Argus, septembrie 1923 (Anul 14, nr. 3108-3132)

1923-09-15 / nr. 3119

­ Uli KI? No. 3119 ABONAMENTE IN TARA IN STRĂINĂTATE Un an 1200 lei 6 luni 700 3 luni 400 Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 Vf »V ff 1 B I P GURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar «5. T E L. 5 FON: 6/93 si 23/09 1V * ' L w 1. ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Directori: Chr. D. Staicovic! si S. Pauker r^tt-Î ' ‘ INDUSTRIEI si FINANȚEI Administrator: H* F. Valentin Sâ.^JiU 1* S«r Vs- ^ •'­* EXEMPLARUL 2 Lei în țară 4 Lei în Străinătate Din Ufrenia continuii*«! grevei slovenite In asatierela „Adevă­rului unde se titsăreşta zleru­l nostru suntem «nevoiţi ce şi astăzi si ad­iem cu un material infor­mativ şi redactionaî restrâns. Criza economică şi societăţile pe acţiuni Capitalul în lei aur al societăţilor s’a diminuat După cei doi ani de imediat după război, de febrilă activitate pe tărâmul fondării de societăţi pe acţiuni, a urmat, mai repede de cât se credea, reacţiunea, în­tâi mai slabă, apoi din ce în ce mai puternică. Din statistica societăţilor pe acţiuni, alcătuită de ministerul de industrie şi comerţ, reese că în cursul anului 192­01 922 nu fu mai notat de­cât un spor de 112 societăţi în toată România- Mare faţă de 219 înfiinţate in­ cursul anului 1920/21 şi de 443 societăţi noi în 1919. Dacă în ceia ce priveşte sporul de capital, statistica ne arată o diferenţă mai mica, aceasta se explică prin deprecierea leului, ceia ce a silit pe multe întreprin­deri — mai ales industriale — să-şi mărească capitalul. Rapor­tând însă la paritatea aur, capi­talul societăţilor pe acţiuni în 192222 nu numai că nu a cres­cut faţă de anii precedenţi dar­­a diminuat simţitor. Acest ca­pital ar reprezenta în 192222 cir­ca iei 200.000­ aur faţă de circa lei 750.000 aur în 1919/1920, prin urmare o reducere de 70 la sută. Pentru anul 1922/23 statistica ne va arăta, probabil, un număr şi mai mic de întreprinderi noui pe acţiuni, exceptând bineînţeles societăţile pe acţiuni din Tran­silvania, care, spre a se pune­­în conformitate cu legile noastre, îşi publică actele constitutive a­­cum în „Monitorul Oficial“. * Examinând rezultatele societă­ţilor pe acţiuni, observăm că nu­mărul acelor societăţi cari au în­cheiat cu pierderi, este în 1921/22 de 176 faţă de 1266 societăţi pe când în 1919/20 au dat pierderi numai 86 societăţi la un total, de 929, iar în 922/23 la aproape fie­care cinci bilanţuri publicate, u­­nul încheie cu pierderi sau fără nici un beneficiu. In ceia ce priveşte procentul ren­tabilitatii, constatăm şi aci o re­ducere, care, dacă ţinem seamă de deprecierea leului, devine şi mai importantă. Rentabilitatea la sută* a socie­tăţilor pe acţiuni în ultimii trei ani a fost următoarea : Sau în medie 14.65 la sută în 1921/22, faţă de 15.65 la sută şi 15.25 la sută în anii precedenţi. Aceste date nu corespund cu datele oficiale, de­oarece în sta­tistica Ministerului de Industrie şi Comerţ, din greşală, la calcu­lul rentabilităţii s’a ţinut seama numai de societăţile cari au dat beneficii, nu şi de cele cari au dat pierderi, deşi proporţia s’a făcut în raport cu capitalul tutu­ror societăţilor pe acţiuni. Atragem atenţiunea asupra a­­cestei omisiuni spre a se ţine seamă în lucrările viitoare. •ia, „ Comparând în fine cursurile diverselor acţiuni, găsim o situa­ţie cu totul defavorabilă. Sunt societăţi, pentru cari era nevoe de protecţie mare spre a obţine un număr mai mare de ac­ţiuni, cari acum lichidează, pier­zând întreg capitalul, iar la al­tele, chiar cu leul depreciat de azi, cursurile nu mai reprezintă nici 30 la sută din ceia ce a fost în timpul goanei după acţiuni., Condiţiunile economice din ulti­mii ani au avut deci o repercu­siune puternică asupra societă­ţilor pe acţiuni, mult mai puter­nică de­cât asupra celorlalte for­me de întreprinderi,­­ ceea ce ne arătă că în înfierbânteala de după război era ceva nesănătos, care trebuia să ducă la acest re­zultat. Ba putem chiar spune că la agravarea crizei au contribuit şi unele din aceste creaţiuni, cari au imobilizat numerarul ori l’au împrăştiat fără rost, micşorând încrederea publicului în societa­tea­ pe acţiuni. De unde în 1919 publicul înce­puse să-şi plaseze cu încredere economiile în acţiuni, — înainte de război greu se putea obţine, — după doi ani de experienţă, pu­blicul revine la rezerva de mai înainte. Emisiuni noi la societăţi de pri­ma ordine n’au fost acoperite. * Desigur că, criza de numerar şi rentabilitatea mare ce se oferă în plasamente cu dobânzi explică, în mare parte, această abţinere, însă la aceasta contribue şi fap­tul că nu s’a îngrijit îndeajuns de interesele acţionarilor, după cum de altfel nici aceştia nu s’au in­teresat îndeajuns de soarta ba­nului lor. Chiar şi acum sunt societăţi pe­ acţiuni în lichidare, care ar fi pu­tut de mult să lichideze complect salvând ce se mai poate salva şi cu toate acestea continuă ope­raţiile până când nu va mai ră­mâne nimic pentru creditori. Societăţile pe acţiuni reprezen­tând o forţă economică, cu care se poate ridica economia naţio­nal­a a unei tari, trebue din toate părţile — atât din partea socie­tăţilor cât şi din partea acţiona­rilor şi statului — făcute toate sforţările ca să se îndrepte eco­nomiile marelui public către ele. Ne vom ocupa întrun număr viitor de cee ce trebue făcut pe a­­cest s tărâm. V. N. loachim 1921/22 1920/21 919/920 Bănci 17.85 17.50 14.50 Industrie 20,65 22,50 25,40 Comerț 4.75 7.20 11,50 Diverse 13.25 15,50 9.60 ­omisiunea superioară vamală Işi reîncepe activitatea După o pauză de aproape două luni de zile, comisiunea superi­oară vamală de pe lângă minis­terul de finanţe Işi reia activita­tea. Pentru Luni 17 Septembrie, orele 5 după amiazi, s’a fixat pri­ma şedinţă, în care se va lua în discuţiune modificarea taxelor vamale la export pentru vite şi tot felul de cărnuri, la şuncă, ghinden, salata, la ouă şi la fân. De asemenea se va lua în discu­ţi­une şi modificarea unor arti­cole din tariful vamal, la import, între cari, în primul rând, taxele pentru sticlărie. Modificarea unora din taxele de export atât­ pentru articolele ce enumerăm mai sus cât şi pen­tru altele ce se vor propune de unii din membrii comision­e va­male, sunt impuse de împreju­rări ce ne sun­t cunoscute încă dela înfiinţarea lor. Fixarea unor taxe de export prea ridicate, cari aveau la bază un scop pur fiscal a stânjenit întru câtva exportul acelor articole şi rapoartele pri­mite de ministerul de finanţe de la oficiile vamale, învederează cu prisosinţă constatările ce au fost silite să facă însăşi organele su­­per­ioare ale ministerului de fi­nanţe. CONSTITUIREA Asociaţiei Băncilor rromâne Duminică 16 Septembrie vor ţine la Camera, de comerţ din Ca­pitală o consfătuire marile între­­prinderi bancare din vechiul re­gat şi h­ertoriile alipite, cari dis­pun de un capital de peste 10 mi­lioane lei. Au fost convocaţi re­prezentanţii a 32 bănci din Capi­tală şi provincie, 19 reprezentanţi ai băncilor din Ardeal şi Bancut, 1 reprezentant­ ai băncilor din Bucovina şi 1 reprezentant al u­­nei bănci din Chişinău. Scopul acestei consfătuiri este: consti­tuirea Asociaţiei băncilor româ­ne, iar lucrările de constituire vor fi conduse de către d. Oscar Kiriacescu, director la Banca Na­țională. Cronica Navigaţiei INVENŢIA UNUI ROMAN Inginerul român Dimitri® Tvano­­vici găsind procedeul capabil de a menține Liter d© gheţuri la tipicul iernei un canal de cel puţin trei sute picioare lărgime pe fluviul şi golţul St.­Laurert, a sntârnit un viu interes la Montreal. Realizarea unui astfel de proect va fi o adevărată revoluţie economi­că pentru Canada. Autorităţile federale şi provinciale cerând explicaţii amănunţite, li s’au comunicat numai principale genera­le preliminare. Inventatorul acestui procedeu re­comandă mai întâi efecţiunea unui dig lung de nouă mile la extremi­tatea strâmtoare­ Belle-Isle pentru a împiedica curenţii reci ce, curgând din regiunile arctice, pătrund în go­i şi deci de a se împiedica astfel for­­isaţia gheţeî. . Secretul invenţiunei constă Insă în principiul menţinerei în perma­nenţă a agitaţiei undelor la supra­faţă prin curenţi electrici. UN NOU VAS-ŞCOALA FRANCEZ PENTRU MARINA COMERCIALA Coroveta-şcoală germană Prinzess- Bîtel-Friedrich, aflată dezarmată de peste trei ani în portul Dunkerque, a fost cumpărată de către societa­tea de navigaţie Chargens-Reunis spre a o transforma în vas-şcoală cu pânze pentru formarea elemente­lor necesare marinei comerciale. Este momentul să arătăm că, în timp ce ţările maritime cu expe­rienţe seculare, continuă să-şi facă pregătirea marinarilor şi ofiţerilor pentru marina comercială separat şi independent de marina militară, în care se face pregătirea armelor ce diferă în totul de aceia a comerţului, la noi se menţine vechia şi greşita sistema de a se face pregătirea per­sonalului destinat marinei comer­ciale în şcoala marinei militare. Consecinţele rele ale acestei nepo­trivite pregătiri, s’au evidenţiat — în afară de alte numeroase cazuri, — şi cu ocazia semnărei­­unor conosa­mente pe vaporul Milcov al socie­­■tăţei România când în realitate maritime, destinate încărcărei, nu au fost încurcate, — ceea ce con­stitue cea mai gravă şi inadmisibilă abatere în negoţul maritim. Din­­lipsa pregătirei elementelor necesare marinei comerciale, arma­torii au pierderi enorme şi în loc de a se­ desvolta exploataţiile mari­time sau fluviale, se provoc­ă î­ des­curajarea acestor întreprinderi şi li­chidarea lor. Astfel, suntem precis informaţi că una din­ societăţiie noastre de navi­gaţie maritimă, tratează, din lipsa de personal capabil conducător, vân­zarea vaselor sale. De ani de zile inzistăm în coloa­nele ziarului­ nostru, asupra necesi­tatei înfiinţărei unei neon nautice comerciale în care să se facă, aşa ca şi în celelalte ţări maritime, pregătirea personalului maritim şi fluvial necesar marinei comesicale, independent şi separat de acel mi­litar. In Franţa , unde sunt atâtea vase şi şcoli militare, iată că s’a mai sim­ţit nevoia înfiinţărei unui alt vas şcoală pentru pregătirea personalu­lui marinei comerciale şi aceasta s-a realizat prin cumpărarea corovetei germane „Prinzess-Eitel-Friedrich“. CONGRESUL MARITIM COMER­CIAL La Dunkerque a avut loc un mare congres maritim comercial la care a­ luat parte, în afara de exploatato­rii maritimi francezi, mulţi delegaţi ai diferitelor ţări străine. Intre alte puncte principale, s’a discutat referitor la perspectivele restabilirii relaţiunilor cu Rusia precum şi la extensiunea serviciu­lui de pasageri în Polonia prin ma­rea Baltică. Tom­a Ciprian CAILE F­ERATE ROMÂNE Nouile linii ferate — Detalii asupra progra­mului liniilor ce se vor con­strui. — Ministrul comunicaţiilor d. General Moşoiu îşi publ­că in oficiosul guvernului «Viito­rul," programul de construire al noilor linii ferate. D-sa a precizat că primele lucrări ce se vor face pentru a se realiza intensificarea transporturilor mărfurilor din Ardeal spre porturile dună­rene, unde ele urmează să fie valorificate, sunt: 1. Linia Buşov-Nehoia şi Bu­zău: această linie e menită să Pge sudului Ardealului cu Brăila- Galaţi-Constanţa. 2. Linia dublă gara Bod (Braşov) până la Galaţi, ca întreg traficul centrului Ardtaluul să se scurgă pe această linie, descongestionân­­du-se linia Predeal-Bucureş V. 3. Linia­­Livezeni Bumbeşti menită să lege bazinul carbonifer din Valea Jiului cu vechiul regat şi porturile dunărene. Această linie va căpăta o în­semnătate deosebită prin faptul că va fi cel mai scurt drum dintre Cehoslovacia şi vechiul regat. 4. Linia Vascan Halmagi, o li­nie care va lega Oradia Ma­re de Craiova şi Bucureşti, prin bazi­nul Petroşanilor. 5. Linia Caransebeş-Reşiţa,­­ scurtând enorm distanţa dintre Re­şiţa şi linia principală. Cu chipul acesta se va înmii producţiunea acestor mari uzine, cari vor putea astfel, să capete rangul la care au drept în economia naţională. 6. Legătura dintre Baziaş şi linia principală. Legătura dintre Basarabia şi Bucovina Legătura dintre Bucovina și Ba­sarabia cu Ardealul se va face prin construirea liniei Ilva Maer cu Vatra Dormi. industriile insalubre Toate cererile de autoriza­­ţiuni pentru industrii insalub­e, trebuesc supuse consiliilor de hig­ienă locale, conform legei sa­nltare în vioare şi regulamen­tul­­ relativ. Cei nemulţumiţi cu hotărârile consiliilor au drept de apel în direcţiunea generală sanitară în termen de 15 zile. Controlul căilor ferate particulare — Verificarea actelor de proprietate*­— Pentru a se identifica şi veri­fica actele de proprietate ale tu­turor căilor ferate particulare ex­ploatate de particulari şi a mate­rialelor de cale ferată rămase de la fostele armate de ocupaţiune şi de la supuşii statelor foste ina­mice a fost instituită o comisiu­­ne locală compusă din: un dele­­gat al direcţiunii căilor ferate particulare, d. inginer Stanciu; . Un­­delefgat al marelui stat-ma Mp’woV Iocot-;col°nei Predescu (delegat la regionala tinj); Un delegat al mintelefrului de interne (prin pretorul­ local). Această comisiune va fi convo­­cată şi prezidată de delegatul C. « • • v­a lucra la reşedinţa fie­cărui judeţ ?i va ataşa la nevoe organ juridic şi poliţienesc local! Lucrările rezumate în procese­­verbale de constatare şi cu con­cluziile necesare vor fî înainntate fiecare 15 zile direcţiunii G. F. P. din minister­ul de comunicaţii! Cum se vor fi­fera nouile concesiuni — Perceperea unei taxe de cinci m­ii lei — instituţie car­e solicită concesiu­nea construirii şi exploatării u­­nei linii ferate particulare de once categorie, normală sau în­gustă ori de garaj, cu sau fără cărăuşie publică, va trebui să de­pună odată cu cererea și suma de­ lei 5.000 în numerar, după primirea căreia se procedă la an­cheta și examinarea de către co­­misiunile respective. Cererile împreună cu suma de mai sus se depun la direcția căilor ferate particulare din mi­nister, pentru liniile proiectate cari cad în teritoriul vechiului regat, Bucovina şi de la inspecţia căilor ferate particu­lare Cluj, pentru liniile din Ar­deal şi Banat. După terminarea lucrărilor co­­misiunii locale şî superioare, di­recţiunea căilor ferata­ particula­re stabileşte drepturile cuvenite membrilor cari­ au luat parte la acele comisiuni, dispunând achi­tarea pe bază, d­estate in regulă, iar si­ma ce ar prisosi din cea de­pusă de solicitant, se va face ve­nit la Stat. RĂŞINARI ■TI I­II ■" Din viaţa socială şi culturală D. unui sat din Ardeal In această epocă de scădere gene­rală morală, de frământări şi zbu­cium, de prefacere şi fermenta­une socială, prin care trecem şi care te reprimă, intristează şi enervează,­­edduce un san­jment de nespuisă li­niştire şi consolare morală daca a­­v­e en­ posibilitatea tip a, întâlni unde­va un­ punct de reazam moral sigur,­­ comunitate dle oameni scutită de acest zbucium, ferită, de acest vârtej ameţitor de prefaceri, de josnicie, de­­lesgustator materialism. O fericită întâmplare a făcut să b­atcoper o asemenea oază reconfor­tantă la deşertul vieţei noastre so­ciale actuala Căutând anume o localitate unde am putea eu cu soţia să ne odihnim câteva zile după oboselile anului de munca pmvifasională, nişte cunoscuţi ne-au sfătuit să ne stabilim în setul, Răşina­ri lângă Sibiu. Suntem feri­ciţi că am urmat acest sfat şi astfel ne-a fost dat să cunoaştem acest frumos colţ din munţii ardeleni. împărtăşesc impresiunile şi con­statările mele cu cititorii „Argus“­­ului convins fiind că, şi ei, la citi­rea­ rândurilor mele, vor resimţi a­­celaş sentiment de reconfortare mo­rală, pe care l-am simţit şi noi. * * * întâi cadrul exterior în care este situat satul , la poalele unor dealuri înalte acoperite cu păduri şi stuffiş— îndesat în văi înguste in care curg rîuleţe de munte formând cascade. Posibilitatea de plimbări frumoase cu privelişti largi încântătoare pe oul­mi şi coame de dealuri de unde zăreşti Sibiul, satele învecinate, munţii Negoiului, păduri şi câmpii. Clima minunată , aerul curat de munte, mult soare şi lumină. Rîule­­ţele, mai ales riul Stea­ua, dau ocazi­­unea excelentă de băi în aer liber şi băi de soare într’un cadru încân­tător. Casele din sat clădite Intr'un stil special, original, au un aspect din cale afară de pitoresc , toate cu aco­perişuri ascuţite, cu câte un an lung şi înalt podişor, cu porţi mari de de lemn având un mic acoperiş, or­nate cu sculpturi simple primitive, arhaice ce le găsim la toată popula­ţia Carpaţilor până la munţii Tatra în depărtatul Zakopane în Polonia. Mai ales te izbesc, prin frumuseţea lor, căsuţele căţărate pe dealuri, li­pite de stânci în form­i de cuiburi artistice de păsări. Toate casele în­conjurate de pomi fructiferi (pruni, njerî, peri, multe pridvoru­ri împodo­bite cu viţa plină cu ciorchine ce­le coc în soare. Aspectul caselor şi al străzilor îţi face impresia arhaică a unor oraşe vechi germane: în faţa multor case te opreşti şi regreţi că­ nu ai aparat fotografi­­c pen­tru­ a prinde şi­ fixa imaginea ce te impresionează.­­ Ceea ce te izbeşte însă mai mult de cât ori şi ce este populaţia acestui sat. Toţi păstrează, portul ţărănesc, cu foarte­ mici excepţiuni. In acest port domină două culori : alb şi ne­gru. Portul femeilor şi al fetelor mai ales­ este de o sobrietate însă în ace­lan timp de o eleganţă şi de un gust extraordinare. Porcu­laţiunea întrea­gă, bărbaţi, femei, copii au aspectul de sănătate fizică, unită cu o fineţă hotărâtoare la ochi, ce denotă nobi­limea şi vechimea unei rase selecţio­nate prin secole, păstrate prin lipsa de amestec etnic şi antropologic in­ferior , se vede la toţi cum, ar zice francezul, „le cachet de la race". f­­iguri svelte, mişcări graţioase, uşoare, mai alea la, femei tinere şi f­ete trăsături ale feţei fine, reţinere şi demnitate în mişcări. Toţi politicoş!, prietenoşi, îndatori­tori. Până, şi copiii mici te salută pe stradă cu un politicos şi amabil „bu-­­ mi ziua“,­­ mulţi îţi şi adresează cuvinte amabile de bună-venţre. O­­menia se vede la fiecare pas în mo­dul cum sunt tratate animalele do­mestice: în tot timpul şedere! noas­tre acolo nu ne-a fost dat să obser­­vam mei o singură dată scene de brutalitate sa­u cruzime cu cai, bol câmi, etc. la care, din nefericire, tre­­bue să asistăm zonic la fiecare pas la noi în Capitală. Aceasta politeţe, blândeţe, omenie, este ceva cât se poate de­­ plăcut şi reconfortant pentru un bucureştean care­ întâlneşte în spaţa lui zilnică,­­n tramvai, în piaţă în prăvălii, in localuri publice — numai o ordinară nepoliteţe, şi un spirit sălbatec, hain­­e ramate, invidie, egoism, are o populaţie de vreo WJOO suflete, este deci atât de mare ca multe oraşe din vechiul regat. Este un vechia centru românesc. Exista acte autentice din secolul al do-lea (de pe la anul 1260) care po­menesc de fiinţarea acestui sat. Un sat grăniceresc din vechea monar­chie austro-ungara. A fost pe vremuri, înaintea Sibiu­lui, reşedinţa primilor episcopi orto­doxi : doi din ei se află îngropaţi în vechea, biserică a satului. Se păstrează,­­renovată de curând, s­ă di­ea căsuţă de lemn, în care lo­­cmiau episcopii localnici, interiorul mobilat cu mobilă de lemn în stil Pictată în mod original, pe pe­­reţi icoane vechi, poliţe vechi de care se alia atârnate oaie pictate de lot­­originale vechi, ce formează obiecte de mare valoare artistică Da altfel toata casele ţărăneşti sunt mobilate şi ornate, până astăzi în acelaş fel. Un pictor englez, venit de curând în Răşioru, a cumpărat cât a putut ș­i din aceste vase pictate de lut şi a exportat un vagon întreg in Anglia. La fiecare pas întâlneşti în Răşi­nari semnele unei vechi culturi. Sa­tul are trei biserici: două ortodoxe şi una unită. Cele ortodoxe mari, lu­minoase, zidite pot egala cele mai frumoase din Bucureşti. Cea veche are păstrate în interior şi pe din a­­fa­ră picturi,a lemur foarte originale, ea datează din secolul al XVIII-lea, fi­ind zidită, in locul unei biserici anterioare de lemn. Lângă cea nouă se află, în cimitir mormântul şi mausoleul mitropoli­tului Şaguna. Memoria acestui mare Român este viu păstrată de poporul Răşinarilor. In sat se află o şcoală mare înfi­inţată­, după­ cum arată, inscripţia In Utere chirilice, în anul 1­­46, sub îm­păratul austriac Ferdinand, apoi mărită şi renovată. Are câte 6 clase pentru­ băeţi şi pentru fete (cele două din urmă comune) şi 9 învăţători. Săli mari luminoase, bine întreţinu­­te. Primăria este mare, o clădire cu etaj.. Peste tot, se văd urmele unei gospodării­ bune comunale . Tot satul afară de părţi­ mărginan de­­pavat, râul ce trece prin mijloocul satului este regulat prin zăgazuri şi pereţi de beton, cu poduri bune, cu scări de beton ce dau gospodinel­or acces la râu. Tot satul este iluminat cu electricitate, cele mai multe case particulare au lumina electrică pe un preţ adevărat derizoriu. Instala­rea acestei lumini s’a făcut din ini­ţiativa şi după­ propunerea preotului Cioranu încă înaintea războiului de ca mare societate, care întrebuin­ţând forţa căderilor de apă, furni­zează forţa electrică şi lumina Si­biului şi ţinu­tului întreg înconjură­tor. Primăria are un buget de un milion de lei. In sat are reşedinţa şi medicul circumscripţiei respective d. dr. Bucur. Deasemenea se mai găseşte poştă, telegraf şi telefon, un poost de jan­darmi. Există câteva hoteluri mici, birturi, prăvălii, brutării, măcelării. Se resimte mult lipsa unei legături bune cu­ Sibiul­ Exista înaintea războiului planul de a lega oraşul cu Răşinarii prin prelungirea tramvaiului electric ce deserveşte parcul Dumbrava. Actual­mente însă, planul a devenit greu de realizat din lipsa de capital, căci a­­ceasta ar necesita suma de 15 mili­oane lei. «** voare unde fetele din sat produc lu* cruri foarte frumoase. Doamnele Cu­r­ran şi Dancuiaş vor aranja în co­ri­nd la Bucureşti o expooziţie de co­voare şi ţesături produse in ateii©« rul d-lor. Primăria Răşinarilor a ho­tărât de curând înfiinţarea uni» hjiî sistematice *la râul ce trece prin sat. Băile se vor îmiinţa mal în sua de sat în trio frumoasă vale ferită da vânt * şi bine expusă la soare. După ideia dată de mine, lângă acesta băl se va face şi instalaţia pentru băi de soate (helioterapie). * * * Primar al Răşinarilor este d. Cina­ceanu, om inteligent, cult şi cumpă­nit, un om cu stare ce se trage din­­trio veche familie răşinăreană. Pe vremea războiului a fost întemniţat de unguri împreună cu părintele Cio­rna şi alţii pentru atitudinea lui r­o­mânească. Notar este d. Pria. Sunt trei preoţi ortodoxi în satu­l d-nui Lung şi Cioran şi Dancăş, toţi răşinăreni băştinaşi. Preotul unit Simonete, un bun român, însă ori­ginar din altă­ parte. Influenţa bisericei şi ascendentul pe care il­­exercită preoţii asupra po­pulaţiei este demnă de relevat. Preo­ţii sunt adevăraţi păstori sufleteşti ai poporului fiind în strâns contact cu el şi bucurându-se de o mare au­toritate morală şi încredere. Şi a­­ceasta nu numai în chestiuni reli­gioase şi de­ cult, însă în toată viaţa culturală, socială, economică. Preo­­tul este consultat în toate actele vie­ţeî , de multe ori trebue să facă chiar pe advocatul gratuit in faţa­ instanţelor judecătoreşti. Insă şi preoţii sunt, după cum m’am con­vins, oameni de o cultură intelectua­lă şi mor­ală superioară. Imi face o adevărată plăcere să stau de vorbă cu el : se vedea că­ sunt adevărat pă­trunşi de înalta menire a misiune­ lor. Nici un bigotism, nici o intole­ranţă, nici un egoism murdar şi mas­chin. Lărgimea de vederi şi bunăta­tea de suflet, iubire­a­e poipctr şi da neam. Părintele Cioranu de o activi­tate socială şi culturală uimitoare, ,11 secondează părintele Dancheş. Părintele Lungu, cel mai înaintat în vârstă, spre pildă, fiind un bun violonist făcea parte dintr’o orches­­tră compusă de tineri studenţi de 16 ceti la o serbare dată de s societatea studenţilor răşinari. Orchestra con­ dusă, de unul dintre învăţători local­nici, d. Creţu, un muzicant de frunte, cu participare, afară de studenţi, şi a d-luî Vidrighin, un excelent flau­tist amator, un ţăran răşinărean dintr’o veche falimie­ locală. Se ştie că d­in fosta Ungarie învă­ţământul a fost organizat, pe baza confesionala • În­­ specia­ români or­todox­i, au trăit sub­ statutul lui Şa­­guna, care lega­ învăţământul de bi­serică. Şcolile au fost deci conduse de autorităţile eclesiastice. Trebue să mărturisesc că au funcţionat per­fect. Aproape nu găseşti analfabet printre locuitorii Răşinarilor. Intria­­devăr am cercetat printre oamenii bătrâni, printre femei bătrâne , toa­te ştiu carte. In toate casele găseşti ceaslove vechii, psaltice, multe tipă­­rite cu slovă chirilică, citite de bă­­trâni. Intr’un* viitor articol, voi­ urma Cioran şi Dandiaş, soţiile preoţilor, impresiile din Răşiniari, au înfiinţat astfel d© ţesătorii de co- DlS ZaSprachts ’ Populaţia Răşinarilor se ocupă din vremuri vechi, în primul rând, cu creşterea oilor (perii) şi cu lem­nării (exploatarea pădurilor). Actual­mente se află în comună, vre 40— 50000 de oî. Se produce lână, pe care torc toate femeile, brânză, carne. Comuna posedă vreo 27.000 jugăre Pădure ?i păşune, pe care le puna la diepoziţia locuitorilor. Pădurile se scot la licitaţie in parcele (parchete), pe care le iau locuitorii în exploata­re. Pe teritoriul comunei se află o piatră bună de construcţii şi pavaj ce s-ar putea exploata. Ar putea să se înfiinţeze o industrie mai mare de ţesătorie. Mai multe doamne reşi­­nerene, au şi creat ateliere de ţesut covoare : doamnele primar Ciuceanu şi notar Pria, precum şi doamnele Evenimentele Zilei Conflictul italo-grec Chestia Fiume Din primul moment a părut neverosi­milă versiunea că Italia ar fi hotărâtă să nu evacueze Corfu de­cât după des­coperirea asasinilor Aceasta ar fi echi­valat cu Intenția de a rămâne în insula un timp nedeterminat Adevărul este că guvernul din Roma a declarat că va retrage trupele din Corfu „după Îndeplinirea condiţiunilor aprobate de consiliul ambasadorilor”. Conferinţa acestui consiliu care tre­­bue să se întrunească abia azi, va în­lătura toate indoelile. Intervenţia guvernului britanic în a­­ceastă chestie, susţin ziarele engleze, a fost Inspirată de dorinţa de a ocroti dreptul popoarelor In Europa, aşa cum au fost înscrise in tratatul Ligei. Ne vom feri întotdeauna, scrie Ti­mes, să dăm crezământ insinuărilor cari căutaţi să pună In dubiu buna cre­dinţă a lui Mussolini. Acestea a afirmat că ocupaţia insu­lei Corfu reprezintă numai un zălog şi că Italia nu urmăreşte măsuri terito­riale. Avem încredere în cuvintele pre­mierului italian atâta timp cât nu se va dovedi că am fost induşi în eroare.” # Un episod semnificativ: Ministrul It­aliei la Budapesta a primit pe reprezentanţii mai multor asociaţiuni ungare cari i-au prezen­tat condoleanţe pentru masacrul din Ianina precum şi felicitări pentru „atitudinea splendidă a Italiei în această ocaziune“. Conferinţa ambasadorilor a propus I­­taliei sa fixeze o zi intre 18 şi 23 Sep­­tembrie pentru, îndeplinirea ceremoniei pe care Grecia va trebui s’o execute la Pireu drept reparaţiune. Italia a in­dicat ziua de 19 Septembrie. * In ceea ce priveşte conflictul ita­lo-sârb cu privire la Fiume, ştirii« presei din Belgrad n’au fost până acum încurajatoare. Ea cerea guvernului sârb să de­­cline cererile Italiei..! „Politika” din Belgrad scria că în realitate, Italia tinde­ sa anexezi Fiume pe când guvernul iugo­slav­­susţine că statul liber al Fiumei trebue să subziste dacă se doreşte menţinerea, păcei în Adriatică. Totuşi, după Havas, ar predo­mina acum la Belgrad părerea că conversațiunile puse la cale între Poincaré, Pastich, și baronul Avez­­zona, lucrurile au fi luat­ o întorsă­­tură m­ai favorabilă pentru regle­mentarea­­chestiunea, Fiume pe ca-* lea negocierilor­ directe. Este, în orice caz demn de re­levat că mareşalul Franchet d’Es- Perey a sosit în­ acest moment la Belgrad unde a­ fost primit de su­verani şi de întregul minister. Oare aceasta ’nar fi o indicaţie a­­supra atitudinei guvernului francei în chestia. Fiume? li fieri«! La ordinea zilei in Germania sunv ad­un c serie de reforme paxl tind a linpedfeca complectă prăbușire m» «z­ itii-3 a Relehutai prin crearea u­­nui noni bănci «arai va emite bilete­­aur. ' ' ' . J­.- F. ~ In presa engleză se «omentt­ază în­cercările de Înțelegere directă fran­co-germane. In cercurile oficiale bri­tanice se declară că un astfel de acord ar fi bine privit de Anglia

Next