Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)
1924-04-25 / nr. 3304. szám
Anul XV No. 3304 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 1800 lei in tară: 4 lei în străinătate IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 £ PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: Grigore Gafencu mmrl « Auriile 182&PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugenia Sarada (festi Karagfisoniieriei] 9 Teistei H M BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6\93 si 23\69 criza ! O paralelă cu Cehoslovacia este plină de învăţăminte Dacă criza, prin care trece plata noastră, are, în adevăr, un regim dureros în vederea însănătoşirei, aşa cum cred cercurile oficiale, ea ar trebui primită cu bărbăţie de toată lumea. Suferinţele momentane, menite să sfârşească, cu un triumf asupra sărăciei şi dezordinei lăsate de război şi de oameni, nu pot alarma cercurile serioase, oricât de grele ar fi aceste inevitabile suferinţe. Cazul Cehoslovachiei este foarte instructiv în această privinţă, întreaga viaţă economică naţională a acestei ţarî, trecând printr’o primejdie de moarte, sub regimul financiar al lui Raşin, a reînviat şi a devenit, astăzi, una din cele mai puternice din Europa. Suntem noi pe drumul parcurs de Cehoslovachia? Suntem pe calea insănătoşirei? Aceasta este întrebarea fundamentală în judecarea crizei prin care trece economia noastră naţională. Pentru a răspunde la această întrebare să urmărim faptele. In Cehoslovachia s’a făcut, în adevăr, o deflaţie violentă, care avut drept urmare urcarea vertiginoasă a coroanei cehe. Urcarea monedei a provocat scăderea preturilor şi a salariilor, însă pe o scară mult mai înceată. Iar raporturile dintre creditori şi debitori rămânând cele vechi, debitorii s'au găsit Insolvabili şi în această stare era aproape toată industria şi tot comerţul cehoslovac. Criza era datorită clar diferenţei de viteză între urcarea coroanei şi între scăderea preţurilor şi a salariilor. Urcarea monedei cehe a fost, însă, asigurată nu numai prin impuritarea circulaţiei, ci şi prin aco- perirea hârtiei rămase cu aur efec- tiv şi cu devize aur. Cehoslovachii au astăzi o acoperire de peste 40 la sută, pe când coroana lor nu valorează decât 16—17 centime aur. Aceasta înseamnă că finanţa cehoslovacă se mulţumeşte cu acest curs, fiindcă nu vrea să treacă la convertibitate. Efectul acestei politici de supra acoperire cu aur este că s’a consolidat creditul cehoslovac în streinătate. Iar consolidadarea creditului înlăuntru şi, mai ales în afară, este idealul la care poate tinde astăzi un stat european. Suntem noi în situaţie de a putea stabili vreo apropiere între ceea ce să petrece la noi şi ceea ce s’a petrecut la Praga? Toată circulaţia noastră fiduciară valorează, în aur, vreo 450 milioane, pentru care nu avem acoperire efectivă în aur şi devize decât maximu 25 la sută. Hârtia noastră nu-i dar supraacoperită ca cea cehoslovacă. Din această cauză creditul leului nostru este supus la fluctuaţii, care împedecă creditul general al ţării şi intrarea capitalului străin. Pe de altă parte, politica de echilibrare a bugetului, în mod forţat, ne-a dus la neplata datoriilor interne şi externe, ceea ce constitue încă o lovitură adusă creditului. Lipsiţi de credit şi reduşi la resursele Băncii Naţionale, era fatal ca, în momentul când Banca Naţională va opri emisiunile, plata românească să intre în agonie şi nu în criză de însănătoşire. Astăzi, când toate sistemele au fost experimentate, şi au dat rezultate bune ori rele, şi când aceste rezultate le avem sub ochii noştri, nu ne mai este permis să ne facem iluzii, să ne înşelăm cu vorbe. .. Situaţia Politică Vaporul Vasile Lupu al N. F. R., în cursă regulată de la Tulcea la Galaţi, era să se înece, deci întâmplător nu se afla, în apropierea lui, un vas englez, care a sărit în ajutor. Vaporul făcea apă, fiindcă era supraîncărcat cu pasageri şi mărfuri. Socotim prilejul bine venit ca să arătăm în ce anormale condiţii funcţionează serviciul de rabotaj, adică transportul mărfurilor şi al pasagerilor intre diferitele noastre porturi fluviale. Din lipsă de vase serviciul denavigaţie fluvială nu face decât trei curse săptămânal între Brăila-Sulina, ceea ce este insuficient şi o singură cursă, pe săptămână, între Brăila—T.Severici, ceea ceeste egal cu zero. Serviciul fluvial nedispunând de vase, ca să înmulţească numărul curselor şi guvernul nepermiţând vaselor sub pavilion străin de a face cabotaj, comunicaţia între porturi se face în chipul următor: Ton giurgiuvean ca să se ducă la Zimnicea, distanţă de 30 Presa iugoslavă, continuă, fură răgaz şi fără cruţare, cumplita ei campanie împotriva României. Rând pe rând, condcele otrăvite de la Belgrad, acoperă de hulă şi ocară oamenii noştri, legile, instituţiile, armata. Vorbe grele se scriu împotriva României, şi în ziarele de opoziţie, şi în cele ale guvernului, fie că e vorba de chestiuni puţin importante cum ar fi evacuarea comunelor de la frontiera Banatului, fie că e vorba de probleme de însemnătate primordială, cum ar fi chestiunea Basarabiei. Până unde merge calomnia şi batjocura vecinilor şi aliaţilor noştri, ne arată o caricatură publicată de o gazetă din Belgrad. Un sârb, venit în România, întreabă pe cineva, care grozav seamănă cu regele Ferdinand, unde se află mormântul eroului necunoscut. Şi iată şi răspunsul, imaginat de gazete: — „Drept să-ţi spun, nu prea ştiu, fiindcă la noi, toţi eroii sunt necunoscuţi!“.... E uşor de înţeles că o asemenea avalanşă de violenţă, a rerşit să alarmeze chiar şi pe un diplomat. Ministrul nostru la Belgrad, d. Th. Emandi, a venit săraporteze la Bucureşti, această stimfire. Se pare că întriade-km, trebuie să ia trenul să vină la Bucureşti şi de aci prin Piteşti- Costeşti să se ducă la Zimcea. Sau: să scoată paşaport, să treacă la Rusciuk să ia acolo vaporul unguresc care îl duce la Şiştov şi de aci să treacă cu barca la Zimnicea. Asta pentru transportul călătorilor. Transportul mărfurilor nu există. De la Corabia la T.Mărgurele, oamenii ori trebuie să facă enormul înconjur cu drumul de fier, trecând prin Craiova, ori să meargă ivit căruţa, dacă găsesc căruţa şi dacă pot plăti cât cere căruţaşul, înregistrăm faptulca să servească de document al vremei, căci speranţă de îndreptare nu avem. In fiece zi se scriu articole şi se ţin conferinţe despre Dunăre şi marea ei importanţă ca mijloc de transport. Ba ne ocupăm şi de Strămtori, care n’ar fi deCât o prelungire a Dunărei. Vorbărie goală. In prasticăne batem joc şi de Dunăre şi de noi. T. P. EXTERNA văr. .iugoslavii sunt necăjiţi că trăim în linişte cu Bulgaria. Guvernul aliat dela Belgrad, care ar fi avut şi căderea şi putinţa să intervină şi să tempereze zelul presei, nu o face, întrucât campania aceasta îi este bine venită. In dificultăţile politice interne, care ameninţă în fiecare clipă existenţa cabinetului, este o manevră abilă îndreptarea atenţiei opiniei publice spre alte chestiuni. Diversiuni în genul acesta, sunt obişnuite şi de alte guverne. Nu însă în chestiuni care înăspresc raporturile dintre două popoare, raporturi cimentate prin sângele în comun vărsat pentru aceeaş cauză şi strânse printr’un tratat formal de alianţă. Din acest punct de vedere atitudinea guvernului iugoslav este profund condamnabilă. Totuşi, în faţa campaniei presei iugoslave, se naşte în mod firesc o întrebare: oare, de atâtea ori,, când aceeaş presă trâmbiţa alarma împotriva Bulgariei,nu se întemeia pe argumente tot atât de justificate ca şi acelea îndreptate acum contra noastră? N’am greşit noi luând în serios’și"sprijinind vreo ,,campanie de diversiune A. " . Urmările crizei de numerar O mare industrie care se pierde Deşi cercurile în legătură cu oficialitatea neagă existenţa unei crize reale de numerar, totuşi informaţiunile noastre obiective, culese în toate cercurile comerciale şi industriale arată că situaţia se înrăutăţeşte pe zi ce trece şi că întreprinderi vechi, de primul ordin, deabia mai pot trăi de azi pe mâine Cu deosebire grav este cazuluzinelor „Astra“, despre care a mai fost vorba în coloanele ziarului nostru şi împotriva cărora pare că se duce o campanie bine definită. Uzinele Astra sunt cele mai însemnate stabilimente de construcţiuni şi reparaţiuni de vagoane şi motoare din ţară. Sub vechiul regina ungar, societatea Astra-Arad a jucat un rol eminent în complexul economiei ungare. La preluarea lor de către România uzinele ocupau peste 5000 lucrători, dintre cari cea mai mare parte lucrători calificaţi de specialitate. NAŢIONALIZARE PRIN CONSTRÂNGERE Politica noastră economică, a avut darul să micşoreze din ce in ce mai mult rolul acestor uzini. Nu s’a dat acestor întreprinderi importanţa pe care o meritau, ba dimpotrivă, in timpul din urmă ele au fost boicotate cu tot dinadinsul, pentru simplul motiv că direcţiunea lor nu era dispusă să cedeze presiunilor, care aveau de scop să mute un mare număr de acţiuni din mânile actualilor deţinători. Este drept că presiunile nu au avut nici un rezultat până acum, dar ele au păgubit Întreaga economie naţională prin influenţa în rău asupra bunului mers al acestei instituţiuni. CUM SE CREIAZA UN PERICOL SOCIAL Chestiunea tratamentului vitreg al uzinelor Astra-Arad ameninţă să devie un pericol naţional. Este vorba aci nu numai de faptul în sine al ruinărei cu sistem al unei mari întreprinderi metalur’gice ci de urmările sociale pe care le poate avea concedierea muncitorilor ocupaţi în această întreprindereCei cinci mii de lucrători reprezentau un stol ’ de specialişti de primul rang cum rar mai putem găsi în ţară, afară poate doar de muncitorii uzinelor Reşiţa. Acest istor avea o însemnătate eminentă pentru continuarea tradiţiei acestor uzine şi încurajarea şi întreţinerea sa aş£ cum se obişnuieşte pretutindeni în ţările industriale din Apus, ar fi fost o datorie imperioasă a politicei noastre industriale. In afară de aceasta cei cinci mii de muncitori reprezentau cel puţin o populaţie de douăzeci de mii de suflete, dacă ţinem seamă de familiile lor. Şomajul acestora este deci o problemă socială cât mai gravă. MUNCITORII SE AGITA ŞI STATUL NU PLĂTEŞTE In joc de aceasta, uzinele Astra-Arad au fost sfiite din lipsă de mijloace lichide, să-şi concedieze mai mult decât jumătate din muncitorii lor. Astăzi numărul total al muncitorilor şi funcţionarilor acestor uzine nu depăşeşte cifra de 2300. Şi este de aşteptat ca şi această cifră să scadă mai departe prin concedierile ce se vor face în curând, din pricina desfiinţării unora dintre secţiuni, cum este aceea a aviaţiei. Chiar astăzi, la numărul de muncitori redus, uzinele Astra nu mai sunt în stare, decât cu foarte mari greutăţi, să plătească salariile acestora. In fiecare săptămână, direcţiunea din Arad trebeue să intervină la Bucureşti să i se trimeată sume însemnate pentru plata salariilor, sumele disponibile nefiind mai niciodată suficiente pentru plata integrală a lor. Suntem pozitiv informaţi că, in vederea sărbătorilor de Paşti, muncitorimea uzinelor a fost agitată auzind că direcţiunea are greutăţi de a strânge sumele necesare salariilor şi au trebuit intervenţiuni şi sacrificii mari pentru a linişti spiritele. Dacă nu ar fi fost legăturile cu străinătatea şi în mare măsură spiritul de iertat funcţionarilor acestor uzine, de mult ne-am fi aflat In faţa unei însemnate probleme sociale. DEFLAŢIUNE CARE... NU E DEFLAŢIUNE Ceea ce s’a întâmplat cu societatea Astra-Arad se întâmplă în măsură mai mică, date fiind şi proporţiile reduse ale lor, şi altora dintre întreprinderile metalurgice din ţară. Un sistem nenorocit, cu totul în afară de considerentele economice îşi înceară forţele distructive asupra uneia dintre cele mai însemnate ramuri productive ale economiei naţionale. Statul pare a fi părăsit orice politică bine definită, constructivă, îngreuiând încă pe cât poate, prin tot felul de măsuri, funcţionarea normală a industriei. Continuând politica de deflaţiune, desigur în multe privinţe foarte bună, statul nu a luat măsuri complimentare absolut trebuincioase pentru a da industriei posibilitatea funcţionărei regulate. Politica deflaţionistă redusă la o simplă suspendare rigidă a maşinei de fabricat bancnote, este o eroare. Deflaţionismul nu este numai aplicarea unui principiu pasiv, prin suspendarea tipărit turei ci el implică în acelaş timp o serie de măsuri active, menite a înlătura neajunsurile restrângerei păturei circulatorii. Aplicat însă astfel cum se face la noi el nu face decât să-şi arate numai părţile rele, cu atât mai vârtos cu cât Statul, prin nevoinţa sau neputinţa sa de a achita enormele datorii pe care le are faţă de industrie, agravează şi mai mult penuria de numerar, prima consecinţă a deflaţionismului. LAZAR ILIESCU Noui hotărîri comisiei superioare vamale Taxe pentru nouite articole lăsate libera la export.Continuarea lucrărilor pentru stabilirea nouilor tarife de import la textile Comisiunea superioară vamală s’a întrunit din nou aseară la ministrul de finanţe, având pe ordinea de şedinţă două chestiuni: 1) continuarea discuţiei cu privire la taxele de import la textile şi 2) fixarea taxelor de export pentru nouile articole admise la export în ultima şedinţă a consiliului economic superior al guvernului. CONTINUAREA ANCHETEI ASUPRA INDUSTRIILOR TEXTILE In ce priveşte primul punct de pe ordinea de zi, comisiunea a continuat lucrările începute în şedinţa precedentă, ascultând doleanţele exprimate de reprezentanţii diferitelor categorii de industrii textile cu privire la stabilirea noului regim tarifar de import. Articolele examinate au fost: torturile şi ţesăturile de in, cânepă şi bumbac, ctan şi articolele de frângherie şi sfoară, iar concluziile reprezentanţilor acestor industrii se rezumă în general la cererea lor de a se mări de circa 3—4 ori taxele actuale de import la produsele textile. După ce a luat act de cererile industriaşilor de textile, comisiunea le-a cerut o serie de date cu privire la costul şi calitatea de producţiei pentru a le confrunta cu datele oficiale ale ministerelor de industrie şi de finanţe. NOUI TARIFE DE EXPORT Trecând la partea a 2-a a ordinei de zi, comisiunea superioară vamală a fixat următoarele taxe pentru articolele declarate libere la export în ultima şedinţă a consiliului economic al guvernului: 1) Pentru brănzeturile de lux şi anume: Schweitzer, Trapist, Romandur, Liptauer, brânză Olandeză, port-salut s’a fixat o taxă de export de 45 lei de chilogram. După cum se vede, telemeaua și brânza de burduf nu sunt cuprinse în categoria brânzeturilor libere la export. 2) Pentru laptele condensat şi pulverizat s’a fixat o taxă de export de 40 lei la kgr. 3) Pentru conservele de peşte (morun, nisetru, zdcuscă, sardele ruseşti), afară de peştele sărat, taxa de export este de: 30 lei la kgr. 4) Pentru ţesături şi stofe de lână, postav: 1 (un) leu la kgr. 5) Pentru încălţăminte: 5 lei la kgr. 6) Pentru pieile tăbăcite de tot felul: 10 lei la kgr. TAXAREA LA EXPORT A AMIDONURILOR are respectivi de a se scuti de taxe acest produs, care actualmente este supus aceluiaş regim normal ca şi amidonul fabricat din grâu. Pentru exportul amidonului din grâu se plăteşte actualmente taxa de 25.000 lei de fiecare vagon fiind asimilat fainei albe. In urma discuţiunilor cari au urmat, comisiunea a avizat pentru scoaterea ambelor calităţi de amidon de sub regimul făinei pentru a fi taxate aparte. Comisiunea a luat în discuţie şi regimul taxelor de export pentru amidonul provenit, din cartofi. in urma cu axa djgjhriemithxr Catastrofa de G. F. io Elveţia Zuerich, 23 (Rador). — Expresul de la Milano s ciocnit eri noapte cu expresul dela Zurich pe linia Gotthard lângă Bellizona. Până acum s’a constatat că ÎS persoane au fost omorîte. Pagubele sunt enorme; două vagoane de persoane au ars. Camera Arbitrală a Bursei Bucuraşi Preveflerele rep.~Sancţiuni speciale legiferate.—Cererea Corporaţiunei Bursei.—Comisii mea anunţă soluţionarea urgentă a chestiunei In conformitate cu legea şi regulamentul Burselor de Comerţ ca şi la Bursele din străinătate, s’a înfiinţat pe lângă Bursa din Bucureşti o Cameră de judecată şi de conciliaţiune, numită „Camera Arbitrală''. In competenţa acestei camere intră diferendele ivite din operaţiuni de bursă şi din contracte comerciale de vindere, cumpărare de mărfuri, cereale şi lemne, pentru cari prin contractele intervenite între părţi1, s-a ales competenţa acestei Camere. Legea şi regulamentul Bursei arată precis că în localităţile unde operaţiunile Bursei sunt numeroase, se vor înfiinţa Camere arbitrare de judecată pe categorii, adică compuse din arbitrii pe specialităţi. Deşi Bursa din Bucureşti are cele mai multe operaţiuni de efecte şi acţiuni, totuşi n’avem o Cameră arbitrală specială pentru judecarea diferendelor izvorâte din operaţiuni de Bursă. Această anomalie aduce prejudicii mari atunci când se ivesc pricini ce se aduc în judecata Camerei Arbitrate isvorâte din operaţiuni de Bursă, întrucât judecarea lor se face de către arbitrii traşi la sorţi: croitori, ceasornicarii, băcani, stambagii, agricultori sau manufacturişti, cari toţi sunt oamenii foarte de ispravă, dar habar n’au ce înseamnă bursa şi mai ales lichidările acestor operaţiuni De fapt, aceşti arbitri judecă mai mult după impresiunie decât în cunoştinţă de cauză, şi, lucrul foarte natural, aceşti arbitri, cari cad întâmplător la sorţi, n’au, posibilitatea măcar, prin continuitatea judecărilor, să aibă un punct de vedere în chestiunile de Bursă supuse lor spre judecare. De aceea se întâmplă foarte des deriziuni cari, pentru aceiaşi chestiune se dau în feluri diferite Membrii Corporaţiei Bursei, sesizaţi de aceste grave inconveniente, au cerut prin petiţiune motivată comitetului Bursei, să înfiinţeze o Cameră arbitrală de judecată, specială pentru operaţiuni de Bursă. Cererea a fost aprobată de comitet şi s’a numit o comisiune care să studieze propunerea. Până în prezent nu s’a luat nici o deciziune în această importantă chestiune. Cum chestiunea este de mare importanţă, soluţionarea ei se impune imediat. De altfel cazuri recente chiar când s’au dat sentinţe complect contrarii uzanţelor şi legii Bursei, au dovedit, din nou, că numai oamenii de specialitate — aşa cum expres se arată şi în lege şi cum să procedează la Bursele din centrele marii ale Europei, — pot soluţiona în conformitatea cu uzanele respective, afacerile de Bursă. Este desigur natural ca un bancher — care face des operaţiuni de Bursă, şi care zilnic are contact cu Bursa, — poate judeca in cunoştinţă clară de cauză o afacere de Bursă, ceea ce nu se poate cere unui agricultor, băcan sau ceasornicar.. Şi, ca să nu se creadă că facem fraze, precizăm că lista membrilor cari compun Camera Arbitrală fi vizibilă la secretariatul Camerei şi acolo se poate citi din cine să compun juriile cari, prin tragere la sorţi judecă procesele de Bursă. Departe de noi a aduce vreo atrinuire acestor onoraţi comercianţi ai pieţei Bucureştiului; dar dacă nu le contestăm onorabilitatea, avem dreptul să spunem — alăturea de membrii corporaţiunei, cari au semnat petiţiunea pentru instituirea unei Camere speciale de judecarea litigiilor de Bursă,—ci* acei cari nu au contactul cu operaţiunile de Bursă şi cu uzanţe a lichidărilor lor, nU pot şi nu tre.* bue să primească a fi judecători un asemenea pricini. Credem că relevând aceste fapte aducem un real serviciu instituţiei atât de utile ca a „Camerei Arbitrate“ şi că propunerea făcută în scopul creărei secţiunei speciale se va realiza cât mai curând, cu atât mai mult că ea este categoric prevăzută în legea şi regulamentul Burselor de comerţ, care guvernează instituţia Bursei şi în baza căreia s-a înfiinţat şi fiinţează „Camera Arbitrală". ACHILLE SARAGA mijlocitor oficial de schimb şi efecte la Bursa Bucureşti o nouă telegramă a lui Poincaré către fain IN JURUL CONDAMNĂRILOR DELA KIEV - PARIS, 23. (Rador). — D. Poincaré a telegrafiat d-lui Cicerincă guvernul francez transmiţând la Moscova dorinţa numeroşilor savanţi francezi cari solicitau clemenţa sovietelor pentru confraţii lor ruşi, n’a intenţionat de loc să se amestece în afacerile interne ale Rusiei. D. Poincaré aminteşte că a declarat în mod categoric în Senat la 9 Aprilie că guvernul francez nu se poate ocupa de politica internă a Rusiei, al cărei regim aetual nu priveşte Franţa. D. Poincaré a adăpat că guvernul din Moscova este liber să ţină cont sau nu de consideraţiile umanitare care i-au fost prezentate. D. Poincaré a încheiat telegrama sa cu afirmarea că toate punctele din, actul de acuzare privitoare la o colaborare a condamnaţilor de la Kiev c® serviciul secret francez, simt absolut false. Legăturile telefonice internaţionale PARIS, 23 (Rador). — De la 23 Aprile până la 4 Mai va avea loc o conferinţă internaţională la Paris pentru regularea chestiunei legăturilor telefonice între statele europene. La această conferinţă va fi reprezentată şi Germania* Scumpirea dinamitei indigene Ea va provoca o scumpire generală a traiului In preziua votărei legei asupra fabricei de explosibile din Făgăraş, am susţinut, în urma unui examen obiectiv al textului propus că, fabrica nu numai că obţine un monopol pentru producţiunea dinamitei, dar şi preţul vag urcat într’o proporţie foarte dăunătoare pentru industria minieră Nu s’a fixat un câştig maximum peste preţul mondial, — zece sau cinsprezece la sută de pildă, — şi conducătorii fabrice! vor fi astfel întotdeauna la largul lor pentru a demonstra Regiei noastre a monopolurilor, care II controlează, că o majorare de preţ se impune. Previziunile noastre, regretăm că suntem siliţi a o constata, se adeveresc pe de-a’ntregul. Pentru apărarea ţăreî fabrica de la Făgăraş (Casa Nobel) va fi de un folos netăgăduit în caz de război. Astăzi trăim însă pe picior de pace şi producţia de pulbere pentru armată nu poate reprezenta mare lucru. In schimb, pentru diferitele industrii miniere, dinamita este pâinea cea de toate zilele, e explosibilul comod şi ideal pentru o mulţime de exploatări. înaintea războiulu, un kg. de dinamită costa, 1,90 până la 2 lei adus la graniţă. De atunci preţul s’a urcat mult, între când simţitor paritatea valutară, căci azi un kilogram de dinamită, franco frontieră, se cere 95 lei. îa acest preţ dinamita reprezintă 15 la sută din totalul cheltuelilor unei exploataţiuni miniere. Or, ni se afirmă că Regia Monopolurilor consimte ca preţul dinamitei să fie urcat la 160 lei kilogramul Ar reeşi din aceasta că tehnicienii pricepuţi, cum sunt cei de la casa Nobel, având un monopol in România , unde găsesc şi materia primă şi lucrătorii plătiţi cu vreo 40-50 la sută mai eftin ca in străinătate, — nu parvin să fabrice dinamita cu acelaşi preţ ca în Scandinavia. Scumpirea aceasta excesivă a unei materii prime pentru Industria minieră, va avea un rezultat la care autorii legii probabil că nu s’au gândit. Din momentul ce preţul dinamitei se dublează, e învederat că şi preţul cărbunilor va creşte în consecinţă, căci minele de cărbuni nu vor lucra cu pierdere. Toate industriile cari lucrează cu cărbuni vor urca preţurile, începând cu căile ferate care vor spori iarăşi tariful. Astfel totul se înlănţuieşte cu o putere fatală pentru a determina o scumpire crescândă şi chinuitoare a traiului. Ceiace fabrica de la Făgăraş va câştiga dar prin urcarea preţului dinamitei, economia întregei ţări o va plăti cu vârf şi îndesat. VR. Una mie şase sute cincizeci de bilanţuri Încheiate pe anul 1923, de către marele bănci, instituţiuni de credit, societăţi comerciale şi industriale din România întregită, Se publică în întregime ALMANACHUL ARGUS PE 1924. Almanachul se găseşte de vânzare la toate librăriile şi depozitele de ziare, precum şi la administraţia ziarului „Argus", Sărindar 14.