Argus, septembrie 1924 (Anul 15, nr. 3407-3432)

1924-09-01 / nr. 3407

unni Ro. XT 3407 ABONAMENTE: IN TARA I IN STREINATATE Un an 650 lei I Un an 1200 lei 6 luni 950 _ I 6 luni 700 a 9 luni 180 „ I 3 luni 400 . 2 lei in ţară. 4 tei in străinătate V Revista Transilvania V iw ^urtERTULUI Fondatori: S. Pauker şi H. P. Valentin INDUSTRIEI şi FINANŢEI Directa­: Grigore Gafencu Ima« 1 Sspientarie 1924 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusiv« a Societate» Generale de Publicitate Dfrectortl Carol Schulder şl S, Berge« A tote toll Unii UrafliWTqM 9 Triefen tf W BIROURILE : BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6­93 și 23­69 La răspântie Di trei ani, ţara urmăreşte ea interes sforţările guvernului de a ridica leul şi de a opri pe loc, prin compresiunea preţurilor, costul sie.­­li. Sa constată Insă cu îngrijorare că se petrece tocmai fenomenul contral: leul rămâne slab iar in­dicele de scumpete creşte. „Argus“ a urmărit de aproape această răsturnare desăvârşită a ■programului guvernamental, ară­tând din timp calea greşită pe care o urmăm, şi falonând această cale d­in rubrica lunară a „Nămeţilor dice". Dar pe lângă mărturia cifrelor publicate de noi, care în ultima lu­nă arată că preţurile interne cores­pund deprecierei leului şi ating pre­ţurile mondiale, avem şi mărturia preţioasă a unui membru marcant al guvernului: „▼laţa s'a scumpit şi se va scum­pi, trebue prin o producţie mărită, să ne ridicăm veniturile“ Iată ce declară d. ministru de industrie, la Întoarcerea sa din străinătate. Constatările acestea ce par noi pentru oficialitatea noastră, răs­toarnă Insă d Intri odată întreaga politică economică a guvernului, politică barată tocmai pe înfrânge, nu scumpete! şi urcarea succesivă a menetei noastre. Declaraţiunile d.lui Tancred Con­st­an­tinescu confirmă, aşa dar sub­­ formă mascată Insuccesul politi­cei economice pe care sa basoară actuala guvernară. 91 dacă d. mi­­nistru de industria va fi mai de­­parte consecvent cu cele afirmate deschide o prăpastie intre concep­ţiile d-sale şi concepţiile dirigultoa­­re ale guvernului La drept vorbind, d. Tancred Constantinescu prin declaraţiile făcute, se afirmă partizanul politi­cei de stabilizare monetară, recu­noscând că viaţa se va scumpi şi că la această scumpire — care nu Îşi găseşte limita decât ajungând la înălţimea depreciere­ monetare,— urmează in mod firesc ca populaţia să fie pusă In măsură să-şi câşti­ge veniturile respective. Astfel po­litica economică pe care ziarul .­Argus" a preconizat-o neîncetat Încă de acum trei ani, după ce a fost Îmbrăţişată de toate partidele politice din opoziţie, cftştigă teren­ul in rândurile membrilor marcanţi ai guvernului. Mărturisirea d-lui ministru de industrie şi comerţ, care are ingres­ta sarcină de a prezida opera de compresiune a preţurilor, este deo­sebit de preţioasă. Ea nu va avea însă un efect binefăcător, decât da­că d. ministru va lupta cu hotă­­râre pentru noile sale convingeri, care In mod Unso trabue să ne a­ducă la stabilizarea monetară la li­­bertatea comerţului şl la remune­rarea dreaptă a producţii şl muncii. A. Congresul Camerilor de Comerţ şi Industrie Dificultăţile primului congres din 1899. - Dezide­rate realizate.­­ Deziderate In curs de realizare La S, 9 şi 10 Septembrie se tiu­­ta Oradia Mare al doilea Congres al Camerilor­ de comerţ din Româ­nia Mare. Cu­ aceasta se reia vechiul obicei­­d­inainte de război de a se întruni şi fiecare an reprezentanţii aces­tor instituţii pentru a discuta şi a exprima deziderate în legătură cu problemele economice la ordinea zilei. Este bine că se reia acest o­­bicei cu atât mai mult cu cât pre­decesorii noştri a­­ avut mult de luptat până să înfrângă rezistenţa autorităţilor, cari la început nu ve­deau în­ asemenea reuniuni decât acţiuni îndreptate contra guver­nului. In­ 1891 Când Camera din Ploeşti a propus ţinerea celui dintâi Com­­­pres, care avea să se ocupe în pri­nţui rând de proectul tarifului va­­mal, guvernul nu a aprobat fine­ţea congresului, sub motiv că vrea să cunoască părerea fiecărei Ca­mere in parte. La 1 Septembrie 1892 Camera din Bucureşti cere din nou autoriza­rea, care iarăşi se refuză, întrucât ,,Ministerul de resort nu vedea cui, ochi buni tinerea unui Congres, mai ales că chestiunea convenţiei Comerciale cu Germania forma o­­biectul preocupării cercurilor co­merciale şi industriale". Anul următor, Camera din­­­aşi propune ca prin Regulamentul Că­mărilor de comerţ să se prevadă ţinerea obligatorie în fiecare an a unui congres, pentru ca să nu mai fie nevoe să se ceară autorizaţia guvernului; propunerea n’a fost adoptată însă. La 15 Noembrie 1896 Ploeştil re­vine şi cere stăruitor ca Congresul să aibă loc în fine după multe alte încercări. Comerile de comerţ din ţară reuşesc abia in Februarie 1899 să ţină primul lor Congres la Ploeşti. A trebuit deci o luptă neîntre­ruptă de 8 ani pentru ca să se poa­tă ajunge la ceea ce ni se pare a­­cum atât de natural. Priintre dezideratele realizate d­e a­tunci parţial sau total menţionăm: modificarea legii asupra falimen­telor, chestiune discutată în pri­mul congres de la 1899, desfiinţarea accizelor, înfiinţarea Camerelor ar­bitrare în 1904, deziderate expri­mate la congresul din Craiova dinn 1909, înfiinţarea Academiei Comer­ciale în 1913, trimiterea de vineri in străinătate şi înmulţirea şcoale­­lor de comerţ, apoi modificarea legii pentru încurajarea industriei naţionale în 1912, toate pe baza ei în spiritul dezideratelor expri­mate de congresul din Brăila de la 1903. Observăm că acest Congres a fost cel mai fericit, căci deşi cam târziu, după 10 ani, în orice caz aproape toate dezideratele s’au înfăptuit. Modificarea legii repeta­tului duminical în 1910 în parte pe baza moţiunei votată la Congresul din Bucureşti din 1906. Zicem în parte, pentru că încă de atunci însă­şi oamenile de co­merţ au cerut extinderea repara­­tului duminical şi la cârciumi, ceea ce s'a omis a sa pune în legea OMU Alte deziderate notăm: modifica­rea legii Comerţului ambulant în sensul dezideratelor exprimate la Congresul din Constanţa în 1908, unificarea calendarului făcută a­­bia anul acesta deziderat exprimat la acelaşi Congres, — legiferarea Corpului de experţi contabili in 1921 pe baza moţiunei votate în Congresul de la Tulcea din 1912, organizarea învăţământului Co­mercial practic pentru ucenicii şi funcţionarii din Comerţ, începutul fiind făcut de Camera din Bucu­reşti chiar în toamna anului, când s’a luat această hotărire la Congresul din Iaşi în 1913. Iată dar câteva chestiuni de im­portanţă deosebită, cari n'au ră­mas simple deziderate ci acum sunt realităţi, iar cele ce nu s’au înfăptuit încă, formează de ani­ de zile preocuparea factorilor răspun­zători. Şi unele se vor irealiza poa­te chiar în anul acesta, iar altele nu vor întârzia să fie aduse la în­deplinire cât de curând. Astfel modificarea legii Camerilor de co­merţ ş­i industrie chestiune discu­tată la congresele din 1903 şi 1913 este pe cale să se realizeze în se­siunea de toamnă tocmai pe baza dreptului egal şi general de vot şi pe baza reprezentărei proporţio­nale a diferitelor profesiuni, aşa cum s’a cerut în Ultimul congres ţinut la Iaşi, comercializarea docu­­rilor deziderat exprimat la congre­sul din Botoşani (1909) intră ase­menea în programul actualului guvern, iar organizarea pe baze comerciale a C. F. R. cerută la con­gresul din Constanţa în 1908 preo­cupă asemenea pe miniştrii de re­sort, înfiinţarea de zerite libere, propunere făcută la congresul din Galaţi în 1904 este asemenea la or­dinea zilei, dându-se asigurări că şi acest vechia deziderat se va real­iza­ organizarea comerţului, de cereale prin coreiare de tipuri, o­­boare, prin înfiinţarea de magazii de cereale şi îmbunătăţirea mijloa­celor de transport formează acum obiectul discuţiiunilor Unei comi­siuni speciale numite de guvern. Aruncând deci o privire asupra trecutului, Camerile de comerţ şi industrie pot fi mândre că aţi avut o vedere clară în toate problemele economice, cari privesc ţara noa­stră, propunând soluţiuni, cari, după ani de zile, s’au dovedit a fi atât de bine cugetate şi conforme cu interesele ţării; ele nu pot avea decât o singură părere de rău, că abia după ani de zile valoarea şi necesitatea acestor soluţiuni au fost recunoscute. Am ţinut cu ocazia acestui con­gres să recapitulăm o pagină din trecutul Camerilor de comerţ, pen­tru ca să se vadă că aceste con­grese nu sunt numai un bun prilej pentru plasarea unui discurs mi­nisterial, ci ocazii filnile cele mai ni­merite pentru guvernanţii noştri ca să cunoască mai de aproape ne­voile comerţului şi industriei, cari în­ acelaş timp sunt şi nevoile ţării. V. M. JOACHIM Membrii coresp. al Camerii de Fortes&dig Ploeşti Aplicarea reformei agrare de De­l. Ch­­olu Cultura pe terenurile expropiate şi măsuri pentru îmbuna­­tăţirea ei.­Date asupra exproprierilor, împroprietăririlor şi colonizărilor.­ Cooperaţia agricolă Plata pământului expropiat Am văzut în­ numerile trecute care e starea reformei agrare, în ce priveşte lucrările de expropriere, de împroprietărire, de colonizare, de plata pământului şi de măsură­toarea cadastrală. Rămâne acum să ne oprim şi asupra culturei ce s’a fftCut pe terenurile expropriate şi amintind însă şi măsurile ce s’au luat în decursul vreme! pentru îmbunătăţirea acestei culturi. In ce priveşte Cultura care a Urmat pe terenul expropriat, răz­­boiul şi mai ales ocupaţia inamică au pricinuit — în­deosebi pentru anul 1919 şi pentru 1920 — o per­­turbaţie, care a scăzut şi întinde­rea Cultivată şi Calitatea produ­selor. Faţă cu această stare de lucruri, reforma agrară a fost un bun mij­­oc pentru ridicarea agriculturii, întrucât ea a adus pretutindeni li­niştea necesară şi a pus la contri­buţie întreg inventarul ţărănesc şi toată tragerea de înîmâ a ţărâni­­mei, fapt care se dovedeşte şi prin aceia că — în măsura în care apli­carea reformei agrare se desăvâr­şeşte — întinderea cultivată şi câtimea produselor şi calitatea lor, a­ sporit şi s’a îmbunătăţit, faţă de starea din 1919 şi 1920. Totuşi, pentru că numai prin a­­ceastă fericită schimbare cultura ărănească nu­ corespunde cu Cerin­­ţele ţării şi ale vremii, statul a în­des să ia şi unele măsuri ajută­toare, cu scop de a spori şi îmbu­nătăţi pro­ducţ­iunea agricolă. Astfel, pe de o parte Statul a re­zervat din terenul expropriat şi da regulă acolo unde existau şi clă­­diri potrivite — porţiuni de teren, pe care a înjghebat îndată după expropriere noul ferme model, sau pepiniere, pentru producere de pomi şi vite, Iar in Basarabia, s’au prelat punctele agronomice. Astăzi aceste ferme şi pepiniere sunt pe cale de a fi deplin organizate. In vederea scopului pentru care au fost prelate, şi ele au şi Început să dea pe alocurea seminţe mai bune, o prăsilă mai aleasă de vite şi pomii şi vitele trebuitoare săteni­lor. COOPERATIVELE AGRI­COLE In acelaş timp, Casa Centrală a împroprietăririi, prin Centrala Ob­ştiilor, Săteşti, a luat — îndată după exproprere — măsuri de pro­­pa­gndă, pentru întovărăşirea să­tenilor în cooperative agricole, cu ajutorul cărora pe de o parte să se facă aprovizionarea sătenilor cu seminţe, maşini, unelte şi felurite mărfuri şi să se asigure desfacerea produselor agricole ţărăneşti, iar pe de altă parte să se poată în­râuri mai eu folos şi mai direct asupra culturii ţărăneşti. S’au con­stituit şi funcţionează decii astăzi în vechiul Regat 136 cooperative agricole, CU 29.332 membri, având Un Capital subscris de 28.711.323 lei şi n­ Ml Capital vărsat de 9.836X 195 lei. In Basarabia s’au constituit iarăși după statutele tip — 537 coope­rative agricole, având 28.131 mem­bri, CU Un capital subscris de lei 9.720.683 și un capital vărsat de 2.003.970 lei. Din numărul acestor cooperative o parte din ele — și a­­num­e 151 cooperative agricole — se găsesc federalizate, având lao­laltă Un capital social subscris de 837360 lei Şi Un Capital social văr­sat de lei 531.586. In ce priveşte Ardealul, acţiunea Centralei Obştiilor constă în trans­formarea vechilor cooperative în cooperative după tipul­ celor din vechiul regat şi — în acelaş timp — se depune toată stăruinţa, pen­tru constituirea de no­uă cooperati­ve agricole după statutul tip, ca astfel să se facă unificarea depli­nă a întregii mişcări cooperatiste agricole. Funcţionează astfel nu­mai­­ cooperative agricole după statutele tip ale Casei Centrele, a­­vând 486 membri, cu un ca­pital so­cial vărsat de 22,50 lei. În Bucovina, Centrala Obştiilor a început abea acum acţiunea, ţin­tind, la constituirea cooperativelor pentru creşterea vitelor şi pentru exploatarea de păduri. Până la 1 August 1924, funcţionau în Buco­vina 5 cooperative agricole, pe baza statutui­e tip al Casei Centrale şi având 466 membri, cu un capital social subscris de lei 66.600 şi un capital social vărsat de lei 6660. EXPOZIŢIILE AGRICOLE La această acţiune — şi deosebit de faptul că s’a pus la îndemâna comunelor 100300.000 lei, pentru procurarea tatlelor de prăsită — se mai adaogă şi organizarea ex­poziţiilor agricole judeţene, cari a­­nul trecut au înlesnit succesul ex­poziţiei de la Iaşi şi care vor func­ţiona şi pe viitor, ca astfel pe deo­parte să se înlesnească ţinerea u­­nei expoziţii generale şi pe de altă parte să slujească mereu ca mijloc de control, pentru acţiunea în­treprinsă de Stat şi ca stimulent pentru producătorii agricoli. * * * Cifrele de până aci sunt lă­muritoare­­Din Înfăţişarea lor se vede că până la 1 August 1924, In ce priveşte exproprie­rea — deosebit de cele 73.163 ha. mp. aflate încă in curs de Judecată in Ardeal — s’au expropriat definitiv, în între­gul Regat, 5.713.598 ha. 0800 mp., iar In ce priveşte. Împro­prietărirea s’au împroprietă­rit — pană la aceiaşi dată — 1.026.335 îndreptăţiţi, pe o în­­tindere totală de 2911.764 ha- 3900 mp., s’au dat pentru islazuri comunale şi ca pă­duri și felurite rezerve de in­teres local sau general: 1.896.582 ha. 5800 mp. și mai rămâne prin urmare o întin­dere de 898.977 ha. 3000 mp., a cărei repartizare definitivă se află încă la curs. Totodată, cifrele mai arată că — In legătură cu coloniza­rea —­ statul are deocamdată un total de 12.000 ha. teren în Jud.: Ialomiţa, Constanţa, Il­fov, Brăila, Satu Mare, Bihor, Arad şi Timiş Torontal- din care a şi dat 7000 ha. pentru aşezarea in Dobrogea a 1009 îndreptăţiţi din jud.: Argeş, Olt, Romanali, Vâlcea, Gorj, Bacău, Dâmboviţa, Muscel şi Ilfov, 3200 jug. şi pentru aşe­zarea a 200 de Moţi In jud. Satu Mare, punând la dispo­ziţia coloniştilor şi un credit de 50.000­ 000 lei, pentru aşe­zarea şi ajutorarea lor. PLATA PĂMÂNTULUI EXPROPRIAT Pe de altă parte — în ce priveşte plata pământului ex­propriat — cifrele arată, pen­­­tru 4149 moşii din întregul Regat — cu o întindere to­tală expropriată de 2.221.931 ha. 7883 mp. şi cu o valoare totală, după preţul de expro­priere de 5.140.986.724 lei 92 bani, — statul a achitat, până la 1 August 1924, un to­tal lei 4.126.389.711 bani 39 și a plătit ca avansuri asupra cupoanelor lei 133.550.197 bani 75, iar ca dobânzi la restul de 20 la sută din preţul de ex­propriere 63.469.723 lei 69 bani. Paralel cu această lucrare s-au stabilit debitele pentru 563.920 lotari, care stăpânesc laolaltă 1.741.021 ha. 9433 mp. în valoare totală de 2 mili­oane 222.264.253 lei 58 bani și dintre cari o parte achita­seră — pentru plata integrală și ca acont asupra loturilor lor 895.454.625 lei 09 bani, lucrările de măsură­toare CADASTRALA In ce privește lucrările de măsu­rătoare cadastrală — s’ami măsurat până la 1 August 1924 — în tot Regatul 3.814.675 ha. 9647 m. p. din care 2.135363 ha. 5362 m­ p. înfăţi­şează terenuri parcelate pe plan, iar 369.328 ha. 1858 m. p. dirt această întindere înfăţişează Suprafaţa a cărei parcelare S'a aplicat în chip definitiv pe teren şi s’a dat tri stă­pânirea sătenilor. CULTURA PE TERENURILE EXPROPRIATE In sf&rşit, tn ce priveşte cultura pa terenurile expropriate şi măsu­rile pentru îmbunătăţirea Culturii lor se vede că deosebit de alte măsuri bune — s’a ajuns să avem in întregul Regat, p&nă la data care sluţeşte de pjmet de nlecare in această dare de saamă, 981 coope­­rative agricole, cu 58 415 membri, cu 33.574408 lei capital social sub­scris și cu 11.888.225 lei canital so­­cial vărsat. * * * Toate acestea alcătuiesc de bună seamă tia însemnat pas înainte. Onvres-ul aerieni din iarna treen­­nu a pu­s însă la îndemâna stăpâ­niri n­oui masuri, menite să ajute înaintarea plugăriei noastre. Din aceste măsuri sunt destule care n’au fost încă aduse la înde­plinire până azi. Potrivit promisi­unilor făcute prin cei ce aţi înfăţi­şat guvernul la desbaterile congre­sului diin­ iarna trecută însă, e nă­dejde ca stăpânirea să se îngri­jească tot mai mult de aducerea la îndeplinire a măsurilor întârziate, ca astfel să dea o bună îndrumare plugăriei noastre. 4 Situaţia Politică CRIZA DE NUMERAR e boala sillei, boala epocei. Am urmărit ra­vagiile ei în finanţe, Unde a reu­şit să ridice dobânda la înălţimi nemai­pomenite, în industrie unde este pe cale să sece izvorul produc­ţiei, in vemert Unde a golit de cli­enţi, prăvăliile mici şi mari. Nu s'a insistat însă decât prea puţin asupra manifestaţiilor crun­tei boli la sate. In ţinuturile unde seceta a distrus in parte sau in în­tregime roadele muncii anului tre­cut, ţăranii au fost nevoiţi din lipsă de bani şi de­ credit, pentru a-şi cumpăra seminţe şi nutreţ pentru uite să vândă mai întâi tot ce aveau în case şi hambare apoi întreaga gospodărie, CU pământ cu tot. In Covetrlui şi în Brăila, în Buzău, şi Bărăgan, ţăranii îşi des­făceau pe preţul de nimic puţina recoltă ce le rămase, pentru a-şi putea îngriji de vite. In Basarabia ţăranii vând şi acu­mi, toate scoar­ţele din casă. In Constanţa îşi vând vitele şi pământul, a cărui preţ, chiar in împrejurimile ora ■şuMi, scade de la o zi la alta.­­ • Această jale ce se întinde din Nistru până în Ialomiţa şi în Du­năre, e­ înfăţişarea cea mai puţin cunoscută, nu însă cea mai puţin periculoasă a crizei de numerar. GERMANIA nu a făcut împăciuitor. Ea, care a semnat fă­ră şovăire, pacea nemiloasă dela Versailles, a refuzat să ratifice o­­pera de concordie şi de conciliaţie dela Londra! Ceeace s’a obţinut, bătând din picior, nu s’a putut obţine, în­tin­zând mâna. Reichstagul nu a întrunit majo­ritatea de două treimi, necesară pentru a vota noua lege a căilor, ferate, cerută de proecţia Dawes, şi în consecinţă, a fost dizolvat. Rezistenţa partidelor de dreapta este ciudată. Ea zădărniceşte o o­peră de poete, fără a­­ putea into- CUi prin o putere de război. Ea pre­lungeşte astfel haosul în Germania şi neliniştea în lume. Aliaţii, şi în special Franţa vor trage din această atitudine ostilă argumente noi pentru înmulţirea măsurilor de siguranţă. Şi aceasta, din păcate, chiar dacă poporul german va judeca pe na­ţionaliştii săi aşa Cu­m­ merită, tri­miţând în Reichstag, oameni hotă­râţi să primească fără şovăiri şi cu­­lună Credinţă, pacea Ce li se oferă. Noile alegeri vor avea loc in Cursul lunii Septembrie. OG. întrevederea de la lin- Miana LIUBLIANA, 29. (Rador). D. Duca, ministrul de externe al Ro­mâniei însoţit de şeful său de cabi­net a sos­it aseară la orele 23.30. gestul D. Duca a fost primit în gară de d-nii Marincovici, ministru­ de ex­terne. Emandi, ministrul României la Belgrad, Ciolac Antici, ministrul iugoslav la București, de marele jupan al Liublianiei și de autorită­țile locale. D. Duca a descins la ref. Anul de absolvire. Rangul ac­te fixată pentru astăzi. FACIHI PE ISTORIE FIHARCIARA ^ Corn s’a reparat de M- Ioanon­escu Consolidarea In lire sterline a adus până azi sta­­b­lui pagube de miliarde Până acum am văzut, cum am ajuns la situaţia dezastroasă, ca ţara să fie îndatorată cu zeci de miliarde de lei de pe urma cumpă­­rărei unor mărfuri de consumaţie, de utilitate adesea contestabilă. După ce am constatat clar, ce am perdut prin comiterea răului e in­teresant să stabilim şi ce am per­dut prin remedierea lui. Căci într’adevăr, repararea în­săşi a greşelei iniţiale s’a făcut cu preţul unor noi greşeli, mai puţin grave ca cele dintâi, dar totuşi des­tul de costisitoare. Consolidarea s’a făcut, după cum se ştie, prin preschimbarea vechi­lor bonuri de tezaur emise în mo­nede diverse, în titluri pe termen lung, liberate toate la lire sterline. Mai mult decât atât, la transfor­marea în lire, s’au avantajat deţină­torii de bonuri supraestimând res­pectivele monede străine prin ra­port cu cursul lor real faţă cu lira sterlină din­ momentul consoli­­dărei. Aceste diferenţe erau însă rela­tiv mici şi pot fi considerate ca un avantaj acordat intenţionat ca să constitue o atracţie a conversiunei. Din nenorocire, însă, consolida­rea în fire, a arătat mai târziu că diferentele nu se opresc aici. In adevăr, consolidându-se fran­­foseseră preschimbate toate diver­sele monede, au urmat după opera­ţia preschimbărei să se urce in ra­port cu aceste monede. Dacă nouile titluri consolidate ar fi fost libe­rate în aceleași monede Ca și Cele vechi — cum era firesc—astăzi noi nu­ am fi perdut nimic prin Urca­Rezultă prin acest tablou că dacă bonurile rămâneau neconsolidate ele ar­­ valorat azi 14.425.000 lire Ster­linge, pe când după consolidare va­lorează 16.732.000 lire Sterlinge adi­că cu 2.327.000 lire sterline mai mult... Dar la această pierdere trebue să mai adăugăm pierderea suferită la consolidarea celei de a doua tranșe ș­i coroane Cehoslovace (vezi pag. 10 a raportului din 1923). Această tranșă de 215.000.000 co­roane cehe a fost consolidată la cursul de 80 coroane pentr® o liră, pe când Cursul actual este de 143 coroane pentru o liră. Azi această tranşă ar fi valorat numai 1.500.000 lire sterline în joc de 2.639.000 lire sterline aşa că se pierde o diferenţă de 1.137.000 lire sterline. Fără dar a mai socoti pierderile din consolidarea mărcilor, despre care am vorbit pierderile de până azi se ridică la 2.327.000X1.137.000, 8.464.000 lire sterline. Aşa dar prin simplul fapt ăl Con­­solidărei în lire sterline, datoria noastră s’a încărcat până astăzi cu trei miliarde şi jumătate de lei — şi se va putea încărca şi mai mult, dacă lira sterlină va continu­a să se urce prin raport cu monedele în care erau liberate vechile bonuri de tezauir înainte de consolidare. Mai mult decât atât, chiar o ur­care a leului oricât de rapidă şi de mare, nu va putea remedia sensi­­bil această situaţie şi statul tot în­ pierdere va rămâne. In adevăr dacă leul s’ar urca la dublul valorei actuale, cursul lirei rămânând constant faţă cu mone­dele diverse ale vechilor bonuri, expresia în lei a datoriei noi lu li­re sterline s’ar reduce la jumătate, dar în acelaş timp şi expresia în lei a vechilor datorii în monede di­verse s’ar reduce tot la jumătate... aşa că pierderea exprimată în aur sau în lire sterline ar rămâne a­­ceiaşi. Numai scoborârea lirei sterline — care pare cu totul exclusă—prin raport cu aceste monede diverse ar putea aduce o ameliorare oarecare a situaţiei. • • * Şi totuşi în timp ce prin consoli­darea in lire sterline Statul pierde până azi pesta trei miliarde şi ju­rea lirei sterline faţă cu ele. Aşa cum sunt, însă, consolidate în lire noi ajungem azi să plătim toate a­­ceste vechi datorii mult mai scumte decât era valoarea lor. In adevră, consolidându-se fran­cii francezi în raportul de 50 franci pentru o liră sterlină (în loc de 88 cât sunt astăzi), și lira fiind stabi­lizată azi în jurul cursului de 1000 lei, fiecare franc francez consoli­dat îl plătim astăzi de 20 de lei în loc să-l plătim cu 12 lai cât valo­rează. Tot aşa consolidarea francilor belgieni la raportul de 53 franci pentru o liră sterlină (în IOC de 91 cât sunt azi) face să plătim azi fiecare franc belgian CU 19 lei şi loc de 11 lai cât valorează. In acelaş mod şi după aceiaşi me­todă, am ajuns să plătim cu 10 lei coroana cehă în loc de 7 lei, cu 11.40 lei Ura italiană în loc de 10 lei,­­10 39 lei pesetos spaniol în loc de 30 lei. Nu mai vorbim de mărcile ger­mane a căror consolidare a dus la recunoașterea unei datorii de 214 mii 793 lire sterline adică de 214 milioane de lei,de care poate ne-am fi putut dispensa cu­ totul prin de­precierea mărcei! (Nu putem însă­ să afirmăm nimic pozitiv în aceas­tă privință). Dacă voim acum să însumăm­ pierderile suferite prin această sa-, praevaluare a valutelor străine, aî­­cătflim tabloul de mai jos a bon«-u rilor consolidate în lire sterline ta­blou rezultat prin complectarea sse­­lui dela pag. 10 a raportului pe 1924. mătate de lei, d. ministre de finan­țe scrie în raportul sâe din 1924 : „Prin faptul conversiunei diferi-« „telor monede în care erau emise „bonurile de tezaur, în lire sterli­­­ne adică în una din monetele cele­i mai forte azi, menţinând valoarea „nominală a datoriei noastre faţă „de creditori am redus prin conso­­­lidare la aproape jumătate acces­­„tă datorie flotantă“ şi mai de­parte : „Rezultă deci o economie de 392 „milioane 632.132 lei aur, prin con­solidare“. Iată dlar cum d. ministru de fi­nanţe îşi face iluzia că s’au econo­misit aproape 16 miliarde lei ac­­tuali, pe când în realitate s’au pier­dut până acum prin metoda de con­solidare adoptată peste trei miliari­de şi jumătate! Iluzia d-sale provine din faptul că compară datoria în fire după con­solidare cu valoarea tuturor dato­riilor în bonuri de tezaur calculată în ipoteza că toate monedele res­pective ar fi atins puritatea auru­­­lui (a lirei sterline)! Ce sens practic poate însă avea o comparaţie între realitate şi un caz pur imaginar . Căci cine poate în mod­ serios să-şi facă un merit din faptul că nu a recunoscut azi francul francez, lira italiană sau coroana cehoslovacă, la paritatea lor aur ? Şi cine poate considera drept economii diferenţele pe care nu le-a plătit faţă de această pari­tate aur ? D-sa compară datoria noastră ac­tuală consolidată cu o datorie ima­ginară, (pe care nu am avut-o nici­odată şi nu puteam să o avem vreo­dată) şi se felicită pentru câştig. Noi comparăm datoria actuală cu datoria reală pe care am fi păs­­trat-o dacă consolidarea nu se fă­cea sau dacă se făcea în monedele originare şi găsim că suntem în­ pagubă. Oricine are simţul realităţilor poate judeca şi decide. 4•. PEKTRU­SSZSSigi de »ARGUS** LEI 60 L3)H

Next