Argus, octombrie 1924 (Anul 15, nr. 3433-3459)
1924-10-02 / nr. 3433. szám
Angl XV No. 34» 08* VC * # .f ^:,.Url;v - Vw.-ABONAMENTE: IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 V» IMIM I» ------- --- M 3 lei în țară. 6 lei în străinătate ORGAN ZILNIC al il si FINANȚE! Fondatori: S. Pauker şi N. F. Valentin Director: Grigore Gafencu BIROURILE: bucuREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 693 și 2369 loi 2 Octombrie 182« PUBLICITATEA« Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder si S. Berge» ffc Engem Carsda IftsB feragbeorgterail I Tefsfen II/H Cu prilejul mişcării funcţionarilor după iluzii înşelătoare şi dibuiri, Mult au ţinut aproape trei ani, revenim la sentimentul realităţii. Nu ne putem Închipui refacerea noastră economică şi nu putem întreprinde nici o acţiune in acest scop, înainte de a fi făcut o politică serioasă de stabilizare. Pilda refacerii Austriei este mai elocventă decât orice argumentare : numai prin stabilizarea coroanei, viaţa economică a republice! a fost pusă in stare de echilibru. Din acel moment activitatea productivă s’a putut relua, fără pagube pentru cei cari muncesc şi produc, şi cu siguranţa absolut necesară calculelor de cost ale producătorilor. Căci instabilitatea monetară răpeşte minimum de siguranţă necesar producţiunii, descurajează munca şi spiritul de Întreprindere şi nu stimulează, in schimb, decât speculaţiunea. Singurul domeniu uitcte mai este Îngăduită speranţa câştigului, nu vremuri de instabilitate monetară, este acela al speculaţiunii asupra variaţiunilor de curs... Adevăruri elementare, al căror ecou s'a făcut zilele trecute un om politic prin declaraţiunile sale la o întrunire publică. Adevăruri elementare de valoarea cărora pare convins, în sfârşit, şi de ministru de finanţe, după cum rezultă din ultimul d-sale interview... De altfel, călătoria guvernatorului Băncii Naţionale, în străinătate, urmăreşte tocmai realizarea unui împrumut pentru stabilizare. Situaţia Mi-aduc aminte de vremea, nu prea îndepărtată, — sunt vreo 20 ani de atunci, — când la Epoca scriau, regulat, Hâjdeu, Caragiale, Coşbuc, C. Irădulescu-Motru, Şt O. Iosif, G. Rametti, când presa politică era condusă ori scrisă de Ticu Maiorescu, Nicu Filipescu, Take Ionescu, Barbu Delavrancea, Gh. Panu, Ion Lahovari, Al. Vlahu, C. Dimitrescu-Iaşi, Aug. Laurian, Nicu Xenopol şi Ştefan Mihăileanu. „ Din punct de vedere al desvoltărei tehnice, ziarele de atunci fiu erau, desigur, la înălţimea celor de acum. Dar scrisul şi gândirea românească erau în mâini bune. Răspânditoare de idei şi de virtuţi cetăţeneşti, ziarele din acel timp îndeplineau, cu devotament şi desinteresare, misiunea lor etică şi culturală. Pe scriitorii dispăruţi nu îi putem reînvia. Dar nici de elementele noui, dintre cari unele de o reală valoare, nu se ocupă nimeni, deşi ele s’ar putea uşor grupa, după cum o dovedeşte sforţarea ,în domeniul economic, a ziarului Argus. Mai toate cotidrafele se mulţumesc astăzi, numai cu îmbunătăţiri de ordin tehnic, iar pentru a dobândi cât mai mulţi cititori nu recurg şi la o pană iscusită ori la organizarea unui serviciu intern şi extern de. Marele discurs rostit de d. Mac-]donald la Derby era aşteptat cu încordare de cercurile politice britanice. ■ In această cuvântare, premierul englez trebuia să anunţe dacă da sau ba, va lega soarta ministerului său de acea a tratatului anglo-rus, împotriva căruia au luat poziţie şi liberalii şi conservatorii.P . D. Macdonald trebuia deasemenea să precizeze prin ce măsuri înţelege să combată consecinţele dăunătoare ale planului Dawes, menit să restabilească puterea economică a Germaniei in dăuna situaţiei economice engleze Iin sfârşit , primul ministru trebuia să declare dacă va pune flota engleză — pe care opinia publică o consideră absolut indispensabilă pentru paza exclusivă a siguranţei imperiului — înserviciul Ligei Naţiunilor. Cum se vede, de lămuririle oficiale, aşteptate la Derby, depinde soarta guvernului şi data noilor alegeri generale. Discursul a fost rostit. Din păcate traducerea românească a telegramei oficiale Leafield este lipsită de orice şir şi înţeles. Trebue să aşteptăm ziarele străine ca să ne putem afee o părere asupra hotărârilor luate de guvernul laburist. Din telegrama ministerului de externe se despinde doar atât : 1. Macdonald a, făcu rezerve exprese, in ce priveşte proectul de arbitraj şi de sancţiuni internaţionale, întocmit la Geneva. 2. Guvernul labuist cucideră Cu aceste elemente despre politica noastră financiară, trebue să amintim că primul pas spre îndreptare va trebui să fie aşezarea budgetului pe cifre reale. Salariaţilor de stat şi pensionarilor trebue să li se acorde imediat sporul cuvenit pentru Împlinirea preţurilor reale. In ultima întrunire ţinută de funcţionari, împreună cu pensionarii, s’a accentuat de toţi vorbitorii datoria statului de a plăti salarii şi pensiuni în raport cu indicele de scumpete. Căci politica de compresiune a preţurilor, care a ruinat producţiunea ţării şi a aşezat pe tamelii de nisip economia naţională, a avut şi faţă de slujbaşii şi pensionarii statului o metodă corespunzătoare, care a dezorganizat serviciile publice şi a dezvoltat bacşişul sau frauda în proporţii înspăimântătoare. Manifestaţia din urmă a slujbaşilor publici, la care au participat atâţia directori de servicii, merită întreaga atenţiune a guvernului. Este absolut necesar să se facă de urgenţă ceva şi pentru ridicarea moralului salariaţilor de stat. Stabilizarea monetară redând vieţii economice posibilităţile fireşti şi normale de dezvoltare, prin renunţarea la compresiunea preţurilor, va trebui să redea şi întregului mecanism al serviciilor publice forţa reală de funcţionare prin slujbaşi plătiţi după preţul real al muncei. A* Politică INTERNA informaţii, cât mai complect, ci la... premii. Eu dau o, sufragerie. Eu dam o sufragerie şi o canapea. Atunci, eu dăm, o, sufragerie, o canapea şi o toaletă!... Este, fireşte, mai comod să dai cititorului speranţa unui câştig de loterie decât ceva efectiv: o ştire precisă, dobândită cu mutită osteneală, o bună îndrumare, printr’un articol scris cu vlagă şi credinţă.: Şi este tot atât de comod să atragi o clientelă, diri te miri cine, care adună cupoane, decât să formezi cititori în sufletul cărora să strecori o convingere sau un crez, plămădite cu sângele tău. Dar trăim, se vede, în vremi când nu trebue să alergăm, după himere. Trăim intri o vreme când se cere ca totul să fie ieftin, după cum ieftină şi nerăsplătită este truda noastră a ziarştilor, ca şi a tuturor salariaţilor. În contra acestei stări de lucruri ne ridicăm cu toată puterea, mai ales în ce priveşte presa. Strigătul nostru se adresează către toţi, dar mai cu osebire către ziariştii mai vechi ori mai curând intraţi în beaslă, cărora le spunem din adâncul inimei: — Pentru Dumnezeu, nu canapele şi bideuri în loc de redactori şi idei. T. P. EXTERNA că acordul anglo-rus, menit „să aducă pace şi bogăţie (?) face parte esenţială, în politica partidului laburist”. Această declaraţie categorică, deşi temperată prin explicaţia că „împrumutul rus se va limita la suma pe care Camera Comunelor o va fixa şi va trebui să fie garantat prin securităţi stabilite tot de Camera Comunelor” dovedește că guvernul laburist primește lupta pe chestia tratatului anglo-rus. In cazul acesta, e probabil că vom avea în Anglia, alegeri generale, înainte de Anul nou. G. G. Laptele din Marocul spaniol LONDRA, 29 — (Rador). Din Madrid se angată că flota spaniolă se concentrează la Algesirag pentru a începe o acţiune în golful Alkahomas pe ţărmul căruia se află cartierul general al lui Abdul Kerim. Totodată vor începe ofensiva şi trupele de uscat precum şi aeroplanele. *** LONDRA, 29. — (Rador). — Din Madrid se anunţă că corespondenţa ziarelor „Stadion” şi „Prensa” au fost arestaţi fiind învinuiţi că aui răspândit ştiri false despre călătoria d-lui Primo de Rivera în Maroc.. De ci nu exportăm petrol m n ______ de S?îaie r Cauzele crizei. - Politica petroliferă de stat - Cazul Rusiei.— Ce facem noi Taxele de export îa petrol sunt în realitate o „primă" dată concurentei străine Avem o industrie de petrii înfloritoare din punctul de vedere al producţiei. Am atins producţia dinaintea răzooiului şi spre probabil că am fi ajuns la funest rezultat mai repede însă fără unele măsuri stângace ale autorităţei. CAUZELE CRIZEI Totuşi industria noastră de petrol străbate astăzi o Criză din Cele mai grave provenită din două cauze. Una, internaţională independentă de voinţa noastră, vremelnici deci. Cealaltă derivând din politica de stat în chestia petrolului, permanentă, răufăcătoare, Ucigătoare. Întreprinderile de petrol întâmpină greutăţi mari la export din pricina scăderei preţurilor pe piaţa mondială, scădere care este ea însăşi o Urmre asupra producţiei americane. Consumul în Statele Unite nu a scăzut, cum se crede în 1924, dimpotrivă pentru primul semestru e în WCare faţă de 1923. N‘a sporit însă îndestul faţă de creşterea producţiei. Un asemenea desechilibru s’a mai întâmplat, am putea spune Că e periodic în industria de petrol. Revenirea la normal se operează repede. Faţă CU creşterea Ce s’a putut observa la consum în Ultimele trei luni, nu e temetar de a se afirma că până la sfârşitul anului, echilibrul se va restabi şi preţurile se vor întări. Versiunea (f), Complotul lui Standard şi Royal Dutch! în Contra României, e o copilărie. D. Tahered Constantinescu a desminţit-o arătând că producţia ţărei noastre faţă de Cea mondială— Una sau două la sută — e prea infimă pentru a motiva represalii de asemenea Calibru. Prin puterea lor financiară, aceste trusturi gigantice ar putea eventual să ne facă rău şi nu prin politica preţurilor. POLITICA PETROLIFERA DE STAT Altfel estă cazul cu politica de stat in chestia netronului, urmată In ultimii ani de cârmuitorii noştri, politică de o miopie de necrezut, întrucât face abstracţie de fapte patente, notorii, accesibile ori cui are ochi să vadă. CAZUL RUSIEI Rusia bolşevistă face sforţări mari, de patru ani încoace pentru ridica industria ei de petrol. E departe încă de a fi atins nivelul antebelic, dar a făcut în această direcţie progrese evidente. Extracţia din Baku, Grosny şi Emba a fost în 1921 de 226 milioane puduri (a 16 kgr.). In 1922 de 237 milioane puduri, (a 16 kgr.) In 1923 de 312 milioane puduri (a 16 kgr.) Iar pentru 1924, se prevede cu siguranţă că producţia va atinge 400 milioane puduri, faţă de 700 milioane în 1901 — cifră maximă ce a fost vreodată înregistrată în Rusia. Transformtă în tone, vedem că producţia rusească este astăzi de peste 6 milioane tolme pe an, mai bine ca de trei ori producţia romănească. Care este politica de petrol a statului bolşevic? Cei din Moscova au observat, precum a observat’, de altminteri toată lumea care are ochi să vadă că mai toate statele din Europa centrală şiorientală în special a Cele vecine cu România, sunt foarte doritoare să pună în funcţie rafineriile de care dispun, o dorinţă Care n’a putut fi îndeplinită tiimp îndelungat dincauza lipsei ţiţeiui. România exportă numai produse rafinate şi cu dreptcuvânt, nu dă drum materiei prime, ţiţeiului. Stăpânii bolşevici din Moscova nu s’au încurcat în astfel de teorii sau doctrine economice, au nevo© de bani şi pentru a forţa exportul trimit, fără taxe de export, ţiţei din belşug, în Ungaria, în Cehoslovacia,în Austria, în Germania, în scurt către cei mai buni foşti clienţi ai României. Toate aceste ţări fabrică acum, din ţiţei rusesc benzină, lampant, motorină, uleiuri etc. ■ • ■ CE FACEM NOI Dar Uni, Româim, Ce facem! In timp net aproape în fiecare zi, iarikitri purte cu ţiţei ri£f îftSSă Duţnărea alimentând toate porturile noi am menţinut neschimbate taxele de export enorme, fără a ne sinchisi de ceea ce se petrece în jurul nostru. De pildă, admii Opt luni ţiţeUd Cota 38.000 lei vagonul, iar, taxa la ion derivat oarecare era de 10.000 lei vagonul; astăzi când ţiţeiul face 30.000 lei vagonul, taxa la export tot 10.000 lei a rămas! O asemenea politică ,care închide ochii şi refuză să vadă realitatea, nu poate avea alt rezultat decât să distrugă industria română a petrolului şi dacă va persista, îi putem prooroci Că va reuşi foarte curând. Nu ne trece prin gând să recomandam, la rândul nostru Urmarea pildei bolşevice CU exportul titlului. Dar, nici nU e nevoe de o asemenea măsură extremă pentru Ca să recăpătăm puterea noastră de conCUrenţă. Trebue pur şi simplu abrogate taxele de export şi redată petrolului libertatea Comercială fără de care nici o întreprindere economicâ, nici o industrie ISU pst prospera. A spus'O foarte bine, zilele acestea, d. Przanowsky, fost ministru de industrie şi de Comerţ al Poloniei, Unul trimis al Argusului. „Am îrerffinţat la taxele de export şi la comprimarea artificială a preturilor fiind că ne-am convins că fiscalitatea neide economia naţională şit că prin Comprimarea preţurilor produsele, în realitate se scumpesc. Statul e dator să-şi echilibreze budgetul din alte venituri şi nu din taxe de export care influenţează în mod dezastruos astupra producţiei“. A suferit îndestul Polonia până ce a fost pătrunsă de adevărurile de mai sus. Nu vedem nevoia să trecem şi noi prin acelaş purgatoriu. Taxe enorme la export; pe ur, mă taxe de import în tara importatoare; între timip transporturile s‘aiî scumpit în tară cu 50 la sută; materiile necesare la fabricarea derivatelor, acele materii ce se găsesc în tară s‘au scumpit la rândul lor. Toate acestea adunate la Un loc scumpesc întriatât produsul românesc încât e pe cale să-şi piardă toate debuşeurile. UNDE NE DUC TAXELE DE EXPORT Taxele de export în genere, şi mai ales la petrol, sunt în realitate o primă dată concurenţei străine. Mai au efectul că depreciază produsele în interior. Să ne explicăm. Atunci când un produs industrial oare care e ocrotit printr’o taxă vamală la import, fabricantul român profită de această taxă pentru a urca preţul articolului său la piaţa internă. Acesta e câştigul său cel mai sigur. Dimpotrivă, când un produs e încărcat cu mii de lei vagonul la export cumpărătorul din interior apasă asupra preţului pentru că vrea el să profite de diferenţa taxei de export. Rezultatul e că valoarea întregei cantităţi de produse destinată consumului intern se depreciază, — ceea ce se produce actualmente — şi că industriaşul fabricant e lovit de doua ori: pe de o parte a pierdut puterea de concurenţă in afară şi nu mai poate exporta, pe de altă parte, preţul în piaţa Internă scade în proporţia taxei de export. Superb rezultat. Dacă totuşi guvernul, pentru motive fiscale pe care le socoteşte peremptorii, nu s'ar putea decide la o suprimare complectă a taxelor de export la petrol, atunci ar trebui, cel puţin, să introducă la export, o taxare ad-valorem, pentru ca să nu mai asistăm la absurditatea percepeiei acelei taxe asupra unui articol care a pierdut sută la sută din preţ în timp de câteva luni. O hotărâre promptă se impune: nu mai e timp pentru tergiversări, amânări și anchete cari nu mai sfârşesc. VIATOR Vidraia turiduiluiliii Se vorbeşte de comercializare care va procura fiscului resurse importante... mai târziu. De la început trebuie observat că proectul cu „colaborarea capitalului românesc” e greşit pentru simplul motiv că nu există azi Capital românesc. Să trecem însă peste această consideraţiune şi să presupunem că avem destui bani naţionali cari, în tovărăşie CU bani internaţionali, ar transforma în întreprinderi rentabile unele servicii de ale Statului la care acesta e azi în pagubă. Este uşor, de dovedit că chiar fundamentul comercializării — 60 la, sută capital indigen şi 10 la sistă capital străin, este 0 socoteală efemerâ întru cât din primul moment ne expunem să perdem întreg folosul Ce-l scontăm dela venirea battului internaţional. E acelaş lucru Ca şi Cum s’ar aduna mere cu prune. Cum se poate pune la Un toc im capital Care la Paris sau la Londra Costă cel mult 8 la sută dobânda Cu Un altul Care trebuie soCotît de Un minimum de 25,30 la suită? Aceasta va să zică să înhami împreună racul va ştiuca. Capitalul străin poate la rigoare, renunţa mai mulţi ani la beneficiari în vederea Uliui câştig ulterior mai însemnat şi mai sigur. Pe când Capitalul românesc are nevoie de dividend chiar din primul an, el niu poate aştepta. Atunci cine va avea de plătit diferenţa de beneficii Ce trebuesc asigurate societăţii comercializate ce se va Constitui? O va plăti consumatorul român, iar acţionarul străin, deşi numai CU 1B la sută Capitalacţiuni, va avea partea leului din câştig. Exemplul următor va dovedi CU prisosinţă justeţea observaţiunilor de mai sus. Am vorbit cu aln prilej anterior de Societatea Făgărişi, o fabrică de dinamită construită pe baza principiului de colaborare, arătat mai sus (10 la sută Capital străin). Societatea Făgăraşi vinde azi un kilogram de dinamită — să se noteze uri produs de care are absolută neV(4p 0Av.s.trom pe&iisă minieră— lei pe CU 150 lei kilogramul plUs 30 taxa de monopol, total lei 180, când preţul unui kilogram de dinamită la graniţă este numai de 85 lei. Societatea clădită pe principiul colaborării, 60 şi 40 la sută, vinde aşadar dinamita fabricată în ţară cu 80 la sută mai scump la cea fabricată în străinătate, aceasta numai pentru a remunera şi amortiza Capitalul românesc învestit în ea. Să admitem un moment că principiul Colaborărei în sensul, arătat nu ar fi fost aplicat şi că Societatea Nobel, bine cunostintă în lume că se pricepe la fabricarea dinamitei şi că de bani nu, duce lipsă, ar fi construit ea singură fabrica. Pentru a obţine permisiunea dela guvern . Cert că ea ar fi acceptat orice prescripţii de relativă la Control şi s’ar fi obligat totdeodată să nu vândă dinamită praf scump de Cât e preţul mondial Consumatorul român ar fi plătit azi dinamita cu 85 maximum 100 lei kilogramul şi nu cu 180 cât plăteşte azi. Va să zică, pentru a garanta un dividend acelui Capital românesc care a găsit de cuviinţă să se plaseze în fabricarea dinamitei, se împiedecă desvoltarea industriei miniere dini țară. Şi pentru asigurarea principiului Comercializărei conform evangheliei cunoscute, se sacrifică cărbune eftin, lumina şi forţa electrică eftină, fer, şi oţel eftin, etc. Asemenea greşeli se răzbuna insă la un moment dat. Ele vor lovi tocmai în acei Cari îşi învChipuiesc că procedează bine astăzi. Poate că din această Cauză Capitaliştii străini ezită să particpe. Căci ştiu că legile economice nu pot fi înfrânte. CRIZA Memoriul „Uniune! Generale a Industriaşilor Români“ adresat ministrului de Finanțe Criza de numerar.—Apărarea producţiunei.-Tarifele de transport.--Creditul Sâmbătă după amiază a avut loc în palatul Camerei de Comerţ ultima şedinţă a comitetului de direcţie al Uniuinei Generale a Industraşlor Români însărcinat cu redactarea memoriului care a fost înmânat orimuni d-lui Vintilă Brătianu ministrul de finanţe. Dăm mai jos textul acestui memoriu. Uniunea Generale a industriaşilor Români Comitetul Uniunei Generale a Industriaşilor din România întrunit în şedinţă plenară în ziua de 25 col., luând cunoştinţă de propunerea făcută, de către una din organizaţiile ei in provinciile alipite de a lua în desbatere înaintea oricărei alte chestiuni, chestia crizei de numerar şi a crizei de credite provocată de lipsa de numerar, a luat în discuţiune această importantă şi urgentă chestiune şi a ajuns la următoarele constatări şii concluziuni pe care cu tot respectul le aducem la cunoştinţa d-voastră, cu adăogirea că o rezolvire urgentă se impune, fără de care orice ajutor s’ar găsi necesar mai târziu nu ar maii fi de nici un folos. CRIZA MONETARA E O CRIZA DE PRODUCTIONS După părerea noastră, Domnule Ministru, toată chestiunea crizei monetare se traduce intrio criză de producţiune, iar o criză de productiune în împrejurările actuale echivalează cu distrugerea organismului nostru economic pentru că pe deoparte reducerea producţiunei Ssmniedică ertenirea traiului, iar pe d® altă parte prin suprimarea lucrului micşorează capacitatea de consumaţiune care este un al doilea component al crizei în mijlocul căreia ne zbatem cu toţii de atâta vreme. Ştim că această criză este mai mult sau mai puţin generală în lumea întreagă, însă bineînţeles ea se manifestă în diverse ţări în mod diferit după felul organizaţiunei economice şi după însăşi putinţa fiecărui stat, de a remedia în total sau în parte manifestările ei apararea producţiunei In special în ce priveşte industria, toate statele se preocupă să apere producţiunea şi pentru aceasta, pentru a favoriza putinţa de concurenţă a produselor lor cu produsele similare străine, ele caută să forţeze scăderea preţurilor la tot ce poate să influenţeze asupra preţului de cost al produselor industriale. Aşa de exxmplu Germania în ultimele două săptămâni redus tarifele de transport pe căile ferate, tarifele la P°şlă, telegraf şi telefon, impozitul pe cifra de afaceri, anumite impozite directe precum şi în special s’a redus preţul combustibilului pentru industrie şi prin aceste reduceri s’a micşorat în mod simţitor costul de producţiune al tuturor produselor, industriale. Cehoslovacia acum in urmă a suprimat impozitul pe cifra de afaceri şi impozitul pe lux pentru toate producţiile industriale destinate exportului’. Dar ceia ce mai ales aceste duă mari state industriale concurente nouă au făcut pentru a asigura industriaşilor lor respectiivi putinţa de concurenţă pe vechile pieţe consumatoare a fost acordarea de credit eftin şi de lungă durată la industraşi, cari la rândul lor,pot oferi produsele lor pe termene lungi şi cu scadenţe de plată foarte favorabile pentru clientela pe care cu uşurinţă în asemenea condiţiunii pot să o capete. TARIFELE DE TRANSPORT In ţara noastră suntem Domnule ministru, din nenorocire, de câtva timp la antipodul unei asemenea politici. Pe de o parte C. F. R. urcă tarifele de transport în așa mod încât fiecare urcare raportându-se la urcarea precedentă constituie ca un fel de dobândă compusă, care împiedică orice calcul de rendement măcar cât de aproximativ. Nu numai că nu ni s’a admis cererea de a se desfiinţa suprataxa de 50 la sută pentru produsele expertate, dar această taxă fiind şi ea cuprinsă în urcările la care ne referim mai sus, rezultă că produsele industriei noastre destinate exportului sunt supuse la majorări de taxe enorme ceea ce este in contra celor mai elementare principii de economie politică, dar insuficienţa mijloacelor de transport este o altă cauză de neputinţă de consurinţă cu străinătatea pe însăşi pieţele noastre interne de consumaţie unde produsele industriilor străine ajung în vagoane străine pe când mărfurile noastre stau in gări luni întregi fără a putea fi încărcata din cauza lipsei de vagoane indigene. , Industriaşii noştri nu pot să vândă produsele lor pe bani gata din cauza lipsei de numerar; nu pot vinde pe credit din cauză că portofoliul lor nu poate fi nicăierea scumptat. Rezultă deci o stare de fapt în contra căreia întreaga noastră Industrie ridică protestarea sa, căci influenţa acestei stări de lucruri nu numai că compromite prezenta, dar distruge întreaga bază pe care ar trebui să se clădească edificiul economiei noastre viitoare. "Ai Soluţii pentru îmbunătăţirea situaţiei Vă rugăm deci Domnule Ministru, ca ţinând seama de cele de mai sus să binevoiţi a dispune ca următoarele măsuri să fie luate de urgenţă: SUPRIMAREA SUPRATAXEI DE EXPORT ŞI A IMPOZITELOR PE LUX 1. In ce priveşte mijloacele ile ifiti.iport: a) suprimarea suprataxei de 50 la sută care este una din cel© mai recente piedici puse în calea industriei noastre deja atât de mult încercată prin grelele lovituri ce a avut să îndure de câtva timp; b) intensificarea producţiei prin punerea la dispoziţie industriaşilor, la cerere, a vagoanelor destinate transportului combustibilului, materiilor prime şi produselor fabricate. 2. in ce priveşte impozitele, suprimarea impozitelor pe cifra de afaceri şi a impozitelor pe lux cel puţin pentru produsele destinate exportului, precum şi suprimarea enormelor şi nelegalelor impozite comunale, cari întrec uneori cu mult Impozitele Statului şi cari apasă greu asupra producţiunei industriaie. REMEDIEREA CRIZEI DE CREDIT 3) In ce priveşte creditul, Uniunea Generală a Industriaşilor din România găseşte că cel mai bun mijloc pentru remedierea crizei actuale, este lărgirea creditelor acordate industriei. Această lărgire se poate face pe două căi: a) fie printr’o scumpare mai largă şi directă a portofoliului industriaşilor de către Banca Naţională; b) fie printr’o lărgire a cadrului de activitate a Societăţei Naţionale de Credit Industrial, care prin emitere de obligaţiuni şi depunere la Banca Naţională să poată să procure fondurile necesare pentru sporirea creditelor acordate Industriei, aşa cum statutele ei îi permit şi pentru satisfacerea imediată a cererilor industriaşilor. E singurul mijloc de a înlătura cel puţin în parte efectele crizei actuale şi de a putea cu modul acesta avea timpul de răgaz necesar pentru studierea unui ansamblu de măsuri destinate să preîntâmpine eventualele crize care s'ar putea produce sau cel puţin să le micşoreze intensitatea. .Orice întârziere Domnule Ministru ar constitui un pericol estrem de grav pentru industria noastră şi de aceia cu multă insistenţă vă rugăm să puneţi toată bunăvoinţa în examinarea celor cuprinse în acest memoriu“. mmsmmf. Revoluia din Brazilia LONDRA, 29.— (Rador). Din Buenos-Aires se anunţă , că în’ statul brasilian Parana a izbutonit din nou revoluţia şi că acest statt s’a declarat indeepandent.1 ■ •o CU începere de azi ARON 9 r sevinde cu prețul de 1E 3 E,15i