Argus, noiembrie 1924 (Anul 15, nr. 3460-3484)

1924-11-02 / nr. 3460

M Inul XV No. 3460 ABONAMENTE: IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 ,, 3 lei In tară. 6 Iei în străinătate BIROURILE: bucu R E ș TI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6\93 si 23\69 ~ .,*-?**»* Oftor- ^ ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S« Pauker $1 H. F. Valentin 6 PAGINI INDUSTRIEI si FINANTE! Director: Grîgore Gafencu Duminica 2 Noembrie 1924 PUBLICITATEA*. % Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder al 8. Berge* tk. lipsit tirada Ifssfi Katptargtaid) I Trista B U ­atoria oamenilor polei Dosare peste dosare, iau zilnic drumul parchetului. Se cere să se facă dreptate. Se cere pedep­sirea vinovaţilor, a tuturor vi­novaţilor. Nu este, oare, zadarnică ur­mărirea acestor iraud® numai pe calea justiţiei? E cert că nici ne­gustorii, nici funcţionarii, nici societate noastră nu sunt un aşa hal, încât să nu se vadă, în fraudele comise, decât numai re­zultatul unor instincte rele. Frau­dele ce ies la iveală au drept pricină formidabila luptă pentru existenţă care, de la războiu în­coace, se desfăşoară la condiţii de nemaipomenită brutalitate. Vexatoriile măsuri de restricţi­­une au înăsprit această luptă, silind lumea să recurgă la tot felul de maşinaţiuni pentru a ocoli piedicile ce se ridicau în cale. Când s’au pus preţuri maxi­male a înflorit specula, Gând s’a decretat contingent­a­rea cereale­lor falsificarea certificatelor, da­te de primari, a luat proporţii fantastice. Când a fost prohibit importul covoarelor a început contrabanda. Când a fost oprit exportul vitelor a înflorit trece­rea lor clandestină peste graniţă. Când a fost limitat exportul de oameni,­­ paşaportul este, desi­gur, un atentat la libertatea in­dividuală, — s’a desvoltat o nouă industrie, aceea a paşapoar­telor. Fraudele vor fi veşnic la or­dinea zilei, cât timp vor dăinui restricţiile de tot felul, mizeria funcţionarilor, toate actualele grele condiţii de viaţă, fiindcă a­­devăr grăeşte cronicarul când spune că „nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi”. Bărbatul politic, conducător de oameni, nu este un moralist, care să se închidă în regalele eticei. Nu este nici magistratul, care a­­pu­că textele rigide ale legilor. Dacă justiţia are menirea să pe­depsească pe vinovaţi, omul po­litic are îndatorirea să suprime cauzala demoralizării şi ale con­­rupţiei. Numai aşa vor dispare tristele fenomene de astăzi numai aşa va reînvia vremea lin curgătoare de odinioară, când, netulburaţi de viziunea atâtor fapte urâte, pu­team vorbi, senini,, de farmecul plăsărilor și al florilor. A. Pentru ca să ocolim cuvântul de „criză“, am voit sa întrebuinţăm cuvântul de jenei al ministrului de finanţe şi fără a voi­­să facem vre­un joc de cuvinte, — care nu-şi are de altfel loc în expunerea grelei si­­tuaţiuni în care se află industria noastră—am fost nevoiţi să scrim în fruntea articolului, cuvântul ca­re să amintească dezastrul Germa­niei de acu­m o sută şi mai bine de ani, pe vremea lui Napoleon cel Mare. Factorii răspunzători ai produc­­ţiunei noastre trebue să dea toată atenţiunea pentru ca­ împrejură­rile de azi să nu pregătească un dezastru al industriei noastre încă neconsolidată. Care e actuala situaţiune? Un tablou sugestiv al crizei ce bântue în industrie poate fi arătat în următoarele scurte enunţări: ziua de opt ore, — cinci zile de lu­cru pe săptămână în loc de şase,— concedieri de lucrători, — micşo­rarea producţiunei şi ceea ce e mai grav : stocarea în magazii a pro­duselor obţinute cu atâtea sacri­ficii. Pentru atenuarea unei asemenea siti­aţiuni dar mai ales pentru pre­venirea vre­unui dezastru, e natu­ral,—şi nu se insistă în presă încă destul asupra acestui punct — ca factorul psihologic şi moral al în­treprinzătorului să joace un rol precumpănitor,­oricare ar fi con­cursul pe care l-ar cere şi obţine de la Stat. In această ordine al domeniului moral trebue să amintim în întâiul rând că munca­ fără păstrare nu preţueşte mult. Azi se cheltueşte prea mult şi pretutindenea. Moravurile sociale dinainte de război trebuesc rein­troduse : nu se poate vorbi de eco­nomia generală a ţării dacă fie­care din noi, fiecare industriaş nu-şi însuşeşte, nu voeşte să reîn­vie principiul economiei. Odată acesta împlinit, — şi Sta­tul la rândul său va trebui să-şi dea tributul. Industriaşii nu-i cer de altfel decât să facă, să împli­nească ce au făcut ţările care ne înconjoară. Nu suntem singurii cari avem o situaţiune aşa de grea. Ţări vecine cu noi au trecut, acum doi ani, prin asemenea împrejurări. Ele, în afară de măsurile generale, pe cari nici locul, nici timpul nu ne îngădue să le expunem aci, — au întrebuinţat şi două mijloace eficace pentru vremurile de azi pe cari ţara noastră are dreptul să le ceară guvernului. Ungaria, în urma perderei teri­toriilor sale, şi-a apărat cu o rară îndârjire industria ei desfăcută de celelalte trupuri. Cu toate că era o ţară învinsă, nu s’a sfiit să-şi stabilească un tarif vamal aproa­pe prohibitiv. Cehoslovacia de asemenea, du­pă ce şi-a îngrădit piaţa eî de des­facere interioară cu o protecţiu­­ne vamală suficientă, a ştiut prin­­o politică comercială dibace să invadeze cu produsele sale Orien­tul şi piaţa noastră. Dar această ţară a făcut mai mult. Ea a voit­­ isbutit acum doi ani, să previe consecinţele crizei valutare ““ , de J. ARAPU poltică activă de construcţiuni de lucrări mari publice, reînvio­rând cu orice sacrificiu munca care lânc­ezia. Iată, dar, exemple concrete de chipul cum se apără alte ţări. Oare nouă ne poate fi îngăduit o pasivitate a organelor noastre de Stat? Ameliorarea situaţ­iunei să vie numai dela industriaşii în SIS! Am erede şi aceasta dacă alte surse de bogăţii ale ţărei noastre ar putea ameliora ba­lanţa noastră economică. Dar, din nefericire, pentru alţi ani încă, agricultural azi încăpută pe mâinile unei ţără­­nimi neiniţiată la condiţiunile prielnice de mărire a producţiu­nei, nu va putea da prisoase de bogăţii şi industria, în mod fi­resc, va trebui să­ tindă­­să ia în economia generală a ţării un rol de cre­ator de avuţii. Acest rol poate fi mai lesne lămurit dacă luăm im exemplu. Maşinele şi metalele lucrate importate în ţa­­ră în 1923 reprezintă 24 la sută din importul nostru total de 20 miliarde lei adică aproape 4 mi­liarde. Ori, industria noastră me­talurgică poate azi, în condiţiu­nile grele în care se află, să satis­facă 70 la sută din nevoile con­sumaţiunei ţărei. Aceste cifre ne arată încă drumul care mai tre­bue parcurs pentru ca şi această ■însemnată industrie să poată să amelioreze şi mai mult balanţa noastră economică. Alte ţări, cu o pregătire tech­nică şi o viaţă industrială mai veche, îşi apără balanţa avuţiilor lor cu o politică hotărât protec­ţionistă. La noi nu putem spune acelaşi lucru. Tariful nostru va­mal e absolut insuficient pentru unele industrii. Şi nu putem da o mai strălucită justificare a a­rătărei de mai sus decât dacă a­­mintim ultimele declaraţiuni ataşaţilor comerciali streini. Ei au recunoscut că la noi unele in­dustrii cu puteri de protecţiune suficientă pentru consumul inte­rior, n’au putut obţine decât mă­riri tarifare destul de modeste. Când comerţul străin judecă în acest chip lipsa de proteguire a intereselor noastre vitale, avem datoria să dăm semnalul de alar­mă şi să prevenim opinia publi­că asupra dezastrului ce se pre­găteşte industriei noastre. Am arătat că un al doilea mij­loc pentru a atenua criza de pro­­ducţiune industrială ar fi deschi­­derea unor perspective de lucrări mari ale Statului, încheierea cu excedent© a compturilor finanţe­lor publice pe anul trecut şi acest an, ne îngădue să credem că în fine politica de comprimare pen­tru lucrările de Stat şi ale C. F R. a încetat. Şi dacă totuşi învio­rarea vieţei industriale nu poate să se întrezărească decât pentru 1925, cel puţin azi industriaşul să-şi vază silinţele sale de rezis­tenţă împotriva crizei care-i apa­să, ajutate, susţinute de o voinţă de un program pe care-l aşteaptă de la guvern. I. ARAPU =0*0=380---— ' Mișcarea sindicală ---10:I.C de Grigore L. Trancu-Iași fost ministru al munci Roadele aplicărei legei sindicatelor după o statistică întocmită de ministerul muncei începeam expunerea de motive la terte a sindicatelor profesionale votată în 1921 cu următoarea fra­­ă: ..Când vă prezentam în sesiu­nea trecută legea pentru reglemen­tarea conflictelor colective de mun­că, recunoșteam necesitatea întoc­­mirei unui cod general al muncii precum și a organizare­­asociațiu­­nilor profesionale. Proectul de față reprezintă primul pas către în­făptuirer, angajamentelor luate” şi sfârşeam acea expunere spunând: Reglementând astfel exerciţiul dreptului de liberă asociere profe­­sională, intenţionăm să dăm la timp mişcărei asociative de la noi o altă îndrumare, care nu va mai putea naşte dezamăgirea de ast­­ăzi”. Dacă urmărind datele statistice­onstatăm că înainte de aplicaţiu­­nea legei conflictelor colective de muncă se pierdeau aproape 2 mili­oane de zile de lucru pe an, care acum se câştigă şi de economia ţărei şi de bugetul muncitorilor, roadele legei sindicatelor sunt tot aşa de bogate şi folositoare pentru ţară. „Mişcarea sindicală în anul 1923” publicată zilele acestea de Ministerul Muncii şi extrasă din Buletinul Muncii, pe care l-am în­fiinţat de la începutul Ministerului, ne dă cele mai recente date asupra organizărilor muncitoreşti. E de notat că în ultimul timp dezvolta­rea acestei mişcări a fost mult stin­gherită prin legea asupra persoa­nelor morale, votată de actualul parlament şi prin care lege se iau multe din uşurinţele constituirei sindicatelor, aşa după cum am pre­văzut în legea dela 1921. Sunt două feluri de organizaţi­­uni profesionale: Uniunile cari s’au ridicat la 11 uniuni patronale şi 17 muncitoreşti cu un număr de 14373 patroni ,­ 59743 lucrători afiliaţi şi Sindicatele autonome neafiliate la uniuni­ cari sunt în număr de 94 patronale cu 9385 membri, 93 sindicate muncitoreşti cu 18463 membri şi 23­ mixte cu 3802 membri. S’au mai constituit în 1923 încă 11 sindicate cu 761 membri urm­ând persoane din di­verse profesiuni libere constituind unele, organizatione pur intelectua­le (ziarişti), altele reclamând o pregătire tehnică specială (den­tişti). In total peste 106.000 (una sută şase­­mii) de patroni şi lucrători sunt organizaţi mai ales în indu­strie şi comerţ, conform legei dela 1921. De la 1922 la 1923 a fost un spor de 12.201 persoane sindicali­zate. In f­runtea provinciilor din punc­tul de vedere al gradului de or­ganizare este Transilvania cu nu­mărul cel mai mare de asociaţii profesionale şi elemente organiza­te. BUGETELE SINDICATELOR Din punctul de vedere al bugetelor, organizaţiile patronale au avut la ve­nituri circa 7 milioane şi cele muncito­reşti circa 20 milioane, iar la cheltueli cele patronale 6 milioane jum., iar cele muncitoreşti circa 17 milioane juri. OPERE ECONOMICE, SOCIALE ŞI CULTURALE Să cercetăm acum rolul pe care sindicatele l-au avut din punctul de vedere economic şi cultural. Or­ganizaţiile profesionale întreţin ur­mătoarele instituţii: 36 cu caracter economic precum: cooperative de producţie, consum societăţi de ajutor reciproc, asigu­rare, procurare de locuinţe, împru­mut, etc. 76 cu caracter social (oficii par­ticulare de plasare, etc.). 115 instituţii cu caracter educa­tiv şi cultural (şcoli profesion de adulţi, case de cetire, biblio- organizări de cursuri, grupări rare, etc.). Total 227 de instituţii econom culturale şi sociale. Din acestea 39 aparţin iniţiativei exclusiv particulare şi 179 celei muncitoreşti, plus 5 organizaţiilor mixte şi 4 liber profesionişti. Pentru apărarea intereselor pro­fesionale, cât şi în vederea operei de cultură şi educaţie profesiona­lă, organizaţiile profesionale, pa­tronate şi muncitoreşti au scos în 1923 un număr de 40 publicaţii din care 31 periodice. Patronii edi­tează 12, iar lucrătorii 28. APLANAREA CONFLICTELOR DE MUNCA Publicaliunea mai sus citată a Ministerului Muncii încheie stu­diul asupra mişcărei sindicale exa­minând rolul sindicatelor în apla­narea conflictelor de muncă. Ele dau deplină importanţă însărci­nării ce li se încredinţează şi inter­venţia lor nu poate fi decât folosi­toare pentru aplanarea conflicte­lor, întru­cât împăcarea este mai uşoară unde intră elementele orga­nizate. „Din 348 conflicte şi care organizaţiile profesionale au fost direct şi indirect interesate, spune ministerul, intervenţia reprezen­tanţilor organizaţiilor patronale s-a produs în 35 cazuri, iar în 310 cazuri au intervenit reprezentanţii asociaţiilor muncitoreşti. Tratative­le angajate cu aceste organizaţiuni s’au terminat în 108 cazuri prin încheerea unor convenţii colective, iar în 240 cazuri prin menţinerea „situaţiilei în curs sau în foarte rare cazuri prin eşuarea tratative­lor”. PIEDICILE PUSE Dacă aceste­ organizaţiuni nu i s’ar fi pus diferita piedici şi prin legi şi prin dispoziţiuni administrative, sindicatele noastre ar fi ajuns departe garantând astfel printr’o sănătoasă organizare profesională, buna starea materială şi Înălţarea culturală a muncitorime! noastre. SINDICATE RURALE îmi pare rău că nu s’a înţeles rostul sindicatelor rurale. în lista sindicatelor a­­găsim decât 8 sindicate unul de pescari cu 810 n sindicat-­­muncitoresc cu 66 membri şi 3 mixte cu 490 membri. Prin împărţirea pămân­tului la ţărani, rostul sindicatelor rurale este important şi era menit să înlesnească intensificarea pro­ducţiei şi putinţa de desfacere a produselor. Trebuia bună voinţă din partea celor ce aplicau legea. Noi n’am putut s’o aplicăm decât cele câteva luni dela început. Şi la facerea legilor, dar mai ales la a­­plicarea lor trebuie ca întâi cei cari sunt chemaţi să le aplice să fie convinşi de nevoia lor şi de avan­­tagiile ce se obţin prin cinstită a­­plicare. Situaţia­ politică* O*H!E£L .Se vorbeşte, iarăşi, de un acord ce s‘ar trata intre unele grupări ale opoziţiei De astă dată s'ar pu­ne la cale stabilirea unei înţelegeri între partidul naţional şi cel naţi­onalist al poporului pentru răstur­narea guvernului. Tara priveşte cu simpatie orice regrupare a opoziţiei, fiindcă ea ştie, din experienţa atâtor state, că mulţimea fracţiunilor şi a facţiuni­lor politice împiedică orice îndru­mare sănătoasă a vieţei publice. Acolo unde această viaţă este ro­bustă, fiinţează ori sistemul celor două partide, ca în Anglia, — unde ivirea celui de al treilea partid a creat o vremelnică stare mormo­ld — ori sistemul coaliţiilor parla­mentare, ca în Franţa, de pildă. Până la introducerea sufragiului universal noi am practicat sistemul englez. După răsboi, au apărut mai multe partide, fiecare cu do­rinţa, însă, de a­ domina întreaga situaţie, adică să joace rolul parti­delor din sistemul englez. Aceasta din pricină că la noi guvernele cre­ază parlamentele şi, prin urmare, este exclus sistemul francez al colaborărei parlamentare. Dar par­tidele noastre în loc de a se uni pen­tru a da un guvern unitar şi tare, căruia ţara să-i dea apoi un parla­ment,­ ele au început să se fărâmi­ţeze, în credinţa că fiecare ar putea ajunge la guvern şi ar putea să-şi creeze corpul legiuitor. Totuşi, situaţia de azi arată că această socoteală a fost greşită. Nu-i de ajuns să ai o olamizaţie numită partid, pentru a putea veni şi la guvern şi, întrucât mai nici unul din par­tidele opoziţiei, în forma lor actu­ală, nu are un drept mai mult în succesiunea guvernului liberal, în­­trucît sistemul coaliţiilor este ex­clus, pare evident că acel partid se va impune cu mai multă tărie la guvernul de mâine, care va pu­tea să-şi asimileze şi alte organiza­ţii şi cât mai multe. Iată de ce revine mereu chestia fuziunei ori­ colaborărei între gra­vările analitiei şi iată de ce opinia publică, privind ca simpatie aceste sforţări, nu aşteaptă decât să se treacă de la vorbe la fapte. T. P. EXTESIVA Primele Ştiri c­e sosesc de la ale­gerile din Anglia, anunţă succese ale partidului conservator. Faţă de 170 aleşi conservatori, laburiştii nu au decât 70 aleşi şi liberalii 20. Triumf conservator, regresiune laburistă, eclipsă, aproape totală, liberală. Partizanii d-lui Baldwin sunt Pe cale să cucerească, — afară dacă evenimente neaşteptate şi puţin probabile, vor schimba proporţia ce se desprinde din primele rezul­tate — o majoritate mai puternică decât le trebue pentru a fi cu desă­vârşire stăpânii situaţiei. Faimosul „tru­mahi parlamentar“ adică pre­zenţa în parlament a trei partide, din care nici unul nu e mai mare decât celelalte două împreună, nu va mai dăinui. Anglia va avea din nou o majoritate guvernamentală compactă şi omogenă. Această si­tuaţie va fi în deosebi fatală par­tidului liberal, care jertfindu-se în ultimele alegeri, pe altarul cauzei I burgheze, va fi contribuit la succe­sul unei guvernări, al cărei control îl va scăpa cu desăvârșire. Și acea­sta va grăbi probabil lichidarea partidului liberal, al cărui stat ma­jor strălucit, fără trupe, va trece în rândurile conservatoare, unde trupele sunt numeroase dar frun­taşii, puţini la număr, nn ziua de azi. Dar să lăsăm pe mâine comenta­rea unor evenimente, care numai atunci vor pe deplin cunoscute. In aşteptarea ultimelor rezultate, se cuvine să ne reamintim, atmos­fera în care au început şi au de­curs alegerile. Vor fi ,,alegeri mur­dare“ (dirty elections) a spus un ministru laburist, d. Sidney Webb. Şi aşa au fost. Nici­odată în An­glia, vatimele nu au fost mai a­­prinse.^animozităţile mai exaltate. Scenele de brutalitate s'au ţinut lanţ — nu bine înţeles în sensul oriental al brutalităţilor adminis­trative, ci în sensul unor acte de violenţe, de la alegător la alegător, ai căror principali instigatori se­ pa­re că ar fi avut, tot o provenienţă orientală. Alături de laburişti mi­şunau comuniştii, elemente revolu­­ţionare, în mare parte străini, cum observă mai toate ziarele engleze. Se pare că în învălmăşeala luptei electorale, laburiştii au perdut co­manda operaţiunilor, în favoarea acestor elemente de dezordine, care împingeau la absurd progra­mul laburist şi aţâţau la lupta de clasă. Pentru a reacționa împotri­va turburătorilor, Macdonald s'a hotărât să dea la iveală scrisoarea lui Zinowiej și să protest­e împo­triva ei. Dar a fost prea tîrziu. Scri­soarea Si protestul s'au întors im­potriva lui. Privită în lumina acestor fapte, victoria conservatoare, dacă se va confirma, capătă o însemnătate şi mai mare, atât pentru Anglia cât şi pentru lumea întreagă. G. G. pe 164.o. Krahul B8nc®i Adri­atite din Triest ROMA, 30. — „Gi­ornate d’Italia“ anunţă din Triest că ancheta asu­pra falimentului Băncei Adriatice ia proporţii tot mai mari. Pare că s’au produs şi delapidări de depo­zite şi acţiuni, pentru cari directorii şi membrii consiliului de adminis­traţie vor fi traşi la răspundere. Adunarea creditorilor a anunţat că va lua măsurile cele mai riguroase contra direcţiei băncii. -----08=0­0=300---­ Un ser contra scarb­iei BERLIN, 30. — „Berliner Lokal­anzeiger“ anunţă că profesorul Ca­­ronia, directorul clinicei de copii de la Universitatea din Roma, şi co­laboratorul său profesorul Cristina, au reuşit să cultive microbii boa­lei din sângele bolnavilor de scarla­­tină şi să obţie din ei un ser care a fost injectat copiilor pentru a~i imuniza contra scarlatinei. 4000 de copii de diferite vârste, au fost tra­taţi cu acest ser şi numai în şeapte cazuri nu s’a înregistrat vreun suc. cea­ Brutarii cer sporirea preţului sau micşorarea plinei Mile lor demersuri.­­ Răspunsul d-lui ar. Costi­­nescu."&n Gheta dela moara Comercială.­­­Stocurile de grâu Brutarii au venit ori din nou la primărie, unde au stăruit să li se sporească preţul plinei. Cu această ocazie au fost primiţi de d. dr. Costinescu, căruia i-au în­mânat un memoriu. Brutarii cer sporirea preţului jimblei de un kilogram dela 10 lei la 12 lei, iar a pâinei negre dela 7 lei la 8.50. Dacă, spun ei, guvernul nu le îngădue sporurile de preţ cerute să le îngădue ca la preţurile ac­tuale să reducă greutatea pâinei cu 200 grame, adică să fabrice o pâine de 800 grame. * * * D. dr. Costinescu le-a răspuns că nu le poate îngădui nici una din cererile formulate fără con­simţământul guvernului. Le-a făgăduit însă, să vadă pe primul ministru căruia să-i co­munice dorinţele lor. D. dr. Cos­tinescu le-a mai declarat că în urma cercetărilor făcute de d-sa, a putut constata că prețul făinei s’a scumpit. D. dr. Costinescu, a rugat p© brutali ca mâine să vie din nou pentru a le comunica răspunsu­rile primului ministru. * * * Primăria, primind mai multe plângeri — în care se arată că conducătorii Moarei Comercial a vând în provincie cota de făină de pâine neagră, în loc s’o dea brutarilor din Capitală, d. dr. Costinescu a delegat pe d. P. Ni­­culescu-Rietz să facă o anchetă la numita moară, pentru a con­­trola întrucât sunt adevărate plângerile primite. * * Eri, în morile din Capitală e­­rau următoarele stocuri de grâu și făină. Grâu 357 vagoane. Făină de Iu* 218 vagoane. Făină de jimblă 52 vagoane. Făină de pâine neagră 33 vagoane și făină de secară 2 vag­oane. Iipotea d-lui Peter J. de Viator Politica financiară în Statele­ Unitic Ministrul Statelor Unite la Bu­cureşti, d. Peter Jav se întoarce la postul să­u după ce a dat la Was­hington lămuririle cerute asupra diferendul «HrifTrrire la le­gea mine![ort Revenirea d-lui Jav la Bucurel o dovadă că neîn­ţelegerea a fost aplanată, fie prin declaraţiile făcute de guvernul ro­mân referitoare la interpretarea legei, fie la o modificare eventuală a ei, precum reese dintr’o depeşă din Washington a lui Financial News. Aplanarea diferendului este în orice caz un fapt îmbucurător. Ro­mânia are interes să trăiască în condiţiuni de prietenie cu marea republică transoceanică a cătrei propăşire economică este, în mo­mentul actual, admirată de lumea întreagă. După o şovăire destul de prelungită în cursul căreia politica americană înclină spre izolare şi indiferenţă faţă de Europa, adop­tarea planului Dawes pare a fi convins pe Americani că o refacere mai repede a vechiului continent nu este imposibilă dacă va fi sus­ţinută prin capitalurile necesare, înalta finanţa americană înclină acum să creadă că cu aurul ce za­ce improductiv în pivniţele bănci­lor americane şi care,după expre­siunea energică a unei mari reviste britanice, servă azi atât cât felul vechi s-ar putea stabiliza schimbul ţărilor europene. La Chicago a avut loc zilele a­­cestea congresul Asociaţiei banche­rilor americani. Primul punct al moţiunei adop­tate a fost „necesitatea investiţiu­­nilor în Europa şi în Anglia; con­gresul recomandă adoptarea unei atitudini favorabile faţă de împru­muturile europene deoarece acea­sta este în interesul finanţei ameri­cane”. In discutiunile instructive ce s’au urmat în congres s’a constatat că niciodată situaţia financiară a Sta­telor Unite n’a fost mai puternică ca azi, nici­odată dela războiu pro­gresul întru normali­zarea indu­striei, comerţului şi finanţelor mai accentuat. Şi acum atragem deose­bita atenţie a cititorilor asupra na­­sagiilor următoare ale moţiunei: „Restabilirea condiţiunilor nor­male în ţara noastră s’a înfăptuit sub imboldul influenţelor pur eco­nomice. Aceste influenţe şi rezulta­tul obţinut dovedesc netemeinicia argumentelor poli­ti­canilor opor­tunişti şi demagogilor radicali cari au căutat o reajustare prin măsuri politice. A sosit timpul intoarcerea spre jocul liber al întreprinderilor particulare si al iniţiativei m­ivnte, suprimându-se obstacolele ce-i stinghereau. Influenţa guvernamen­tală şi cea politică în lumea afa­cerilor trebue redusă la un mini­mum absolut. Exprimăm nădejdea că guvernul nostru resimte nevoia de a participa oficial la conferinţe­le ce vor da lumei aspectul comer­cial pentru zeci de ani. Statele U­­nite controlează astăzi cea mai ma­re parte a resurselor de aur din lu­me, o proporţie prea mare dacă ţinem seamă de vastele interese in joc. Prezenţa acestui am­ constituie o ameninţare constatată de in­flaţia şi ar fi pentru noi unl a­­vant şi hotărâtor să-l distribuim într’o măsură oarecare altor ţări”. Este multă înţelepciune în cuvin­tele de mai sus cari reprezintă un program întreg atât pentru oame­nii politici conducători din Europa cât şi pentru cei din Statele­ Unite.­ Celor dintâi, congresul bancheri­lor americani întruniţi la Chicago, le spune: „încetaţi de a vă război cu legile economice inflexibile cari nu pot fi şi n’au fost niciodată înfrânte prin măsuri administrative ori cât de bine ticluite ar fi. Lăsaţi iniţiativa liberă sau să se desvolte căci nu­mai dînsa tămădueşte toate rănile şi readuce repede economia unei ţări sdruncinate spre sănătate“. Conducătorilor americani, con­gresul din Chicago le spune: „Nu e bine, nu e în interesul no­stru Statele­ Unite să iasă din cer­cul solidarităţii naţiunilor; în in­teresul Americei este ca să partici­pe la toate lucrările din­­care vor rezulta noile curente comerciale în­ lume. Aurul nostru îngrămădit în can­tităţi prea mari, peste nevoile unei acoperiri normale a circulaţiei nu are nici o întrebuinţare. Intere­sul nostru este ca prin acest nur să înlesnim însănătoşirea valutelor e­­uropene, deoarece Statele respec­tive vor deveni atunci clienţi buni, pentru că puterea lor de cumpă­rare va creşte”. Când asemenea vederi pred'-’--'­­nă în marea repu­blică de peste o­­cean avem motive să ne bucurăm că norul ce se lăsase pe bunele re­­laţiuni între România şi Statele­ Unite s’a risipit. razzia W dr. I. Enescu in Halele Centrala D. dr. I. Costinescu, primar Capitalei, a făcut ori după a.„ o razzie inopinată în Fazele Ce­trale, adică în piaţa de legan şi în jurul halei de carne. Cu prilejul acestei razzii, a constatat, că In hale dăinuieş o oarecare lipsă de contrei­­an?ti şi că o bună parte din negusto ocupă trotuarele cu mărfuri, lă goale ori butoaie. * Pentru neregulile constatate, s-­ a dispus pedepsirea tuturor fun­ţionarilor de la inspectoratul com­­nat al Halei Centrale cu pierderi salariului pe 10 zile, şi de aseme amendarea negustorilor contrav­nienţi cu câte 5000 lei. * D. dr. Costinescu a­m spus ca o­ganele de control să facă cu deosebită atenţie, curăţirea hal lor şi şi să interzică negustorii­ de a mai scoate ori depozita mă­suri de trotuar*­­1

Next