Argus, iunie 1924 (Anul 15, nr. 3331-3355)

1924-06-11 / nr. 3338

Tendinţele exportului nostru de Inc. Alex. Froda Valoarea devizelor realizate prin export Citirea statisticii exportului din primul trimestru 1924, raportat la aceiaşi perioadă din 1923, nu este simplă. Simultan cu reducerea cantităţilor exportate, cu 187 mii tone, nă con­statăm o creştere a valorii totale ex­portate cu 167 milioane lei şi acea­­stă creştere nu mai poate fi atribu­ită, de astădată, deprecierii valu­tare. In procente, creşterea de valoare a exportului, exclusiv taxele vamale este de 12 la sută, iar reducerea can­tităţilor de circa 20 la sută. Redăm mai jos explicaţia acestei nepotriviri aparente. * Am arătat, altă dată (Argus No. 3355) că stagnarea exportului in primul trimestru 1924, după un ex­port intens în toamna 1923, trebuie atribuită regimului puţin elastic al taxelor de export. Aceste taxe — neputându-se a­Constatăm astfel că exportul a o­­ferit în fiecare prim trimestru al ul­timilor ani o cantitate tot mai ma­­re de devize. Ultima ameliorare __ de 16 la sută — din 1923 în 1924, este totuşi neînsemnată faţă de ceeace s’ar im­pune să exportăm astăzi, dacă situ­aţia s’ar normaliza. Pentru a ne convinge de aceasta, n’avem decât să socotim la cât s’ar cifra exportul anului 1924, dacă ar întrece cu 16 la sută exportul întreg al anului 1923. In 1923 exportul s’a cifrat, inclu­siv taxele vamale la 18 jum. mi­lioane lei sau 475 milioane lei aur (socotit lunar, după cursul dolaru­lui). A da­ta variaţiei preţurilor interne, în creştere, ,şi preţurilor mondiale în scădere, — au stânjenit exportul, ■Exportul, deşi crescut în valoare, a scăzut cantitativ cu 20 la sută sub cel din acelaş trimestru 1923. Cotă importantă, care ne-a putut indica imediat că exportul n’a mai continuat dezvoltarea, pe care o lua­se In toamna 1923. Se cuvine totuşi să examinăm de unde provine creşterea de valoare. Pentru aceasta, o primă corecţîu­­ne, care trebuie adusă valorilor În­scrise în statistica oficială, este adă­­ogirea taxelor vamale de export — publicate cu altă ocazie. A doua este de a socoti valorile în Iei aur (1 dolar egal 5.18 lei aur) pentru a avea valoarea devizelor străine realizate prin export. Avem atunci tabloul de mai jos, în care am redat în milioane lei și lei aur, valoarea exportului în pri­mele trei luni ale anilor 1922-1924. Cu un spor in valoare di 19 la sută, ca acela realizat in primul tri­mestru al acestui an, exportul pe tot anul 1924 s’ar cifra la 550 milioane lei aur, pa c&nd exportul in vechiul regat numai s’a cifrat in 1913 la 070 milioane lei aur. Reducând astfel creșterea de va­loare a exportului la adevărata ei însemnare, să vedem cum se împacă ea, cu scăderea cantităţilor expor­tate. Urmărind tabloul exportului pe categorii de produse, găsim că scă­­derii cantităţilor exportate — scăde­re într’adevăr generală — îi cores­punde, numai la două categorii, o valoare mai mare in 1924 decât în 1923. La categoria vitelor, plusul provi­ne, precum uşor se constată, dela capitolul boilor. Intr’adevăr deşi s’au exportat cir­ca 8 la sută mai puţine capete, va­loarea declarată a exportului este cu 8 la sută mai mare, cu un plus de 35 milioane lei, în total. Plusul este evident datorit crește­rii valorii declarate pe cap de vită. Creșterea importantă de valoare, 189 milioane lei în total, o găsim în­să la exportul cerealelor. Plusul se cifrează la 16 la sută în valoare, față de o reducere de 7 la sută în cantitate. Dar aci nu numai valoarea decla­­rată este în creştere,. S’a produs o deplasare a expor­tului în favoarea cerealelor preţi­oase. La creşterea cantitativă a expor­tului de grâu, făină de grâu şi se­­cară, înainte prohibite, a corespuns însă o reducere şi mai însemnată a exportului de orz, ovăz şi mei, de unde un minus la cantitatea totală de cereale exportate. Această deplasare nu reprezintă totuşi decât 2 jum. la sută, din scă­derea globală de 20 la sută a expor­tului nostru. Se verifică astfel presupunerea im­plicită că scăderea cantităţilor ex­portate este prea importantă, pentru a fi datorită înlocuirii unor produse grele, prin altele mai uşoare. Constatăm nu mai puţin însă, că în contrast cu anul trecut, valoarea cerealelor exportate a putut fi în creştere, deşi am avut un export ne­­satisfăcător din cauza taxelor de ex­­port prea mari. Este aceasta o dovadă admirabilă de avantajele suprimării prohibiţiu­­nilor, fapt care a readus cerealele preţioase — grâul, secara — printre principalele noastre articole de ex­port. Ne mai arată aceasta că nu vom realiza normalizarea exportului, pe care de atâta vreme o aşteptăm, de­cât eliberându-l de piedicile ce-i mai stau în cale. După suprimarea prohibițiunilor—­­suprimarea progresivă a taxelor de export —se impune. ING. ALEX. FRODA Valorile exportului — inclusiv taxe vamale­­în milioane) inul IV Ho. 3338 ABONAM­ENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 lunl 350 . 3 lunl 180 IN streinAtate Un an 1200 .lei 6 lunl 700 . 3 lunl 400 2 lei In tară. 4 lei In străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI si FINANTE! Director: Grigore Gafencu Miercuri 11 ii9 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Direetoric Carol Schulder *1 S. Berger Sb. Engtflia Ch­ala (fest! Karagftsorfbhen­dil 8 Telefon H/M BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6­93 și 23­69 .Un autor celebru a scris o carte întitulată „Anul 2000” — e tradu­să în toate limbile — şi în care descrie triumful socialismului in­tegral în lume. Pe la anul 2000 du­pă Christos, principiul socializă­­rei va fi adoptat şi va domni su­veran peste tot globul, iar visul omenirei despre o viaţă uşoară şi lipsită de grijile ce o amărăsc azi va deveni o realitate. Omul va trăi într’un rai pământesc. In societa­tea socialistă, munca e redusă la maximum o oră pe zi. In schimb Statul împlinind rolul de provi­denţă, va realiza toate dorinţele, cetăţeanului oferindu-i gratis tot ce trebiue pentru un trai fericit. Ai heroe de un surtuc? Comisarul poporului la departamentul îmbră­cămintei îţi dă un bon. Vrei să te însori? Comisarul departamentu­lui matrimonial te îndreaptă. Vrei să te duci la teatru? Comisarul la departamentul dramatic şi liric te mulţumeşte. Intr’un sens, Sovietele ruseşti cu greţul unor jertfe oarecare, — foa­mete, sărăcie, moartea a milioane de oameni— se trudesc să atingă idealul de mai­ sus, însă n’au reu­şit încă pe deplin. Dimpotrivă, s’aţi depărtat chiar de adevăratele principii. La noi în România însă s’ar plărea că conducătorii Statu­lui se cam angajează în calea i­­deilor maximaliste propovăduite de Lenin. Au început să interpre­teze dreptul de proprietate cu o aș­a mare abundență de fraze sub­til ticluite, încât examinat de a­­proape vezi că nu rămâne nimic din el. Chestia se pune­a propos de le­gea comercializărei prezentată de d. ministru al industriei şi care, aplicată la petrol, a provocat me­moriile şi protestările petroliştilor Împreună cu ultimul răspuns dras­tic al d-lui Tancred Constantines­cu, un răspuns care ar merita să figureze ca obiect în prelegerile universitare când se pred­ă drep­tul de proprietate şi cel constitu­ţional. Problema e foarte sir­plă. Legea vorbeşte de comerciali­zarea întreprinderilor Statului şi nimic mai mult. D. ministru al Industriei găseşte însă de cuviinţă să comercializeze cea ce nu­ aparţi­ne şi n’a aparţinut niciodată Sta­tului. D-sta spune producătorului de petrol: „N’ai drept sa vinzi petrolul d-tale in libertate, deşi e bunul d-tale; acest drept l-ai avut; însă eu ţi-l răpesc într’un interes supe­rior. Voi înfiinţa­ o societate cu drept de monopol căreia­­ voi pres­crie eu condiţiuniile de funcţionare Vei preda petrolul produs de d-ta acestei societăţi, ea te va plăti... când va putea, nu pot hotărâ data decontului. Am datoria să inter­vin pentru asigurarea cu precăde­re a consumului intern; am drep­tul s’o fac pentru că şi eu­ Stat, uni mare producător şi consuma­tor. Noţiunea de proprietate nu mai e azi ceiace a fost ori”. Aceasta este, în substanţă, argu­mentarea d-lui ministru­ al indus­triei. Vom arăta îndată că e şubre­dă dela un capăt până la cellat şi că conţine în unele privinţi, nu nu­mai erori de judecată dar nepo­triviri patente. Sub cuvânt că vrea să asigure consumul intern de ministrul al industriei declară că va răpi pro­ducătorului de petrol libera dis­poziţie a bunului1 său1. Este lim­pede că pe tema aceasta s’ar pu­tea comercializa şi monopoliza, cişmăria, tâmplăria fără să mai orbim de agricultură. Dar e oare adevărat că Statul e producător de petrol, cum afirmă în diferite rânduri d. Tancred Constantinescu? Nici de cum. Statul n’a produs niciodată un gram de petrol; alţii l-au­ produs şi Statul şi-a perceput redevenţa, instructiv că este acelaşi Stat care prin legea comercializărei se pre­tinde a fi vajnicul apărător al consumului intern, îşi speculează redevenţa vânzând-o pe preţ bun peste hotar, fără să ofere o cotă cât de mică pieţei interne. In schimb, el cere adevăratului pro­ducător să se sacrifice pe altarul patriei, să dea produsul s­ău­, ave­rea sa, unei Societăţi monopoli­zate care va tăia, va spânzura şi­ va plăti... când va putea şi când va voi. Straşnică concepţie ! Insă d. Tancred Constantinescu mai are o săgeată în tolba sa. Dreptul Statului de a interveni în distribuţia petrolului pentru­ con­sumul intern, îi derivă dela legea contigentărei din 1915. Din mo­ment ce, Statul a, P­utut să regle­menteze vânzarea internă atunci, o poate şi acum. S’au perindat atâtea evenimente dela 1915 până azi încât mulţi dintre noi vor fi uitat complect în ce condiţiuni legea contigentărei a lui Emil Costinescu a luat fiinţă şi care a fost adevăratul ei scop Să reîmprospătăm puţin memoria­­acelor cari socotesc că pot între­buinţa argumentul contigentărei pentru susţinerea, unei cauze ne­drepte. In 1915, Societatea Româno-A­­mericană, o fiică a trustului ro­­ckefellerist, Standard Oii, a găsit de cuviinţă să introducă in Româ­nia sistemul de Înlăturare a con­curenţei ce a reu­şit aşa de bine marelui trust Janken. A început să vândă petrolul sub preţul de cost pentru a zdrobi pe concu­renţi şi a-i silit să închidă fabrice­­le lor. Vindea lampantul ma­­ftin ca ţiţeiul. Printrun sistem analog Standard-Oil expropriase pe­­ vre­muri pricipalii săi concurenţi din America. In faţa unei concurenţe de ase­menea calibru toate celelalte În­treprinderi foarte alarmate şi lovite In interesele lor s’au adresat guvernului cerând ajutor. Emil Costinescu, un cap limpede şi om practic, a rezolvat repede proble­mă. S-a adresat tuturor Întreprin­derilor de petrol, mari şi mici. „Fiecare din d-voastră veţi con­tribui la consumul intern al lam­­pantului în proporţie cu, producţia voastră fie ea de sutimi de vagoa­ne pe zi sau de un singur vagon. ESTE FORMAL INTERZIS CUI­VA SA VANDA LAMPANTUL IN INTERIOR SUB PREŢUL MONDIAL. Hie jacet lepus. Contigentarea e în realitate o glumă. Românii au ars gaz fără contigentare şi îl ard şi azi, căci de fapt, contigentarea a căzut îin desuetudine. Insă, în 1915, când cu concurenţa sui ge­neris a Societăţii Românno-Ameri­­cană, a fost nevoie de dânsa, a fost şi nevoie de organizarea unui ser­viciu special de Distribuţie pentru consumul intern. Astăzi şi Distri­buţia a căzut în desuetudine, căci ea se compune exclusiv din Steaua Astra şi Româno-Americană. Toa­te celelalte întreprinderi vând în libertate. Se poate oare compara ţinta ac­tuală a monopolizărei, a îngenun­­cherei, a dreptului de proprietate, cu intenţia adevărat patriotică a lui Emil Costinescu de a împedeca o concurenţă nedreaptă prin vin­derea lampantului sub cost? Se potriveşte? Distribuţia în care vrea să intre acum totul nu­ mai există de fapt. D. Tancred Cons­­tantiinescu pretinde că a cerut să intre şi n’a fost primit. Dar nici­odată, ministerul de industrie n’a cerut participarea la Distribuţie şi niciodată n’a fost respins. Concluzia este că prin legea d-lui Tancred Constantinescu se comercializează pe lângă serviciile Statului şi bunuri ce nu-i apar­ţin; că se inaugurează o politică de socializare în sensul cărţii „A­­nul 2000" cui reflexe comunisto­­bolşeviste, pentru­ că tinde să su­prime iniţiativa, individuală, crea­toare şi­ producătoare sugruimân­­d-o printr’o organizaţiune parasi­­tară de Stat. Şi aceasta se face chiar în­­ mo­mentul când se spune sus şi tare că „Statul administrează prost şi scump”. O contradicţie mai fla­grantă nici nu se po­ate. VIATOR Comercializarea și petrolul de Viator Repartizarea tarior disponi­bile in Ardeal In cursul lune! Iunie, Casa Centrală urmând să facă in Ardeal repartiţia terenului dis­ponibil, din judeţele cari au prisosuri peste nevoile locale, celorlalte judeţe cari au lipsă, a făcut cunoscut consilierilor agricoli din acea provincie, ca să iu tocmească, In cel mai scurt timp posibil, — cel mai târziu la 15 Iunie — o situaţie generală a fiecărui judăţ în parte, pe comune, din care să reiasă dintr’o singură ochire a­­plicarea reformei agrare, cu disponibilităţile sau lipsurile de teren, etc. Acolo unde e te­ren disponibil ar fi de dorit să se întocmească și schițe de plan pe baza planurilor cadas­trale verificate cu starea ac­tuală. Măsurile de constrângere icon­om Scrisoarea d.lui Tancred Constan­tinescu, ministru al industriei in ceh mai burghez dintre guverne, către Asociaţi© Industriaşilor de petrol a stârnit o vie senzaţie in presă şi in opinia noastră publică luminată. Cei mai puţin surprinşi, şi cu drept cuvânt, au fost desigur petro­liştii­ puţin obişnuiţi şi aceştia ca forma in care reprezentantul guver­nului le tăgădueşte dreptul de a pro­testa împotriva unor măsuri care le sunt dăunătoare, ei nu vor fi aştep­tat totuşi declaraţiile de principii ale d-lui ministru de industrie pen­tru a-şi faca o idee precisă despre actuala concepţiune oficială asupra dreptului de proprietate. Cavernele noastre din ultima vre­me au practicat constant politica intervenţiunii Statului in sfera de activitate, rezervată altădată Iniţia­tivei particulare, şi pagina de doc­trină a d.lui Constantinescu nu este decât o tardivă formulare a unui crez păzit cu sfinţenie. Cela ce s’ar putea imputa chiar gu­vernanţilor noştri faţă cu rezul­tatele concrete ale acestei politici: ruinarea gospodăriei publice, dezor­ganizarea economiei naţionale — ar fi tocmai prea marea lor statornicie in ceia ce cred efi pot numi „prin­cipii”. Noi le-am zice mai de grabă deprinderi rele. Căci motivarea de principiu nu este decât fardul care se aşează pe un vechia sistem, şi sistemul este cunoscut: dispreţul de­săvârşit al autoritaţii faţă de inte­resele particulare, organizate sau ba. Ceea ce se întâmplă astăzi cu indus­triaşii de petrol, se petrece cu sim­plii cetăţeni de toate categoriile de ani de zile: pe de o parte 11 se tăgădu­­eşte dreptul de a discuta şi protesta când intervenţia autorităţii Ie în­calcă cele mai elementare drepturi, iar pe de alta intervenţia abuzivă se proclamă ca isvorfind din o®le mai curate principii. Din fericire, stratagema nu mai prinde. Că proprietatea trebue con­siderată in funcţie de interesele ge­nerale ale societăţii care o salvgar­dează, nu mai tăgăduesc astăzi nici doctrinarii conservatori ai dreptu­­lui de proprietate. Dar a aşeza la umbra acestei concepţii, politica de naţionalism rău înţeles şi de xeno­fobie a guvernanţilor noştri, este a lucra cu precugetare la discredita­rea principiilor invocate. Este greu de înţeles de aceia cum scrisoarea d-lui ministru al indus­triei a putut avea mai mult efect de senzaţie decât repetatele măsuri de constrângere ale politicei economice care se desvoltă cu atâta perseve­­ranţă. Stranie putere a vorbelor!... Trăim totuşi de o serie de ani sub regimul tuturor exproprierilor, tutu­ror naţionalizărilor, a intervenţiei Statului in contracte, etc. Cei mai pru­denţi au fost de data aceasta cei mai cutezători in acest marş „de utili­tate socială”. Şi ne mirăm astăzi de formularea explicită pe care unul din reprezentanţii Statului II dă a­­ceste­ concepţii? Dacă d. Tancred Constantinescu ar fi trimes petroliş­tilor o gentilă scrisoare anodină, politica guvernului n’ar fi rămas a­­ceiaşi Şi nu este curios că ne-am deprins eu această politică, dar nu putem tolera formularea unor prin­cipii intrate in ideologia curentă? Să însemne aceasta că nu putem reac­ţiona decât în planul vorbelor? Scrisoarea d-lui ministru de in­­dustrie nu schimbă nimic Este cel mult o scuză de ordin teoretic. Nu e sarcina noastră să arătăm cât de mare e distanţa intra principiile in­vocate şi politica „comercializărei”.­­ EUGEN crăciun “îaf'jj.tyj* fîţRn.frqn qp*- - ;r — Heforma spirtoaselor in România „Die Spiritljsmarkt“, revista vie­wed de specialitate pentru indus­ia spirtului, publică sub semnă­tura d-lui Heinrich Abeles o inte­resantă dare de seamă asupra netu­lui regim al spirtoaselor proectat in România.­­Amarul arată că prin­ noul regim coimertal intent de spirt va fi a­­proape anihilat, dar la schimb ex­portul și industriile chimice îr­ le­gătură cu, spirul noia beneficia con­siderabil. Reforma va ineflu­enta Considera­bil plata mondială, căci industriile producătoare de spirt, găsind limi­tat consumul intern, vor fi silite să plaseze cea mai mare parte din pro­ducţie pe piețee străine. Dat fiind că materiile prime se găsesc din abundenţă, industria română îşi va putea desface produsele pe preţuri hipacuronte. Polemica Titulescu-Yacowski in chestia Basarabiei LONDRA, 9. — Rakovs­aki a răspuns articolului d-lui Titulescu din „Man­chester Guardian“ spu­nând că-şi menţine şi azi ideile lui exprimate în 1912 dar că nu înţelege să libereze Basarabia de gu­vernul țarist pentru a o da pe mâna unui guvern care nu e mai bun ca cel dintâiu. Ministrul nostru la Londra a răspuns prin acelaş­i iar că faţă de no­ua declaraţie a lui Rakov­­sky, chestiunea Basara­biei nu mai apare ca o politică internaţională ci ca o chestie de politică in­ternă românească asupra căreia numai românii iar nu sovietele au cuvânt de spus şi că nu va mai con­tinua polemica, dorinţa noastră de pace cu Rusia fiind aşa de mare încât nu dorim nici chiar un războiu cu condeiul. Citaţiunile din discursu- I rile lui Rakowski ţinute în 1912 au produs efect pu­ternic. Manchester Guar­dian spune că criticele lui Rakowski in chestia Ba­sarabiei sunt lucruri mici pe lângă ceea ce fac sovi­etele în Georgia. ’ ] împrumutul german in America BERLIN, 9 (Rador). — Din New- York se anunţă că aprobarea rapor­tului Dawes de către Reichstagul german a produs o bună impresie în cercurile financiare din Statele Uni­te. In cercurile politice germane se crede efi prin aceasta piedica cea mai mare a fost înlăturată și că Germania va obține un Împrumut la Statele Unite. Situaţia Politică INTERNA Incendiul dela ministerul de fi­nanţe şi tocmai la Datoria publică are, cel mult, o valoare simbolica. Din punct de vedere practic se ci­frează, însă, printr’o pierdere în­semnată. De altfel, pagubele materiale şi morale ce suferă ţara de pe urma atâtor incendii şi atâtor explozii sunt incalculabile şi turburarea, noastră sufletească ar fi adâncă dacă n’am găsi mângâere în ci­tirea ziarelor streine. Numai citind acele ziare, cu prea exageratele lor descrieri şi povestiri despre evenimentele şi stările dela noi, ne dăm seam­a că, din fericire, ni suntem încă în fundul prăpăstii. Cu prilejul catastrofei dela pir­­otechnie, ziarele streine şi din cele mai serioase, au publicat, în adevăr, ştiri fantastice: că toată a muniţia noastră a sărit in aer, că nuu­meroase clădiri din Bucureşti s’au prăbuşit ori au fost incendia­te, că familia regală abia a putut Revoluţia din Albania se apropie de sfârşit. Insurgenţii par să fi reuşit, a ocupa întreaga parte de nord a ţării, iar lupta decisivă se dă în faţa Capitalei. De data aceasta, deşi evenimen­tele se petrec în Balcanii cu repu­taţia de incendiatori ai Europei, se pare că primejdia unui război este exclusă. D. Nincici, ministrul de externe al Iugoslaviei a decla­rat că acest stat nu are de gând să se amestece în luptele interne ale Albaniei, bine­înţeles în cazul când celelalte puteri vecine vor proceda la fel. De aceea, ştirea din Atena sosită ori şi anunţând debarcarea de tru­pe italiene pe insula Sasona, a pro­dus nelinişte. După toate manifes­taţiile italiene îrn această chestiu­ne, debarcarea de trupe în Albania este foarte plausibilă. De altfel, In­sula Sasona, situată la gura gol­fului Valona­, a rămas de la inchee­­rea păcii, sub stăpânirea Italiei. Credem că telegrama alarmantă a fi salvată din palatul regal, parte dărâmat, parte distrus de incendiu Şi cum o nenorocire nu vini nici­odată singură, ziarele streine, toate ziarele streine, au înregis­trat imediat după aceasta şi cu un remarcabil lux de amănunţi marea revoluţie din România, marşul generalului Averescu­, în capul a 30 mii ţărani în contre guvernului Brătianu şi constitui­rea unui guvern Aver­escu, având de scop principal stârpirea commui­nismului, care­ ar face ravagii în ţară!... Mă gândesc cu groază la ce ar fi fost dacă toate aceste bazaconii din presa din afară ar fi fost a­­devărate. Şi consolându-mă că vă stăm tocmai atât de rău aş fi îndemnat poate să fac zeflemeli dacă incendiul de la ministerul de finanţe nu ne-ar aminti că nu­ a ars la Datoria, publică, ci Datoria publică ne arde pe noii T.P. EXTERNA e­xagerat şi că în realitate guver­nul italian a debarcat oarecari de­taşamente de observaţie pe punctul cel mai avansat, spre Albania. O intervenţie militară a Italiei ar complica lucrurile din Albania în mod absolut inutil. Fiindcă, da­că nu se poate vorbi acum despre o apropiată împărţire a Albaniei între vecinii ei, este însă evident că mişcarea revoluţionară care , pe punctul de a triumfa actualenen­te, a fost influenţată din afară. Breşa străină vorbeşte în această privinţă despre Italia. Conducăto­rul mafişorilor este fostul ministru Luigi Gurahuki, un cumoscut prie­ten al Italiei şi monseniorul Fau­non, prelat catolic de origină ita­liană, reprezentantul actual al Al­baniei la Liga Naţiunilor. Reuşita revoltei va stabili deci mai simplu, şi mai sigur influenţa Itaiei la Tirana, decât orice inter­venţie armată.. -- A. H. I Răspunderile Este absolut necesar înfiinţarea unui „Consiliu al producţiei materialului­ de război“ Trecuse un an de la izbucnirea ma­relui conflict european. Credinţele unui război de scurtă durată se a­­rfitase greşite, iar risipa de muniţii şi armament începuse să Îngrijoreze chiar şi de marele nostru stat ma­jor. Nu prea mult, căci ca şi azi pumnii ostaşului glorificaţi de d. general Mărdărescu, formau sub o altă aureolă, aceea a vitejiei lui Peneş Curcanul şi a celor şapte vie­ţi din piepte-i de aramă, suficiente ga­­ranţii, cari să ne dea victoria fina­lă. Şi astfel timid se formează la În­ceput o Comisie technică care să constate ce mai trebue armatei şi a­­poi văzând cei dela ministerul de război că gluma se Îngroaşe, s’a ho­­tărfit înfiinţarea Direcţiunei genera­le a muniţiilor cu scopul întreit de a comanda in străinătate armament şi muniţii, de a spori fabricaţia in stabilimentele armatei şi de a orga­niza industria particulară in vede­rea producţiei materialului de răz­boi. Direcţiunea generală a muniţiilor a fost dată pe mâna inginerilor ci­­vili. S’a constatat atunci — nu fără surprindere — că ceea ce trebuia ar­matei şi ceea ce putea sfi producă arsenalul pirotechnia şi pulberăria era echivalent cu zero. De altfel nici nu-i de mirare: ta­belul comandanţilor, cari s’au perin­dat in fruntea arsenalului, ne arată cd nici unul nu a stat mal mult de doi ani in acest post. Şi fireşte cd aşa a trebuit sd fie, căci aceste pos­­teri, sunt pentru ministerul de răz­boi, un fel de ambuscamente in timp de pace, la fel cu celelalte 70 cari fixează tot atâţia generali, fdrd nici un rost, In Capitala ţârii. Şi astfel rutina şi tradiţia şi-au fă­­cut colb. Dar chiar dacd ar fi venit in fruntea stabilimentelor militare comandanţi cu vederi largi şi dor­nici de a idee deva. ei n’ar­­ putut înfdptel nimic, cdci nu aveau cul­­tura necesară. Militarul învaţă cum sd ducă oştile In luptă, dar nu în­vaţă şl nici nu are de unde şti di­versitatea Infinită de fabricaţii cari rezidă la baza producţiei armamen­tului, a muniţiilor şi a explosibile­­lor. Aceasta formează meseria ingi­nerului şi a chimistului * * * Direcţiunea generală a muniţiilor s’a străduit să repare greşelile tre­cutului. S’a început mărirea fabri­cei de fulmicoton, de acid azotic, a pirotechniei, etc., s’au Început fa­bricaţii noi, ca acelea a trotilului benzenului, acid sulfuric, oţelului, etc., şi s’a trecut şi la oganizarea In­­dustriei surticulare in vederea pro­ducţiei muniţiilor, şi reparărei ar­mamentului. Opera ai nu a putut­­ desăvârşită, căci după trei luni , la intrarea noastră de război, graţi pregătitei excelenţe ce am avut-o, trebuit să părăsim toate aceste îs­cruri pe trei sferturi terminate. Cu resturile de maşini trimese î Moldova, nu se mai poate spune c am avut in timpul războiului o ac­tivitate de producerea muniţiile sau armamentului, dar graţie con­cursului aliaţilor noştri am putut s fim din belşug aprovizionaţi şi ast­fel la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti s­punem o linie de foc înaintea inami­cului, în loc de pumnii Încleştaţi­­ d-lui general Mărdărescu. * * * Iată Istoria tristă a activităţi noastre pe terenul producţiei muni­ţiilor şi armamentului înainte şi­­ timpul războiului trecut. Ce am învăţat? Nimic. Renntorşi victorioşi din Moldova am uitat trecutul. Ministerul de răz­boi s’a apucat să fabrice să pui conserve, să facă tăbăcărie, coopers five şi să refacă stabilimentele m­iltare pe vechile ruin. O mai mai lipsă de concepţie nici inamicii noş­tri nu ne pot dori. Am mers cu in­capacitatea până la adunarea la p­­loc a materiilor explozibile, cu me­niţia fabricată cu benzina, fânul , echipamentul şi fiindcă nu era des­tul am mai golit şi depozitul de mu­niţii de la Buzău pentru a-l trans­porta tot la Pirotechnie. Ce vor constata experţii nu ne in­teresează. Acte In regulă pentru u­ alibi dibaci se vor produce din toat părţile, dar a?» nu mai poate mergi Organizaţia producţiei şi conser­vărei muniţiilor şi armamentele nu trebue lăsată exclusiv pe mân militarilor. Trebue să se înfiinţez cât mai de grabă un consiliu al pro­ducţiei materialului de război din care să facă parte cel mai distins ingineri ai Aiirei alături de reprezen­tanţii armatei. Acest consiliu , baze de studii largi, va hotărâ orga­nizarea producţiei muniţiilor şi ar mamentului, a păstrărei lui, şi va­­ un organ permanent răspunzător d actele sale. Ing. C. CASASSOVICI PENTRU SEZONUL De RAI „ARGUS" LE 1­60 LOH­AR

Next