Argus, noiembrie 1923 (Anul 14, nr. 3159-3183)

1923-11-01 / nr. 3159

U »I lu. 3159 A­BONAMENT­ IN ŢARA IN STRĂINĂ Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ B lei in tari, 4 TATI Un an 1200 lei 6 luni 700 «a 3 luni 400 „ , .­ei in străinătate 8 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Director: S. Pauker BIROURILE: bucureşti, str. sărind» 14 TELEFON: 6­93 si 23169 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator: Ha F. Valentin Joui 1 Noembrlo 1929 PUBLICITATEA s­esiunea Exclusivă a Socor­­âţei Generale de Publicitate Direelsrl: Carol Schuller şi S. Berger Sir. Karageorgevlei 9. TelefonBerger 11184 ap Criza politică şi criza economică Crispa politică declarata odată cu d­aschiderea sesiunei parlamenta­­re de toamnă a luat­ sfârşit. După 15 zile de încercări şi proeote gu­vernul a fost remaniat şi el s’a şi prezentat ieri parlamentului în noua lui formă. "­­ Dacă criza prin care a trecut Guvernul ar fi avut un caracter pur politic soluţia ei’n’ar fi fost interesantă decât pentru lumea po­ltică şi noi am fi înregistrat’o nu luai cu caracter informativ, cum insă aceaisă criză ascunde şi o pro­fundă deosebire de vederi între 2 fracţiuni ale guvernului,, asupra politicei economice a ţarei, modul cum a fost rezolvată criza ne preo­cupă şi pe noi, pentru că soluţia dată de primul ministru crizei po­litice, este o indicaţiune precisă a­­supra politicei economice pe care o va urma guvernul de acum înainte. Se ştie că origina crizei care a dus la recenta remaniare a cabi­netului I. Brătianu pe lângă as­pectul ei personal apărut în pu­blic sub forma unei concurente la viitoarea șefie a partidului li­beral, avea și un fond economic foarte important. D. Al. Consantinescu trece dre­pt u­n adversar hotărât al po­liticei economice a ministrului de finanţe şi d­ea nu şi-a ascuns nici odată nâm­brederea într’un sistam, bazat numai Pe încercarea de a ridica valoarea leului prin restrângerea numerarului, fără alte corective, şi pe un amestec excesiv al Statului în viat®­ eco­nomică a ţării. Pe drept sau pe nedrept, d. Constamtinescu reprezintă nădej­dea cercurilor industriale și co­merciale, într’o înlunătățire a crizei în care ne sbateau. S’a mai spus că din vizita pe care d. ministru al domeniilor a făcut’o în străinătate, în această primăvară, el s’a întors cu con­vingerea că numai o schimbare ra­d­ica­lă a politicei noastre econo­mice ar putea atrage la noi capi­talurile străine, ce ne su­nt abso­lut necesare. Este adevărat că pentru a în­lesni rezolvarea crizei, d. Con­stantin­escu a desminţit prin­ pre­să deosebirea de vederi asupra politicei economice dintre Dom­nia sa şi d. Vintilă Brătianu, dar această desminţire a fost desmin­ţită şi ea nu numai prin întreaga atitudine din trecut a ministrului de agricultură, dar şi prin modul cum a fost rezolvată criza. Pentru a pun© capăt certei asu­pra ministerului de interne, pri­mul ministru a luat asupra sa a­­cest minister important şi şi-a substituit la conducerea efectivă­­a departamentului două tinere ambiţiuni a căror justificare se va verifica mai târziu. D. Vintilă Brătianu autorul po­lticei economice a guvernului a fost însă despărţit prin noua for­­­­mă a cabinetului de doi dintre cei­­ mai importanţi şi mai devotaţi colaboratori ai săi: D-nii Sassu de la industrie şi g-ral Moşoiu de la comunicaţii. Ministrul de Finanţe vede ast­fel cele două departamente acce­sorii departamentului său în poli­ti­ca economică, încredinţate la două persoane despre care se spu­ne că împărtăşesc punctul de ve­dere al ministrului agriculturei în politica economică. Regimul comerţului în genere şi al exportului în special precum ş­i căile ferate, cele două pârghii ale politicei economice a d-lui Vintilă Brătianu scapă deci din mâinile d-sale. Soluţia crizei de guvern ar inv­ânci deci o foarte pronunţată in­ele­nare a primului ministru către o nouă orientare politică econo­mică a noastră. Dacă lucrurile stau astfel mi­nistrul de finanţe va fi forţat de acum înainte sau să urmeze indi­caţiunile primului ministru cu alte cuvinte să-şi modifice siste­mul său economic plecându-se în faţa necesităţii împrejurărilor interne şi externe sau să provoace numai punctul său de vedere în po­litica economică. Deocamdată, lumea comercială şi industrială ar fi bucuroasă să vadă în remanierea cabinetului o promisiune, de îmbunătăţire a si­tuaţiei ei actuale. Soluţiunea crizei este însă nu­mai om provizorat în care preocu­parea politică este evidentă şi ce­­ea ce este şi noi grav, acest exces de preocupare politică a dus do­­camdată la eroare de noi departa­mente şi de noi funcţiuni care vor cere sacrificii din partea budge­tului statului tocmai acum când economia ar trebui să fie primul semnal al îmbunătăţirea situaţiu­­nei financiare. A. Statele din Europa Centrală ROMANIA AR ÎNOTA IN BEL­­ŞUG DACA AR FI MAI PUTIN ETATISTA D. senator Bérenger, raportorul general al bugetului francez, s’a întors la Paris, din călătoria de studii în statele Europei Centrale. D. Bérenger, a vizitat, se ştie, şi ţara noastră. Ziarele france, publică acum impresiile d-lui renger. In primul rând, din studiile sa­le, d. Bérenger a constatat necesi­tatea reorganizării dealungul Du­nări, şi in jurul Carpaţilor, a unei asociaţii de interese, peste frontie­rele nouilor state. Franţa, în pri­mul rând, este interesată la acea­stă refacere carp­ato-danub­iană. Reorganizarea­ aceasta este o o­­peră care se va desăvârşi cu stă­ruinţă ,in cursul unui sfert de se­col, — şi, continuă raportorul ge­neral, nu mi s’a păru­t că ar fi im­posibilă. Intre Mica Antantă, Po­lonia, Ungaria şi Austria, n’am constatat nimic iremediabil, nimic neconciliabil. Pretutindeni popoa­re se ridică, lucrează, colaborea­ză. Crizele monetare de care sufe­ră actualmente nu sunt mortale, ele nu corespund bogăţiei econo­mice veritabile a acestor ţări, şi se vor atenua printr’o circulaţie mai întinsă între aceste state, şi printr’o mai bună îndeplinire a datoriei fiscale. Iugoslavia este în plină refacere naţională. „ROMANIA MARE, CU HOL­DELE ŞI PETROLUL SAU, VA ÎNOTA IN BELŞUG IN ZIUA CÂND DIRECTIVELE EI ECO­NOMICE VOR FI MAI PUŢIN XENOFOBE ŞI MAI PUTIN E­­TATISTE“. Polonia, nu mai puţin bogata, în păduri şi mine, are nevoe nu­mai de o administraţie fiscală, mai solidă pentru a-şi echilibra budgetul. Cehoslovacia nu mai are nevoe­­ să-şi stabilizeze şi să-şi revalori­zeze coroana. Cât priveşte Aus­tria, am găsit-o în plină renaşte­re financiară de când Liga Naţiu­nilor i-a acordat încrederea şi cre­ditul său. Viena, mai strălucitoa­re ca înainte de răsboi, este pe cale să devină creerul bancar al Europei Centrale. Iar Ungaria, cu­cerită de exemplul austriac, trezi­tă din megalomania bolnăvicioa­­să de până acum, aspiră astăzi la aceeaşi înţeleaptă tutelă a Ligei Naţiunilor, care ar putea reda Budapestei rolul dublu de banca a Balcanilor şi de port la Dunăre. C­onsfătuirea de la B­anca Naţională Şedinţa asociaţiei băncilor româna Eri la orele 5 după amiate a a­­vut loc la Banca Naţională o foar­te importantă consfătuire între d-nii Vintila Bratianu, ministru de finanţe, M. Oromoiu- guvernator- Oscar Kiriacescu, director la Ban­ca Nraţională şi d. Şt. Cerkez, pre­şedintele Camerei de comerţ şi pre­şedintele Uniunii generale a indus­triaşilor. După câre suntem informaţi 8*8 discutat în chestia începerea func­ţionării «Creditului Industrial»- d. Vintila Brătianu dând apoi indica­ţii în chestia numirii directorului general al acestei instituţiuni P­ Vîntilă BrătianuM şi sec­uirea circulaţiei monetare­ O altă chestie care s‘a discu­tat a fost aceea a sporirii circulaţiei. După câte sun­tem Informaţi pare că şi d. Vintilă Brătianu s’ar fi convins despre necesitatea sporirii circulaţiei fiducia­re, într-o măsură ce urm­ea­­tă a se stabili ulterior. Pa­re deasemenea că s-ar f­i hotărât ca în această ches­­tie atât de importantă să se ceară st­artetul băncilor. Şedinţa asociaţiei băncilor Imediat ce s’a terminat consfătui­rea cu d. Vintilă Brătianu a avut loc la orele 6 tot la Banca Naţio­nală prima şedinţă a Asociaţiei băncilor române prezidată de către d. M. Oromolu, guvernatorul Băn­cii Naţionale. Au luat parte­ directorii marilor bănci din Capitală şi din provin­cie, precum şi din teritoriile ali­pite. Imediat după deschiderea şedin­ţei s’a procedat la alegerea a doi preşedinţi în persoana d-lor Mau­­ricin Blank, directorul general al băncii Marmorosch Blanck şi Alex, Ştefănescu- fost director la Banca Naţională şi director la Banca Ro­mânească. De asemeni a fost ales un comitet compus din 5 directori ai celor mai mari bănci din Bucu­reşti şi provincie. După efectuarea acestor alegeri d. M. Oromolu a pus în discuţia a­­seara a­dunării patru chestii foarte import­­ante şi anume : Modul de control al ellen­­i­lor, atunci când se impru­mută la mai multe bănci. După ce norme să se sta­bilească crentul de scont al fiecărei bănci, adică de câte ori capitalul­. In ce proporţie du­ lacansi­talul său o bancă poate face imobilizări in diferite întreprinderi industriale sau de alt pen. Dacă este oportună o spo­rire a circulaţiei« S'a discutat foarte mult în jurul acestor puncte puse de către d. M. Oromolu şi care prezintă o foarte mare importanţă. Cum orele erau înaintate s’a hotărât ca azi după a­­miază la orele 4 să aibă loc o mare şedinţă a Asociaţiei băncilor rămâ­nând să se discute numai punctul patru şi eventual să se emită şi un aviz în acest sens. Şedinţa s’a ridicat la orele 8 . Expoziţia din Milano Expoziţia internaţională a indu­striei şi comerţului de lapte şi brânzeturi care trebuia s sa aibă loc la Milan în luna Noembrie a­­nului curent sub patronajul M. S. Regelui şi al guvernului italian, a fost amânată pentru luna Aprilie 1924. Această în urma dorinţei expri­mate din partea industriaşilor din diferite naţiuni a celor două Ame­nd­­ari din cauza a timpului prea —„(­..)Tit, Von rmtoa urarăţi O Parti- r Criza pielei gălăţene — ' " ----------------­Ancheta noastră la Galaţi Portul Galaţi concurat c­u Triest şi Danzig. — Ce-i cu francul Ii©lf$ian­8 — Exportul d© l©tnit© Dacă Brăila este principalul li­man de export, Galaţiul este şi rămâne, fără îndoială, pe planul întâi în ce priveşte importul. Aşezat pe Dunăre între Siret,­­pe apele căruia se scoborau, al­tă dată, pe plute, cantităţi enor­me de lemne din Bucovina­­ şi Prut, pe care se transportă, cu şle­puri, bogatele recolte ale Basara­biei şi Moldovei din sus, Galaţiul este sortit să dobândească, cu tim­pul, o dezvoltare considerabilă. Viitorul acestui mare şi admira­bil port dunărean ne apare cu a­­tât mai strălucit cu cât­ raza sa de activitate,­­ şi aceasta depin­de de noi, se va întinde asupra ţă­rilor mărginaşe, Polonia şi Ceho­slovacia. In adevăr ştim că Polonia a so­licitat, pentru comerţul său de im­port şi export în Orient, o zonă liberă la Galaţi. Şi dacă nu ne în­şelăm, o dorinţă identică ar avea şi cabinetul din Praga. '' Deocamdată, însă, Galaţii, care luase, după răsboi, un avânt îm­bucurător, trece printr’o gravă criză. Şi negustori bătrâni mărtu­turisesc că nu ţin minte să fi stră­bătut vremi atât de grele ca cele de azi. Dar să ascultăm ce ne spun reprezentanţii autorizaţi ai com­er­ţului şi industriei gălăţene. Imaramul extern D. ING. L POPOVICI preşedintele Camerei de comerţ, ne spune: __Criza de numerar este conse­cinţa crizei economice de care su­ferim mereu de câţiva ani şi pen­tru înlătu­rarea căreia guvernele trebuiau să ia,, încă din timp, mă­suri radicale-O cauză principalii este compro­miterea creditului general al ţa­­­­rei şi în special al Statului care, după ce a pompat din afară măr­furi pe care nu le-a plătit, a pom­pat 12 miliarde de la Banca Na­ţi­onală şi, ca culme, a pompat şi din interior, pe socoteala indus­triei, sub cuvânt că reface ţara. Pe lângă Stat-negustor, impor­tator de mărfuri vândute pe ni­mic, au venit, din afară, o serie de negustori improvizaţi, cu mărfuri care nu erau necesare ţârei. Negustorii şi industriaşii cins­tiţi suferă acuma de pe urma a­­cestor anomalii., ’ Statul trebuia să recurgă, de mult, la un credit extern de lun­gă durată. Părerea mea este că la­ Băncile nu mai acordă credite, fiindcă fim bani de prisos. Unele din ele, şi cele mai principale, co­manditează industrii şi case co­merciale, aşa că, de fapt, scontea­ză propriul lor portofoliu.. Co­mercianţii, cari nu sunt afiliaţi la o Bancă, nu mai găsesc credit. Piaţa de cereale este aproape dis­trusă. Piaţa de manufactură, care nu vindea marfa decât pe bani gata, acum dă şi pe credit ca să facă daraveri şi, ce este grav, VINDE CHIAR SUB COST. Cu aranjamentul şi legea amâ­­nărei în străinătate, guvernul a pus la­o­laltă pe negustorii ne­cinstiţi cu cei cinstiţi compronui­­ţându-i şi pe aceştia care protes­tează în contrar unei măsuri duă­­nătoare intereselor lor. Legea trebuia să facă, în ori ce caz, o deosebire între comercian­tul cinstit şi cel de după răsboi, co­merciantul de ocazie. A­ceasta deo­sebire se simte mai ales la noi, la Galaţi, unde s’au adunat tot soiul de elemente venite din cele patru colţuri ale pământului, şi care nu prezintă nici un fel de garanţie, nici morală, nici materială. D. ALEX. CALAVREZOS pro­prietarul unei vechi firme care o­­cupă un loc de frunte în comerţul de coloniale, spune: — Sunt negustor de 36 ani. O criză atât de acută n’a mai străbă­tut comerţul gălăţean. Ca firmă veche continui să servesc clientela mea, de care nu am să mă plâng atât cât sufer de pe urma Bănci­lor din interiorul ţarei care fac fa­ţă, cu mare greutate, la angaja­mentele lor. Criza de numerar este, de­sigur, marea pricină a acestei situaţii. Personal, socotesc că o serioasa politică de deflaţie este foarte bu­nă, dar ea ne duce la criza ce tre­bue să o suportăm până la îmbu­nătăţirea valorei leului. Această îmbunătăţire trebue obţinută cu orice preţ căci la ce-mi servesc milioanele, când de nu înseamnă nimic? Din cauza lipsei de vagoane, Galaţii au pierdut 80 la sută din comerţul său de Ofiontale cu Tran­silvania. Toate firmele solide din Ardeal se aprovizionează, acum, prin Triest. Noi gălăţenii n’a­u ajuns încă, cu toate străduinţele noastre, să avem legături comerciale strânse cu Basarabia. Transportul pe căile ferate merge încă greu în această provincie .Negustorii basarabeni vin, în timpul verei, cu căruţele, rile Basarabiei sunt impractica­bile,­­ căci şosele nu sunt acolo — nu vin de joc. D. AUREL RADULESCU, a­­ffi­­cultor , judeţul Covurlui, ne dă amănuntele ce urmează: — Comerţul de cereale trece printr’o criză violentă şi una din cauze, cred că este şi aceasta. Nu mai sunt, ca altă dată, reprezen­tanţi ai caselor străine, la noi. Prin urmare nu mai este credit ex­tern. Negustorii de cereale se bir­­uc numai pe creditul intern care nu poate satisface toate nevoile exportatorilor. Cerealiştii, având stocuri pe car­e nu le pot desf­ace, nu mai cum­pâra. Ţăranii, ne mai găsind pre­ţui­t şi amatori, stau şi ei cu cerea­lele acasă. Dar nevânzând produ­sele lor, nici ţăranii care de altfel au acum un inventar bogat, nu mai au numerar pe care l-au întrebu­inţat la plata ratei pentru pămân­turile ce li­r- au dat şi la cumpăra­rea de vite, maşini, pluguri, etc. Şi dovada cea mai bună că nici ţăranii nu mai au numerar, stă în faptul, precis cel puţin în judeţul Covurlui, că n-au luat, în toamna aceasta, pământ în bani. Fenome­nul este caracteristic şi elocvent. Vânzare sub cost Un industriaş, cu un nume bine cunoscut în lumea noastră com­er­cială, ne spune: — Criza de numerar stă în ra­port cu scumpirea excesivă a măr­furilor şi a m­un­cei. Anul trecut, de exemplu, un vagon de sămân­ţă de in costa 40—45 mii lei. Cu patru milioane, un fabricant de ulei, se putea aproviziona cu o sută de vagoane, îndestulătoare fabricei sale pentru mai multe luni. Acum aceeaşi marfă se plă­teşte 135 mii lei vagonul. O sută de vagoane fac vre­o 14 milioane în loc de patru. Cine are atâţia bănii Astăzi clienţii cer credite pe 2-3 luni. Vânzătorul nu poate a­corda credit, fiindcă îi trebue şi lui bani. Şi atunci se întâmplă a­­cest lucru foarte îngrijitor. Ne­gustorii vând marfa sub cost. Cu­nosc pe un negustor de manufac­tură caro, având nevoie de bani şi negăsind lu-i nicăeri, a vândut o partidă de manufactură de 500 mii lei, cu 30 la sută sub cost. Mergem sigur la faliment frau­dulos. Așa vorbesc negustorii gălă-X---5 Situaţia politică Noul guvern şi-a făcut apariţia la­­livneră, unde a fost primit CU a­­plauze prelungite de către majori­tate. Partidul liberal dă, astfel, o nouă dovadă de tradiţionala lui dis­ciplină, atăt de necesară unui par­tid de guvernământ. Titularii departamentelor, acum înfiinţate, au lipsit, insă, de pe ban­ca ministerială şi dânşii vor păstra această rezervă până ce ministerele IgI vor lua fiinţă legală. Dealtfel, primul ministru a şi de­pus pe biroul Camerei proiectele de lege respective, aşa că aşteptarea nouilor­ miniştri nu va fi de lungă durată. Dacă crearea nouilor ministere e spre mulţumirea Unora. Suntem pe deplin convinşi că el e pe placul d-lui ministru de finanţe, urmărit, pare-se de o ciudată adversitate. O telegramă •Radoor* ne vesteşte moartea lui Banat, Law. Nu s’a împlinit încă Un an de când fostul şef al partidului conser­vator englez, a venit la putere, sa­lutat CU simpatii şi cu­ o încredere deosebită de presa tuturor Aliaţi­lor,­ continentali. Benar Law reprezintă atunci pe aliatul conştiincios, real şi realist, care dându-şi seamă de situaţia to­varăşilor săi de luptă de pe conti­nent, era hotărât să puie capăt, I«­­cercurilor generoase dar zadarnice crpvi i/o IFD­U IW’tFfffjf soarta lumei, prin discursuri şi con­ferinţe internaţionale. Bonar Law, pirimit cu aceeaşi sim­patie, dar din alte motive, de opi­nia publică engleză, a pus în ade­văr capăt politicei europene a stră­lucitului său predecesor. Dar fie din cauza insemnătăţei covârşitoa­re a problemelor interne, fie din cau­­za bolii nemiloase care-l chinuia de pe atunci, el nu puse nimic în locul acestei politici. Bonar Law încercă in mai multe rânduri să se înţeleagă CU d. Poin­caré, dar, sforţările sale, dealtmin- InSgrată D-sa a luat Conducerea ministeru­lui de finanţe. Cu sincera credinţă, nu ne îndoim, că prin munca şi me­todele sale va îmbunătăţi valoarea monedei noastre, va iefteni viaţa şi va pune Capăt risipei, de cele mai multe ori pricinuită pentru satis­facerea Unof, interese de partid. După aproape doi ani de zile, d. ministru de finanţe are regretul să Constate că valoarea Icului a mai scăzut, că viaţa s’a scumpit, iar a­­Cum este nevoit să Consimtă la scindarea in două a unui minister, strapontin, a Cărui înfiinţare o de­zaprobase. Hotărât lucru, d. ministru de fi­nanţe este Un om fără noroc. O de­cadă mai mult că intenţiile cele mai CUrate sunt adesea jocul nemiloa­sei fatalităţi. P. P. Externă ieri foarte moderate, rămaseră za­darnice. Se ştie că in luna Martie a acestui an, du­pă o scurtă conferinţă la Pa­ris, colaborarea efectivă între An­glia şi Aliaţii continentali lîră sfâr­şit. Lordul Cu­rzon căpătă o deplină libertate în realizarea politicei sale orientale, prezidând Congresul de la Lausanne. In schimb de Poincaré ră­mase singur in faţa Germaniei,î­şi Urmări in mod CU totul independent deslegarm problemei reparaţiu­nilor Această situaţie a durat până în .*3s.---.--■»—, —» -«a/.— prin vocea succesorului lui Bonar Law, a intervenit tn chestiunea re­­paraţiunilor. Bonar Law, fiu­ de lucrător, lucră­tor el tnsUşi tn tinereţe, ridicat la situaţia sa înaltă prin caracterul său ferm şi inteligenţa sa, solidă şi practică, a fost tipul desăvârşit şi extrem de distins al insularului an­glo-saxon, pentru care canalul Mă­­necei este tot atăt de întins şi de nesfârşit ca şi oceanul. Să nădăjduim că armaşii săi îşi vor, da seama din ce în ce mai micit că Anglia face parte integrantă din Europa. G. G. Criza economică­­ şi financiară in România Falsificarea sistemului monetar si consecinţele ei Pentru priceperea subiectului ce ne preocupă, trebuie să facem o constatare,, a cărei importanţă este capitală, şi în pătrunderea căreia stă, după părerea mea, toa­tă problema noastră valutară: — dacă România s’ar putea izola de ori ce contact cu streinătatea, să nu importe mărfuri, maşini, ra­ndie etc. și nici să exporte cerea­le,­ lemne, petrol etc. dacă într’un cuvânt ar trăi ca Robinson Cru­soe în insula sa, problema noas­tră valutară nu ar avea ni­ci o im­portanţă sau o importanţă redu­să, exclusiv internă, de H. Basirescu, prof. universitar pia economică internaţională ar fi apogeul vitalităţii ei. A favoriza producţia naţiona­lă în toate ramurile ei şi a favo­riza exportul produselor este o da­torie primordială pentru ori­ce stat — prima lui funcţiune so­cia­lă şi politică, — a­­favoriza im­por­tul bogăţiilor externe sub ori ce formă mai ales sub forma de ma­terii prime, maşini unelte, şi cea dintâi uneltă nu este oare capita­lul — constituie scopul final, al producţiunei naţionale. Insă este evident că un­ popor produce şi vinde mărfurile sale pentru a­­cumpăra mărfurile produse de­­cursul leului nostru, adică pre­ţul obiectelor socotind în leii noş­tri ar fi inoperant pentru viaţa noastră economică. Ne-ar fi indi­ferent dacă pentru un kgr. de care am plăti un leu sau 20 lei. Totul ar depinde de tipograful Băncei Naţionale care ar­ înscrie pe un petec de hârtie 20 t­ei în loc­­ un leu. Din nenorocire această stare i­­deală, de perfectă şi absolută izo­lare, după care unii din oamenii noştri de stat râvnesc, nu este po­sibilă. România vinde şi cumpă­ră în streinătate. România are misiuni nenumărate în streinăta­te. Românii călătoresc sau trăesc în streinătate şi ceea ce este mai grav Statul român are datorii în streinătate. Deci trebuiesc plătiţi bani mulţi şi în fiecare zi în stre­inătate, rzolarea României de streinătate ar fi sigilarea ei defi­nitivă în mormânt Pe când ,din contră expansiu­nea, deschiderea uşilor şi feres­alţii, iar nu numai pentru a adu­ce aur­­în ţara sa şi a acumula munţi de aur, mărfuri menite a asigura şi spori bunul său trai, bun trai pentru care oamenii lup­tă şi muncesc zi şi noapte. Şi România cu toate silinţele unora nu s’a putut isola de orice contact cu streinătatea. — Cu toa­te prohibiţiunile şi taxele enorme vamale, ea tot cumpără din strei­nătate şi ea tot vinde în streină­tate.­­­­Făcând însă aceasta, România, îşi provoacă pe fiecare zi pierderi de milioane şi de zeci de milioa­ne şi aceasta numai din cauza fal­sificărei sistemului nostru mone­tar. Leul în România are o putere de achiziţiune de trei ori mai mare de­cât in streinătate, fapt care în aparenţă ar trebui să ne bucure.

Next