Argus, septembrie 1923 (Anul 14, nr. 3108-3132)
1923-09-15 / nr. 3119
Uli KI? No. 3119 ABONAMENTE IN TARA IN STRĂINĂTATE Un an 1200 lei 6 luni 700 3 luni 400 Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 Vf »V ff 1 B I P GURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar «5. T E L. 5 FON: 6/93 si 23/09 1V * ' L w 1. ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori: Chr. D. Staicovic! si S. Pauker r^tt-Î ' ‘ INDUSTRIEI si FINANȚEI Administrator: H* F. Valentin Sâ.^JiU 1* S«r Vs- ^ •'* EXEMPLARUL 2 Lei în țară 4 Lei în Străinătate Din Ufrenia continuii*«! grevei slovenite In asatierela „Adevărului unde se titsăreşta zlerul nostru suntem «nevoiţi ce şi astăzi si adiem cu un material informativ şi redactionaî restrâns. Criza economică şi societăţile pe acţiuni Capitalul în lei aur al societăţilor s’a diminuat După cei doi ani de imediat după război, de febrilă activitate pe tărâmul fondării de societăţi pe acţiuni, a urmat, mai repede de cât se credea, reacţiunea, întâi mai slabă, apoi din ce în ce mai puternică. Din statistica societăţilor pe acţiuni, alcătuită de ministerul de industrie şi comerţ, reese că în cursul anului 19201 922 nu fu mai notat decât un spor de 112 societăţi în toată România- Mare faţă de 219 înfiinţate in cursul anului 1920/21 şi de 443 societăţi noi în 1919. Dacă în ceia ce priveşte sporul de capital, statistica ne arată o diferenţă mai mica, aceasta se explică prin deprecierea leului, ceia ce a silit pe multe întreprinderi — mai ales industriale — să-şi mărească capitalul. Raportând însă la paritatea aur, capitalul societăţilor pe acţiuni în 192222 nu numai că nu a crescut faţă de anii precedenţi dara diminuat simţitor. Acest capital ar reprezenta în 192222 circa iei 200.000 aur faţă de circa lei 750.000 aur în 1919/1920, prin urmare o reducere de 70 la sută. Pentru anul 1922/23 statistica ne va arăta, probabil, un număr şi mai mic de întreprinderi noui pe acţiuni, exceptând bineînţeles societăţile pe acţiuni din Transilvania, care, spre a se puneîn conformitate cu legile noastre, îşi publică actele constitutive acum în „Monitorul Oficial“. * Examinând rezultatele societăţilor pe acţiuni, observăm că numărul acelor societăţi cari au încheiat cu pierderi, este în 1921/22 de 176 faţă de 1266 societăţi pe când în 1919/20 au dat pierderi numai 86 societăţi la un total, de 929, iar în 922/23 la aproape fiecare cinci bilanţuri publicate, unul încheie cu pierderi sau fără nici un beneficiu. In ceia ce priveşte procentul rentabilitatii, constatăm şi aci o reducere, care, dacă ţinem seamă de deprecierea leului, devine şi mai importantă. Rentabilitatea la sută* a societăţilor pe acţiuni în ultimii trei ani a fost următoarea : Sau în medie 14.65 la sută în 1921/22, faţă de 15.65 la sută şi 15.25 la sută în anii precedenţi. Aceste date nu corespund cu datele oficiale, deoarece în statistica Ministerului de Industrie şi Comerţ, din greşală, la calculul rentabilităţii s’a ţinut seama numai de societăţile cari au dat beneficii, nu şi de cele cari au dat pierderi, deşi proporţia s’a făcut în raport cu capitalul tuturor societăţilor pe acţiuni. Atragem atenţiunea asupra acestei omisiuni spre a se ţine seamă în lucrările viitoare. •ia, „ Comparând în fine cursurile diverselor acţiuni, găsim o situaţie cu totul defavorabilă. Sunt societăţi, pentru cari era nevoe de protecţie mare spre a obţine un număr mai mare de acţiuni, cari acum lichidează, pierzând întreg capitalul, iar la altele, chiar cu leul depreciat de azi, cursurile nu mai reprezintă nici 30 la sută din ceia ce a fost în timpul goanei după acţiuni., Condiţiunile economice din ultimii ani au avut deci o repercusiune puternică asupra societăţilor pe acţiuni, mult mai puternică decât asupra celorlalte forme de întreprinderi, ceea ce ne arătă că în înfierbânteala de după război era ceva nesănătos, care trebuia să ducă la acest rezultat. Ba putem chiar spune că la agravarea crizei au contribuit şi unele din aceste creaţiuni, cari au imobilizat numerarul ori l’au împrăştiat fără rost, micşorând încrederea publicului în societatea pe acţiuni. De unde în 1919 publicul începuse să-şi plaseze cu încredere economiile în acţiuni, — înainte de război greu se putea obţine, — după doi ani de experienţă, publicul revine la rezerva de mai înainte. Emisiuni noi la societăţi de prima ordine n’au fost acoperite. * Desigur că, criza de numerar şi rentabilitatea mare ce se oferă în plasamente cu dobânzi explică, în mare parte, această abţinere, însă la aceasta contribue şi faptul că nu s’a îngrijit îndeajuns de interesele acţionarilor, după cum de altfel nici aceştia nu s’au interesat îndeajuns de soarta banului lor. Chiar şi acum sunt societăţi pe acţiuni în lichidare, care ar fi putut de mult să lichideze complect salvând ce se mai poate salva şi cu toate acestea continuă operaţiile până când nu va mai rămâne nimic pentru creditori. Societăţile pe acţiuni reprezentând o forţă economică, cu care se poate ridica economia naţionala a unei tari, trebue din toate părţile — atât din partea societăţilor cât şi din partea acţionarilor şi statului — făcute toate sforţările ca să se îndrepte economiile marelui public către ele. Ne vom ocupa întrun număr viitor de cee ce trebue făcut pe acest s tărâm. V. N. loachim 1921/22 1920/21 919/920 Bănci 17.85 17.50 14.50 Industrie 20,65 22,50 25,40 Comerț 4.75 7.20 11,50 Diverse 13.25 15,50 9.60 omisiunea superioară vamală Işi reîncepe activitatea După o pauză de aproape două luni de zile, comisiunea superioară vamală de pe lângă ministerul de finanţe Işi reia activitatea. Pentru Luni 17 Septembrie, orele 5 după amiazi, s’a fixat prima şedinţă, în care se va lua în discuţiune modificarea taxelor vamale la export pentru vite şi tot felul de cărnuri, la şuncă, ghinden, salata, la ouă şi la fân. De asemenea se va lua în discuţiune şi modificarea unor articole din tariful vamal, la import, între cari, în primul rând, taxele pentru sticlărie. Modificarea unora din taxele de export atât pentru articolele ce enumerăm mai sus cât şi pentru altele ce se vor propune de unii din membrii comisione vamale, sunt impuse de împrejurări ce ne sunt cunoscute încă dela înfiinţarea lor. Fixarea unor taxe de export prea ridicate, cari aveau la bază un scop pur fiscal a stânjenit întru câtva exportul acelor articole şi rapoartele primite de ministerul de finanţe de la oficiile vamale, învederează cu prisosinţă constatările ce au fost silite să facă însăşi organele superioare ale ministerului de finanţe. CONSTITUIREA Asociaţiei Băncilor rromâne Duminică 16 Septembrie vor ţine la Camera, de comerţ din Capitală o consfătuire marile întreprinderi bancare din vechiul regat şi hertoriile alipite, cari dispun de un capital de peste 10 milioane lei. Au fost convocaţi reprezentanţii a 32 bănci din Capitală şi provincie, 19 reprezentanţi ai băncilor din Ardeal şi Bancut, 1 reprezentant ai băncilor din Bucovina şi 1 reprezentant al unei bănci din Chişinău. Scopul acestei consfătuiri este: constituirea Asociaţiei băncilor române, iar lucrările de constituire vor fi conduse de către d. Oscar Kiriacescu, director la Banca Națională. Cronica Navigaţiei INVENŢIA UNUI ROMAN Inginerul român Dimitri® Tvanovici găsind procedeul capabil de a menține Liter d© gheţuri la tipicul iernei un canal de cel puţin trei sute picioare lărgime pe fluviul şi golţul St.Laurert, a sntârnit un viu interes la Montreal. Realizarea unui astfel de proect va fi o adevărată revoluţie economică pentru Canada. Autorităţile federale şi provinciale cerând explicaţii amănunţite, li s’au comunicat numai principale generale preliminare. Inventatorul acestui procedeu recomandă mai întâi efecţiunea unui dig lung de nouă mile la extremitatea strâmtoare Belle-Isle pentru a împiedica curenţii reci ce, curgând din regiunile arctice, pătrund în goi şi deci de a se împiedica astfel forisaţia gheţeî. . Secretul invenţiunei constă Insă în principiul menţinerei în permanenţă a agitaţiei undelor la suprafaţă prin curenţi electrici. UN NOU VAS-ŞCOALA FRANCEZ PENTRU MARINA COMERCIALA Coroveta-şcoală germană Prinzess- Bîtel-Friedrich, aflată dezarmată de peste trei ani în portul Dunkerque, a fost cumpărată de către societatea de navigaţie Chargens-Reunis spre a o transforma în vas-şcoală cu pânze pentru formarea elementelor necesare marinei comerciale. Este momentul să arătăm că, în timp ce ţările maritime cu experienţe seculare, continuă să-şi facă pregătirea marinarilor şi ofiţerilor pentru marina comercială separat şi independent de marina militară, în care se face pregătirea armelor ce diferă în totul de aceia a comerţului, la noi se menţine vechia şi greşita sistema de a se face pregătirea personalului destinat marinei comerciale în şcoala marinei militare. Consecinţele rele ale acestei nepotrivite pregătiri, s’au evidenţiat — în afară de alte numeroase cazuri, — şi cu ocazia semnăreiunor conosamente pe vaporul Milcov al socie■tăţei România când în realitate maritime, destinate încărcărei, nu au fost încurcate, — ceea ce constitue cea mai gravă şi inadmisibilă abatere în negoţul maritim. Dinlipsa pregătirei elementelor necesare marinei comerciale, armatorii au pierderi enorme şi în loc de a se desvolta exploataţiile maritime sau fluviale, se provocă î descurajarea acestor întreprinderi şi lichidarea lor. Astfel, suntem precis informaţi că una din societăţiie noastre de navigaţie maritimă, tratează, din lipsa de personal capabil conducător, vânzarea vaselor sale. De ani de zile inzistăm în coloanele ziarului nostru, asupra necesitatei înfiinţărei unei neon nautice comerciale în care să se facă, aşa ca şi în celelalte ţări maritime, pregătirea personalului maritim şi fluvial necesar marinei comesicale, independent şi separat de acel militar. In Franţa , unde sunt atâtea vase şi şcoli militare, iată că s’a mai simţit nevoia înfiinţărei unui alt vas şcoală pentru pregătirea personalului marinei comerciale şi aceasta s-a realizat prin cumpărarea corovetei germane „Prinzess-Eitel-Friedrich“. CONGRESUL MARITIM COMERCIAL La Dunkerque a avut loc un mare congres maritim comercial la care a luat parte, în afara de exploatatorii maritimi francezi, mulţi delegaţi ai diferitelor ţări străine. Intre alte puncte principale, s’a discutat referitor la perspectivele restabilirii relaţiunilor cu Rusia precum şi la extensiunea serviciului de pasageri în Polonia prin marea Baltică. Toma Ciprian CAILE FERATE ROMÂNE Nouile linii ferate — Detalii asupra programului liniilor ce se vor construi. — Ministrul comunicaţiilor d. General Moşoiu îşi publcă in oficiosul guvernului «Viitorul," programul de construire al noilor linii ferate. D-sa a precizat că primele lucrări ce se vor face pentru a se realiza intensificarea transporturilor mărfurilor din Ardeal spre porturile dunărene, unde ele urmează să fie valorificate, sunt: 1. Linia Buşov-Nehoia şi Buzău: această linie e menită să Pge sudului Ardealului cu Brăila- Galaţi-Constanţa. 2. Linia dublă gara Bod (Braşov) până la Galaţi, ca întreg traficul centrului Ardtaluul să se scurgă pe această linie, descongestionându-se linia Predeal-Bucureş V. 3. LiniaLivezeni Bumbeşti menită să lege bazinul carbonifer din Valea Jiului cu vechiul regat şi porturile dunărene. Această linie va căpăta o însemnătate deosebită prin faptul că va fi cel mai scurt drum dintre Cehoslovacia şi vechiul regat. 4. Linia Vascan Halmagi, o linie care va lega Oradia Mare de Craiova şi Bucureşti, prin bazinul Petroşanilor. 5. Linia Caransebeş-Reşiţa, scurtând enorm distanţa dintre Reşiţa şi linia principală. Cu chipul acesta se va înmii producţiunea acestor mari uzine, cari vor putea astfel, să capete rangul la care au drept în economia naţională. 6. Legătura dintre Baziaş şi linia principală. Legătura dintre Basarabia şi Bucovina Legătura dintre Bucovina și Basarabia cu Ardealul se va face prin construirea liniei Ilva Maer cu Vatra Dormi. industriile insalubre Toate cererile de autorizaţiuni pentru industrii insalube, trebuesc supuse consiliilor de higienă locale, conform legei sanltare în vioare şi regulamentul relativ. Cei nemulţumiţi cu hotărârile consiliilor au drept de apel în direcţiunea generală sanitară în termen de 15 zile. Controlul căilor ferate particulare — Verificarea actelor de proprietate*— Pentru a se identifica şi verifica actele de proprietate ale tuturor căilor ferate particulare exploatate de particulari şi a materialelor de cale ferată rămase de la fostele armate de ocupaţiune şi de la supuşii statelor foste inamice a fost instituită o comisiune locală compusă din: un delegat al direcţiunii căilor ferate particulare, d. inginer Stanciu; . Undelefgat al marelui stat-ma Mp’woV Iocot-;col°nei Predescu (delegat la regionala tinj); Un delegat al mintelefrului de interne (prin pretorul local). Această comisiune va fi convocată şi prezidată de delegatul C. « • • va lucra la reşedinţa fiecărui judeţ ?i va ataşa la nevoe organ juridic şi poliţienesc local! Lucrările rezumate în proceseverbale de constatare şi cu concluziile necesare vor fî înainntate fiecare 15 zile direcţiunii G. F. P. din ministerul de comunicaţii! Cum se vor fifera nouile concesiuni — Perceperea unei taxe de cinci mii lei — instituţie care solicită concesiunea construirii şi exploatării unei linii ferate particulare de once categorie, normală sau îngustă ori de garaj, cu sau fără cărăuşie publică, va trebui să depună odată cu cererea și suma de lei 5.000 în numerar, după primirea căreia se procedă la ancheta și examinarea de către comisiunile respective. Cererile împreună cu suma de mai sus se depun la direcția căilor ferate particulare din minister, pentru liniile proiectate cari cad în teritoriul vechiului regat, Bucovina şi de la inspecţia căilor ferate particulare Cluj, pentru liniile din Ardeal şi Banat. După terminarea lucrărilor comisiunii locale şî superioare, direcţiunea căilor ferata particulare stabileşte drepturile cuvenite membrilor cari au luat parte la acele comisiuni, dispunând achitarea pe bază, destate in regulă, iar sima ce ar prisosi din cea depusă de solicitant, se va face venit la Stat. RĂŞINARI ■TI III ■" Din viaţa socială şi culturală D. unui sat din Ardeal In această epocă de scădere generală morală, de frământări şi zbucium, de prefacere şi fermentaune socială, prin care trecem şi care te reprimă, intristează şi enervează,edduce un sanjment de nespuisă liniştire şi consolare morală daca ave en posibilitatea tip a, întâlni undeva un punct de reazam moral sigur, comunitate dle oameni scutită de acest zbucium, ferită, de acest vârtej ameţitor de prefaceri, de josnicie, delesgustator materialism. O fericită întâmplare a făcut să batcoper o asemenea oază reconfortantă la deşertul vieţei noastre sociale actuala Căutând anume o localitate unde am putea eu cu soţia să ne odihnim câteva zile după oboselile anului de munca pmvifasională, nişte cunoscuţi ne-au sfătuit să ne stabilim în setul, Răşinari lângă Sibiu. Suntem fericiţi că am urmat acest sfat şi astfel ne-a fost dat să cunoaştem acest frumos colţ din munţii ardeleni. împărtăşesc impresiunile şi constatările mele cu cititorii „Argus“ului convins fiind că, şi ei, la citirea rândurilor mele, vor resimţi acelaş sentiment de reconfortare morală, pe care l-am simţit şi noi. * * * întâi cadrul exterior în care este situat satul , la poalele unor dealuri înalte acoperite cu păduri şi stuffiş— îndesat în văi înguste in care curg rîuleţe de munte formând cascade. Posibilitatea de plimbări frumoase cu privelişti largi încântătoare pe oulmi şi coame de dealuri de unde zăreşti Sibiul, satele învecinate, munţii Negoiului, păduri şi câmpii. Clima minunată , aerul curat de munte, mult soare şi lumină. Rîuleţele, mai ales riul Steaua, dau ocaziunea excelentă de băi în aer liber şi băi de soare într’un cadru încântător. Casele din sat clădite Intr'un stil special, original, au un aspect din cale afară de pitoresc , toate cu acoperişuri ascuţite, cu câte un an lung şi înalt podişor, cu porţi mari de de lemn având un mic acoperiş, ornate cu sculpturi simple primitive, arhaice ce le găsim la toată populaţia Carpaţilor până la munţii Tatra în depărtatul Zakopane în Polonia. Mai ales te izbesc, prin frumuseţea lor, căsuţele căţărate pe dealuri, lipite de stânci în formi de cuiburi artistice de păsări. Toate casele înconjurate de pomi fructiferi (pruni, njerî, peri, multe pridvoruri împodobite cu viţa plină cu ciorchine cele coc în soare. Aspectul caselor şi al străzilor îţi face impresia arhaică a unor oraşe vechi germane: în faţa multor case te opreşti şi regreţi că nu ai aparat fotografic pentru a prinde şi fixa imaginea ce te impresionează. Ceea ce te izbeşte însă mai mult de cât ori şi ce este populaţia acestui sat. Toţi păstrează, portul ţărănesc, cu foarte mici excepţiuni. In acest port domină două culori : alb şi negru. Portul femeilor şi al fetelor mai ales este de o sobrietate însă în acelan timp de o eleganţă şi de un gust extraordinare. Porculaţiunea întreagă, bărbaţi, femei, copii au aspectul de sănătate fizică, unită cu o fineţă hotărâtoare la ochi, ce denotă nobilimea şi vechimea unei rase selecţionate prin secole, păstrate prin lipsa de amestec etnic şi antropologic inferior , se vede la toţi cum, ar zice francezul, „le cachet de la race". figuri svelte, mişcări graţioase, uşoare, mai alea la, femei tinere şi fete trăsături ale feţei fine, reţinere şi demnitate în mişcări. Toţi politicoş!, prietenoşi, îndatoritori. Până, şi copiii mici te salută pe stradă cu un politicos şi amabil „bu- mi ziua“, mulţi îţi şi adresează cuvinte amabile de bună-venţre. Omenia se vede la fiecare pas în modul cum sunt tratate animalele domestice: în tot timpul şedere! noastre acolo nu ne-a fost dat să observam mei o singură dată scene de brutalitate sau cruzime cu cai, bol câmi, etc. la care, din nefericire, trebue să asistăm zonic la fiecare pas la noi în Capitală. Aceasta politeţe, blândeţe, omenie, este ceva cât se poate de plăcut şi reconfortant pentru un bucureştean care întâlneşte în spaţa lui zilnică,n tramvai, în piaţă în prăvălii, in localuri publice — numai o ordinară nepoliteţe, şi un spirit sălbatec, haine ramate, invidie, egoism, are o populaţie de vreo WJOO suflete, este deci atât de mare ca multe oraşe din vechiul regat. Este un vechia centru românesc. Exista acte autentice din secolul al do-lea (de pe la anul 1260) care pomenesc de fiinţarea acestui sat. Un sat grăniceresc din vechea monarchie austro-ungara. A fost pe vremuri, înaintea Sibiului, reşedinţa primilor episcopi ortodoxi : doi din ei se află îngropaţi în vechea, biserică a satului. Se păstrează,renovată de curând, să diea căsuţă de lemn, în care locmiau episcopii localnici, interiorul mobilat cu mobilă de lemn în stil Pictată în mod original, pe pereţi icoane vechi, poliţe vechi de care se alia atârnate oaie pictate de lotoriginale vechi, ce formează obiecte de mare valoare artistică Da altfel toata casele ţărăneşti sunt mobilate şi ornate, până astăzi în acelaş fel. Un pictor englez, venit de curând în Răşioru, a cumpărat cât a putut și din aceste vase pictate de lut şi a exportat un vagon întreg in Anglia. La fiecare pas întâlneşti în Răşinari semnele unei vechi culturi. Satul are trei biserici: două ortodoxe şi una unită. Cele ortodoxe mari, luminoase, zidite pot egala cele mai frumoase din Bucureşti. Cea veche are păstrate în interior şi pe din afară picturi,a lemur foarte originale, ea datează din secolul al XVIII-lea, fiind zidită, in locul unei biserici anterioare de lemn. Lângă cea nouă se află, în cimitir mormântul şi mausoleul mitropolitului Şaguna. Memoria acestui mare Român este viu păstrată de poporul Răşinarilor. In sat se află o şcoală mare înfiinţată, după cum arată, inscripţia In Utere chirilice, în anul 146, sub împăratul austriac Ferdinand, apoi mărită şi renovată. Are câte 6 clase pentru băeţi şi pentru fete (cele două din urmă comune) şi 9 învăţători. Săli mari luminoase, bine întreţinute. Primăria este mare, o clădire cu etaj.. Peste tot, se văd urmele unei gospodării bune comunale . Tot satul afară de părţi mărginan depavat, râul ce trece prin mijloocul satului este regulat prin zăgazuri şi pereţi de beton, cu poduri bune, cu scări de beton ce dau gospodinelor acces la râu. Tot satul este iluminat cu electricitate, cele mai multe case particulare au lumina electrică pe un preţ adevărat derizoriu. Instalarea acestei lumini s’a făcut din iniţiativa şi după propunerea preotului Cioranu încă înaintea războiului de ca mare societate, care întrebuinţând forţa căderilor de apă, furnizează forţa electrică şi lumina Sibiului şi ţinutului întreg înconjurător. Primăria are un buget de un milion de lei. In sat are reşedinţa şi medicul circumscripţiei respective d. dr. Bucur. Deasemenea se mai găseşte poştă, telegraf şi telefon, un poost de jandarmi. Există câteva hoteluri mici, birturi, prăvălii, brutării, măcelării. Se resimte mult lipsa unei legături bune cu Sibiul Exista înaintea războiului planul de a lega oraşul cu Răşinarii prin prelungirea tramvaiului electric ce deserveşte parcul Dumbrava. Actualmente însă, planul a devenit greu de realizat din lipsa de capital, căci aceasta ar necesita suma de 15 milioane lei. «** voare unde fetele din sat produc lu* cruri foarte frumoase. Doamnele Curran şi Dancuiaş vor aranja în corind la Bucureşti o expooziţie de covoare şi ţesături produse in ateii©« rul d-lor. Primăria Răşinarilor a hotărât de curând înfiinţarea uni» hjiî sistematice *la râul ce trece prin sat. Băile se vor îmiinţa mal în sua de sat în trio frumoasă vale ferită da vânt * şi bine expusă la soare. După ideia dată de mine, lângă acesta băl se va face şi instalaţia pentru băi de soate (helioterapie). * * * Primar al Răşinarilor este d. Cinaceanu, om inteligent, cult şi cumpănit, un om cu stare ce se trage dintrio veche familie răşinăreană. Pe vremea războiului a fost întemniţat de unguri împreună cu părintele Ciorna şi alţii pentru atitudinea lui românească. Notar este d. Pria. Sunt trei preoţi ortodoxi în satul d-nui Lung şi Cioran şi Dancăş, toţi răşinăreni băştinaşi. Preotul unit Simonete, un bun român, însă originar din altă parte. Influenţa bisericei şi ascendentul pe care ilexercită preoţii asupra populaţiei este demnă de relevat. Preoţii sunt adevăraţi păstori sufleteşti ai poporului fiind în strâns contact cu el şi bucurându-se de o mare autoritate morală şi încredere. Şi aceasta nu numai în chestiuni religioase şi de cult, însă în toată viaţa culturală, socială, economică. Preotul este consultat în toate actele vieţeî , de multe ori trebue să facă chiar pe advocatul gratuit in faţa instanţelor judecătoreşti. Insă şi preoţii sunt, după cum m’am convins, oameni de o cultură intelectuală şi morală superioară. Imi face o adevărată plăcere să stau de vorbă cu el : se vedea că sunt adevărat pătrunşi de înalta menire a misiune lor. Nici un bigotism, nici o intoleranţă, nici un egoism murdar şi maschin. Lărgimea de vederi şi bunătatea de suflet, iubireae poipctr şi da neam. Părintele Cioranu de o activitate socială şi culturală uimitoare, ,11 secondează părintele Dancheş. Părintele Lungu, cel mai înaintat în vârstă, spre pildă, fiind un bun violonist făcea parte dintr’o orchestră compusă de tineri studenţi de 16 ceti la o serbare dată de s societatea studenţilor răşinari. Orchestra con dusă, de unul dintre învăţători localnici, d. Creţu, un muzicant de frunte, cu participare, afară de studenţi, şi a d-luî Vidrighin, un excelent flautist amator, un ţăran răşinărean dintr’o veche falimie locală. Se ştie că din fosta Ungarie învăţământul a fost organizat, pe baza confesionala • În specia români ortodoxi, au trăit sub statutul lui Şaguna, care lega învăţământul de biserică. Şcolile au fost deci conduse de autorităţile eclesiastice. Trebue să mărturisesc că au funcţionat perfect. Aproape nu găseşti analfabet printre locuitorii Răşinarilor. Intriadevăr am cercetat printre oamenii bătrâni, printre femei bătrâne , toate ştiu carte. In toate casele găseşti ceaslove vechii, psaltice, multe tipărite cu slovă chirilică, citite de bătrâni. Intr’un* viitor articol, voi urma Cioran şi Dandiaş, soţiile preoţilor, impresiile din Răşiniari, au înfiinţat astfel d© ţesătorii de co- DlS ZaSprachts ’ Populaţia Răşinarilor se ocupă din vremuri vechi, în primul rând, cu creşterea oilor (perii) şi cu lemnării (exploatarea pădurilor). Actualmente se află în comună, vre 40— 50000 de oî. Se produce lână, pe care torc toate femeile, brânză, carne. Comuna posedă vreo 27.000 jugăre Pădure ?i păşune, pe care le puna la diepoziţia locuitorilor. Pădurile se scot la licitaţie in parcele (parchete), pe care le iau locuitorii în exploatare. Pe teritoriul comunei se află o piatră bună de construcţii şi pavaj ce s-ar putea exploata. Ar putea să se înfiinţeze o industrie mai mare de ţesătorie. Mai multe doamne reşinerene, au şi creat ateliere de ţesut covoare : doamnele primar Ciuceanu şi notar Pria, precum şi doamnele Evenimentele Zilei Conflictul italo-grec Chestia Fiume Din primul moment a părut neverosimilă versiunea că Italia ar fi hotărâtă să nu evacueze Corfu decât după descoperirea asasinilor Aceasta ar fi echivalat cu Intenția de a rămâne în insula un timp nedeterminat Adevărul este că guvernul din Roma a declarat că va retrage trupele din Corfu „după Îndeplinirea condiţiunilor aprobate de consiliul ambasadorilor”. Conferinţa acestui consiliu care trebue să se întrunească abia azi, va înlătura toate indoelile. Intervenţia guvernului britanic în această chestie, susţin ziarele engleze, a fost Inspirată de dorinţa de a ocroti dreptul popoarelor In Europa, aşa cum au fost înscrise in tratatul Ligei. Ne vom feri întotdeauna, scrie Times, să dăm crezământ insinuărilor cari căutaţi să pună In dubiu buna credinţă a lui Mussolini. Acestea a afirmat că ocupaţia insulei Corfu reprezintă numai un zălog şi că Italia nu urmăreşte măsuri teritoriale. Avem încredere în cuvintele premierului italian atâta timp cât nu se va dovedi că am fost induşi în eroare.” # Un episod semnificativ: Ministrul Italiei la Budapesta a primit pe reprezentanţii mai multor asociaţiuni ungare cari i-au prezentat condoleanţe pentru masacrul din Ianina precum şi felicitări pentru „atitudinea splendidă a Italiei în această ocaziune“. Conferinţa ambasadorilor a propus Italiei sa fixeze o zi intre 18 şi 23 Septembrie pentru, îndeplinirea ceremoniei pe care Grecia va trebui s’o execute la Pireu drept reparaţiune. Italia a indicat ziua de 19 Septembrie. * In ceea ce priveşte conflictul italo-sârb cu privire la Fiume, ştirii« presei din Belgrad n’au fost până acum încurajatoare. Ea cerea guvernului sârb să decline cererile Italiei..! „Politika” din Belgrad scria că în realitate, Italia tinde sa anexezi Fiume pe când guvernul iugoslavsusţine că statul liber al Fiumei trebue să subziste dacă se doreşte menţinerea, păcei în Adriatică. Totuşi, după Havas, ar predomina acum la Belgrad părerea că conversațiunile puse la cale între Poincaré, Pastich, și baronul Avezzona, lucrurile au fi luat o întorsătură mai favorabilă pentru reglementareachestiunea, Fiume pe ca-* lea negocierilor directe. Este, în orice caz demn de relevat că mareşalul Franchet d’Es- Perey a sosit în acest moment la Belgrad unde a fost primit de suverani şi de întregul minister. Oare aceasta ’nar fi o indicaţie asupra atitudinei guvernului francei în chestia. Fiume? li fieri«! La ordinea zilei in Germania sunv adun c serie de reforme paxl tind a linpedfeca complectă prăbușire m» «z itii-3 a Relehutai prin crearea unui noni bănci «arai va emite bileteaur. ' ' ' . J.- F. ~ In presa engleză se «omenttază încercările de Înțelegere directă franco-germane. In cercurile oficiale britanice se declară că un astfel de acord ar fi bine privit de Anglia