Argus, aprilie 1924 (Anul 15, nr. 3284-3306)

1924-04-25 / nr. 3304. szám

Anul XV No. 3304 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 luni 350 „ 3 luni 180­0 lei in tară: 4 lei în străinătate IN STREINATATE Un an 1200 lei 6 luni 700 „ 3 luni 400 £ PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: G­rigore Gafencu mmrl « Auriile 182&­­PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugenia Sarada (festi Karagfisoniieriei] 9 Teistei H M BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6\93 si 23\69 criza ! O paralelă cu Cehoslovacia este plină de învăţăminte Dacă criza, prin care trece pla­ta noastră­, ar­e, în adevăr, un re­gim dureros în vederea însănătoşi­­rei, aşa cum cred cercurile oficia­le, ea ar trebui primită cu bărbăţie de toată lumea. Suferinţele momentane, menite să sfârşească, cu un triumf asupra să­răciei şi dezordinei lăsate de răz­boi şi de oameni, nu pot alarma cercurile serioase, ori­cât de grele ar fi aceste inevitabile suferinţe. Cazul Cehoslovachiei este foarte instructiv în această privinţă, în­treaga viaţă economică naţională a acestei ţarî, trecând printr’o primej­­die de moarte, sub regimul finan­ciar al lui Raşin, a reînviat şi a de­venit, astăzi, una din cele mai pu­ternice din Europa. Suntem noi pe drumul parcurs de Cehoslovach­ia? Suntem pe calea insănătoşirei? Aceasta este între­barea fundamentală în judecarea crizei prin care trece economia noastră naţională. Pentru a răspunde la această în­trebare să urmărim faptele. In Cehoslovachia s’a făcut, în a­­devăr, o deflaţie violentă, care avut drept urmare urcarea vertigi­noasă a coroanei cehe. Urcarea mo­­nedei a provocat scăderea pretu­rilor şi a salariilor, însă pe o sca­­­­ră mult mai înceată. Iar raporturile dintre creditori şi debitori rămâ­nând cele vechi, debitorii s'au găsit Insolvabili şi în această stare era aproape toată industria şi tot co­merţul cehoslovac. Criza era datorită clar diferenţei de viteză între urcarea coroanei şi între scăderea preţurilor şi a sala­­riilor. Urcarea monedei cehe a fost, în­să, asigurată nu numai prin impu­­ritarea circulaţiei, ci şi prin aco-­ perirea hârtiei rămase cu aur efec-­ tiv şi cu devize aur. Cehoslova­­chii au astăzi o acoperire de peste 40 la sută, pe când coroana lor nu valorează decât 16—17 centime aur. Aceasta înseamnă că finanţa ce­hoslovacă se mulţumeşte cu acest curs, fiindcă nu vrea să treacă la convertibitate. Efectul acestei poli­tici de supra acoperire cu aur este că s’a consolidat creditul cehoslo­vac în streinătate. Iar consolida­­darea creditului înlăuntru şi, mai ales în afară, este idealul la care poate tinde astăzi un stat european. Suntem noi în situaţie de a pu­tea stabili vreo apropiere între ceea ce să petrece la noi şi ceea ce s’a petrecut la Praga? Toată circulaţia noastră fiduciară valorează, în aur, vreo 450 milioa­ne, pentru care nu avem acoperire efectivă în aur şi devize decât ma­­ximu 25 la sută. Hârtia noastră nu-i dar supra­­acoperită ca cea cehoslovacă. Din această cauză creditul leului nostru este supus la fluctuaţii, care împe­­decă creditul general al ţării şi in­trarea capitalului străin. Pe de altă parte, politica de echilibrare a bu­getului, în mod forţat, ne-a dus la neplata datoriilor interne şi exter­ne, ceea ce constitue încă o lovi­tură adusă creditului. Lipsiţi de credit şi reduşi la re­sursele Băncii Naţionale, era­ fatal ca, în momentul când Banca Naţio­nală va opri emisiunile, plata româ­nească să intre în agonie şi nu în criză de însănătoşire. Astăzi, când toate sistemele au fost experimentate, şi au dat rezul­tate bune ori rele, şi când aceste rezultate le avem sub ochii noştri, nu ne mai este permis să ne facem iluzii, să ne înşelăm cu vorbe. .. Situaţia Politică Vaporul Vasile Lupu­ al N. F. R., în cursă regulată de la Tulcea la Galaţi, era să se înece, d­eci în­tâmplător nu se afla, în apropi­erea lui, un vas englez, care a să­rit în ajutor. Vaporul făcea apă, fiindcă era supra­încărcat cu pa­sageri şi mărfuri. Socotim prilejul bine venit ca să arătăm în ce anormale condiţii funcţionează serviciul de rabotaj, adică transportul mărfurilor şi al pasagerilor intre diferitele noastre porturi fluviale. Din lipsă de vase serviciul de­­navigaţie fluvială nu face de­cât trei curse săptămânal între Brăi­­la-Sulina, ceea ce este insuficient şi o singură cursă, pe săptămână, între Brăila—T.­Severici, ceea ce­­este egal cu zero. Serviciul fluvial nedispunând de vase, ca să înmulţească numă­rul curselor şi guvernul neper­mi­ţând vaselor sub pavilion străin de a face cabotaj, comunicaţia în­tre porturi se face în chipul ur­mător: Ton giurgiuvean ca să se ducă la Zimnicea, distanţă de 30 Presa iugoslavă, continuă, fură răgaz şi fără cruţare, cumplita ei campanie împotriva României. Rând pe rând, condcele otrăvite de la Belgrad, acoperă de hulă şi ocară oamenii noştri, legile, in­stituţiile, armata. Vorbe grele se scriu împotriva României, şi în ziarele de opoziţie, şi în cele ale guvernului, fie că e vorba de chestiuni puţin importante cum ar fi evacuarea comunelor de la frontiera Banatului, fie că e vor­ba de probleme de însemnătate primordială, cum ar fi chestiu­nea Basarabiei. Până unde merge calomnia şi batjocura vecinilor­ şi aliaţilor noştri, ne arată o caricatură pu­blicată de o gazetă din Belgrad. Un sârb, venit în România, în­treabă pe cineva, care grozav seamănă cu regele Ferdinand,­­ unde se află mormântul eroului necunoscut. Şi iată şi răspunsul, imaginat de gazete: — „Drept să-ţi spun, nu prea ştiu, fiindcă la noi, toţi eroii sunt­­ necunos­cuţi!“.... E uşor de înţeles că o aseme­nea avalanşă de violenţă, a rer­­şit să alarmeze chiar şi pe un di­plomat. Ministrul nostru la Bel­grad, d. Th. Emandi, a venit să­­raporteze la Bucureşti, această stimfire. Se pare că întriade-km, trebuie să ia trenul să vină la Bucureşti şi de aci prin Piteşti- Costeşti să se ducă la Zim­cea. Sau: să scoată paşaport, să treacă la Rusciuk să ia acolo vaporul un­guresc care îl duce la Şiştov şi de aci să treacă cu barca la Zimni­­­cea. Asta pentru transportul că­lătorilor. Transportul mărfurilor nu există. De la Corabia la T.­Măr­­gurele, oamenii ori trebuie să facă enormul înconjur cu drumul de fier, trecând prin Craiova, ori să meargă ivit căruţa, dacă găsesc că­ruţa şi dacă pot plăti cât cere că­ruţaşul, înregistrăm faptul­­ca să ser­vească de document al vremei, căci speranţă de îndreptare nu a­­vem­. In fiece zi se scriu articole şi se ţin conferinţe despre Dunăre şi marea ei importanţă ca mijloc de transport. Ba ne ocupăm şi de Strămtori, care n’ar fi de­­Cât o prelungire a Dunărei. Vorbărie goală. In pra­stică­­ne batem joc şi de Dunăre şi de noi. T. P. EXTERNA văr. .iugoslavii sunt necăjiţi că trăim în linişte cu Bulgaria. Gu­vernul aliat d­ela Belgrad, care ar fi avut şi căderea şi putinţa să in­tervină şi să tempereze zelul pre­sei, nu o face, întru­cât campa­nia aceasta îi este bine venită. In dificultăţile politice interne, care ameninţă în fiecare clipă existen­ţa cabinetului, este o manevră abilă îndreptarea atenţiei opiniei publice spre alte chestiuni. Di­versiuni în genul acesta, sunt o­­bişnuite şi de alte guverne. Nu însă în chestiuni care înăspresc raporturile dintre două popoare, raporturi cimentate prin sângele în comun vărsat pentru aceeaş cauză şi strânse printr’un tratat formal de alianţă. Din acest punct de vedere atitudinea guver­nului iugoslav este profund con­damnabilă. Totuşi, în faţa campaniei pre­sei iugoslave, se naşte în mod fi­resc o întrebare: oare, de atâtea ori,, când aceeaş presă trâmbiţa alarma împotriva Bulgariei,­­nu se întemeia pe argumente tot atât de justificate ca şi acelea îndrep­tate acum contra noastră? N’am greşit noi luând în serios’și"spri­jinind vreo ,,campanie de diver­siune A. " ­. Urmările crizei de numerar O mare industrie care se pierde Deşi cercurile în legătură cu oficialitatea neagă existenţa u­­nei crize reale de numerar, to­tuşi informaţiunile noastre o­­biective, culese în toate cercu­rile comerciale şi industriale arată că situaţia se înrăutăţe­şte pe zi ce trece şi că între­prinderi vechi, de primul or­din, deabia mai pot trăi de azi pe mâine­ Cu deosebire grav este cazul­­uzinelor „Astra“, despre care a mai fost vorba în coloanele ziarului nostru şi împotriva cărora pare că se duce o cam­panie bine definită. Uzinele Astra sunt cele mai însemnate stabilimente de con­strucţiuni şi reparaţiuni de va­goane şi motoare din ţară. Sub vechiul regina ungar, societa­tea Astra-Arad a jucat un rol eminent în complexul economi­ei ungare. La preluarea lor de către România uzinele ocupau peste 5000 lucrători, dintre cari cea mai mare parte lucră­tori calificaţi de specialitate. NAŢIONALIZARE PRIN CON­­STRÂNGERE Politica noastră economică, a avut darul să micşoreze din ce in ce mai mult rolul aces­tor uzini. Nu s’a dat acestor întreprinderi importanţa pe care o meritau, ba dimpotrivă, in timpul din urmă ele au fost boicotate cu tot dinadinsul, pentru simplul motiv că di­recţiunea lor nu era dis­pusă să cedeze presiunilor, care aveau de scop să mu­te un mare număr de ac­ţiuni din mânile actualilor de­ţinători. Este drept că presiu­nile nu au avut nici un rezul­tat până acum, dar ele au pă­gubit Întreaga economie na­ţională prin influenţa în rău a­­supra bunului mers al acestei instituţiuni. CUM SE CREIAZA UN PERI­COL SOCIAL Chestiunea tratamentului vitreg al uzinelor Astra-Arad ameninţă să devie un pericol naţional. Este vorba aci nu nu­mai de faptul în sine al ruină­­rei cu sistem al unei mari în­treprinderi metalur’gice ci de urmările sociale pe care le poate avea concedierea mun­­­­citorilor ocupaţi în această în­­treprindere­­Cei cinci mii de­­ lucrători reprezentau un stol ’ de specialişti de primul rang cum rar mai putem găsi în ţa­­­­ră, afară poate doar de mun­­­­citorii uzinelor Reşiţa. Acest i­stor avea o însemnătate emi­nentă pentru continuarea tra­­­diţiei acestor uzine şi încura­­­jarea şi întreţinerea sa aş£­­ cum se obişnuieşte pretutin­­­deni în ţările industriale din Apus, ar fi fost o datorie im­­­perioasă a politicei noastre in­­­dustriale. In afară de aceasta cei cinci mii de muncitori re­prezentau cel puţin o populaţie de douăzeci de mii de suflete, dacă ţinem seamă de familiile lor. Şomajul acestora este deci o problemă socială cât mai gravă. MUNCITORII SE AGITA ŞI STATUL NU PLĂTEŞTE In joc de aceasta, uzinele A­­stra-Arad au fost sfiite din lip­să de mijloace lichide, să-şi concedieze mai mult decât ju­mătate din muncitorii lor. As­tăzi numărul total al muncito­­rilor şi funcţionarilor acestor uzine nu depăşeşte cifra de 2300. Şi este de aşteptat ca şi această cifră să scadă mai de­parte prin concedierile ce se vor face în curând, din prici­na desfiinţării unora dintre secţiuni, cum este aceea a avi­aţiei. Chiar astăzi, la numărul de muncitori redus, uzinele As­tra nu mai sunt în stare, decât cu foarte mari greutăţi, să plă­tească salariile acestora. In fiecare săptămână, direcţiunea din Arad trebeue să intervină la Bucureşti să i se trimeată sume însemnate pentru plata salariilor, sumele disponibile nefiind mai niciodată suficien­te pentru plata integrală a lor. Suntem pozitiv informaţi că, in vederea sărbătorilor de Paşti, muncitorimea uzinelor a fost agitată auzind că direc­ţiunea are greutăţi de a strân­ge sumele necesare salariilor şi au trebuit intervenţiuni şi sacrificii mari pentru a linişti spiritele. Dacă nu ar fi fost le­găturile cu străinătatea şi în mare măsură spiritul de iert­at funcţionarilor acestor uzi­ne, de mult ne-am fi aflat In faţa unei însemnate probleme sociale. DEFLAŢIUNE CARE... NU E DEFLAŢIUNE Ceea ce s’a întâmplat cu so­cietatea Astra-Arad se întâm­plă în măsură mai mică, date fiind şi proporţiile reduse ale lor, şi altora dintre întreprin­derile metalurgice din ţară. Un sistem nenorocit, cu totul în a­­fară de considerentele economi­ce îşi înceară forţele distructi­ve asupra uneia dintre cele mai însemnate ramuri productive ale economiei naţionale. Statul pare a fi părăsit orice politică bine definită, constructivă, în­­greuiând încă pe cât poate, prin tot felul de măsuri, funcţiona­rea normală a industriei. Con­tinuând politica de deflaţiune, desigur în multe privinţe foar­te bună, statul nu a luat mă­suri complimentare absolut trebuincioase pentru a da in­dustriei posibilitatea funcţio­­nărei regulate. Politica defla­ţioni­stă redusă la o simplă sus­pendare rigidă a maşinei de fabricat bancnote, este o eroa­re. Deflaţionismul nu este nu­mai aplicarea unui principiu pasiv, prin suspendarea tipărit turei ci el implică în acelaş timp o serie de măsuri active, menite a înlătura neajunsuri­le restrângerei păturei circu­latorii. Aplicat însă astfel cum se face la noi el nu face decât să-şi arate numai părţile rele, cu atât mai vârtos cu cât Sta­tul, prin nevoinţa sau neputin­ţa sa de a achita enormele datorii pe care le are faţă de industrie, agravează şi mai mult penuria de numerar, pri­ma consecinţă a deflaţionis­­mului. LAZAR ILIESCU Noui hotărîri comisiei superioare vamale Taxe pentru nouite articole lăsate libera la export.C­ontinuarea lucrărilor pentru stabilirea nouilor tarife de import la textile Comisiunea superioară vama­lă s’a întrunit din nou aseară la ministrul de finanţe, având pe or­dinea de şedinţă două chestiuni: 1) continuarea discuţiei cu pri­vire la taxele de import la tex­tile şi 2) fixarea taxelor de ex­port pentru nouile articole admise la export în ultima şedinţă a con­siliului economic superior al gu­­vernului. CONTINUAREA ANCHETEI ASU­PRA INDUSTRIILOR TEXTILE In ce priveşte primul punct de pe ordinea de zi, comisiunea a continuat lucrările începute în şedinţa precedentă, ascultând do­leanţele exprimate de reprezen­tanţii diferitelor categorii de in­dustrii textile cu privire la sta­bilirea noului regim tarifar de import. Articolele examinate au fost: torturile şi ţesăturile de in, câ­nepă şi bumbac, ctan şi articole­le de frângherie şi sfoară, iar concluziile reprezentanţilor aces­tor industrii se rezumă în gene­ral la cererea lor de a se mări de circa 3—4 ori taxele actuale de import la produsele textile. După ce a luat act de cererile industriaşilor­ de textile, comisiu­nea le-a cerut o serie de date cu privire la costul şi calitatea de producţiei pentru a le confrunta cu datele oficiale ale ministere­lor de industrie şi de finanţe. NOUI TARIFE DE EXPORT Trecând la partea a 2-a a ordi­­nei de zi, comisiunea superioară vamală a fixat următoarele taxe pentru articolele declarate libere la export în ultima şedinţă a consiliului economic al guver­nului: 1) Pentru brănzeturile de lux şi anume: Schweitzer, Trapist, Romandur, Liptauer, brânză O­­landeză, port-salut s’a fixat o taxă de export de 45 lei de chilo­­gram. După cum se vede, telemeaua și brânza de burduf nu sunt cu­prinse în categoria brânzeturilor libere la export. 2) Pentru laptele condensat şi pulverizat s’a fixat o taxă de ex­port de 40 lei la kgr. 3) Pentru conservele de peşte (morun, nisetru, zdcuscă, sardele ruseşti), afară de peştele sărat, taxa de export este de: 30 lei la kgr. 4) Pentru ţesături şi stofe de lână, postav: 1 (un) leu la kgr. 5) Pentru încălţăminte: 5 lei la kgr. 6) Pentru pieile tăbăcite de tot felul: 10 lei la kgr. TAXAREA LA EXPORT A AMI­DONURILOR are respectivi de a se scuti de taxe acest produs, care actualmente este supus aceluiaş regim normal ca şi amidonul fabricat din grâu. Pentru exportul amidonului din grâu se plăteşte actualmente taxa de 25.000 lei de fiecare vagon fiind asimilat fainei albe. In urma discuţiunilor cari au urmat, comisiunea a avizat pen­tru scoaterea ambelor calităţi de amidon de sub regimul făinei pentru a fi taxate aparte. Comisiunea a luat în discuţie şi regimul taxelor de export pen­tru amidonul provenit, din car­tofi. in urma cu axa djgjhriemithxr Catastrofa de G. F. io Elveţia Zuerich, 23 (Rador). — Expresul de la Milano s ciocnit eri noapte cu ex­presul dela Zurich pe li­nia Gotthard lângă Belli­­zona. Până acum s’a constatat că ÎS persoane au fost o­­morîte. Pagubele sunt e­norme; două vagoane de persoane au ars. Camera Arbitrală a Bursei Bucuraşi Preveflerele rep.~Sancţiuni speciale legiferate.—Ce­rerea Corporaţiunei Bursei.—Comisii mea anunţă soluţionarea urgentă a chestiunei In conformitate cu legea şi re­gulamentul Burselor de Comerţ ca şi la Bursele din străinătate, s’a înfiinţat pe lângă Bursa din Bucu­reşti o Cameră de judecată şi­ de conciliaţiune, numită „Camera Ar­bitrală''. In competenţa acestei camere in­tră diferendele ivite din operaţi­uni de bursă şi din contracte co­merciale de vindere, cumpărare de mărfuri, cereale şi lemne, pentru cari prin contractele intervenite între părţi1, s-a ales competenţa a­­cestei Camere. Legea şi regulamentul Bursei a­rată precis că în localităţile unde operaţiunile Bursei sunt numeroa­se, se vor înfiinţa Camere arbitrare de­ judecată pe categorii,­­ adică compuse din arbitrii pe speciali­tăţi. Deşi Bursa din Bucureşti are ce­le mai multe operaţiuni de efecte şi­ acţiuni, totuşi n’avem o Cameră arbitrală specială pentru judeca­rea diferendelor izvorâte din ope­raţiuni de Bursă. Această anomalie aduce preju­dicii mari atunci când se ivesc pricini ce se aduc în judecata Ca­merei Arbitrate isvorâte din ope­raţiuni de Bursă, întrucât judeca­rea lor se face de către arbitrii traşi la sorţi: croitori, ceasornicarii, băcani, stambagii, agricultori sau manufacturişti, cari toţi sunt oa­menii foarte de ispravă, dar habar n’au ce înseamnă bursa şi mai a­­les lichidările acestor operaţiuni De fapt, aceşti arbitri judecă mai mult după impresiunie decât în cunoştinţă de cauză, şi, lucrul foarte natural, aceşti arbitri, cari cad întâmplător la sorţi, n’au, po­sibilitatea măcar, prin continuita­tea judecărilor, să aibă un punct de vedere în chestiunile de Bursă supuse lor spre judecare. De aceea se întâmplă foarte des deriziuni cari, pentru aceiaşi ches­tiune se dau în feluri diferite Membrii Corporaţiei Bursei, se­sizaţi de aceste grave inconvenien­te, au cerut prin petiţiune motiva­tă comitetului Bursei, să înfiinţe­ze o Cameră arbitrală de judecată, specială pentru operaţiuni de Bur­să. Cererea a fost aprobată de co­mitet şi s’a numit o comisiune ca­re să studieze propunerea. Până în prezent nu s’a luat nici o deci­­ziune în această importantă ches­tiune. Cum chestiunea este de mare importanţă, soluţionarea ei se im­pune imediat. De altfel cazuri recente chiar­ când s’au dat sentinţe complect contrarii uzanţelor şi legii Bursei, au dovedit, din nou, că numai oa­menii de specialitate — aşa cum expres se arată şi în lege şi cum să procedează la Bursele din cen­trele marii ale Europei, — pot so­luţiona în conformitatea cu uzan­­ele respective, afacerile de Bursă. Este desigur natural ca un ban­cher — care face des operaţiuni de Bursă, şi care zilnic are con­tact cu Bursa, — poate judeca in­ cunoştinţă clară de cauză o afa­cere de Bursă, ceea ce nu se poate­ cere unui agricultor, băcan sau­ ceasornicar.. Şi, ca să nu se creadă că facem fraze, precizăm că lista membrilor cari compun Camera Arbitrală fi vizibilă la secretariatul Camerei şi acolo se poate citi din cine să com­pun juriile cari, prin tragere la sorţi judecă procesele de Bursă. Departe de noi a aduce vreo at­rinuire acestor onoraţi comercianţi ai­ pieţei Bucureştiului; dar dacă nu le contestăm onorabilitatea, a­­vem dreptul să spunem — alătu­rea de membrii corporaţiunei, cari au semnat petiţiunea pentru in­stituirea unei Camere speciale de judecarea litigiilor de Bursă,—ci* acei cari nu au contactul cu ope­­raţiunile de Bursă şi cu uzanţe a lichidărilor lor, nU pot şi nu tre.* bue să primească a fi judecători un asemenea pricini. Credem că relevând aceste fap­te aducem un real serviciu insti­tuţiei atât de utile ca a „Camerei Arbitrate“ şi că propunerea făcută în scopul creărei secţiunei specia­le se va realiza cât mai curând, cu­ atât mai mult că ea este categoric prevăzută în legea şi regulamen­tul Burselor de comerţ, care gu­vernează instituţia Bursei şi în­ baza căreia s-a înfiinţat şi fiinţea­­­ză „Camera Arbitrală". ACHILLE SARAGA mijlocitor oficial de schimb şi efecte la Bursa Bucureşti o nouă telegramă a lui Poincaré către fain IN JURUL CONDAMNĂRI­LOR DELA KIEV - PARIS, 23. (Rador). — D. Poin­caré a tele­graf­iat d-lui Cicerin­­că guvernul francez transmiţând la Moscova dorinţa numeroşilor sa­vanţi francezi cari solicitau cle­menţa sovietelor pentru confraţii lor ruşi, n’a intenţionat de loc să se amestece în afacerile interne ale Rusiei. D. Poincaré aminteşte că a declarat în mod categoric în Senat la 9 Aprilie că guvernul francez nu se poate ocupa de poli­tica internă a Rusiei, al cărei re­gim a­etu­al nu priveşte Franţa. D. Poincaré a adăpa­t că guver­nul din Moscova este liber să ţină cont sau nu de consideraţiile uma­nitare care i-au fost prezentate. D. Poincaré a încheiat telegra­ma sa cu afirmarea că toate punc­tele din, actul de acuzare privi­toare la o colaborare a condam­naţilor de la Kiev c® serviciul se­cret francez, simt absolut false. Legăturile telefonice internaţionale PARIS, 23 (Rador). — De la 23 Aprile până la­ 4 Mai va avea loc o confe­rinţă internaţională la Pa­ris pentru regularea ches­­tiunei legăturilor telefo­nice între statele europe­ne. La această conferinţă va fi reprezentată şi Ger­mania* Scumpirea dinamitei indigene Ea va provoca o scumpire generală a traiului In preziua votărei legei asu­pra fabricei de explosibile din Făgăraş, am susţinut, în urma unui examen obiectiv al textu­lui propus că, fabrica nu nu­mai că obţine un monopol pen­tru producţiunea dinamitei, dar şi preţul va­g urcat într’o proporţie foarte dăunătoare pentru industria minieră Nu s’a fixat un câştig maximum pe­ste preţul mondial, — zece sau cinsprezece la sută de pildă, — şi conducătorii fabrice! vor fi astfel întotdeauna la largul lor pentru a demonstra Regiei noa­stre a monopolurilor, care II controlează, că o majorare de preţ se impune. Previziunile noastre, regre­tăm că suntem siliţi a o con­stata, se adeveresc pe de-a’n­­tregul. Pentru apărarea ţăreî fabri­ca de la Făgăraş (Casa Nobel) va fi de un folos netăgăduit în caz de război. Astăzi trăim însă pe picior de pace şi producţia de pulbere pentru armată nu poate reprezenta mare lucru. In schimb, pentru diferitele in­dustrii miniere, dinamita este pâinea cea de toate zilele, e explosibilul comod şi ideal pentru o mulţime de exploa­tări. înaintea războiulu, un kg. de dinamită costa, 1,90 până la 2 lei adus la graniţă. De atunci preţul s’a urcat mult, între când simţitor paritatea valuta­ră, căci azi un kilogram de di­namită, franco frontieră, se cere 95 lei. î­a acest preţ dina­mita reprezintă 15 la sută din totalul cheltuelilor unei ex­­ploataţiuni miniere. Or, ni se afirmă că Regia Mo­­nopolurilor consimte ca pre­ţul dinamitei să fie urcat la 160 lei kilogramul­ Ar reeşi din aceasta că tehnicienii pri­cepuţi, cum sunt cei de la casa­ Nobel, având un monopol in România , unde găsesc şi ma­teria primă şi lucrătorii plătiţi cu vreo 40-50 la sută mai eftin ca in străinătate, —­ nu parvin să fabrice dinamita cu acelaşi preţ ca în Scandinavia. Scumpirea aceasta excesivă a unei materii prime pentru Industria minieră, va avea un rezultat la care autorii legii probabil că nu s’au gândit. Din­ momentul ce preţul dinamitei se dublează, e învederat că şi preţul cărbunilor va creşte în consecinţă, căci minele de căr­buni nu vor lucra cu pierdere. Toate industriile cari lucrează cu cărbuni vor urca preţurile, începând cu căile ferate care vor spori iarăşi tariful. Astfel totul se înlănţuieşte cu o putere fatală pentru a determina o scumpire crescân­dă şi chinuitoare a traiului. Ceiace fabrica de la Făgăraş va câştiga dar prin urcarea preţului dinamitei, economia întregei ţări o va plăti cu vârf şi îndesat. VR. Una mie şase sute cincizeci de bilanţuri Încheiate pe anul 1923, de către marele bănci, instituţiuni de credit, societăţi comerciale şi indu­striale din România întregită, Se pu­­blică în întregime ALMANACHUL ARGUS PE 1924. Almanachul se găseşte de vânza­re la toate librăriile şi depozitele de ziare, precum şi la administraţia ziarului „Argus", Sărindar 14.

Next