Argus, septembrie 1923 (Anul 14, nr. 3108-3132)

1923-09-02 / nr. 3108

W UI U 3108 lei ABONAMENTE IN TARA IN STRĂINĂTATE Un an 650 6 luni 350 3 luni 180 h ii Un an 1200 6 luni 700 3 luni 400 ILUI /V INDUSTRIEI si FINANTEI acaicovici si S. Pauker I# Administrator î H» F» Valentin if , I. î P DumfiilcS Treptembrie E X E M P L AR U L 2 Lei In țară 4 Lei în Străinătate BIROURILE: BUCUR­EȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/ 93 si 2gyg9 Numere indicii (Index Numbers] Preturile pe Iulie si August 1923 sunt în scădere faţă de Iunie Pe când în Iunie preturile sau urcat cu peste şase­spre­­zece la sută, în raport cu luna preceden­tă, înregistrăm pentru Iulie un mic regres — primul din acest an — pe când August îşi con­tinuă creşterea într’o măsură mai modestă căci indexul n’a sporit­­decât numai cu cinci la sută. In Iunie se acumulase scumpi­rea a numeroase articole impor­tate plus cele indigene ca făina, pâinea, cartofii — prețul se du­blase aproape pentru acest pro­dus — untura, peştele, petrolul, benzina, etc. Se îngrămădiseră prea multe elemente într’o sin­gură lună spre a apăsa asupra preturilor. Iu lulle a început să s cadă za­hărul şi orezul, cartofii revin la preţul de 4 lei în loc de 8, untul trece prin scăderea datorită ano­timpului, — într’un cuvânt sezo­nul de vară contribuie să alineze puţin povara traiului. Deşi indexul pe August întrece puţin pe cel din Iulie, el rămâne totuşi inferior celui de Iunie: e un moment de reculegere de care profită nu numai populaţia nevo­iaşă dar chiar şi aceea care e ce­va mai chiabură. Nu poate fi vor­ba­ de o stare materială bună sau măcar suportabilă când capitolul alimentării absoarbe cea mai ma­re parte a bugetului unei familii, precum e azi generalitatea cazu­rilor; dimpotrivă, cu cât propor­ţia cheltuelilor generale absor­bită de alimentaţie e mai mică cu atât situaţia economică a ace­lei clase sociale e mai favorabilă. La noi, în România, constatăm că indexul cel mai urcat nu e al alimentelor, ci al îmbrăcămintei. Pe când indexul alimentelor pe August e de 33, cel al îmbrăcămin­tei este de 41. In schimb însă mâncăm în fiecare zi, pe când cumpărarea unui costum poate fi amânată sau cel vechiu întors. In trăsături generale ştim cu totiî pentru ce preturile s’au ur­cat la un nivel atât de îngrijitor, îndată însă ce pornim la o anali­ză mai strânsă constatăm că o mulţime de factori concurează la acel spor din care unii lucrează cu mai multă intensitate în cutare ţară, alti factori mai mult în altă ţară. Valuta singură, cota leului la Zuerich, nu explică toate, e şi deficitul producţiei. Indexul pe care-l dăm aci, este cel din Bucu­reşti; ori, pentru populaţia Bucu­reştilor nu se aduce, proporţional, aceiaşi cantitate de produse­ ali­mentare ca în 1914. Vine apoi consideraţia valutară, deprecierea monedei care dictează restrânge­rea consumului. Scăderea valoa­­rei monedei limitează în mod fa­tal cererea chiar a articolelor strict necesare ceia ce, îngustând negoţul, reprezintă de fapt o să­răcire deghizată. Iată acum cifrele pe Iulie şi August 1923, Iulie 1923 când indexul fusese însă cu unu şi jumătate mai ieftin ca în Iunie 1923. Nu se poate vorbi deocamdată de o oprire a valului de scumpe­te : suntem în faţa unei întreruperi şi experienţa va dovedi dacă ea se va menţine netezind calea spre mult asteptata deflatie a preturi­lor. IN ANGLIA De la luna Aprilie a. c. pretu­rile scad în Anglia cu regulari­­tate. Aprilie 1923 . . . 173.1 Maiu 1923 . . . 172.0 Iunie 1923 . . . 167.7 Iulie 1923 . . . 163.1 Viața se normalizează repede în Anglia. Politica ei tinde să o normalizeze în întreaga Europă, ceia ce e firesc din partea unui popor care trăeşte din negoţ. FRANŢA In Franţa se constată un feno­men interesant: deşi francul a mers la vale, nivelul preţurilor a scăzut. In cursul lunei iulie fran­cul francez a pierdut zece la sută din valoarea sa. Iată însă indexul după „Statistique Générale“: Iunie 1923 Iulie 1923 Alimente 388 385 Materii prime 426 426 Textile 544 527 Preţul alimentelor a scăzut, materiile prime stau pe loc. Face impresia că economia franceză nu se sinchiseşte de va­loarea ce se dă francului în stră­inătate. GERMANIA In această tară unde stăpânește regele dolar, valul de scumpete inundă plata cu o putere la care nu se poate rezista. Cu toate că indicele face sărituri disperate, el e departe de a fi ajuns la parita­tea dolarului. Aceasta este însă acum o chestie de zile: preturile germane vor atinge fatal pe cele mondiale, în unele branşe le-au şi întrecut. S‘a renunţat la calculul indexu­lui pe baza de August 1914, s’ar ajunge la cifre fantastice. După Frankfurter indexul pe August 1923 este de 284.000 ori cel din August 1922. AUSTRIA Tu fetix Austria. Acolo viaţa se ieftenește. Dacă luăm ca preţ de bază 100 în Septembrie 1922 (stabilizarea coroanei) avem: Aprilie — Mai Mai — Iunie Iunie — Iulie Iulie — August STATELE UNITE Luând ca bază 100 în 1914 a­­vem: Iunie 1922 . . . Decembrie 1922. Mai 1923 ------­Iunie 1923 . . . hTavem cifrele pe Iulie însă cert e că va fi scădere pentru că bum­bacul s’a ieftenit, știrile asupra recoltei fiind mai bune. Viator Iar media generală pentru toa­te mărfurile este pentru luna Au­gust de ‘ •' 34,06 ORI mai urcată ca în August 1916 și cu cinci la sută mai scumpă ca în Cifre relative Rezultă din cifrele de mai sus! LA DIVERSE scumpirea că pentru AUGUST 1923 indexul’« «V 27.90 ori. din Capitală arată: LA ALIMENTE o scumpete de 33 ori mai mare ca în August 1916. LA ÎMBRĂCĂMINTE o scum­pete de 41.20. este 102 103 198 94 161 164 167 164 Aurul din vaporul torpilat „laurentic“ Amiralitatea engleză anunţă că cele cinci milioane lire aur în baie, cari se găseau pe vaporul „Lauren­tic“, torpilat In 1917, vor fi proba­bil in întregime scanate peste câte­va zile. Până in prezent s’a putut scoate din epavă aur de peste pa­tru milioane lire sterline. Lucrările continuau In cel mai mare secret din 1918 încă. Explicatiunea oficială a acestui mutism este că dacă recăpătarea acestui aur s’ar fi anunţat mai îna­inte, ea ar fi putut avea o influentă asupra schimbului. „Laurentie“-ul s’a scufundat la o adâncime de 40 metri. Scafandrierii au trebuit să scoa­tă barele de aur şi să le aducă la suprafaţă una câte una. Pentru a ajunge în camera în care­­se găseau închise, ei au trebuit să facă să sa­ră coca şi să taie in două vaporul. Zăcăminte de sare în Ceho-Slovacia In districtul Ungner (Cehoslo­vacia) s’a descoperit lângă loca­litatea Sola importante zăcăminte de sare. Stratul de pământ care acope­ră aceste zăcăminte fiind puţin gros, exploatarea nu prezintă nici o greutate. S’a procedat imediat la lucră­rile preliminare pentru exploa­tarea acestor zăcăminte de sare. Eclipsa de soare fotografiaţi din aeroplane Locotenenţii aviatori americani Mackeady şi Stevens au primit ordinul să plece la San­ Diego pen­tru a fotografia e­­lasa totală de soare la o înălţime, de 20.000 de­­ picioare. Eclipsa nu va fi vizibilă în Eu­ropa de Nord. Maximul eclipsei trece prin Pa­cific, California, Mexic și Ma­rea Caraibă. Anglia şi despăgubirile Leaffold, 30. — Experţii din ministerul afacerilor străine serviciul tezaurului continuă să studieze nota Belgiei, in special cartea ce tratează finanţele. Pro­punerile sugerate de presa pari­­siană şi anume ca Marea Brita­nie şi ceilalţi aliaţi să ia contact cu Statele­ Unite cerând anula­rea datoriei, sunt privite aci ca mai mult decât nefolositoare. O fidelitatea din Washington şi opinia publică americană au de­clarat de atâtea ori că această anulare nici nu poate intra in discuţie. Comentatorii din presă franceză par că voesc să uite fap­tul că Anglia nu a redus definitiv pretenţiile sale asupra Germaniei şi aliaţilor la suma de 710 mili­oane lire sterline, dar că s-a ofe­rit să reducă revendicările sale la această cifră numai cu con­diţia ca principalele propuneri britanice pentru regularea aces­tei probleme să fie acceptate de aliaţi. In cazul unui refuz de ac­ceptare, guvernul britanic şi-a rezervat dreptul să menţină in întregime revendicările sale asu­pra cala ce­ i se datorează de că­­tre Puterile aliate. Guvernul bri­tanic in acest caz desigur că nu va consimţi să reducă percenta­gini ce-i revine din despăgubiri. Bugetul Statului și lipsa de numerar Vacanța parlamentara merge către sfârşitul ei și de ministru de finante trebue să fie început a fi preocupat de conditiunile în cari urmeaza să întocmească noul bu­get al statului, ce va intra în vi­goare la 1 Ianuarie 1924. Cum suntem încă departe de situația normală, nu ne putem gândi că viitorul buget ar putea să fie mai redus de­cât acel actu­al. Cel mult dacă bugetul pe anul viitor va fi menţinut în cifrele ce­luia din prezent.­­ De obicei însă, se adaugă chel­­tueli nouă. In prezent pentru nouă luni a­­vem un buget de 15 miliarde lei. Dacă se va menţine acest bu­get, pentru anul viitor întreg, cheltuelile vor fi de 20 miliarde lei şi, spre a nu se da peste deficit, veniturile vor fi prevăzute cu mul­tă chibzuială, spre a egala în mod real cheltuelile. IMPOZITELE ŞI VENITURILE Ştim că mulţi vor spune şi noi vom recunoaşte că au dreptate, că în cifra de 20 miliarde cheltu­eli anual, nu e cu putinţă să fie prevăzute toate necesităţile statu­lui. Dacă s-ar ţine seama de ele, bugetul statului ar trebui să se urce la cel puţin 30 miliarde lei anual. Veniturile ar urm­a însă să fie sporite proporţional cu cheltuelile Credem însă că nu numai ac­tualul ministru de finanțe, dar prin care altul, n’ar conveni la o ur­care atât de însemnată a cheltue­lilor, pentru că n’ar avea posibili­tatea să asigure veniturile echi­valente, atâta timp cât aproape toate veniturile statului decurg numai din impozite. Oricât de productivă ar fi mun­ca, populaţia nu plăteşte cu bună voie, când impozitele devin prea împovărătoare. Cu atât mai grea e situaţia când munca nu e îndeajuns de productivă, iar impozitele exage­rate. NU SE VOR ADMITE SPORURI BUGETARE Deci, vrând-nevrând, d. minis­tru de finanţe va trebui să se menţină la actuala cifră bugeta­ră, refuzând categoric să admită sporiri apreciabile. Ne aşteptăm chiar ca’n primă­vara viitoare guvernul să regrete că n’a redus chiar bugetul chel­tuelilor,­ întru cât nu va avea ve­niturile corespunzătoare. Ş aceasta, pentru că noi, în materie de bugete am trecut cu mult peste limitele permise. BUGETUL ȘI CIRCULAȚIA NU­­MERARIULUI Normele bine stabilite printr-o continuă verificare, prevăd că bugetul unui stat cu finanțele bine ordonate, nu trebue să fie mai mare ca o treime a numerarului aflat în circulaţie. De aceste norme ne-am ţinut şi noi strict inainte de război. Bugetele se întocmeau atunci la 500 — 600 milioane lei, iar circu­laţia fiduciare era de circa două miliarde. Proporţia de 1 la 3 era bine păstrată. După răsboi unele state au de­viat de la acele norme, dar numai într’o măsură posibilă. Astfel bugetul Franţă nu repre­zintă mai mult de jumătatea qu­­antumului numerarului aflat în circulaţie. Italia a mers şi mai departe, a­­jungând la o egalitate între cifra bugetară şi circulaţia fiduciară. In schimb noi am trecut peste orice limite permise ajungând să avem un buget, îndoit de­cât tota­lul numerarului care circulă efec­tiv pe piaţă. Căci din cele 14 — 15 miliarde lei puşi în circulaţie, nu circulă în nici un caz mai mult de zece miliarde, în timp ce bugetul sta­tului e de douăzeci miliarde. Ca să-şi acopere chetuelile sta­tul pompează deja contribuabilii săi ca impozite directe şi indirec­te, aproape 15 miliarde, restul fi­ind produsul activităţii serviciilor publice. Dacă în circulaţie sunt efectiv numai zece miliarde lei şi dacă statul încasează 15 miliarde, ur­mează că el scoate delà contri­buabili şi alţi bani de­cât cei cari circulă. î ■ 1 E drept că statul încasându-şi veniturile n’are să ie tezaurizeze, necesităţile silindu-i să le cheltu­iască. Dar banii pe cari Încheltu­­eşte statul se duc, în cea mai ma­re parte, la alţii decât la acei delà cari i-a perceput ca impozite. Circulaţia îşi schimbă astfel rata şi cei cari au plătit dările, dar n’au avut pentru ce să Încaseze dela stat, rămân în deficit de ca­­pital şi în lpsă de numerar. NEVOIA UNUI ÎMPRUMUT Remediul acestei îngrijitoare stări de lucruri nu poate veni nici dela scăderea cheltuelilor statu­lui, întru­cât e o imposibilitate e­­conomică, nici de la o inflaţie mo­netară. Reducerea bugetului de cheltui­eli ar face ca organismul statului, care funcţionează atât de defec­tuos, să nu mai funcţioneze nici aşa. Inflaţia monetară ar duce la rândul ei la o totală depreciere a valutei. - - * * •' ^ ■ Ne trebue deci o monetă cu­­ putere de achiziție cu mult mai mare de cât aceea ce o are azi teul si moneta aceea trebue s’o a­­ducem în tară cât mai neîntârziat, sub formă de împrumut. Codin Un an sau doi ani? Cât îi trebue unui tânăr ca să înveţe milităria? Sub acest titlu a apărut in „Di­mineaţa”, articolul d-lui Traian Vlad care aminteşte de polemica in jurul chestiune! stagiului mi­litar, ivită intre d. dr. Lupu — care cere reducerea serviciului militar de la 2 la 1 an — şi ziarul „Viitorul11’ care susţine menţine­rea stagiului la 2 ani, timp toc­mai suficient pentru cunoştinţele militare ale unui bun ostaş. Şi d. Vlad termină, propunând o soluţie practică şi anume: „să se facă experienţa necesară şi ea va fi absolut doveditoare, să se alcătuiască un plan de instruc­ţie pentru un singur an şi planul acela să fie experimentat în mai multe unităţi militare cari să nu difere de celelalte prin valoarea intelectuală a soldaţilor”.­­ * Chestiunea credem că e prea importantă şi merită o discuţie cât mai largă şi chiar cu cât mai multe soluţiuni propuse. Vorbind de fondul problemai, credem şi noi — şi ne permitem cu sfială a o spune că soluţia — ca pe toate tărâmurile — trebue să fie cu totul intermediară. După art. 52 din legea recru­tării se ştie că pentru a beneficia de termen redus — adică un sta­giu militar de un an­­ la şcolile pregătitoare de ofiţeri de rezervă, se cere diploma de absolvire a liceului. Aceasta înseamnă că tânărul care va avea 7 (şapte) sau chiar 9 (opt) clase liceale fără insă a fi reuşit la examenul de absol­vire (bacalaureat) nu va benefi­cia de termen redus şi va face un stagiu de doi ani alături de un analfabet sau cel mal desăvârşit ignorant. Or, aci e o greşală enormă şi care cată a fi Înlăturată. Se poate menţine stagiul de doi ani Insă numai pentru cei a­­nalfabeţi, cari in adevăr au ne­voie poate de atâta timp pentru pregătirea soldăţească. Se cuvine Insă apoi o dublă clasificare: a) tinerii cari posedă 1 cl. pri­mare sau câteva liceale, cari vor face stagiu eventual de un an şi jumătate şi b) tinerii cari posedă 4 cl. «se­cundare sau chiar câteva clase superioare şi care vor face sta­giul numai de un an. " Iar cei cu termen redus, cu­prinşi in actualul art. 52, vor pu­tea fi de asemeni divizaţi In: a) cei cu o diplomă de absol­vire a liceului şi b) cei cu o diplomă universi­tară. Primii făcând un stagiu de nouă luni iar ultimii şase luni, timp suficient pentru pregătirea oricărui titrat, in ştiinţele mili­­tare. * Această clasificare ar avea nu­­meroase şi foarte importante a­­vantagii: 1) ar stimula dorul de carte a­­tât celor dela oraş cât mai alei celor­­dela ţară, dispărând odată pentru totdeauna analfabetismul dela noi, 2) s’ar descongestiona budge­tul statului cu o sumă enormă cheltuită pentru întreţinerea u­­nui timp în plus a elementelor netrebuincioase — chestiune de altminteri aprobată de toţi — şi 3) s’ar repara situaţia creată azi in favoarea tinerilor incorpo­raţi cont art. 53 din legea recru­tării, cari posedă 3 clase comer­ciale elementare şi cari beneficia­ză de termen redus, lucru ce ni se acordă celui ce posedă 7 sau 9 clase liceale (fără absolvire) cum am arătat mai sus. In modul acesta credem că ur­mează a se proiecta nou« lege « recrutării, relativ la stagiu, can In forma de azi sa vădit plini de lipsuri. ISO PROBLEME INDUSTRIALE Organizarea ştiinţifici a ironiei. Taylorisme! Preconizasem că pentru propăşirea industrială a unei ţări, se impune lua­rea în considerare a unei serii de fac­tori accesorii, iar pe de altă parte com­­plectarea lor printr’un efort social în interiorul organizmului nostru naţional. Ne propunem în acest rând a arăta alt factor, anume : adoptarea generală a organizării ştiinţifice a producţiei, ceea ce în mod curent este cunoscut sub numele de taylorism. D. de Fré­­minville în lucrarea sa La mise en pratique des nouvelles méthodes de travail, se exprima asupra taylorismu­­lui astfel : la méthode Taylor, réside dans l'application­­ tons les rouages de l’industrie d’une organisation méthodi­que, beaucoup plus développée que celles dont il a été fait usage jusqu’ici, assurant par une spécialisation bien entendue une coopération féconde de toutes les énergies et de toutes les capacités". Printr'o atare organizare se preci­zează și se stabilesc atribuțiunile dis­tincte ale direcțiunei unei întreprinderi și se aranjează până la cele mai mici detalii felul prin care munca lucrătoru­lui să fie preparată şi executată, se aleg cu cea mai mare îngrijire meto­dele de lucru, se suprimă orice efort muscular inutil şi se stabileşte un sa­lar cel mai loial posibil. Aşadar, prin organizarea ştiinţifică a producţiei se urmăreşte un triplu efect : o producţie maximă, o cheltuială de energie mini­mă, un salar maxim. Această nouă organizare care se caută a se da tot mai mult întreprin­derilor de tot genul, se sprijină pe metoda analitică adică, pe analiza mun­cii lucrătorului. Intr'adevăr, cel mai eficace mijloc ca să putem observa şi să cunoaştem defectele existente de organizare a muncii, precum şi modifi­­cările care ar trebui să fie aduse, nu poate fi decât studiul analitic al mun­cii lucrătorului. Cel dintâi care a întrebuinţat aceas­tă metodă analitică a fost Taylor,­ ca­re a indicat şi metodele cele mai bune pentru a conduce întreprinderile indus­triale moderne, metode necesare pen­tru a obţine un bun randament al mâ­nii de lucru şi al utiajului Întrebuinţat. La prima vedere s’ar părea că prin analiza muncii s’ar pune în evidenţă reaua dîspoziţiune a­­lucrătorului sau apatia acestuia, dar s’a constatat că cauza principală a unui rău randament constă în defectuoasa organizare a mun­cii, fapt pentru care lucrătorul nu poa­te fi făcut responsabil, chiar atunci când prin prime speciale sau prin mun­ca în acord este încurajat a produce mai mult. O bună organizare a unui atelier impune în primul rând un stu­diu amănunţit al muncii manuale a lu­crătorului, astfel ca acesta să fie selec­ţionat şi format din toate punctele de vedere pentru munca care i se atribue. Pentru lucrul efectuat de o maşină-u­­neltă, Taylor a evidenţiat importanţa relativă a fiecăruia din factorii com­ponenţi ai acestui lucru, definind con­­diţiunile cari permit obţinerea unui ran­dament maxim şi arătând posibilitatea de a realiza viteze de tăiere, etc.., mai superioare ca cele existente. A ajuns la atari rezultate printr’o alegere ju­dicioasă de tipuri de maşini cu un ran­dament absolut mai superior, printr’o bună întreţinere a acestora, prin între­buinţarea de unelte, ale căror forme, unghiuri de­ tăiere, etc., sunt conforme celor m­ai­ bune tipuri,, prin bună prepa­rare şi distribuire a acestora, prin ale­gerea convenabilă a vitezelor de tă­iere, adâncimilor şi avansurilor. Dease­menea cu ajutorul studiului timpului întrebuinţat pentru punerea în lucru a pieselor, regularea maşinelor şi dife­rite, alte manopere, s-a constatat ro­lul pe care îl joacă acesta asupra fun­damentului final; în definitiv acest stu­diu al timpului constă în aceea, de a determina timpul minim necesar de a aduce un lucru la un­ scop determinat, cu ajutorul cronometrului Taylor a luat vre­o 15 lucrători calificaţi din di­ferite fabrici şi cu ajutorul­ cronome­­trului, a studiat toate operaţiunile să­vârşite de fiecare din ei, a eliminat mişcările inutile, a grupat succesiunea gesturilor celor mai eficace, spre a deduce modalităţile cele mai proprice la efectuarea acelei piese. Tot aşa Gilbreth, cunoscut prin diagramele sa­le tip pentru organizarea ştiinţifică a oricărui atelier, s-a servit cu mare Succes de cinematograf pentru a studia mişcările întrebuinţate în numeroase profesiuni. •#** In linii generale, nu putem arăta în­ cadrul, unui articol, decât principiile­ fundamentale‘ale taylorismului, acesta, găsind aplicaţiuni imdiate în orişice a­’­telier şi numai adoptându-le ajungem la o producţiune cu care putem con­cura cu arme egale contra orişicărei veleităţi contrare. In rezumat, Mayers în Revue de Metalurgie Avril 1915, codifică taylorismul In următoarele 7 legi : I. înainte de a începe orice lucru, este indispensabil să cunoaştem com­plect ceea ce vrem să facem şi să sta­bilim în mod precis scopul urmărit, aşa după cum pentru un medic este diagnosticul, pentru un constructor desemnat, iar pentru un fabricant de produse chimice, specificaţia exactă a produselor cerute, etc. II. Este necesar, ca înainte de a în­treprinde un­ lucru, să preparăm ins­trucţiuni precise de ceea ce trebue e­­fectuat, cum când şi unde trebue efec­tuată fiecare operaţiune şi in ce timp trebue săvârşită. Aceste instrucţiuni trebuesc date lucrătorului înaintea în­­ceperei lucrului, ca şi uneltele şi ma­teriile prime de care are nevoe. Tre­buesc luate măsuri pentru a asigura alim­entarea în unelte şi materiale du­pă trebuinţele producţiunei. Aceasta este ceea ce se chiamă prepararea lu- V* uîuî dic. către direcţiune şi învăţa­rea lucrătorilor cu metodele recunos­cute cele mai bune. III. înainte de a­­întreprinde un lu­cru determinat, trebue să se procure maşinile cele mai adoptabile scopului urmărit, adică maşini automate care execută mai multe “operatiuni de odată să se realizeze cele j mai bune dispozi-Citiţi con­tinu­area foiletonului in vag. II-a.

Next