Argus, martie 1924 (Anul 15, nr. 3257-3283)
1924-03-01 / nr. 3257
Anul XV No. 3257 ABONAMENTE: im tarA On an 650 Iei 6 luni 350 a 3 luni 180 IW streinAtatb Un an 1200 lei 6 luni 700 a 3 luni 400 2 lei In tară. 4 lei în străinătate PAtilM ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Director, S. PAUKER BIROURILE: BUCUREŞTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6193 şi 23169 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Administrator: H. P. VALENTIN PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societyei Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder şi S. Berger Str. Engedő Ciráda Ifosa Karageorgnief) 9. Telefon 11/84 Bolşevicii şi Agricultura de CONST. GAROFLID fost ministru Licăriri de bun simţ încep sa se Întrevadă în concepţia conducătorilor acelei despoţii asiatice, care se intitulează Republica federativă a Sovietelor. Administraţia şi controlul vieţei comerciale şi economice de către stat începe să nu mai pară acolo ca un postulat necesar al comunismului. Experienţa celor patru ani de comunism integral a fost atât de plină de învăţătură încât încetul cu încetul libertatea economică se înfăptueşte nu numai cu sacrificiul doctrinii, dar, lucru mai important, chiar cu macul, real acolo, că această descăunare a iniţiativei economice să consolideze în anume clase putinţa libertăţii politice viitoare, punând astfel în pericol însuşi regimul sovietic. Zilele acestea ziarele ne-au adus ştirea că în expozeu a făcut sovietului, d. Ricov, urmaşul lui Lenin şi noul preşedinte al consiliului, a făcut următoarea declaraţie: , intensificarea exportului de cereale, a creditului agricol, desfiinţarea taxelor de export asupra cerealelor vor avea ca consecinţă rentabilitatea agriculturii şi ca urmare mărirea, puterii de cumpărare a producătorilor agricoli, prima condiţie pentru desvoltarea producţiei industriale naţionale“. D-l Ricov vorbeşte tocmai ca un economist burghez sau ca un vulgar agrarian. Ideia simplă a libertăţii economice a reuşit să pătrundă în capul guvernanţilor sovietici, cu tot interesul politic care ar trebui să le împiedice înţelegerea. Aşadar, cu toată doctrina comunismului integral, bolşevicii au priceput că treime să libereze agricultura pentru ca statul să nu piară. Ceea ce a înţeles însă urmaşul lui Lenin nu înţelege ministrul nostru de finanţe. Dictatorul economic al României a rămas încă la formula taxelor de export, cu ajutorul cărora îşi echilibrează bugetul şi îşi închipue că poate, prin conprimarea preţurilor care rezultă de aci, să dea leului vigoare nouă această teorie specială, adică urmărirea ridicării monetei, dar în acelaş timp zădărnicirea exportului, singurul mijloc pentru această ridicare, este o absurditate ştiinţifică. Rezultatul îl cunoştem: criza monetară intensă, reducerea exportului agricol al României Mari abia la jumătatea celui al Vechiului Regat, echilibrarea, balanţei comerciale prin scăderea importului la un nivel de sărăcie, preţurile în interior în continuă urcare, iar principala producţie a ţării, agricultura, redusă la mijloace primitive. La congresul agricol din luna aceasta s-a vorbit pe larg despre influenţa nefastă a regimului fiscal asupra agriculturii. S-a făcut chiar o destăinuire oficială îngrijitoare, pe care cei iniţiaţi o cunoşteau de mult. In abatorii se fac cu deosebire tineret. Agricultura retrogradează, iar creşterea vitelor este părăsită, acesta este rezultatul politicei economice a guvernului. El nu are însă curajul faptelor sale. La acelaş congres unde majoritatea vorbitorilor cereau libertatea economică, miniştrii presenţi lăudau solicitudinea guvernului pentru agricultură şi grija ce ar avea pentru această ramură însemnată de producţie. Agronomilor şi agricultorilor întruniţi în congres li s-au dat chiar sfaturi oficiale de gospodărie; bunăoară ministrul de finanţe le-a recomandat arătura adâncă, după ce suprimase legea motoculturii care avea în vedere tocmai acest lucru • Bolşevicii au mai mult curaj, îşi văd greşelile şi le mărturisesc. Oamenii noştri politici nu sunt măcar în faza de a vedea că greşesc, experienţa celor patru ani de la război nu i-au învăţat nimic. De vreme ce ţăranul continuă să samene prost orz şi porumb, totul merge bine. Dacă ecoul experienţei bolşevice ar ajunge şi pe noi! Poate că atunci, după exemplul lui Ricov ministru de finanţe să-şi dea seama ca avea să întăreşti leni sărăcind taxa este o concepţie ciudată. Lumina vine de la răsărit spunea un senator în parlament al Federaţiei. Cine ştie? Dacă argumentele de ordin ştiinţific nu au reuşit să schimbe părerea d-lui ministru de finanţe, poate ca exemplu pe care ni-l că comisarii poporului va fi mai convingător. Libertatea economică a devenit la noi o idee subversivă şi dacă propaganda bolşevică, de care burghezia se teme atât, va cuprinde şi această concepţie economică, apoi poate, cu tot riscul, am avea de câştigat din reluarea raporturilor diplomatice cu împărăţia Sovietelor. Atâta speranţă de îndreptare ne-a mai rămas: guvernul să înveţe economia politică de la bolşevici, CONST. GAROFLID ..........UAU------ »« a* 0X0 Publicăm in corpul ziarului, destăinuirile făcute ori la Cameră de d. Madgearu, în privinţa faimoasei scrisori a *unui inginera, care a emoționat atât de adânc cercurile noastre politice, financiare şi gazetăreşti. Hohotul de râs pricinuit de această excelentă farsă va risipi desigur ori şi ce supărare. Râsul nu trebue, insă, să ne impedice să tragem din această tragicomedie, trei mari învăţăminte folositoare, ţi anume: 1. E urât să-ţi critici tara pe franţuzeşte» ori care ar fi partidul care este la guvern, căci ori şi ce guvern reprezintă statul şi totat. Patriotismul este un sentiment, natural şi sfânt, care nu trebue să servească nimănui drept pavăză sau unealtă politică. Căci nimeni nu are monopolul patriotismului, preoţim nimeni nu poate fi scutit de răsputnlere pentru abateri împotriva datoriilor către ţară şi împotriva iubirei de neam, care trebue să fie adâncă şi generoasă şi niciodată strâmtă şi meschină. 3. Patima este vătămătoare în politică, precum este vătămătoare în economia politică. Dar nu este nimic mai vătămător ca pasiunea politică în domeniul economic, căci influenţa sa nefastă nu poate decât tulbura bunul mers al comerţului, al industriei şi al finanţei. G. G. Mii pai de OM pentru România Guvernul german caută modalitatea efectuării comenzilor din România în costul reparaţiunilor Berlin, 28. (RacSor). — Guvernul german care a încetat cu începere de la 20 Oct. să achite obligaţiunile sale de reparaţiuni a intrat in tratative cu România şi Iugoslavia pentru a găsi o modalitate de a livra acestor state comenzile ce le-au făcut in Germania in contul reparaţiunilor. După cum se ştie, guvernul german, a avansat 50 la sută din suma ce reprezintă aceste comenzi industriaşilor germani. Deoarece guvernul german a declarat că nu poate achita restul pentru aceste comenzi, înainte de rezolvarea definitivă a chestiastei reparaţiunilor, s’a gândit să propună guvernului român şi iugoslav ca ele să achite acest rest luându-şi in primire comenzile. Guvernul german se obligă să achite acest avans, după soluţionarea chestiunei reparaţiunilor, in conformitate cu nota de reparaţiuni ce se cuvine României şi Iugoslavia. In legătură cu acest proiect a plecat la Belgrad pentru aranjarea acestei afaceri d. Cunze, comisarul german al reparaiiunilor, înainte de a pleca la Belgrad d. Cunze a discutat această chestiune cu d. Păunescu reprezentantul României in chestiunea reparațiunilor. EXTERNA Guvernul belgian, prezidat de d. Theunis, a demisionat în urma respingerei de către Cameră a convenţiei economice cu Franţa. Prin această convenţie se acordau avantagii vamale unor industrii franceze, ceea ce a provocat protestarea unanimă a Camerelor de co- Prin această convenţie se acordau avantagii vamale unor industrii franceze, ceea ce a provocat protestarea unanimă a Camerilor de Comerţ, protestări cari au găsit ecou în parlamentul belgian. Senzaţionalele declaraţii ale d-lui Henderson asupra revizuitei tratatului de Versailles, au provocat vii discuţii în Camera Comunelor, hotărăndu-se, pentru aseară, o nouă desbatere pentru ca guvernul să-şi lămurească pe deplin atitudinea. Opinia publică din ţările continentale interesate în menţinerea integrală a tratatului de la Versailles aşteaptă, c o legitimă nerăbdare, aceste desbateri şi această lămurire. Versiunea din Berlin despre un vot de blam dat guvernului grecesc nu a fost conformă cu adevărul. Givernul Kafandaris a obţinut un vot de încredere, dar după un compromis, care i-a scăzut prestigiul, a renunţat ca să se pună la vot moţiunea prezentată, semnată şi susţinută de însuşi d. Kafandaris prin care se hotăra organizarea plebiscitului popular pentru forma de guvernământ. Mai mult încă, după proclamarea votului, republicanii extremişti, în număr de peste 30, au părăsit ca protestare, incinta Camerei, fapt ce a provocat o vie emoţie în Atena. Acest desnodământ verifică, pe deplin, constatările noastre asupra campaniei violente ce se duce de către republicanii extremişti, sprijiniţi de numeroase elemente militare, în contra politicei d-lui Venizelos, T. P. Silii pe fii din Ialia Studiul Direcţiunei generale a statisticei Direcţiunea generală a Statisticei dat la iveală un respectabil volum conţinând Statistica Societăţilor pe acţiuni din România în anul 1923, după bilanţurile încheiate la finele anului 1922 şi până la 30 Iunie 1923. D-l dr. I. Teodorescu, directorul general al Statisticei, sul a cărui conducere au apărut în ultimii doi ani o serie de interesante şi preţioase monografii statistice, rezumă în introducerea la acest volum rezultatele schimbărilor survenite în decursul anului 1922. Din rezumatul amintit reese că la 80 iunie 1923 îşi încheiase bilanţul 1650 societăţi pe acţiuni de tot felul cu un capital de 12 miliarde faţă de 1268 societăţi cu 8 miliarde lei în anul 1921/22. Creşterea a fost deci de 50 la sută la capital. împărţite pe grupe avem 683 bănci cu 3,8 miliarde faţă de 556 bănci cu 2,4 miliarde lei în 1921, 720 societăţi industriale cu 7,5 miliarde lei faţă de 529 întreprinderi cu 5,1 miliarde în 1921, 218 societăţi comerciale cu 1,1 miliarde lei faţă de 159 în 1921 cu 407,9 milioane şi 29 societăţi diverse cu 152,5 milioane lei faţă de 22 societăţi cu 114.4 milioane în 1921. Numărul societăţilor din vechiul regat era de 871 cu 9.9 miliarde lei. In Transilvania funcţionau 564 societăţi cu 1,8 miliarde, în Banat 183 cu 808,1 milioane, în Bucovina 21 cu 115.1 milioane iar în Basarabia 11 societăţi cu 64.1 milioane lei. D. dr. Teodorescu explică faptul că dacă cele 871 societăţi din vechiul regat care reprezintă 50 la sută din numărul total de societăţi de ţară deţin 80 la sută din întregul capital învestit în societăţi anonime, aceasta se datoreşte faptului că cele mai mari întreprinderi se găsesc în Capitală. Ni se pare că această generalizare nu este în total exactă. Avem şi în teritoriile alipite întreprinderi mari care, dacă libertatea economică ar fi fost reală, ar fi schimbat în multe privinţe statistica. Dar criza de numerar, mai gravă în acele teritorii decât în vechiul regat precum şi măsurile vexatorii diferite, au împiedicat întreprinderile din noile teritorii de a-şi mări aşa cum ar fi voit captatul lor, care a rămas astfel mai aproape de valoarea aur decât capitalurile subţiate ale întreprinderilor din vechiul regat. Cele mai multe bănci se aflau în Transilvania, 297 cu 731,1 milioanei. In special judeţul Timiş-Torontal avea 86 bănci cu 91,6 milioane lei, pe când din punctul de vedere al capitalului, judeţul Ilfov ţinea recordul cu 13 miliarde repartizate la 74 bănci. Dintre societăţile industriale, 440 (83 la sută) se aflau în vechiul regat şi 207 în Transilvania (13 la sută). Cele mai mari întreprinderi sunt în industria forestieră, a hârtiei şi anexe, apoi în Industria alimentară. Industria petrolului ţine al treilea rang, după care urmează industria metalurgică şi cea a construcţiilor. Din punctul de vedere al rentabilitatei vedem că băncile au avut un beneficiu net de 649,9 milioane lei adică 19 % la sută, societăţile industriale 1,8 miliarde sau 24 la sută, societăţile comerciale 94 milioane lei sau 9 la sută iar societăţile diverse 24,8 milioane sau 16 la sută. Rezervele reprezintă la bănci 27 la sută, la societăţile industriale 15 la sută, iar la societăţile comerciale 4 la sută. Cartea d-lui dr. I. Teodorescu, cu bogăţia de date pe care ni le pune la dispoziţie, arată în mod luminos progresele pe care viaţa economică a ţării noastre le-a realizat, în ciuda tuturor împrejurărilor defavorabile. Intensificarea acestei vieţi apare limpede în toate ramurile de activitate. Ea este un semn neîndoios că mişcarea spre normal începută după război ia, pe zi ce trece, proporţii mai mari, fiind o chezăşie a viitorului economic al ţării. XL. L oxot Scumpirea tarifului la tramwae AZI INTRA IN VIGOARE NOUL TARIF Cu începere de mâine ! Marile, societatea comunală de tramwae, va pune in vigoare nouile texa de călătorie de 3, 4 si 5 lei. --------exp------- Recunoaşterea datoriilor ruseşti Redactorul diplomatic al ziarului •■Daily Telegraph» scrie că în acelaş timp cu expedierea notei engleze de recunoaştere a guvernului sovietic, Rakovski ar fi avut o convorbire confidenţială CU câţiva bancheri din Londra pe care i-a sondat asupra perspectivelor unui împrumut sovietic în Anglia, de 30—40 milioane lire sterline. Bancherii i-au răspuns că Un asemenea împrumut ar fi imposibil cât timp Sovietele nU vor recunoaşte toate datoriile mseşti de stat şi particulare contractate în Anglia înainte şi in timpul războiului şi până când nu vor restitui englezilor pagubele izvorâte de pe urma confiscărei averilor lor. Câteva zile după aceea, Rakovski a arătat o telegramă primită din Moscova prin care guvernul sovietic se arată dispus să primească aceste condiţiuni. sambăta 1 Martie 1924 Noua lege a chiriilor - Contractele se prelungesc pe 3 ani.-Quantumul chiriei.— Regimul prăvăliilor. — Proectul nottei legi a Chiriilor a fost întocmit, modificările de amănunt ce i se vor mai aduce neputând schimba intru nimic caracterul legei. Astfel se va hotărî dacă prelungirea contractelor de închiriere se va acorda până la 26 Oct. 1926 sau până la 23 Aprilie 1927, precum şi alte chestiuni de mai mică importanţă. S'a renunţat apoi la Menţiunea de a se prelungi contractele numai pentru camerile strict necesare chiriaşilor, urmând ca celelalte să fie redate proprietarilor, deoarece aceasta ar fi adus adânci perturbări şi ar fi dat naştere la nenumărate prose. În privinţa principiilor intangibile ale legei, din sursă oficioasă ni se dau următoarele lămuriri: 1) Funcţionarii, pensionarii, văduvele ele război, orfanii, invalizii şi toţi cetăţenii cari nu an unn venit mai mare de 80.009 lei plătesc de 4 ori chiria din 1910. Tot atât vor regăti chiar dacă au un venit suplimentar (dintr’o avere personală) care nu trece insa de 50 la sută din salariul anual. 2)lit categoria 2-a, intră toţi acei cari au un venit de peste 80.000 lei până la maximum 250.000 lei. Aceştia vor plăti o chirie proporţională pornind de la 4 ori chiria din 1910 şi ajungând la 12 ori chiria din 1910. Pentru ambele aceste caegorii, nimeni nu va putea plăti mai mult decât 20 la sută din venitul anual global astfel cum e înscris in roluri. In sfârşit in a treia categorie intră toţi acei cari au un venit de peste 250.000 lei, cari vor plăti proporţional, o chirie ce se poate urca până la 25 de ori chiria din 1910. Cin aceste lămuriri dăm mai jos în amănunt principiile generale ale profetului de lege: Contractele prelungite Se prelungesc până la 6 Mai (23 Aprilie st. v.) 1927 în folosul chiriaşilor şi în condiţiunile legii numai: 1) Contractele având de obiect locuinţa chiriaşilor sau subchiriaşilor cetăţeni români. 2) Contractele având de obiect locuinţa chiriaşilor sau subchiriaşilor străini, în serviciul Statului, judeţelor sau comunelor sau a întreprinderilor dependente de acele autorităţi. . 8) Contractele având de obiect localurile ocupate de stat, judeţe sau comune. 4) Contractele încheiate pentru reşedinţele regaţiunilor şi consulatelor, precum şi acele pentru locuinţele membrilor corpului diplomatic şi consular. Sediile persoanelor juridice, ale societăţilor, asociaţiunilor sau fondaţiunilor existente de fapt precum şi imobilele în care se exercită cu comerţ sau o industrie de orice categorie, chiar dar şi beneficiarii contractului au acolo şi locuinţa, nu sunt considerate ca locuinţe. Toate contractele care nu intră în prevederile de mai sus cad în regimul dreptului comun. Beneficiarilor acestora li se acodă un termen de graţie de 1 (un) an, timp în care pot conserva imobilul ocupat. Streinii nu beneficiază de avantagiile legii decât dacă se găseau în ţară la 11 Noembrie 1918 şi pe bază de reciprocitate. Excepţii Pentru a avea beneficiile legii enunţate mai sus se cere chiriaşilor: a) să aibă principala aşezare în localitatea unde se află situat imobilul. b) Să-l folosească personal. c) Să nu poseadă ei sau soţiile lor, în localitate, un imobil sau apartament liber. d) Să nu fi închiriat sau vândut după 1 Aprilie 1920 un imobil sau apartament. Este nulă orice renunţare anticipată a chiriaşului la prelungirea legală. Stabilirea chiriilor Calculele chiriilor tuturor contractelor de închiriere, cari beneficiază de dispoziţiunle art. 1 şi 3 a acestei legi se va face luânduse de bază în vechiul Regat chiria plătită la 23 Aprilie 1916, iar în celelalte părţi ale ţării acea plătită în Aprilie 1914. Dacă imobilul nu a fost închiriat la datele de mai sus, calculele chvr HA se va face hi findu-se de bată venitul constatat prin rolurile impozitului fonciar din acel timp, și în lipsa lor chiria plătită la acele date pentru imobilele similare din localitate. In calculul chiriilor din teritoriile alipite coroana se va socoti pretutindeni drept un leu, iar rubla drept 2 lei și 50 bani. Chiria anuală în contractele de închiriere de locuință prelungite prin legea de față se fixează la o sumă reprezentând de patru ori chiria din Aprilie 1914 sau 1916, fără a putea fi în nici un caz mai mică decât chiria plătită în 1923, şi numai pentru următoarele categorii de chiriaşi: Funcţionarii de orice categorie ai Statului, judeţelor sau comunelor, precum şi ai instituţiunilor ale căror bugete sunt supuse aprobarei Parlamentului, Capului Statului, Ministerelor, Consiliilor judeţene sau comunale, precum şi pensionarii ziselor instituţiuni. Ori de câte ori aceşti chiriaşi se folosesc de imobil pe baza contractelor de închiriere încheiate pe numele soţiilor sau părinţilor lor, nici aceştia nu vor plăti decât chiria de mai sus. Lucrătorii români, sau streini angajaţi în atelierele sau întreprinderile Statului, judeţelor sau comunelor. Invalizii, orfanii şi văduvele din războiul pentru reîntregirea neamului, recunoscuţi ca atare de autorităţile respective, precum şi veteranii, grade inferioare din răsboiul Independenţei. Toate categoriile de chiriaşi de mai sus vor beneficia de această chirie de protecţiune, dacă la data promulgării legii de faţă vor avea calităţile enumerate mai sus, pe timpul cât le vor păstra în curs de şease luni dela perderea lor și dacă nu vor poseda peste salar sau pensiune, ei sau vreun membru al familiei cu care locuesc împreună sau cu toţii împreună, o avere mobila sau imobilă de orice natură care să le producă un venit anual depăşind o jumătate din totalul anual al salariului funcţiui net cu toate accesoriile ei sau pensiunei. Chiriaşii cari nu au alt venit decât un salar particular, o pensiune particulară, sau o rentă viageră, al căror total anual sat nu depăşească suma de 80.000 lei. Toţi chiriaşii cuprinşi în acest articol mai sunt obligaţi, oricum ar fi clauzele contractului, să mai plătească toate taxele şi dările comunale ale imobilului, în întregime când ocupă întreg imobilul şi o parte proporţională când ocupă o parte din imobil. Regimul prăvăliilor Chiriaşii localurilor ocupate pentru exerciţiul unui comerţ, industrie sau profesiune, vor plăti pentru termenul acordat de un an, o chirie fixă nesusceptibilă de a fi sporită prin justiţie şi anume de 12 ori chiria din anul 1914 sau 1916, afară de debitele de tutun, cari vor plăti numai de 7 ori aceiaş chirie. "Celelalte categorii de chiriaşi vor plăti chiria cu care vor conveni cu proprietarii ce li se va fixa de comisiile arbitrate, neputând încece în nici un caz DE 20 ORI CHIRIA PLĂTITĂ IN ANUL 1916 SAU 1914. Contractele de închiriere în curs de executare și încheiate anterior datei de 1 Aprilie 1920, dacă sunt pe un preț inferior maximului acordat prin articolele de mai sus vor putea fi revizuite după cererea proprietarului de către comisiile arbitrate, cari vor putea spori preţul chiriei, fără însă a putea întrece limitele de mai sus. Cum vor aprecia Comisiile de arbitri Comisiunile arbitrare vor fixa chiriile ţinând seamă de valoarea locativă a imobilului şi de venitul anual al chiriaşului. Pentru stabilirea valoarei locative a imobilului va lua în consideraţie situaţia şi starea imobilului precum şi numărul încăperilor, iar pentru fixarea veniturilor chiriaşului va lua în considerare venitul său propriu şi jumătate din venitul fecărei persoane cu care locueşte împreună. In afară de aceasta va mai ţine seamă de numărul membrilor din familie, aflaţi în sarcina chiriaşului, precum şi de orice alte împrejurări speciale fiecărui caz în parte. Până la pronunţarea comisiilor arbitrare, chiriaşii traşi înaintea lor, vor plăti la termen, cei prevăzuţi la art. 9, chiria prevăzută de acel text, iar ceilalţi chiriaşi chiria plătită în cursul anului 1923, p rată care îi pune la adăpost de decăderile rezultând din contract pentru neplata chiriei la termen. Sporul de chirie, fixat de comisiile arbitrale, va fi valabil pentru ambii ani de prelungire și hotărîrea va indica termenul în lăuntrul cândia chiriașul va complecta prețul chiriei. Regimul subînchirierilor Actualele subînchirieri, prelungite potrivit legii de faţă, rămân în folosul întreg al proprietarului, când încăperile au fost subînchiriate nemobilate, subchiriaşii aceştia devenind de drept chiriaşi ai proprietarului. Când încăperile au fost subînchiriate mobilate, raportul juridic continuă a subsists între chiriaşul principal şi subchiriaş, însă chiriaşul principal e dator a plăti prorietarului o jumătate din preţul ce-1 primeşte de la subchiriaşul său. In caz când chiriaşul în înţelegere cu subchiriaşul ascund adevăratul preţ al subînchirierii ambii pierd beneficiile legii. Prelungirea tuturor acestor contracte se fac cu aceiaşi chirie care s’a plătit în cursul anului 1923 fără a putea fi sporită. Dela promulgarea legii, nici o nouă subînchiriere totală sau parţială, de locuinţă sau prăvălie, de camere mobilate sau nemobilate, nu se mai poate face de un chiriaş, care beneficiază de dispoziţiile acestei legi, decât cu consimţământul proprietarului chiar dacă contractul de închiriere nu-i interzic aceasta sau îi permite în mod expres. Orice abatere de la această dispoziţie atrage pentru chiriaş pierderea beneficiilor acestei legi. Evacuări Numai proprietarii cetăţeni români, astăzi chiriaşi sau toleraţi, indiferent de data de când sunt proprietari dar până la 1 Ianuarie 1924 dacă erau stabiliţi în localitate dinainte de 1 Ianuarie 1923 şi dacă locuinţa ce o ocupă este insuficientă pentru ei şi familiile lor, potrivit condiţiei, stărei şi profesiunii lor, au dreptul a se muta în casele lor, evacuând pe chiriaşi, sub condiţiunea de a le locui ei şi familiile lor în tot cursul aplicaţiunii acestei legi. Nu vor putea fi însă evacuaţi în tot cursul prelungirii acordată prin legea de faţă. 1. Funcţionarii şi pensionarii, sub —— NHI—.MBILIJ 1JJJ (Continuare în pagina II-a).