Argus, martie 1924 (Anul 15, nr. 3257-3283)

1924-03-01 / nr. 3257

Anul XV No. 3257 ABONAMENTE: im tarA On an 650 Iei 6 luni 350 a 3 luni 180 IW streinAtatb Un an 1200 lei 6 luni 700 a 3 luni 400 2 lei In tară. 4 lei în străinătate PAtilM ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Director, S. PAUKER BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6193 şi 23169 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator: H. P. VALENTIN PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Society­ei Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger Str. Engedő Ciráda Ifosa Karageorgnief) 9. Telefon 11/84 Bolşevicii şi Agricultura de CONST. GAROFLID fost ministru Licăriri de bun simţ încep sa se Întrevadă în concepţia conducăto­rilor acelei despoţii asiatice, care se intitulează Republica federati­vă a Sovietelor. Administraţia şi controlul vieţei comerciale şi eco­nomice de către stat începe să nu mai pară acolo ca un postulat ne­cesar al comunismului. Experien­ţa celor patru ani de comunism in­tegral a fost atât de plină de învă­ţătură încât încetul cu încetul li­bertatea economică se înfăptueşte nu numai cu sacrificiul doctrinii, dar, lucru mai important, chiar cu m­acul, real acolo, că această descă­­unare a iniţiativei economice să consolideze în anume clase putin­ţa libertăţii politice viitoare, pu­nând astfel în pericol însu­şi regi­mul sovietic. Zilele acestea ziarele ne-au adus ştirea că în expozeu a făcut sovietu­lui, d. Ricov, urmaşul lui Lenin şi noul preşedinte al consiliului, a fă­cut următoarea declaraţie: , inten­sificarea exportului de cereale, a creditului agricol, desfiinţarea ta­xelor de export asupra cerealelor vor avea ca consecinţă rentabilita­tea agriculturii şi ca urmare mări­rea, puterii de cumpărare a produ­cătorilor agricoli, prima condiţie pentru desvoltarea producţiei in­dustriale naţionale“. D-l Ricov vorbeşte tocmai ca un economist burghez sau ca un vul­gar agrarian. Ideia simplă a liber­tăţii economice a reuşit să pătrun­dă în capu­l guvernanţilor sovie­tici, cu tot interesul politic care ar trebui să le împiedice înţelegerea. Aşa­dar, cu toată doctrina co­munismului integral, bolşevicii au priceput că treime să libereze agri­cultura pentru ca statul să nu pia­ră. Ceea ce a înţeles însă urmaşul lui Lenin nu înţelege ministrul no­stru de finanţe. Dictatorul econo­mic al României a rămas încă la formula taxelor de export, cu ajuto­rul cărora îşi echilibrează bugetul şi îşi închipue că poate, prin con­­primarea preţurilor care rezultă de aci, să dea leului vigoare nouă această teorie specială, adică ur­mărirea ridicării monetei, dar în acelaş timp zădărnicirea exportu­lui, singurul mijloc pentru această ridicare, este o absurditate ştiinţi­fică. Rezultatul îl cunoştem: criza monetară intensă, reducerea expor­tului agricol al României Mari a­­bia la jumătatea celui al Vechiului Regat, echilibrarea, balanţei comer­ciale prin scăderea importului la un nivel de sărăcie, preţurile în interior în continuă urcare, iar principala producţie a ţării, agri­cultura, redusă la mijloace primi­tive. La congresul agricol din luna a­­ceasta s-a vorbit pe larg despre in­fluenţa nefastă a regimului fiscal asupra agriculturii. S-a făcut chiar o destăinuire oficială îngrijitoare, pe care cei iniţiaţi o cunoşteau de mult. In abatorii se fac cu deose­bire tineret. Agricultura retrogradează, iar creşterea vitelor este părăsită, a­­cesta este rezultatul politicei econo­mice a guvernului. El nu are însă curajul faptelor sale. La acelaş congres unde majoritatea vorbito­rilor cereau libertatea economi­că, miniştrii presenţi lăudau solicitu­dinea guvernului pentru agricultu­ră şi grija ce ar avea pen­tru aceas­tă ramură însemnată de producţie. Agronomilor şi agricultorilor întru­niţi în congres li s-au dat chiar sfa­turi oficiale de gospodărie; bună­oară ministrul de finanţe le-a re­comandat arătura adâncă, după ce suprimase legea motocul­tur­ii care avea în vedere tocmai acest lucru • Bolşevicii au mai mult curaj, îşi văd greşelile şi le mărturisesc. Oa­menii noştri politici nu sunt măcar în faza de a vedea că greşesc, expe­rienţa celor patru ani de la război nu i-au învăţat nimic. De vreme ce ţăranul continuă să samene prost orz şi porumb, totul merge bine. Dacă ecoul experienţei bolşevice ar ajunge şi pe­ noi! Poate că a­tunci, după exemplul lui Ricov ministru de finanţe să-şi dea seama ca a­vea să întăreşti leni sărăcind taxa este o concepţie ciudată. Lumina vine de la răsărit spunea un senator în parlament al Federa­ţiei. Cine ştie? Dacă argumentele de ordin ştiinţific nu au reuşit să schimbe părerea d-lui ministru de finanţe, poate ca exemplu pe care ni-l că comisarii poporului va fi mai convingător. Libertatea econo­mică a devenit la noi o idee subver­sivă şi dacă propaganda bolşevi­că, de care burghezia se teme atât, va cuprinde şi această concepţie e­­conomică, apoi poate, cu tot ris­cul, am avea de câştigat din relua­rea raporturilor diplomatice cu îm­părăţia Sovietelor. Atâta speranţă de îndreptare ne-a mai rămas: guvernul să înve­ţe economia politică de la bolşevici, CONST. GAROFLID ..........UAU------­ »« a* 0X0 Publicăm in corpul ziarului, des­tăinuirile făcute ori la Cameră de d. Madgearu, în privinţa faimoasei scrisori a *unui inginera, care a e­­moționat atât de adânc cercurile noastre politice, financiare şi gaze­tăreşti. Hohotul de râs pricinuit de acea­stă excelentă farsă va risipi desi­gur ori şi ce supărare. Râsul nu trebue, insă, să ne impe­­dice să tragem din această tragi­comedie, trei mari învăţăminte fo­lositoare, ţi anume: 1. E urât să-ţi critici tara pe franţuzeşte» ori care ar fi partidul care este la guvern, căci ori şi ce guvern reprezintă statul şi tota­­t. Patriotismul este un sentiment, natural şi sfânt, care nu trebue să servească nimănui drept pavăză sau unealtă politică. Căci nimeni nu a­­re monopolul patriotismului, pre­oţim nimeni nu­ poate fi scutit de răsputnlere pentru abateri împotri­va datoriilor către ţară şi împotri­va iubirei de neam, care trebue să fie adâncă şi generoasă şi nici­oda­tă strâmtă şi meschină. 3. Patima este vătămătoare în po­litică, precum este vătămătoare în economia politică. Dar nu este ni­mic mai vătămător ca pasiunea po­litică în domeniul economic, căci influenţa sa nefastă nu poate decât tulbura bunul mers al comerţului, al industriei şi al finanţei. G. G. M­ii pai de OM pentru România Guvernul german caută modalitatea efec­tuării comenzilor din România în costul reparaţiunilor Berlin, 28. (RacSor). — Guvernul german care a încetat cu începere de la 20 Oct. să achite obliga­ţiunile sale de reparaţiuni a intrat in tratative cu Ro­mânia şi Iugoslavia pen­­tru a găsi o modalitate de­ a livra acestor state co­menzile ce le-au făcut in Germania in contul repa­raţiunilor. După cum se ştie, guver­nul german, a avansat 50 la sută din suma ce repre­zintă aceste comenzi in­dustriaşilor germani. De­oarece guvernul german a declarat că nu poate a­­chita restul pentru aceste comenzi, înainte de rezol­varea definitivă a chestia­­stei reparaţiunilor, s’a gân­dit să propună guvernu­lui român şi iugoslav ca ele să achite acest rest lu­­ându-şi in primire comen­zile. Guvernul german se obligă să achite acest a­­vans, după soluţionarea chestiunei reparaţiunilor, in conformitate cu nota de reparaţiuni ce se cuvi­ne României şi Iugosla­via. In legătură cu acest proiect a plecat la Bel­grad pentru aranjarea a­­cestei afaceri d. Cunze, co­misarul german al repara­­iiunilor, înainte de­ a pleca la Bel­grad d. Cunze a discutat a­­ceastă chestiune cu d. Pă­­unescu reprezentantul Ro­mâniei in chestiunea repa­rațiunilor. EXTERNA Guvernul belgian, prezidat de d. Theunis, a demisionat în urma res­­pingerei de către Cameră a conven­ţiei economice cu Franţa. Prin această convenţie se acordau avantagii vamale unor industrii franceze, ceea ce a provocat protes­tarea unanimă a Camerelor de co- Prin această convenţie se acordau avantagii vamale unor industrii franceze, ceea ce a provocat protes­tarea unanimă a Camerilor de Co­merţ, protestări cari au­ găsit ecou în parlamentul belgian. Senzaţionalele declaraţii ale d-lui Henderson asupra revizuitei trata­­tului de Versailles, au provocat vii discuţii în Camera Comunelor, ho­tărăndu-se, pentru aseară, o nouă desbatere pentru ca guvernul să-şi lămurească pe deplin atitudinea. Opinia publică din ţările conti­nentale interesate în menţinerea in­tegrală a tratatului de la Versailles aşteaptă, c­­ o legitimă nerăbdare, aceste desbateri şi această lămurire. Versiunea din Berlin despre un vot de blam dat guvernului grecesc nu a fost conformă cu adevărul. Gi­­vernul Kafandaris a obţinut un vot de încredere, dar după un compro­mis, care i-a scăzut prestigiul, a re­nunţat ca să se pună la vot moţiu­nea prezentată, semnată şi susţinu­tă de însuşi d. Kafandaris prin ca­re se hotăra organizarea plebisci­tului popular pentru forma de gu­vernământ. Mai mult încă, după proclamarea votului, republicanii extremişti, în număr de peste 30, au părăsit ca protestare, incinta Ca­merei, fapt ce a provocat o vie emo­ţie în Atena. Acest desnodământ verifică, pe deplin, constatările noastre asupra campaniei violente ce se duce de către republicanii extremişti, spri­jiniţi de numeroase elemente mili­tare, în contra politicei d-lui Veni­­zelos, T. P. Silii pe fii din Ialia Studiul Direcţiunei generale a statisticei Direcţiunea generală a Statisti­cei dat la iveală un respectabil vo­lum conţinând Statistica Societă­ţilor pe acţiuni din România în a­­nul 1923, după bilanţurile încheiate la finele anului 1922 şi până la 30 Iunie 1923. D-l dr. I. Teodorescu, di­rectorul general al Statisticei, sul­ a cărui conducere au apărut în ul­timii doi ani o serie de interesante şi preţioase monografii statistice, rezumă în introducerea la acest vo­lum rezultatele schimbărilor surve­nite în decursul anului 1922. Din rezumatul amintit reese că la 80 iu­nie 1923 îşi încheiase bilanţul 1650 societăţi pe acţiuni de tot felul cu un capital de 12 miliarde faţă de 1268 societăţi cu 8 miliarde lei în anul 1921/22. Creşterea a fost deci de 50 la sută la capital. împărţite pe grupe avem 683 bănci cu 3,8 miliarde faţă de 556 bănci cu 2,4 miliarde lei în 1921, 720 societăţi industriale cu 7,5 miliar­de lei faţă de 529 întreprinderi cu 5,1 miliarde în 1921, 218 societăţi co­merciale cu 1,1 miliarde lei­ faţă de 159 în 1921 cu 407,9 milioane şi 29 societăţi diverse cu 152,5 milioa­ne lei faţă de 22 societăţi cu 114.4 milioane în 1921. Numărul societăţilor din vechiul regat era de 871 cu 9.9 miliarde lei. In Transilvania funcţionau 564 so­cietăţi cu 1,8 miliarde, în Banat 183 cu 808,1 milioane, în Bucovina 21 cu 115.1 milioane iar în Basarabia 11 societăţi cu 64.1 milioane lei. D. dr. Teodorescu explică faptul că dacă cele 871 societăţi din ve­chiul regat care reprezintă 50 la sută din numărul total de societăţi de ţară deţin 80 la sută din între­gul capital învestit în societăţi a­­nonime, aceasta se datoreşte fap­tului că cele mai mari întreprin­deri se găsesc în Capitală. Ni se pare că această generalizare nu este în total exactă. Avem şi în teri­toriile alipite întreprinderi mari care, dacă libertatea economică ar fi fost reală, ar fi schimbat în mul­te privinţe statistica. Dar criza de numerar, mai gravă în acele teri­torii de­cât în vechiul regat pre­cum şi măsurile vexatorii diferite, au împiedicat întreprinderile din noile teritorii de a-şi mări aşa cum ar fi voit captatul lor, care a ră­mas astfel mai aproape de valoa­rea aur decât capitalurile subţiate ale întreprinderilor din vechiul regat. Cele mai multe bănci se aflau în Transilvania, 297 cu 731,1 milioanei. In special judeţul Timiş-Torontal avea 86 bănci cu 91,6 milioane lei, pe când din punctul de vedere al capitalului, judeţul Ilfov ţinea re­cordul cu 13 miliarde repartizate la 74 bănci. Dintre societăţile industriale, 440 (83 la sută) se aflau în vechiul re­gat şi 207 în Transilvania (13 la sută). Cele mai mari întreprinderi sunt în industria forestieră, a hâr­tiei şi anexe, apoi în Industria ali­mentară. Industria petrolului ţine al treilea rang, după care urmează industria metalurgică şi cea a con­strucţ­iilor. Din punctul de vedere al renta­bilitatei vedem că băncile au avut un beneficiu net de 649,9 milioane lei adică 19 % la sută, societăţile in­dustriale 1,8 miliarde sau 24 la su­tă, societăţile comerciale 94 milioa­ne lei sau 9 la sută iar societăţile di­verse 24,8 milioane sau 16 la sută. Rezervele reprezintă la bănci 27 la sută, la societăţile industriale 15 la sută, iar la societăţile comercia­le 4 la sută. Cartea d-lui dr. I. Teodorescu, cu bogăţia de date pe care ni le pune la dispoziţie, arată în mod luminos progresele pe care viaţa economică a ţării noastre le-a realizat, în ciuda tuturor împrejurărilor defavora­bile. Intensificarea acestei vieţi a­­pare limpede în toate ramurile de activitate. Ea este un semn neîndo­ios că mişcarea spre normal înce­pută după război ia, pe zi ce trece, proporţii mai mari, fiind o cheză­şie a viitorului economic al ţării. X­L. L ­oxot Scumpirea tarifului la tramwae AZI INTRA IN VIGOARE NOUL TARIF Cu începere de mâine ! Marile, societatea comu­nală de tramwae, va pune in vigoare nouile texa de călătorie de 3, 4 si 5 lei. --------exp-------­ Recunoaşterea datoriilor ruseşti Redactorul diplomatic al ziarului •■Daily Telegraph» scrie că în ace­laş timp cu expedierea notei engle­ze de recunoaştere a guvernului so­vietic, Rak­ovski ar fi avut o con­vorbire confidenţială CU câţiva ban­cheri din Londra pe care i-a sondat asupra perspectivelor unui împru­mut sovietic în Anglia, de 30—40 mi­lioane lire sterline. Bancherii i-au răspuns că Un asemenea împrumut ar fi imposibil cât timp Sovietele nU vor recunoaşte toate datoriile m­seşti de stat şi particulare contrac­tate în Anglia înainte şi in timpul războiului şi până când nu vor re­stitui englezilor pagubele izvorâte de pe urma confiscărei averilor lor. Câteva zile după aceea, Rakovski a arătat o telegramă primită din Moscova prin care guvernul sovie­tic se arată dispus să primească a­­ceste condiţiuni. sambăta 1 Martie 1924 Noua lege a chiriilor - Contractele se prelungesc pe 3 ani.-Quantumul chiriei.— Regimul prăvăliilor. — Proectul nottei legi a Chiriilor a fost întocmit, modificările de amă­nunt ce i se vor mai aduce nepu­tând schimba intru nimic caracte­rul legei. Astfel se va hotărî dacă prelungi­rea contractelor de închiriere se va acorda până la 26 Oct. 1926 sau pâ­nă la 23 Aprilie 1927, precum şi alte chestiuni de mai mică importanţă. S'a renunţat apoi la Menţiunea de a se prelungi contractele numai pentru camerile strict necesare chi­riaşilor, urmând ca celelalte să fie redate proprietarilor, deoarece acea­sta ar fi adus adânci perturbări şi ar fi dat naştere la nenumărate pro­­se. În privinţa principiilor intangi­bile ale legei, din sursă oficioasă ni se dau următoarele lămuriri: 1) Funcţionarii, pensio­narii, văduvele ele război, orfanii, invalizii şi toţi ce­tăţenii cari nu an un­­­n venit mai mare de 80.009 lei plătesc de 4 ori chiria din 1910. Tot atât vor regăti chiar dacă au un venit suplimen­tar (dintr’o avere perso­nală) care nu trece insa de 50 la sută din salariul anual. 2)­lit categoria 2-a, intră toţi acei cari au un venit de peste 80.000 lei până la maximum 250.000 lei. A­­­ceştia vor plăti o chirie proporţională pornind de la 4 ori chiria din 1910 şi ajun­g­ând la 12 ori chiria din 1910. Pentru ambele aceste ca­­­egorii, nimeni nu va pu­tea plăti mai mult de­cât 20 la sută din venitul anu­al global astfel cum e în­scris in roluri. In sfârşit in a treia cate­gorie intră toţi acei cari au un venit de peste 250.000 lei, cari vor plăti propor­ţional, o chirie ce se poate urca până la 25 de ori chi­ria din 1910. Cin aceste lămuriri dăm mai jos în amănunt principiile generale ale profetului de lege: Contractele prelun­gite Se prelungesc până la 6 Mai (23 Aprilie st. v.) 1927 în folosul chi­riaşilor şi în condiţiunile legii nu­mai: 1) Contractele având de obiect locuinţa chiriaşilor sau sub­chiria­şilor cetăţeni români. 2) Contractele având de obiect locuinţa chiriaşilor sau subchiria­­şilor străini, în serviciul Statului, judeţelor sau comunelor sau a în­treprinderilor dependente de acele autorităţi. . 8) Contractele având de obiect localurile ocupate de stat, judeţe sau comune. 4) Contractele încheiate pentru reşedinţele regaţiunilor şi consula­telor, precum şi acele pentru locu­inţele membrilor corpului diplo­matic şi consular. Sediile persoanelor juridice, ale societăţilor, asociaţiunilor sau fon­daţiunilor existente de fapt pre­cum şi imobilele în care se exer­cită cu comerţ sau o industrie de orice categorie, chiar dar şi benefi­ciarii contractului au acolo şi lo­cuinţa, nu sunt considerate ca lo­cuinţe. Toate contractele care nu intră în prevederile de mai sus cad în regimul dreptului comun. Beneficiarilor acestora li se aco­­dă un termen de graţie de 1 (un) an, timp în care pot conserva imo­bilul ocupat. Streinii nu beneficiază de avan­­tagiile legii decât dacă se găseau în ţară la 11 Noembrie 1918 şi pe bază de reciprocitate. Excepţii Pentru a avea beneficiile legii enunţate mai sus se cere chiriaşi­lor: a) să aibă principala aşezare în localitatea unde se află situat imobilul. b) Să-l folosească perso­nal. c) Să nu poseadă ei sau soţii­le lor, în localitate, un imobil sau apartament liber. d) Să nu fi în­chiriat sau vândut după 1 Aprilie 1920 un imobil sau apartament. Este nulă ori­ce renunţare an­­ticipată a chiriaşului la prelungi­rea legală. Stabilirea chiriilor Calculele chiriilor tuturor con­tractelor de închiriere, cari bene­ficiază de dispoziţiunle art. 1 şi 3 a acestei legi se va face luându­­se de bază în vechiul Regat chiria plătită la 23 Aprilie 1­916, iar în celelalte părţi ale ţării acea plă­tit­ă în Aprilie 1914. Dacă imobilul nu a fost închi­riat la datele de mai sus, calcule­le chvr HA se va face hi fin­du-se de bată venitul constatat prin rolu­rile impozitului fonciar din acel timp, și în lipsa lor chiria plătită la acele date pentru imobilele si­milare din localitate. In calculul chiriilor din terito­riile alipite coroana se va socoti pretutindeni drept un leu, iar ru­bla drept 2 lei și 50 bani. Chiria anuală în contractele de închiriere de locuință prelungite prin legea de față se fixează la o sumă reprezentând de patru ori chiria din Aprilie 1914 sau 1916, fără a putea fi în nici un caz mai mică decât chiria plătită în 1923, şi numai pentru următoarele ca­tegorii de chiriaşi: Funcţionarii de orice categorie ai Statului, judeţelor sau comune­lor, precum şi ai instituţiunilor ale căror bugete sunt supuse apro­barei Parlamentului, Capului Sta­tului, Ministerelor, Consiliilor ju­deţene sau comunale, precum şi pensionarii ziselor instituţiuni. Ori de câte ori aceşti chiriaşi se folosesc de imobil pe baza con­tractelor de închiriere încheiate pe numele soţiilor sau părinţilor lor, nici aceştia nu vor plăti de­cât chiria de mai sus. Lucrătorii români, sau streini angajaţi în atelierele sau între­prinderile Statului, judeţelor sau comunelor. Invalizii, orfanii şi văduvele din războiul pentru reîntregirea neamului, recunoscuţi ca atare de autorităţile respective, precum şi veteranii, grade inferioare din ră­sboiul Independenţei. Toate categoriile de chiriaşi de mai sus vor beneficia de această chirie de protecţiune, dacă la data promulgării legii de faţă vor a­­vea calităţile enumerate mai sus, pe timpul cât le vor păstra în curs de şease luni dela perderea lor și dacă nu vor poseda peste salar sau pensiune, ei sau vreun membru al familiei cu care lo­­cuesc împreună sau cu toţii îm­preună, o avere mobila sau imo­bilă de orice natură care să le pro­ducă un venit anual depăşind o jumătate din totalul anual al sa­lariului funcţiui net cu toate acce­soriile ei sau pensiunei. Chiriaşii cari nu au alt venit de­cât un salar particular, o pensiune particulară, sau o rentă viageră, al căror total anual sat nu depăşească suma de 80.000 lei. Toţi chiriaşii cuprinşi în acest articol mai sunt obligaţi, oricum­ ar fi clauzele contractului, să mai plă­tească toate taxele şi dările comu­nale ale imobilului, în întregime când ocupă întreg imobilul şi o parte proporţională când ocupă o parte din imobil. Regimul prăvăliilor Chiriaşii localurilor ocupate pentru exerciţiul unui comerţ, in­dustrie sau profesiune, vor plăti pentru termenul acordat de un an, o chirie fixă nesusceptibilă de a fi sporită prin justiţie şi anume de 12 ori chiria din anul 1914 sau 1916, afară de debitele de tutun, cari vor plăti numai de 7 ori aceiaş chirie. "Celelalte categorii de chiriaşi vor plăti chiria cu care vor conveni cu proprietarii ce li se va fixa de co­misiile arbitrate, neputând înc­ece în nici un caz DE 20 ORI CHIRIA PLĂTITĂ IN ANUL 1916 SAU 1914. Contractele de închiriere în curs de executare și încheiate ante­rior datei de 1 Aprilie 1920, dacă sunt pe un preț inferior maximului acordat prin articolele de mai sus vor putea fi revizuite după cererea proprietarului de către comisiile arbitrate, cari vor putea spori pre­ţul chiriei, fără însă a putea între­ce limitele de mai sus. Cum vor aprecia Comisiile de arbitri Comisiunile arbitrare vor fixa chiriile ţinând seamă de valoarea locativă a imobilului şi de venitul anual al chiriaşului. Pentru stabilirea valoarei loca­tive a imobilului va lua în conside­raţie situaţia şi starea imobilului precum şi numărul încăperilor, iar pentru fixarea veniturilor chiriaşu­lui va lua în considerare venitul său propriu şi jumătate din venitul fecărei persoane cu care locueşte împreună. In afară de aceasta va mai ţine seamă de numărul membrilor din familie, aflaţi în sarcina chiriaşu­lui, precum şi de orice alte împre­jurări speciale fiecărui caz în parte. Până la pronunţarea comisiilor arbitrare, chiriaşii traşi înaintea lor, vor plăti la termen, cei pre­văzuţi la art. 9, chiria prevăzută de acel text, iar ceilalţi chiriaşi chiria plătită în cursul anului 1923, p rată care îi pune la adăpost de decăde­rile rezultând din contract pentru neplata chiriei la termen. Sporul de chirie, fixat de comi­siile arbitrale, va fi valabil pentru ambii ani de prelungire și hotărî­­rea va indica termenul în lăuntrul cândi­a chiriașul va complecta pre­țul chiriei. Regimul subînchirie­­rilor Actualele subînchirieri, prelun­gite potrivit legii de faţă, rămân în folosul întreg al proprietarului, când încăperile au fost subînchiri­­ate nemobilate, subchiriaşii aceştia devenind de drept chiriaşi ai pro­prietarului. Când încăperile au fost subînchi­­riate mobilate, raportul juridic con­tinuă a subsists între chiriaşul prin­cipal şi subchiriaş, însă chiriaşul principal e dator a plăti prorieta­­rului o jumătate din preţul ce-1 pri­meşte de la subchiriaşul său. In caz când chiriaşul în înţelegere cu subchiriaşul ascund adevăratul preţ al subînchirierii ambii pierd beneficiile legii. Prelungirea tuturor acestor con­tracte se fac cu aceiaşi chirie care s’a plătit în cursul anului 1923 fără a putea fi sporită. Dela promulgarea legii, nici o nouă subînchiriere totală sau par­ţială, de locuinţă sau prăvălie, de camere mobilate sau nemobilate, nu se mai poate face de un chiriaş, care beneficiază de dispoziţiile a­­cestei legi, decât cu consimţământul proprietarului chiar dacă contrac­tul de închiriere nu-i interzic acea­sta sau îi permite în mod expres. Orice abatere de la această dispoziţie atrage pentru chiriaş pierderea be­neficiilor acestei legi. Evacuări Numai proprietarii cetăţeni ro­mâni, astăzi chiriaşi sau toleraţi, indiferent de data de când sunt proprietari dar până la 1 Ianuarie 1924 dacă erau stabiliţi în locali­tate dinainte de 1 Ianuarie 1923 şi dacă locuinţa ce o ocupă este insu­ficientă pentru ei şi familiile lor, potrivit condiţiei, stărei şi profe­siunii lor, au dreptul a se muta în casele lor, evacuând pe chiriaşi, sub condiţiunea de a le locui ei şi fa­miliile lor în tot cursul aplicaţiu­­nii acestei legi. Nu vor putea fi însă evacuaţi în tot cursul prelungirii acordată prin legea de faţă. 1. Funcţionarii şi pensionarii, sub —— N­­HI—.MBILIJ 1JJJ (Continuare în pagina II-a).

Next