Argus, noiembrie 1923 (Anul 14, nr. 3159-3183)
1923-11-01 / nr. 3159
U »I lu. 3159 ABONAMENT IN ŢARA IN STRĂINĂ Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180 „ B lei in tari, 4 TATI Un an 1200 lei 6 luni 700 «a 3 luni 400 „ , .ei in străinătate 8 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Director: S. Pauker BIROURILE: bucureşti, str. sărind» 14 TELEFON: 693 si 23169 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator: Ha F. Valentin Joui 1 Noembrlo 1929 PUBLICITATEA sesiunea Exclusivă a Socorâţei Generale de Publicitate Direelsrl: Carol Schuller şi S. Berger Sir. Karageorgevlei 9. TelefonBerger 11184 ap Criza politică şi criza economică Crispa politică declarata odată cu daschiderea sesiunei parlamentare de toamnă a luat sfârşit. După 15 zile de încercări şi proeote guvernul a fost remaniat şi el s’a şi prezentat ieri parlamentului în noua lui formă. " Dacă criza prin care a trecut Guvernul ar fi avut un caracter pur politic soluţia ei’n’ar fi fost interesantă decât pentru lumea poltică şi noi am fi înregistrat’o nu luai cu caracter informativ, cum insă aceaisă criză ascunde şi o profundă deosebire de vederi între 2 fracţiuni ale guvernului,, asupra politicei economice a ţarei, modul cum a fost rezolvată criza ne preocupă şi pe noi, pentru că soluţia dată de primul ministru crizei politice, este o indicaţiune precisă asupra politicei economice pe care o va urma guvernul de acum înainte. Se ştie că origina crizei care a dus la recenta remaniare a cabinetului I. Brătianu pe lângă aspectul ei personal apărut în public sub forma unei concurente la viitoarea șefie a partidului liberal, avea și un fond economic foarte important. D. Al. Consantinescu trece drept un adversar hotărât al politicei economice a ministrului de finanţe şi dea nu şi-a ascuns nici odată nâmbrederea într’un sistam, bazat numai Pe încercarea de a ridica valoarea leului prin restrângerea numerarului, fără alte corective, şi pe un amestec excesiv al Statului în viat® economică a ţării. Pe drept sau pe nedrept, d. Constamtinescu reprezintă nădejdea cercurilor industriale și comerciale, într’o înlunătățire a crizei în care ne sbateau. S’a mai spus că din vizita pe care d. ministru al domeniilor a făcut’o în străinătate, în această primăvară, el s’a întors cu convingerea că numai o schimbare radicală a politicei noastre economice ar putea atrage la noi capitalurile străine, ce ne sunt absolut necesare. Este adevărat că pentru a înlesni rezolvarea crizei, d. Constantinescu a desminţit prin presă deosebirea de vederi asupra politicei economice dintre Domnia sa şi d. Vintilă Brătianu, dar această desminţire a fost desminţită şi ea nu numai prin întreaga atitudine din trecut a ministrului de agricultură, dar şi prin modul cum a fost rezolvată criza. Pentru a pun© capăt certei asupra ministerului de interne, primul ministru a luat asupra sa acest minister important şi şi-a substituit la conducerea efectivăa departamentului două tinere ambiţiuni a căror justificare se va verifica mai târziu. D. Vintilă Brătianu autorul polticei economice a guvernului a fost însă despărţit prin noua formă a cabinetului de doi dintre cei mai importanţi şi mai devotaţi colaboratori ai săi: D-nii Sassu de la industrie şi g-ral Moşoiu de la comunicaţii. Ministrul de Finanţe vede astfel cele două departamente accesorii departamentului său în politica economică, încredinţate la două persoane despre care se spune că împărtăşesc punctul de vedere al ministrului agriculturei în politica economică. Regimul comerţului în genere şi al exportului în special precum şi căile ferate, cele două pârghii ale politicei economice a d-lui Vintilă Brătianu scapă deci din mâinile d-sale. Soluţia crizei de guvern ar invânci deci o foarte pronunţată inelenare a primului ministru către o nouă orientare politică economică a noastră. Dacă lucrurile stau astfel ministrul de finanţe va fi forţat de acum înainte sau să urmeze indicaţiunile primului ministru cu alte cuvinte să-şi modifice sistemul său economic plecându-se în faţa necesităţii împrejurărilor interne şi externe sau să provoace numai punctul său de vedere în politica economică. Deocamdată, lumea comercială şi industrială ar fi bucuroasă să vadă în remanierea cabinetului o promisiune, de îmbunătăţire a situaţiei ei actuale. Soluţiunea crizei este însă numai om provizorat în care preocuparea politică este evidentă şi ceea ce este şi noi grav, acest exces de preocupare politică a dus docamdată la eroare de noi departamente şi de noi funcţiuni care vor cere sacrificii din partea budgetului statului tocmai acum când economia ar trebui să fie primul semnal al îmbunătăţirea situaţiunei financiare. A. Statele din Europa Centrală ROMANIA AR ÎNOTA IN BELŞUG DACA AR FI MAI PUTIN ETATISTA D. senator Bérenger, raportorul general al bugetului francez, s’a întors la Paris, din călătoria de studii în statele Europei Centrale. D. Bérenger, a vizitat, se ştie, şi ţara noastră. Ziarele france, publică acum impresiile d-lui renger. In primul rând, din studiile sale, d. Bérenger a constatat necesitatea reorganizării dealungul Dunări, şi in jurul Carpaţilor, a unei asociaţii de interese, peste frontierele nouilor state. Franţa, în primul rând, este interesată la această refacere carpato-danubiană. Reorganizarea aceasta este o operă care se va desăvârşi cu stăruinţă ,in cursul unui sfert de secol, — şi, continuă raportorul general, nu mi s’a părut că ar fi imposibilă. Intre Mica Antantă, Polonia, Ungaria şi Austria, n’am constatat nimic iremediabil, nimic neconciliabil. Pretutindeni popoare se ridică, lucrează, colaborează. Crizele monetare de care suferă actualmente nu sunt mortale, ele nu corespund bogăţiei economice veritabile a acestor ţări, şi se vor atenua printr’o circulaţie mai întinsă între aceste state, şi printr’o mai bună îndeplinire a datoriei fiscale. Iugoslavia este în plină refacere naţională. „ROMANIA MARE, CU HOLDELE ŞI PETROLUL SAU, VA ÎNOTA IN BELŞUG IN ZIUA CÂND DIRECTIVELE EI ECONOMICE VOR FI MAI PUŢIN XENOFOBE ŞI MAI PUTIN ETATISTE“. Polonia, nu mai puţin bogata, în păduri şi mine, are nevoe numai de o administraţie fiscală, mai solidă pentru a-şi echilibra budgetul. Cehoslovacia nu mai are nevoe să-şi stabilizeze şi să-şi revalorizeze coroana. Cât priveşte Austria, am găsit-o în plină renaştere financiară de când Liga Naţiunilor i-a acordat încrederea şi creditul său. Viena, mai strălucitoare ca înainte de răsboi, este pe cale să devină creerul bancar al Europei Centrale. Iar Ungaria, cucerită de exemplul austriac, trezită din megalomania bolnăvicioasă de până acum, aspiră astăzi la aceeaşi înţeleaptă tutelă a Ligei Naţiunilor, care ar putea reda Budapestei rolul dublu de banca a Balcanilor şi de port la Dunăre. Consfătuirea de la Banca Naţională Şedinţa asociaţiei băncilor româna Eri la orele 5 după amiate a avut loc la Banca Naţională o foarte importantă consfătuire între d-nii Vintila Bratianu, ministru de finanţe, M. Oromoiu- guvernator- Oscar Kiriacescu, director la Banca Nraţională şi d. Şt. Cerkez, preşedintele Camerei de comerţ şi preşedintele Uniunii generale a industriaşilor. După câre suntem informaţi 8*8 discutat în chestia începerea funcţionării «Creditului Industrial»- d. Vintila Brătianu dând apoi indicaţii în chestia numirii directorului general al acestei instituţiuni P Vîntilă BrătianuM şi secuirea circulaţiei monetare O altă chestie care s‘a discutat a fost aceea a sporirii circulaţiei. După câte suntem Informaţi pare că şi d. Vintilă Brătianu s’ar fi convins despre necesitatea sporirii circulaţiei fiduciare, într-o măsură ce urmeată a se stabili ulterior. Pare deasemenea că s-ar fi hotărât ca în această chestie atât de importantă să se ceară startetul băncilor. Şedinţa asociaţiei băncilor Imediat ce s’a terminat consfătuirea cu d. Vintilă Brătianu a avut loc la orele 6 tot la Banca Naţională prima şedinţă a Asociaţiei băncilor române prezidată de către d. M. Oromolu, guvernatorul Băncii Naţionale. Au luat parte directorii marilor bănci din Capitală şi din provincie, precum şi din teritoriile alipite. Imediat după deschiderea şedinţei s’a procedat la alegerea a doi preşedinţi în persoana d-lor Mauricin Blank, directorul general al băncii Marmorosch Blanck şi Alex, Ştefănescu- fost director la Banca Naţională şi director la Banca Românească. De asemeni a fost ales un comitet compus din 5 directori ai celor mai mari bănci din Bucureşti şi provincie. După efectuarea acestor alegeri d. M. Oromolu a pus în discuţia aseara adunării patru chestii foarte importante şi anume : Modul de control al ellenilor, atunci când se imprumută la mai multe bănci. După ce norme să se stabilească crentul de scont al fiecărei bănci, adică de câte ori capitalul. In ce proporţie du lacansitalul său o bancă poate face imobilizări in diferite întreprinderi industriale sau de alt pen. Dacă este oportună o sporire a circulaţiei« S'a discutat foarte mult în jurul acestor puncte puse de către d. M. Oromolu şi care prezintă o foarte mare importanţă. Cum orele erau înaintate s’a hotărât ca azi după amiază la orele 4 să aibă loc o mare şedinţă a Asociaţiei băncilor rămânând să se discute numai punctul patru şi eventual să se emită şi un aviz în acest sens. Şedinţa s’a ridicat la orele 8 . Expoziţia din Milano Expoziţia internaţională a industriei şi comerţului de lapte şi brânzeturi care trebuia s sa aibă loc la Milan în luna Noembrie anului curent sub patronajul M. S. Regelui şi al guvernului italian, a fost amânată pentru luna Aprilie 1924. Această în urma dorinţei exprimate din partea industriaşilor din diferite naţiuni a celor două Amendari din cauza a timpului prea —„(..)Tit, Von rmtoa urarăţi O Parti- r Criza pielei gălăţene — ' " ----------------Ancheta noastră la Galaţi Portul Galaţi concurat cu Triest şi Danzig. — Ce-i cu francul Ii©lf$ian8 — Exportul d© l©tnit© Dacă Brăila este principalul liman de export, Galaţiul este şi rămâne, fără îndoială, pe planul întâi în ce priveşte importul. Aşezat pe Dunăre între Siret,pe apele căruia se scoborau, altă dată, pe plute, cantităţi enorme de lemne din Bucovina şi Prut, pe care se transportă, cu şlepuri, bogatele recolte ale Basarabiei şi Moldovei din sus, Galaţiul este sortit să dobândească, cu timpul, o dezvoltare considerabilă. Viitorul acestui mare şi admirabil port dunărean ne apare cu atât mai strălucit cu cât raza sa de activitate, şi aceasta depinde de noi, se va întinde asupra ţărilor mărginaşe, Polonia şi Cehoslovacia. In adevăr ştim că Polonia a solicitat, pentru comerţul său de import şi export în Orient, o zonă liberă la Galaţi. Şi dacă nu ne înşelăm, o dorinţă identică ar avea şi cabinetul din Praga. '' Deocamdată, însă, Galaţii, care luase, după răsboi, un avânt îmbucurător, trece printr’o gravă criză. Şi negustori bătrâni mărtuturisesc că nu ţin minte să fi străbătut vremi atât de grele ca cele de azi. Dar să ascultăm ce ne spun reprezentanţii autorizaţi ai comerţului şi industriei gălăţene. Imaramul extern D. ING. L POPOVICI preşedintele Camerei de comerţ, ne spune: __Criza de numerar este consecinţa crizei economice de care suferim mereu de câţiva ani şi pentru înlăturarea căreia guvernele trebuiau să ia,, încă din timp, măsuri radicale-O cauză principalii este compromiterea creditului general al ţarei şi în special al Statului care, după ce a pompat din afară mărfuri pe care nu le-a plătit, a pompat 12 miliarde de la Banca Naţională şi, ca culme, a pompat şi din interior, pe socoteala industriei, sub cuvânt că reface ţara. Pe lângă Stat-negustor, importator de mărfuri vândute pe nimic, au venit, din afară, o serie de negustori improvizaţi, cu mărfuri care nu erau necesare ţârei. Negustorii şi industriaşii cinstiţi suferă acuma de pe urma acestor anomalii., ’ Statul trebuia să recurgă, de mult, la un credit extern de lungă durată. Părerea mea este că la Băncile nu mai acordă credite, fiindcă fim bani de prisos. Unele din ele, şi cele mai principale, comanditează industrii şi case comerciale, aşa că, de fapt, scontează propriul lor portofoliu.. Comercianţii, cari nu sunt afiliaţi la o Bancă, nu mai găsesc credit. Piaţa de cereale este aproape distrusă. Piaţa de manufactură, care nu vindea marfa decât pe bani gata, acum dă şi pe credit ca să facă daraveri şi, ce este grav, VINDE CHIAR SUB COST. Cu aranjamentul şi legea amânărei în străinătate, guvernul a pus laolaltă pe negustorii necinstiţi cu cei cinstiţi compronuiţându-i şi pe aceştia care protestează în contrar unei măsuri duănătoare intereselor lor. Legea trebuia să facă, în ori ce caz, o deosebire între comerciantul cinstit şi cel de după răsboi, comerciantul de ocazie. Aceasta deosebire se simte mai ales la noi, la Galaţi, unde s’au adunat tot soiul de elemente venite din cele patru colţuri ale pământului, şi care nu prezintă nici un fel de garanţie, nici morală, nici materială. D. ALEX. CALAVREZOS proprietarul unei vechi firme care ocupă un loc de frunte în comerţul de coloniale, spune: — Sunt negustor de 36 ani. O criză atât de acută n’a mai străbătut comerţul gălăţean. Ca firmă veche continui să servesc clientela mea, de care nu am să mă plâng atât cât sufer de pe urma Băncilor din interiorul ţarei care fac faţă, cu mare greutate, la angajamentele lor. Criza de numerar este, desigur, marea pricină a acestei situaţii. Personal, socotesc că o serioasa politică de deflaţie este foarte bună, dar ea ne duce la criza ce trebue să o suportăm până la îmbunătăţirea valorei leului. Această îmbunătăţire trebue obţinută cu orice preţ căci la ce-mi servesc milioanele, când de nu înseamnă nimic? Din cauza lipsei de vagoane, Galaţii au pierdut 80 la sută din comerţul său de Ofiontale cu Transilvania. Toate firmele solide din Ardeal se aprovizionează, acum, prin Triest. Noi gălăţenii n’au ajuns încă, cu toate străduinţele noastre, să avem legături comerciale strânse cu Basarabia. Transportul pe căile ferate merge încă greu în această provincie .Negustorii basarabeni vin, în timpul verei, cu căruţele, rile Basarabiei sunt impracticabile, căci şosele nu sunt acolo — nu vin de joc. D. AUREL RADULESCU, afficultor , judeţul Covurlui, ne dă amănuntele ce urmează: — Comerţul de cereale trece printr’o criză violentă şi una din cauze, cred că este şi aceasta. Nu mai sunt, ca altă dată, reprezentanţi ai caselor străine, la noi. Prin urmare nu mai este credit extern. Negustorii de cereale se biruc numai pe creditul intern care nu poate satisface toate nevoile exportatorilor. Cerealiştii, având stocuri pe care nu le pot desface, nu mai cumpâra. Ţăranii, ne mai găsind preţuit şi amatori, stau şi ei cu cerealele acasă. Dar nevânzând produsele lor, nici ţăranii care de altfel au acum un inventar bogat, nu mai au numerar pe care l-au întrebuinţat la plata ratei pentru pământurile ce lir- au dat şi la cumpărarea de vite, maşini, pluguri, etc. Şi dovada cea mai bună că nici ţăranii nu mai au numerar, stă în faptul, precis cel puţin în judeţul Covurlui, că n-au luat, în toamna aceasta, pământ în bani. Fenomenul este caracteristic şi elocvent. Vânzare sub cost Un industriaş, cu un nume bine cunoscut în lumea noastră comercială, ne spune: — Criza de numerar stă în raport cu scumpirea excesivă a mărfurilor şi a muncei. Anul trecut, de exemplu, un vagon de sămânţă de in costa 40—45 mii lei. Cu patru milioane, un fabricant de ulei, se putea aproviziona cu o sută de vagoane, îndestulătoare fabricei sale pentru mai multe luni. Acum aceeaşi marfă se plăteşte 135 mii lei vagonul. O sută de vagoane fac vreo 14 milioane în loc de patru. Cine are atâţia bănii Astăzi clienţii cer credite pe 2-3 luni. Vânzătorul nu poate acorda credit, fiindcă îi trebue şi lui bani. Şi atunci se întâmplă acest lucru foarte îngrijitor. Negustorii vând marfa sub cost. Cunosc pe un negustor de manufactură caro, având nevoie de bani şi negăsind lu-i nicăeri, a vândut o partidă de manufactură de 500 mii lei, cu 30 la sută sub cost. Mergem sigur la faliment fraudulos. Așa vorbesc negustorii gălă-X---5 Situaţia politică Noul guvern şi-a făcut apariţia lalivneră, unde a fost primit CU aplauze prelungite de către majoritate. Partidul liberal dă, astfel, o nouă dovadă de tradiţionala lui disciplină, atăt de necesară unui partid de guvernământ. Titularii departamentelor, acum înfiinţate, au lipsit, insă, de pe banca ministerială şi dânşii vor păstra această rezervă până ce ministerele IgI vor lua fiinţă legală. Dealtfel, primul ministru a şi depus pe biroul Camerei proiectele de lege respective, aşa că aşteptarea nouilor miniştri nu va fi de lungă durată. Dacă crearea nouilor ministere e spre mulţumirea Unora. Suntem pe deplin convinşi că el e pe placul d-lui ministru de finanţe, urmărit, pare-se de o ciudată adversitate. O telegramă •Radoor* ne vesteşte moartea lui Banat, Law. Nu s’a împlinit încă Un an de când fostul şef al partidului conservator englez, a venit la putere, salutat CU simpatii şi cu o încredere deosebită de presa tuturor Aliaţilor, continentali. Benar Law reprezintă atunci pe aliatul conştiincios, real şi realist, care dându-şi seamă de situaţia tovarăşilor săi de luptă de pe continent, era hotărât să puie capăt, I«cercurilor generoase dar zadarnice crpvi i/o IFDU IW’tFfffjf soarta lumei, prin discursuri şi conferinţe internaţionale. Bonar Law, pirimit cu aceeaşi simpatie, dar din alte motive, de opinia publică engleză, a pus în adevăr capăt politicei europene a strălucitului său predecesor. Dar fie din cauza insemnătăţei covârşitoare a problemelor interne, fie din cauza bolii nemiloase care-l chinuia de pe atunci, el nu puse nimic în locul acestei politici. Bonar Law încercă in mai multe rânduri să se înţeleagă CU d. Poincaré, dar, sforţările sale, dealtmin- InSgrată D-sa a luat Conducerea ministerului de finanţe. Cu sincera credinţă, nu ne îndoim, că prin munca şi metodele sale va îmbunătăţi valoarea monedei noastre, va iefteni viaţa şi va pune Capăt risipei, de cele mai multe ori pricinuită pentru satisfacerea Unof, interese de partid. După aproape doi ani de zile, d. ministru de finanţe are regretul să Constate că valoarea Icului a mai scăzut, că viaţa s’a scumpit, iar aCum este nevoit să Consimtă la scindarea in două a unui minister, strapontin, a Cărui înfiinţare o dezaprobase. Hotărât lucru, d. ministru de finanţe este Un om fără noroc. O decadă mai mult că intenţiile cele mai CUrate sunt adesea jocul nemiloasei fatalităţi. P. P. Externă ieri foarte moderate, rămaseră zadarnice. Se ştie că in luna Martie a acestui an, după o scurtă conferinţă la Paris, colaborarea efectivă între Anglia şi Aliaţii continentali lîră sfârşit. Lordul Curzon căpătă o deplină libertate în realizarea politicei sale orientale, prezidând Congresul de la Lausanne. In schimb de Poincaré rămase singur in faţa Germaniei,îşi Urmări in mod CU totul independent deslegarm problemei reparaţiunilor Această situaţie a durat până în .*3s.---.--■»—, —» -«a/.— prin vocea succesorului lui Bonar Law, a intervenit tn chestiunea reparaţiunilor. Bonar Law, fiu de lucrător, lucrător el tnsUşi tn tinereţe, ridicat la situaţia sa înaltă prin caracterul său ferm şi inteligenţa sa, solidă şi practică, a fost tipul desăvârşit şi extrem de distins al insularului anglo-saxon, pentru care canalul Mănecei este tot atăt de întins şi de nesfârşit ca şi oceanul. Să nădăjduim că armaşii săi îşi vor, da seama din ce în ce mai micit că Anglia face parte integrantă din Europa. G. G. Criza economică şi financiară in România Falsificarea sistemului monetar si consecinţele ei Pentru priceperea subiectului ce ne preocupă, trebuie să facem o constatare,, a cărei importanţă este capitală, şi în pătrunderea căreia stă, după părerea mea, toată problema noastră valutară: — dacă România s’ar putea izola de ori ce contact cu streinătatea, să nu importe mărfuri, maşini, randie etc. și nici să exporte cereale, lemne, petrol etc. dacă într’un cuvânt ar trăi ca Robinson Crusoe în insula sa, problema noastră valutară nu ar avea nici o importanţă sau o importanţă redusă, exclusiv internă, de H. Basirescu, prof. universitar pia economică internaţională ar fi apogeul vitalităţii ei. A favoriza producţia naţională în toate ramurile ei şi a favoriza exportul produselor este o datorie primordială pentru orice stat — prima lui funcţiune socială şi politică, — afavoriza importul bogăţiilor externe sub ori ce formă mai ales sub forma de materii prime, maşini unelte, şi cea dintâi uneltă nu este oare capitalul — constituie scopul final, al producţiunei naţionale. Insă este evident că un popor produce şi vinde mărfurile sale pentru acumpăra mărfurile produse decursul leului nostru, adică preţul obiectelor socotind în leii noştri ar fi inoperant pentru viaţa noastră economică. Ne-ar fi indiferent dacă pentru un kgr. de care am plăti un leu sau 20 lei. Totul ar depinde de tipograful Băncei Naţionale care ar înscrie pe un petec de hârtie 20 tei în loc un leu. Din nenorocire această stare ideală, de perfectă şi absolută izolare, după care unii din oamenii noştri de stat râvnesc, nu este posibilă. România vinde şi cumpără în streinătate. România are misiuni nenumărate în streinătate. Românii călătoresc sau trăesc în streinătate şi ceea ce este mai grav Statul român are datorii în streinătate. Deci trebuiesc plătiţi bani mulţi şi în fiecare zi în streinătate, rzolarea României de streinătate ar fi sigilarea ei definitivă în mormânt Pe când ,din contră expansiunea, deschiderea uşilor şi feresalţii, iar nu numai pentru a aduce aurîn ţara sa şi a acumula munţi de aur, mărfuri menite a asigura şi spori bunul său trai, bun trai pentru care oamenii luptă şi muncesc zi şi noapte. Şi România cu toate silinţele unora nu s’a putut isola de orice contact cu streinătatea. — Cu toate prohibiţiunile şi taxele enorme vamale, ea tot cumpără din streinătate şi ea tot vinde în streinătate.Făcând însă aceasta, România, îşi provoacă pe fiecare zi pierderi de milioane şi de zeci de milioane şi aceasta numai din cauza falsificărei sistemului nostru monetar. Leul în România are o putere de achiziţiune de trei ori mai mare decât in streinătate, fapt care în aparenţă ar trebui să ne bucure.