Argus, iunie 1924 (Anul 15, nr. 3331-3355)
1924-06-11 / nr. 3338
Tendinţele exportului nostru de Inc. Alex. Froda Valoarea devizelor realizate prin export Citirea statisticii exportului din primul trimestru 1924, raportat la aceiaşi perioadă din 1923, nu este simplă. Simultan cu reducerea cantităţilor exportate, cu 187 mii tone, nă constatăm o creştere a valorii totale exportate cu 167 milioane lei şi această creştere nu mai poate fi atribuită, de astădată, deprecierii valutare. In procente, creşterea de valoare a exportului, exclusiv taxele vamale este de 12 la sută, iar reducerea cantităţilor de circa 20 la sută. Redăm mai jos explicaţia acestei nepotriviri aparente. * Am arătat, altă dată (Argus No. 3355) că stagnarea exportului in primul trimestru 1924, după un export intens în toamna 1923, trebuie atribuită regimului puţin elastic al taxelor de export. Aceste taxe — neputându-se aConstatăm astfel că exportul a oferit în fiecare prim trimestru al ultimilor ani o cantitate tot mai mare de devize. Ultima ameliorare __ de 16 la sută — din 1923 în 1924, este totuşi neînsemnată faţă de ceeace s’ar impune să exportăm astăzi, dacă situaţia s’ar normaliza. Pentru a ne convinge de aceasta, n’avem decât să socotim la cât s’ar cifra exportul anului 1924, dacă ar întrece cu 16 la sută exportul întreg al anului 1923. In 1923 exportul s’a cifrat, inclusiv taxele vamale la 18 jum. milioane lei sau 475 milioane lei aur (socotit lunar, după cursul dolarului). A data variaţiei preţurilor interne, în creştere, ,şi preţurilor mondiale în scădere, — au stânjenit exportul, ■Exportul, deşi crescut în valoare, a scăzut cantitativ cu 20 la sută sub cel din acelaş trimestru 1923. Cotă importantă, care ne-a putut indica imediat că exportul n’a mai continuat dezvoltarea, pe care o luase In toamna 1923. Se cuvine totuşi să examinăm de unde provine creşterea de valoare. Pentru aceasta, o primă corecţîune, care trebuie adusă valorilor Înscrise în statistica oficială, este adăogirea taxelor vamale de export — publicate cu altă ocazie. A doua este de a socoti valorile în Iei aur (1 dolar egal 5.18 lei aur) pentru a avea valoarea devizelor străine realizate prin export. Avem atunci tabloul de mai jos, în care am redat în milioane lei și lei aur, valoarea exportului în primele trei luni ale anilor 1922-1924. Cu un spor in valoare di 19 la sută, ca acela realizat in primul trimestru al acestui an, exportul pe tot anul 1924 s’ar cifra la 550 milioane lei aur, pa c&nd exportul in vechiul regat numai s’a cifrat in 1913 la 070 milioane lei aur. Reducând astfel creșterea de valoare a exportului la adevărata ei însemnare, să vedem cum se împacă ea, cu scăderea cantităţilor exportate. Urmărind tabloul exportului pe categorii de produse, găsim că scăderii cantităţilor exportate — scădere într’adevăr generală — îi corespunde, numai la două categorii, o valoare mai mare in 1924 decât în 1923. La categoria vitelor, plusul provine, precum uşor se constată, dela capitolul boilor. Intr’adevăr deşi s’au exportat circa 8 la sută mai puţine capete, valoarea declarată a exportului este cu 8 la sută mai mare, cu un plus de 35 milioane lei, în total. Plusul este evident datorit creșterii valorii declarate pe cap de vită. Creșterea importantă de valoare, 189 milioane lei în total, o găsim însă la exportul cerealelor. Plusul se cifrează la 16 la sută în valoare, față de o reducere de 7 la sută în cantitate. Dar aci nu numai valoarea declarată este în creştere,. S’a produs o deplasare a exportului în favoarea cerealelor preţioase. La creşterea cantitativă a exportului de grâu, făină de grâu şi secară, înainte prohibite, a corespuns însă o reducere şi mai însemnată a exportului de orz, ovăz şi mei, de unde un minus la cantitatea totală de cereale exportate. Această deplasare nu reprezintă totuşi decât 2 jum. la sută, din scăderea globală de 20 la sută a exportului nostru. Se verifică astfel presupunerea implicită că scăderea cantităţilor exportate este prea importantă, pentru a fi datorită înlocuirii unor produse grele, prin altele mai uşoare. Constatăm nu mai puţin însă, că în contrast cu anul trecut, valoarea cerealelor exportate a putut fi în creştere, deşi am avut un export nesatisfăcător din cauza taxelor de export prea mari. Este aceasta o dovadă admirabilă de avantajele suprimării prohibiţiunilor, fapt care a readus cerealele preţioase — grâul, secara — printre principalele noastre articole de export. Ne mai arată aceasta că nu vom realiza normalizarea exportului, pe care de atâta vreme o aşteptăm, decât eliberându-l de piedicile ce-i mai stau în cale. După suprimarea prohibițiunilor—suprimarea progresivă a taxelor de export —se impune. ING. ALEX. FRODA Valorile exportului — inclusiv taxe vamaleîn milioane) inul IV Ho. 3338 ABONAMENTE: IN TARA Un an 650 lei 6 lunl 350 . 3 lunl 180 IN streinAtate Un an 1200 .lei 6 lunl 700 . 3 lunl 400 2 lei In tară. 4 lei In străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI si FINANTE! Director: Grigore Gafencu Miercuri 11 ii9 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Direetoric Carol Schulder *1 S. Berger Sb. Engtflia Chala (fest! Karagftsorfbhendil 8 Telefon H/M BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 și 2369 .Un autor celebru a scris o carte întitulată „Anul 2000” — e tradusă în toate limbile — şi în care descrie triumful socialismului integral în lume. Pe la anul 2000 după Christos, principiul socializărei va fi adoptat şi va domni suveran peste tot globul, iar visul omenirei despre o viaţă uşoară şi lipsită de grijile ce o amărăsc azi va deveni o realitate. Omul va trăi într’un rai pământesc. In societatea socialistă, munca e redusă la maximum o oră pe zi. In schimb Statul împlinind rolul de providenţă, va realiza toate dorinţele, cetăţeanului oferindu-i gratis tot ce trebiue pentru un trai fericit. Ai heroe de un surtuc? Comisarul poporului la departamentul îmbrăcămintei îţi dă un bon. Vrei să te însori? Comisarul departamentului matrimonial te îndreaptă. Vrei să te duci la teatru? Comisarul la departamentul dramatic şi liric te mulţumeşte. Intr’un sens, Sovietele ruseşti cu greţul unor jertfe oarecare, — foamete, sărăcie, moartea a milioane de oameni— se trudesc să atingă idealul de mai sus, însă n’au reuşit încă pe deplin. Dimpotrivă, s’aţi depărtat chiar de adevăratele principii. La noi în România însă s’ar plărea că conducătorii Statului se cam angajează în calea ideilor maximaliste propovăduite de Lenin. Au început să interpreteze dreptul de proprietate cu o așa mare abundență de fraze subtil ticluite, încât examinat de aproape vezi că nu rămâne nimic din el. Chestia se punea propos de legea comercializărei prezentată de d. ministru al industriei şi care, aplicată la petrol, a provocat memoriile şi protestările petroliştilor Împreună cu ultimul răspuns drastic al d-lui Tancred Constantinescu, un răspuns care ar merita să figureze ca obiect în prelegerile universitare când se predă dreptul de proprietate şi cel constituţional. Problema e foarte sirplă. Legea vorbeşte de comercializarea întreprinderilor Statului şi nimic mai mult. D. ministru al Industriei găseşte însă de cuviinţă să comercializeze cea ce nu aparţine şi n’a aparţinut niciodată Statului. D-sta spune producătorului de petrol: „N’ai drept sa vinzi petrolul d-tale in libertate, deşi e bunul d-tale; acest drept l-ai avut; însă eu ţi-l răpesc într’un interes superior. Voi înfiinţa o societate cu drept de monopol căreia voi prescrie eu condiţiuniile de funcţionare Vei preda petrolul produs de d-ta acestei societăţi, ea te va plăti... când va putea, nu pot hotărâ data decontului. Am datoria să intervin pentru asigurarea cu precădere a consumului intern; am dreptul s’o fac pentru că şi eu Stat, uni mare producător şi consumator. Noţiunea de proprietate nu mai e azi ceiace a fost ori”. Aceasta este, în substanţă, argumentarea d-lui ministru al industriei. Vom arăta îndată că e şubredă dela un capăt până la cellat şi că conţine în unele privinţi, nu numai erori de judecată dar nepotriviri patente. Sub cuvânt că vrea să asigure consumul intern de ministrul al industriei declară că va răpi producătorului de petrol libera dispoziţie a bunului1 său1. Este limpede că pe tema aceasta s’ar putea comercializa şi monopoliza, cişmăria, tâmplăria fără să mai orbim de agricultură. Dar e oare adevărat că Statul e producător de petrol, cum afirmă în diferite rânduri d. Tancred Constantinescu? Nici de cum. Statul n’a produs niciodată un gram de petrol; alţii l-au produs şi Statul şi-a perceput redevenţa, instructiv că este acelaşi Stat care prin legea comercializărei se pretinde a fi vajnicul apărător al consumului intern, îşi speculează redevenţa vânzând-o pe preţ bun peste hotar, fără să ofere o cotă cât de mică pieţei interne. In schimb, el cere adevăratului producător să se sacrifice pe altarul patriei, să dea produsul său, averea sa, unei Societăţi monopolizate care va tăia, va spânzura şi va plăti... când va putea şi când va voi. Straşnică concepţie ! Insă d. Tancred Constantinescu mai are o săgeată în tolba sa. Dreptul Statului de a interveni în distribuţia petrolului pentru consumul intern, îi derivă dela legea contigentărei din 1915. Din moment ce, Statul a, Putut să reglementeze vânzarea internă atunci, o poate şi acum. S’au perindat atâtea evenimente dela 1915 până azi încât mulţi dintre noi vor fi uitat complect în ce condiţiuni legea contigentărei a lui Emil Costinescu a luat fiinţă şi care a fost adevăratul ei scop Să reîmprospătăm puţin memoriaacelor cari socotesc că pot întrebuinţa argumentul contigentărei pentru susţinerea, unei cauze nedrepte. In 1915, Societatea Româno-Americană, o fiică a trustului rockefellerist, Standard Oii, a găsit de cuviinţă să introducă in România sistemul de Înlăturare a concurenţei ce a reuşit aşa de bine marelui trust Janken. A început să vândă petrolul sub preţul de cost pentru a zdrobi pe concurenţi şi a-i silit să închidă fabricele lor. Vindea lampantul maftin ca ţiţeiul. Printrun sistem analog Standard-Oil expropriase pe vremuri pricipalii săi concurenţi din America. In faţa unei concurenţe de asemenea calibru toate celelalte Întreprinderi foarte alarmate şi lovite In interesele lor s’au adresat guvernului cerând ajutor. Emil Costinescu, un cap limpede şi om practic, a rezolvat repede problemă. S-a adresat tuturor Întreprinderilor de petrol, mari şi mici. „Fiecare din d-voastră veţi contribui la consumul intern al lampantului în proporţie cu, producţia voastră fie ea de sutimi de vagoane pe zi sau de un singur vagon. ESTE FORMAL INTERZIS CUIVA SA VANDA LAMPANTUL IN INTERIOR SUB PREŢUL MONDIAL. Hie jacet lepus. Contigentarea e în realitate o glumă. Românii au ars gaz fără contigentare şi îl ard şi azi, căci de fapt, contigentarea a căzut îin desuetudine. Insă, în 1915, când cu concurenţa sui generis a Societăţii Românno-Americană, a fost nevoie de dânsa, a fost şi nevoie de organizarea unui serviciu special de Distribuţie pentru consumul intern. Astăzi şi Distribuţia a căzut în desuetudine, căci ea se compune exclusiv din Steaua Astra şi Româno-Americană. Toate celelalte întreprinderi vând în libertate. Se poate oare compara ţinta actuală a monopolizărei, a îngenuncherei, a dreptului de proprietate, cu intenţia adevărat patriotică a lui Emil Costinescu de a împedeca o concurenţă nedreaptă prin vinderea lampantului sub cost? Se potriveşte? Distribuţia în care vrea să intre acum totul nu mai există de fapt. D. Tancred Constantiinescu pretinde că a cerut să intre şi n’a fost primit. Dar niciodată, ministerul de industrie n’a cerut participarea la Distribuţie şi niciodată n’a fost respins. Concluzia este că prin legea d-lui Tancred Constantinescu se comercializează pe lângă serviciile Statului şi bunuri ce nu-i aparţin; că se inaugurează o politică de socializare în sensul cărţii „Anul 2000" cui reflexe comunistobolşeviste, pentru că tinde să suprime iniţiativa, individuală, creatoare şi producătoare sugruimând-o printr’o organizaţiune parasitară de Stat. Şi aceasta se face chiar în momentul când se spune sus şi tare că „Statul administrează prost şi scump”. O contradicţie mai flagrantă nici nu se poate. VIATOR Comercializarea și petrolul de Viator Repartizarea tarior disponibile in Ardeal In cursul lune! Iunie, Casa Centrală urmând să facă in Ardeal repartiţia terenului disponibil, din judeţele cari au prisosuri peste nevoile locale, celorlalte judeţe cari au lipsă, a făcut cunoscut consilierilor agricoli din acea provincie, ca să iu tocmească, In cel mai scurt timp posibil, — cel mai târziu la 15 Iunie — o situaţie generală a fiecărui judăţ în parte, pe comune, din care să reiasă dintr’o singură ochire aplicarea reformei agrare, cu disponibilităţile sau lipsurile de teren, etc. Acolo unde e teren disponibil ar fi de dorit să se întocmească și schițe de plan pe baza planurilor cadastrale verificate cu starea actuală. Măsurile de constrângere iconom Scrisoarea d.lui Tancred Constantinescu, ministru al industriei in ceh mai burghez dintre guverne, către Asociaţi© Industriaşilor de petrol a stârnit o vie senzaţie in presă şi in opinia noastră publică luminată. Cei mai puţin surprinşi, şi cu drept cuvânt, au fost desigur petroliştii puţin obişnuiţi şi aceştia ca forma in care reprezentantul guvernului le tăgădueşte dreptul de a protesta împotriva unor măsuri care le sunt dăunătoare, ei nu vor fi aşteptat totuşi declaraţiile de principii ale d-lui ministru de industrie pentru a-şi faca o idee precisă despre actuala concepţiune oficială asupra dreptului de proprietate. Cavernele noastre din ultima vreme au practicat constant politica intervenţiunii Statului in sfera de activitate, rezervată altădată Iniţiativei particulare, şi pagina de doctrină a d.lui Constantinescu nu este decât o tardivă formulare a unui crez păzit cu sfinţenie. Cela ce s’ar putea imputa chiar guvernanţilor noştri faţă cu rezultatele concrete ale acestei politici: ruinarea gospodăriei publice, dezorganizarea economiei naţionale — ar fi tocmai prea marea lor statornicie in ceia ce cred efi pot numi „principii”. Noi le-am zice mai de grabă deprinderi rele. Căci motivarea de principiu nu este decât fardul care se aşează pe un vechia sistem, şi sistemul este cunoscut: dispreţul desăvârşit al autoritaţii faţă de interesele particulare, organizate sau ba. Ceea ce se întâmplă astăzi cu industriaşii de petrol, se petrece cu simplii cetăţeni de toate categoriile de ani de zile: pe de o parte 11 se tăgădueşte dreptul de a discuta şi protesta când intervenţia autorităţii Ie încalcă cele mai elementare drepturi, iar pe de alta intervenţia abuzivă se proclamă ca isvorfind din o®le mai curate principii. Din fericire, stratagema nu mai prinde. Că proprietatea trebue considerată in funcţie de interesele generale ale societăţii care o salvgardează, nu mai tăgăduesc astăzi nici doctrinarii conservatori ai dreptului de proprietate. Dar a aşeza la umbra acestei concepţii, politica de naţionalism rău înţeles şi de xenofobie a guvernanţilor noştri, este a lucra cu precugetare la discreditarea principiilor invocate. Este greu de înţeles de aceia cum scrisoarea d-lui ministru al industriei a putut avea mai mult efect de senzaţie decât repetatele măsuri de constrângere ale politicei economice care se desvoltă cu atâta perseveranţă. Stranie putere a vorbelor!... Trăim totuşi de o serie de ani sub regimul tuturor exproprierilor, tuturor naţionalizărilor, a intervenţiei Statului in contracte, etc. Cei mai prudenţi au fost de data aceasta cei mai cutezători in acest marş „de utilitate socială”. Şi ne mirăm astăzi de formularea explicită pe care unul din reprezentanţii Statului II dă aceste concepţii? Dacă d. Tancred Constantinescu ar fi trimes petroliştilor o gentilă scrisoare anodină, politica guvernului n’ar fi rămas aceiaşi Şi nu este curios că ne-am deprins eu această politică, dar nu putem tolera formularea unor principii intrate in ideologia curentă? Să însemne aceasta că nu putem reacţiona decât în planul vorbelor? Scrisoarea d-lui ministru de industrie nu schimbă nimic Este cel mult o scuză de ordin teoretic. Nu e sarcina noastră să arătăm cât de mare e distanţa intra principiile invocate şi politica „comercializărei”. EUGEN crăciun “îaf'jj.tyj* fîţRn.frqn qp*- - ;r — Heforma spirtoaselor in România „Die Spiritljsmarkt“, revista viewed de specialitate pentru indusia spirtului, publică sub semnătura d-lui Heinrich Abeles o interesantă dare de seamă asupra netului regim al spirtoaselor proectat in România.Amarul arată că prin noul regim coimertal intent de spirt va fi aproape anihilat, dar la schimb exportul și industriile chimice îr legătură cu, spirul noia beneficia considerabil. Reforma va inefluenta Considerabil plata mondială, căci industriile producătoare de spirt, găsind limitat consumul intern, vor fi silite să plaseze cea mai mare parte din producţie pe piețee străine. Dat fiind că materiile prime se găsesc din abundenţă, industria română îşi va putea desface produsele pe preţuri hipacuronte. Polemica Titulescu-Yacowski in chestia Basarabiei LONDRA, 9. — Rakovsaki a răspuns articolului d-lui Titulescu din „Manchester Guardian“ spunând că-şi menţine şi azi ideile lui exprimate în 1912 dar că nu înţelege să libereze Basarabia de guvernul țarist pentru a o da pe mâna unui guvern care nu e mai bun ca cel dintâiu. Ministrul nostru la Londra a răspuns prin acelaşi iar că faţă de noua declaraţie a lui Rakovsky, chestiunea Basarabiei nu mai apare ca o politică internaţională ci ca o chestie de politică internă românească asupra căreia numai românii iar nu sovietele au cuvânt de spus şi că nu va mai continua polemica, dorinţa noastră de pace cu Rusia fiind aşa de mare încât nu dorim nici chiar un războiu cu condeiul. Citaţiunile din discursu- I rile lui Rakowski ţinute în 1912 au produs efect puternic. Manchester Guardian spune că criticele lui Rakowski in chestia Basarabiei sunt lucruri mici pe lângă ceea ce fac sovietele în Georgia. ’ ] împrumutul german in America BERLIN, 9 (Rador). — Din New- York se anunţă că aprobarea raportului Dawes de către Reichstagul german a produs o bună impresie în cercurile financiare din Statele Unite. In cercurile politice germane se crede efi prin aceasta piedica cea mai mare a fost înlăturată și că Germania va obține un Împrumut la Statele Unite. Situaţia Politică INTERNA Incendiul dela ministerul de finanţe şi tocmai la Datoria publică are, cel mult, o valoare simbolica. Din punct de vedere practic se cifrează, însă, printr’o pierdere însemnată. De altfel, pagubele materiale şi morale ce suferă ţara de pe urma atâtor incendii şi atâtor explozii sunt incalculabile şi turburarea, noastră sufletească ar fi adâncă dacă n’am găsi mângâere în citirea ziarelor streine. Numai citind acele ziare, cu prea exageratele lor descrieri şi povestiri despre evenimentele şi stările dela noi, ne dăm seama că, din fericire, ni suntem încă în fundul prăpăstii. Cu prilejul catastrofei dela pirotechnie, ziarele streine şi din cele mai serioase, au publicat, în adevăr, ştiri fantastice: că toată a muniţia noastră a sărit in aer, că nuumeroase clădiri din Bucureşti s’au prăbuşit ori au fost incendiate, că familia regală abia a putut Revoluţia din Albania se apropie de sfârşit. Insurgenţii par să fi reuşit, a ocupa întreaga parte de nord a ţării, iar lupta decisivă se dă în faţa Capitalei. De data aceasta, deşi evenimentele se petrec în Balcanii cu reputaţia de incendiatori ai Europei, se pare că primejdia unui război este exclusă. D. Nincici, ministrul de externe al Iugoslaviei a declarat că acest stat nu are de gând să se amestece în luptele interne ale Albaniei, bineînţeles în cazul când celelalte puteri vecine vor proceda la fel. De aceea, ştirea din Atena sosită ori şi anunţând debarcarea de trupe italiene pe insula Sasona, a produs nelinişte. După toate manifestaţiile italiene îrn această chestiune, debarcarea de trupe în Albania este foarte plausibilă. De altfel, Insula Sasona, situată la gura golfului Valona, a rămas de la incheerea păcii, sub stăpânirea Italiei. Credem că telegrama alarmantă a fi salvată din palatul regal, parte dărâmat, parte distrus de incendiu Şi cum o nenorocire nu vini niciodată singură, ziarele streine, toate ziarele streine, au înregistrat imediat după aceasta şi cu un remarcabil lux de amănunţi marea revoluţie din România, marşul generalului Averescu, în capul a 30 mii ţărani în contre guvernului Brătianu şi constituirea unui guvern Averescu, având de scop principal stârpirea commuinismului, care ar face ravagii în ţară!... Mă gândesc cu groază la ce ar fi fost dacă toate aceste bazaconii din presa din afară ar fi fost adevărate. Şi consolându-mă că vă stăm tocmai atât de rău aş fi îndemnat poate să fac zeflemeli dacă incendiul de la ministerul de finanţe nu ne-ar aminti că nu a ars la Datoria, publică, ci Datoria publică ne arde pe noii T.P. EXTERNA exagerat şi că în realitate guvernul italian a debarcat oarecari detaşamente de observaţie pe punctul cel mai avansat, spre Albania. O intervenţie militară a Italiei ar complica lucrurile din Albania în mod absolut inutil. Fiindcă, dacă nu se poate vorbi acum despre o apropiată împărţire a Albaniei între vecinii ei, este însă evident că mişcarea revoluţionară care , pe punctul de a triumfa actualenente, a fost influenţată din afară. Breşa străină vorbeşte în această privinţă despre Italia. Conducătorul mafişorilor este fostul ministru Luigi Gurahuki, un cumoscut prieten al Italiei şi monseniorul Faunon, prelat catolic de origină italiană, reprezentantul actual al Albaniei la Liga Naţiunilor. Reuşita revoltei va stabili deci mai simplu, şi mai sigur influenţa Itaiei la Tirana, decât orice intervenţie armată.. -- A. H. I Răspunderile Este absolut necesar înfiinţarea unui „Consiliu al producţiei materialului de război“ Trecuse un an de la izbucnirea marelui conflict european. Credinţele unui război de scurtă durată se arfitase greşite, iar risipa de muniţii şi armament începuse să Îngrijoreze chiar şi de marele nostru stat major. Nu prea mult, căci ca şi azi pumnii ostaşului glorificaţi de d. general Mărdărescu, formau sub o altă aureolă, aceea a vitejiei lui Peneş Curcanul şi a celor şapte vieţi din piepte-i de aramă, suficiente garanţii, cari să ne dea victoria finală. Şi astfel timid se formează la Început o Comisie technică care să constate ce mai trebue armatei şi apoi văzând cei dela ministerul de război că gluma se Îngroaşe, s’a hotărfit înfiinţarea Direcţiunei generale a muniţiilor cu scopul întreit de a comanda in străinătate armament şi muniţii, de a spori fabricaţia in stabilimentele armatei şi de a organiza industria particulară in vederea producţiei materialului de război. Direcţiunea generală a muniţiilor a fost dată pe mâna inginerilor civili. S’a constatat atunci — nu fără surprindere — că ceea ce trebuia armatei şi ceea ce putea sfi producă arsenalul pirotechnia şi pulberăria era echivalent cu zero. De altfel nici nu-i de mirare: tabelul comandanţilor, cari s’au perindat in fruntea arsenalului, ne arată cd nici unul nu a stat mal mult de doi ani in acest post. Şi fireşte cd aşa a trebuit sd fie, căci aceste posteri, sunt pentru ministerul de război, un fel de ambuscamente in timp de pace, la fel cu celelalte 70 cari fixează tot atâţia generali, fdrd nici un rost, In Capitala ţârii. Şi astfel rutina şi tradiţia şi-au făcut colb. Dar chiar dacd ar fi venit in fruntea stabilimentelor militare comandanţi cu vederi largi şi dornici de a idee deva. ei n’ar putut înfdptel nimic, cdci nu aveau cultura necesară. Militarul învaţă cum sd ducă oştile In luptă, dar nu învaţă şl nici nu are de unde şti diversitatea Infinită de fabricaţii cari rezidă la baza producţiei armamentului, a muniţiilor şi a explosibilelor. Aceasta formează meseria inginerului şi a chimistului * * * Direcţiunea generală a muniţiilor s’a străduit să repare greşelile trecutului. S’a început mărirea fabricei de fulmicoton, de acid azotic, a pirotechniei, etc., s’au Început fabricaţii noi, ca acelea a trotilului benzenului, acid sulfuric, oţelului, etc., şi s’a trecut şi la oganizarea Industriei surticulare in vederea producţiei muniţiilor, şi reparărei armamentului. Opera ai nu a putut desăvârşită, căci după trei luni , la intrarea noastră de război, graţi pregătitei excelenţe ce am avut-o, trebuit să părăsim toate aceste îscruri pe trei sferturi terminate. Cu resturile de maşini trimese î Moldova, nu se mai poate spune c am avut in timpul războiului o activitate de producerea muniţiile sau armamentului, dar graţie concursului aliaţilor noştri am putut s fim din belşug aprovizionaţi şi astfel la Mărăşti, Oituz şi Mărăşeşti spunem o linie de foc înaintea inamicului, în loc de pumnii Încleştaţi d-lui general Mărdărescu. * * * Iată Istoria tristă a activităţi noastre pe terenul producţiei muniţiilor şi armamentului înainte şi timpul războiului trecut. Ce am învăţat? Nimic. Renntorşi victorioşi din Moldova am uitat trecutul. Ministerul de război s’a apucat să fabrice să pui conserve, să facă tăbăcărie, coopers five şi să refacă stabilimentele miltare pe vechile ruin. O mai mai lipsă de concepţie nici inamicii noştri nu ne pot dori. Am mers cu incapacitatea până la adunarea la ploc a materiilor explozibile, cu meniţia fabricată cu benzina, fânul , echipamentul şi fiindcă nu era destul am mai golit şi depozitul de muniţii de la Buzău pentru a-l transporta tot la Pirotechnie. Ce vor constata experţii nu ne interesează. Acte In regulă pentru u alibi dibaci se vor produce din toat părţile, dar a?» nu mai poate mergi Organizaţia producţiei şi conservărei muniţiilor şi armamentele nu trebue lăsată exclusiv pe mân militarilor. Trebue să se înfiinţez cât mai de grabă un consiliu al producţiei materialului de război din care să facă parte cel mai distins ingineri ai Aiirei alături de reprezentanţii armatei. Acest consiliu , baze de studii largi, va hotărâ organizarea producţiei muniţiilor şi ar mamentului, a păstrărei lui, şi va un organ permanent răspunzător d actele sale. Ing. C. CASASSOVICI PENTRU SEZONUL De RAI „ARGUS" LE 160 LOHAR