţionamente seducătoare ar fi plauzibile dacă toate ofertele ar avea un caracter personal, cum Insă majoritatea ofertelor vizează realizarea unui beneficiu economic, consideraţiunele de mai sus nu se mai pot susţine. Aceste oferte constituesc o valoare reală în patrimoniul autorului conţinând drepturi si obligaţiuni economice născânde şi ca atare urmează a fi garantate de personalitatea patrimonială a emitentului si a face obiectul unei transmisiuni ereditare, moştenitorii continuând persoana juridică şi economică a luî preajuns, asumând în masa succesorală şi riscurile şi expectativele rezultate din ultima lui activitate. Art. 420 din proect acceptă ultima soluţiune dispunând: „ofertele făcute de un comerciant In exerciţiul comerţului său rămân In vigoare In caz de moarte sau incapacitate, afară da cazul când ar rezulta contrariu dintrio clauză expresă sau din natura afacere!“. Această dispoziţiune permite acea continuitate atât de necesară In activitatea comercială lăsând Insă multe chestiuni adiacente nerezolvate cum ar fi: cazul când emitentul iasă erezi necomercianti sau numai unul dintre ei comercianţî;dacă moartea aferentului trebue adusă la cunoştinţa destinatarului; dacă eredere de care se apropie oferta trebuie să îndrepte destinatarului o alta în numele lui personal, etc. Pentru aceleaşi motive oferta sa menţine şi In caz de incapacitate a aferentului, deoarece reprezentantul său legal integrând şi complectând voinţa juridică a interzisului continuă să administreze patrimoniul acestuia, In care se cuprind forțamente toate actele făcute de interzis Înainte de incapacitate, deci și ofertă. Art. 429 din proect dispensează pe eredere sau reprezentantul legal al aferentului de a emite o altă ofertă, menținând „In vigoare“ pe cea veche, ceiace însă nu prejudiciază dreptul pe care l-ar avea eredere sau curatorul de a revoca oferta până la momentul perfectăm! desigur Insă cu corelativul acţiune! In daune la caz când aceptantul ar fi început executarea ofertei. Aşa fiind, chiar dacă legiuitorul nostru viitor in contrazicere cu art. 429 din proect şi de acord cu doctrina care consideră oferta revocabilă ipso jure în momentul morte sau incapacitatea autorului ei, ar dispune la acest sens totuşi nu va putea lipsi pe acceptant de acţiunea de diaune, ca urmare logică a revocărei ofertei la urma acestor evenimente. #** In legătură cu discuțiunea urmată până aci, credem util să analizăm pe scurt consecinţele pe care te comportă moartea sau incapacitatea destinatarului, articolul 429 neprevăzând nimic În această privință. — Două sunt ipotezele ce se pot prevedea: 1) moartea sau Incapacitatea destinatarului survine după transmiterea ofertei1 însă înainte de acceptarea ei. In acest caz poate eredete său să accepte In mod valabil oferta și această acceptare leagă pe patru continuarea în pagina Jl-a **»