Argus, ianuarie 1925 (Anul 16, nr. 3510-3532)

1925-01-02 / nr. 3510

ABONAMENTe : IN TARA II IN STREÎNATATE Un an 800 lei II Un an 1800 lei 6 luni 450 H 11 6 luni 1000 . 3 luni 250 „ Il 3 luni 600 „ & lei in tară. 8 lei in străinătate­­ U, Amu xn Ho. 3SI0 IIPftßlffl Lel 4 ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori : S. Pauker şi H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu Vineri 2 Ianuarie 1925 TELEFON: 6/93 şi 23/69 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger Str. Eugenio Ci­rada (Iasti Karaghevgfutstîca 8 Telefon Mi VREMEA TRECE.. de T. P.şani A venit iar un an nou. Prilej de bucurie, de cântece şi de u­­rări, fără să ne dăm seama că viaţa e cu atât mai veche şi mai apropiată de sfârşit, cu cât săr­bătorim mai mulţi anii noui. Şi primim cu veselie anul cel nou, fiindcă ne atrage şi ne far­mecă necunoscutul, — amestec de temeri şi de speranţe. Deza­măgiţi de anul ce a trecut, ne pu­­nem nădejdea în cei ce vine, ca să ne aducă mărire, bogăţii, viaţa lun­gă, fără să ne gândim, iarăşi, că aceste urări, ţinta supremelor doruri, cuprind germenii stator­niciei noastre nemulţumiri de fie­­-ys an, care se duce. Suntem, în acest fel, nedrepţi cu trecutul şi, plini de nesăţioase aspiraţii, ne tămislim, neîncetat, nesfârşite leziluzii pentru viitor. Mărire, bogăţii, viaţă lungă ! Fiecare în parte, sau toate la un loc, nu aduc, ele singure, deplina fericire. Nici Cesar, nici Cresus, nici Mathusalem nu sunt socotiti printre cei fericiţi. Soarta lui A­­mibal nu este de invidiat. Şi ni­meni nu va pizmui tragicul sfâr­şit al Cartaginei, cetatea cea pli­nă de vestite comori. Exagerăm micile noastre ne­plăceri. Ne făurim, ca copii, griji şi temeri din care plămădim, în­­tr’o viaţă atât de scurtă, sufe­­rinţe atât de mari. Nesocotim i­­mensele binefaceri ale vieţei, pe lângă care trecem, mai adeseori, fără să ne oprim. Nu ne încântă nici aerul răcoros al dimineţei, nici frumuseţea zilei de vară, nici măreţia cerului înstelat. Nu pre­ţuim nenumăratele înlesniri şi fo­loase, ce ne aduc, zi de zi, ceas de ceas, surprinzătoarele cuce­riri ale ştiinţei. Nu băgăm de seamă că suntem fericiţi fiindcă trăim, după cum nu simţim că trăim,fiindcă respirăm. Vrem mă­rire. Vrem bogăţii. Vrem viaţă lungă. Cerem ceea ce ne place, nu ceea ce ne trebue. Dar ce ne trebue ? O spune a­­tât de frumos poetul antic. Ne trebue sănătatea mintei, împre­ună cu aceea a corpului. Un su­flet tare, răbdător la suferinţele vieţei, neprimitor de mânie şi de zadarnice dorinţi. Un suflet care preferă muncile lui Hercule şi crudele lui încercări, desfătări­lor şi moliciunei lui Sardanapal. Aceste toate le urăm şi noi, de anul cel nou, cititorilor ziarului nostru. Adevărat e că nu sunt bunuri la preţ în cărţile specia­liştilor. O, specialiştii ! Rămaşi robi ai unei singure metode, tre­ziţi cârmuitori de oameni, când n’au învăţat decât un meşteşug, ei nu văd decât latura utilitară a vieţei şi atunci aleargă după bo­găţii, după foloase imediate, tot mai mari şi tot mai repezi. Ci, noi, păstrând cu tărie ve­chea credinţă, spunem, împreună cu cei înţelepţi, că virtutea şi nu­mai ea, duce la viaţa fericită. Insuccesul Bolşevismului de A.Corteamx xnymca mchee anul 1924 cu o serie de Insuccese. Căderea guvernului laburist en­glez, pe chestia slăbîciunei lui faţă de propaganda revoluţionară rusă, măsurile de apărare contra bol­şevismului luate de guvernul fran­cez, şi reintrarea guvernului la or­dine prin adoptarea planului Da­wes, sunt evenimente care închid bolşevismului calea pe care el spe­ra să se strecoare la occident. Redus numai la teritoriul rusesc, ori­cât de mare ar fi Rusia, bol­şevismul nu poate lua proporţiile unei doctrine politico-sociale uni­­versale. El nu poate revoluţiona ideile dominante astăzi, asupra or­ganizării omenirii civilizate, ci este tev­it să se mulţumească cu re­­vvoluţiuni sociale naţionale ruse. Din toată revoluţia rusă, Incl­id cu căderea ţarismului şi În­cheiată cu căderea bolşevismului, vor rămâne două schimbări fun­damentale asupra cărora nu se va mai putea reveni nici­odată. A­­ceste schimbări nu sunt însă opera bolşevismului, nici ca doctrină, nici ca realizare practică. Va rămâne abolirea ţarismului ca formă de guvernământ şi abolirea marii pro­prietăţi, ca structură socială şi e­­conomică a statului. Bolşevicii vor fi servit numai ca instrument de realizare a aces­tor două reforme fundamentale. Emanciparea ţărănime! de sub idolpina­ţiunea politică şi economică a unei clase suprapuse, restrânse, a însemnat în toate ţările civili­zate, începutul epocii capitaliste moderne. Proprietatea individuală, aşezată de Interesul ţăranilor, dă naştere a­­devăratei burghezii moderne. Capitalismul, cu toate calităţile şi defectele lui, răsare pretutindeni, ca un fruct al emancipării ţărăni­mii. Libertatea tranzacţiunilor şi respectul drepturilor individuale, devin principii sacre şi inviolabile numai după ce ele capătă de par­tea lor grosul populaţiunii. Atâta timp cât aceste principii nu apără de fapt de­cât interesele unor cla­se privilegiate restrânse, ele sunt odioase mulţimii, şi sunt expuse notenţii şi încălcărilor. Capitalismul introdus prin imita­ţie sau prin imigrarea capitalului străin în ţările necoapte din punct de vedere social pentru organiza­rea capitalistă, nu se poate men­­ine de­cât prin dominaţiune po­­itică. Aşa fac puterile Europene in Colonii, şi aşa făcea ţarismul n Rusia. Acest capitalism factice este le­gat însă de soarta dominaţiunii politice şi tot ce se clădeşte pe el, este expus peirii în momentul în care clara dominantă pierde pute­rea politică, din orice împrejurare. In ţările civilizate din apus, to­­ate ţărănimea a început să devie, o minoritate din cauza enormelor progrese ale industrialismului, că­­pitalismul este din nou pus în discuţiune. Concentrarea capitalului industri­al în mâinile unei clase restrânse se trece cu mult în proporţii ve­chea concentrare a capitalului­ agri­­col în mâinile marii proprietăţi Influenţa politică a acestei noui clase privilegiate, nu este întru nimic mai redusă de­cât influenţa vechii clase stăpânitoare a pămân­tului. Lupta dintre stăpânitori şi stă­pâniţi n’a încetat deci nici în ţă­rile capitaliste, ci şi-a schimbat nu­mai terenul. A trecut din domeniul agricol la cel industrial. Dar această trecere a luptelor de clasă de la agricultură la indus­trie, nu îndreptăţeşte întru nimic speranţa bolşevicilor ruşi, de a schimba faţa lumei. O socoteală sumară, o revoluţie sângeroasă, care ar extermina burghezia domi­nantă din ţările capitaliste aşa cum a fost exterminată clasa ma­rilor proprietari din Rusia, este după părerea bolşevicilor soluţia problemelor sociale. Şi fiindcă industria şi comerţul, nu se pot împărţi cum s’a împăr­ţit pământul la ţărani, se suprimă principiul proprietăţii individuale şi al libertăţii tranzacţiunilor, care duc la lupte de clase şi se comuni­­zează fondurile comerciale şi in­dustriale, încercările pe care Ie fac însă bolşevicii de la 1917 încoace, pen­tru a convinge pe muncitorii din apus de evidenţa, de simplitatea şi de măreţia teorii­lor, nu dau rezultate. Burghezia din apus nu este o clasă parazitară, inertă şi spriji­nită pe puterea politică. Ea este un element viu şi foarte tare mai ales prin superioritatea ei culturală. Principiul proprietăţii private sacre şi inviolabile şi cel al libertăţii tranzacţiunilor, nu sunt privilegii de clasă pentru ea, ci sunt funda­mentele vieţii civilizate şi ea le apără ca atare, cu un fanatism care întrece cu mult spiritul de jert­fă al bolşevicilor. Burghezia din apus are alături de ea ţărănimea, şi înseşi pe lucrători ori de câte ori este vorba de a trece de la vor­be la fapte, de la Critică societăţii burgheze, la dărâmarea ei. Aceasta este adevărata cauză a insuccesului bolşevicilor în apus. Ei­ nu aduc soluţia problemelor socia-­­ le, ei nu sunt o primejdie reală­­ pentru societatea şi civilizaţia bur­­­­gheză. Ei sunt numai produsul a­­nahronismului social care a dăi­nuit în Rusia până la războiul mondial şi ei consfinţind emancipa­rea ţărănimei prin suprimarea cla­sei suprapuse, deschid calea intro­ducerii capitalismului normal în orient, (CTDA­­.*{ ■BOKví./. Diapma generală a IndexelorlFranţa la sfârşitul lui 1924 Graficul de mai sus înfăţişează o punere în paralel a cifrelor, in­dex din anii 1922, 1923 şi 1924. Datele sunt privitoare la valorile mai jos arătate, socotite în lei hâr­tie şi raportate la cifra de bază, 100 din anil 1916. ’ Valorile figurate sunt: 1 Index*­l costulii. Este indexat „Argus“, zerBuiat de noi, în sensul unei mari preci­zitmi. Intriadevăr, acest index, datorit d-lui Viator, nu reprezintă de fapt, decât index­ul preţurilor die detaliu al principalelor articole, care influ­enţează costul vieţii, raportat la August 1916. Fără a fi un index propriu, zis al costului vieţii, mişcarea genera­lă de scumpire, pe care o indică, se apropie foarte m­ult de aceia a cos­tului vieţii. Datele publicate sunt mai ales interesante, când urmărim, nu a­­tât cifra absolută, cât variaţiile de la o epocă la cealaltă şi în acest caz nu mai are importanţă nici fe­lul cum calculăm media. S‘a semnalat într‘adevăr ca o im­perfecţie a acestui index, faptul că mijlocia generală s‘a calculat până azi numai pentru cele trei catego­rii de mărfuri: alimente, îmbrăcă­minte şi diverse, în Ioc de a se face efectiv mijlocia tuturor indexelor. In realitate, calculul exact, pe care l-am reprodus în diagramă, diferă foarte puţin de indexul „Ar­­gus“, iar mişcarea generală a pre­ţurilor e­ste aceiaş în ambele cazuri. 2. Bazându-ne pe datele index-u­-u­lui „Argus“, .Am calculat apoi se­parat următoarele două indexe, fi­gurate în diagramă: Indexul preturilor de detaliu al produselor­ indigene, (linie, cerc ne­gru) şi Indexul preturilor de detaliu al produselor străine (linie, cere alb). 3. Bazat pe situaţiile Băncii Na­ţionale am calculat şi reprezentat de asemenea : Indexul circulaţiei fiduciare (cer­­curi albe) — index raportat la în­ceputul lui 1916 — când am consi­derat circulaţia fiduciară egală cu 100. 4. Bazat pe Cursul leului faţă de dolar la diverse epoci, am­ calculat şi reprezentat apoi : Indexul cursului dolarului (punc­te negre), faţă de paritatea antebe­lică, socotită egală cu 100. 5. Am figurat, în sfârşit, uri in­dex propriu: Indexul deprecierii leUlm (linia dublă), pe care l-am calculat astfel : Am considerat cursul mediu al aurului în lei, intri o perioadă de 10 luni consecutive şi ara calculat in­dexul acestei valori faţă de parita­tea, socotită la 100. Obţinem astfel o imagină fi 1 ' 1 deprecierii valutare, nein­fl­uenţe­­tă de oscilaţii pur sezoniere. Pe diagrama de mai sus, care nu are nevoie de prea multe comenta­rii, cititorul poate urmări cu uşu­rinţă fenomenele, care au caracte­rizat în­ ultimii ani, mişcarea valu­te­i preţurilor, şi circulaţiei noastre fiduciare, . Ne vom mulţumi de astădată, cu câteva indicaţiuni sumare. In ce priveşte mişcarea valutară, ea se caraceri­zează prin trio depre­ciere rapidă a leului. Deprecierea încetează în 1924, fi­ind înlocuită printr’o succesiune de oscilaţii cu atât mai primejdioase, cu cât amplitudinea lor merse crescând. Creşterea preţurilor de detaliu este in acest răstimp neîntreruptă. Circulaţia fiduciară e insă de­parte de a creşte cu acelaşi iuţeală ca preţurile, ceia ce reiese din fap­tul că liniile respective sunt diver­genţe, în diapremă. 1­­ mm­­ :j 'latr'e Treme, *r*. ■ cltul II este ca şi IncOPmt, carecU « ză presiunea exercitată asupra ple­­tii de criza de numerar. Ea face vizibilă, in oarecare mă­sură, disproporţia intre nevoile pie­lii şi disponibilul existent. Nu este greu de urmărit, pe figu­­ră, evoluţia deosebită a preturior de detaliu la articolele de prove­­nientă Indigenă sau, in mod obiş­nuit, străină. In diagramă, distanţa Intre nivelul celor două preturi se menţine. Dar procentual considerată, ea este, e­­vident, in scădere, ceia ce marchea­ză o tendinţă clară de apropiere a lor. Un alt fapt este incă Interesant la curba preţurilor produselor in­digene se po­ate observa în 1922 şi 1923 o tendinţă vădită de imitaţie a mişcării preţurilor de detaliu a produselor străine, importate ca fa­bricate sau materii prime, dar a că­ror dependentă de mișcarea valuta­ră este evidentă. De aci analogia celor trei curbe O/1 Anul forestier de H. Brauner (pag. II) Anul economic de Viator (pag. II) Apărarea dreptului de proprietate de pr. Brancovan (pg. IV) Anul politic extern de G. Gafencu (pag. V) ♦ Anul politic intern de T. Pisani (pag. V) Anul agricol de G. lonescu-Sisşeti (pg.Vl) Any! comercial de V. M. Ioachim (pag. Vil) Cronica navigaţiei de C. Tonegaru (pag. VIII) până în 1924, când această imitaţie este mai puţin clară. In schimb în 1924 preţurile de de­taliu ale articolelor, care sunt în mod obişnuit de provenienţă stră­ină, manifestă o tendinţă vădită de urcare spre paritatea mondială. Mişcarea nu mai pare să fie în legătură, cu , oscilaţiile valutare, fiiindcă, ( în special acum pirii fabricatelor­ din ţară, care con­curează produsele importate şi pe care noi le-am înglobat implicit printre cele străine. Acest rezultat e foarte interesant căci el ne arată că articolele a că­ror materie primă se importă, tind tot mai mult să se adapteze preţu­ril­or fabricatelor străine. Iar preţurile produselor indigene propriu zise urmează prin imitaţie aceiaşi tendinţă. Mişcarea de scumpire este în 1921 generală. Ea îmbrăţieşază toate mărfurile indigene, materii brute şi fabricate. Nici deprecierea valutară, rela­tiv fixată la Un nivel permanent, nici circulaţia fiduciară restrânsă şi oarecum stagnantă, afară de com­­primarea suferită în prima ju­măta­te a anului, nu pot opri aceasta, mişcare. Ea e destinată să continue, cu toată criza, ba chiar în favoarea ei. Anul 1925 ne va arăta, dacă şi unde se va opri această mişcare. Petrolul în 1924 de R. Culianu (pg. IX şi X) Anul juridic şi le­gislativ de C. Hamangiu şi H. Aznavorian (pag. XI) Datoriile interaliate de prof. N. Daşcovici(pg.XII) C. F. It. în 1924 de Ing.C-tin Em.Gabrielescu şi Ing. Dan Perieţeanu (pag. xI) Schimbul (pag. XIV) Indexul de scumpete pe 1924 de Vi­itor (pag. XVI) "(ţ) Anul devizelor­ de Probus (pag. XVI) g1 E bine ca cetăţeanul unei ţări să ştie şi care-i părerea străini­lor — a străinilor competenţi — asupra ţării sale. De aceea vom reproduce 2—3 pasagii din unul din ultimele Buletine ale Came­­rii de comerţ elveţiene din Franţa. „In fie­care lună, spune Bu­letinul din Noembrie 1924 ne vom sili să atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra unor cifre, care mai bine decât orice raţionament, ne fac să vedem progresele continue ale Franţei spre restabilirea unui echilibru real“. Mai departe buletinul a­­daugă: „Pentru a arăta, pe de altă parte, că nu suntem nici orbi nici parţiali, vom releva câteva cifre şi vom stabili câte­va gr­afice, care vor dovedi­ că elementele constitutive ale situ­aţiei economice şi financiare, nu sunt chiar toate liniştitoare“. Mai multă imparţialitate şi sin­ceritate nu se poate pretinde. Printre elementele favorabile, publicaţia elveţiană menţionea­ză cifrele comerţului extern şi cele ale rendementului impozi­telor. Iată rezultatul comerţului ex­tern la sfârşitul lui Noembrie. Pentru primele 11 luni ale a­­nului în curs valoarea comerţu­lui extern indică un progres considerabil faţă de perioada corespunzătoare din 1923. Ea este de 7.259.728.000 franci, adi­că 25 la sută pentru import şi 10.120.725.000 franci, adică 37 juni. la sută pentru export. Este de semnalat în special creşterea considerabilă a obiectelor fabri­cate, creştere care se cifrează, în raport cu primele 11 luni ale lui 1927 la 7984 milioane, si fui/totale de franci* 8.cif­fe "5 "lă sută. * Trebue notat că aceste plus­­valute nu su­nt datorite numai urcării preţurilor din cursul ar­nului , ci şi faptului că şi can­tităţile sunt în vădită creştere. Tabloul următor ne permite să constatăm, lună cu lună e­­voluţia schimbărilor externe, ex­portaţiunilor şi exportaţiunilor, dă în mii de franci totalul im- Luna Noembrie a fost mai pu­ţin favorizată decât luna prece­dentă totuşi, exportaţiunile sunt încă superioare importa­ţiuiţilor şi pentru ansamblul primelor 11 luni ale anului excedentul lor asupra importaţiuniilor este de 1 miliard 397. 958.000 franci— pe când în perioada corespunză­toare a anului precedent, impor­­taţiunile întreceau exportaţiu­nile cu un excedent de aproape 1 miliard şi jumătate. Diferenţa în favoarea Franţei, înregistra­­tă în decu­rs de im an se ridică deci , în cifră rotundă la 2861 milioane de franci. Aceste cifre se rapoartă la exportaţiunile vizibile, adică a­­celea care sunt înregistrate de vămi; mai sunt, însă, şi expor­­taţiuni ne­înregistrate acelea care se fac prin intermediul tu­riştilor şi acest element nu e de­loc neglijabil, într’adevăr, se conta pe el pentru acoperirea deficitului balanţei comerciale din 1923. Plus­ valuta din 1924, aşa cum a fost socotită este deci inferioară realităţii. Luând în consideraţie numai cifrele indicate de vămi se con­stată o remarcabilă ameliorare, înainte de războiu, contigentul exportaţiunilor reprezenta între 80 şi 82% din cel al importaţiuni­­lor; or, iată cum s’a manifestat acest contigent pentru primele 10 luni ale anului 1924. Pentru a putea aprecia ameli­orarea situaţiei comerciale e su­ficient să amintim că în 1919, primul an după războiu, expor­taţiunile prezentau o minus-va­­lută de peste 21 miliarde faţă de importaţiuni. In 1920, defici­tul cifra încă aproape 13 mili­arde de franci. Trecând dela comerţul ex­tern la încasările impozitelor vom găsi aceleaşi rezultate fa­vorabile. Buletinul Camerii de comerţ elveţiene din Franţa, pe care l-am citat la începutu aces-s­tui articol, arată că taxa pe ci­fra de afaceri s-a ridicat dela 942 milioane în 1920 la peste 3 miliarde în 1923 şi aproape 4 miliarde pentru 1924, ,se încheie scriind: *,cine ar putea spune că aceste cifre nu fac dovada unei remarcabile vitalităţi economi­ce?“ Acestă probă rezultă d© altfel din rezultatul global al veniturilor normale şi perma­nente ale bugetului, care au­ fost strălucite, după cum reese din tabloul următor. 1924 fr. Ianuarie . .... . . 2.080.571.400 Februarie.......................1 .120 082 600 Martie....................... 1.960 39.100 Aprilie......................... 2.194.400.100 Ma’ . . . ................. 1.700.659.0'O Iunie ...............................2.001.173 900 Iulie •■»... « « . 2.420 918. 00 August . . . . .... 1.690.073100 Septembrie .... 1.920.434 600 Octombrie . . .. . . 2.947.091.200 Noembrie ..... 2.376.544 400 Totalul pe 11 luni . 2T­12.060 7”­ Acest total întrece totalul celor­ 11 luni ale anului 1923 cu 4 miliarde 893.692.400 franci. Rezutatul este re­marcabil și arată cât de productive au fost impozitele mărite sau cred­­ate în Iunie 1920 și Martie 1924. Ele au fost atât de productive, încât bugetul normal francez, chiar în­­cărcat cu dobânzile împrumuturi­lor făcute în contul Germaniei, era de acum în echilibru. Şi aci ca şî în domeniul com­er­­cial, Franţa a făcut o sforţare uri­­aşe, dovedind vitalitatea acestei ţărî, care după 4 ani de crude în­cercări, a găsit într'însa energia necesară, să repare relele suferite. Statele Unite când au consimţit, acum de curând, împrumutul da 100 milioane de dolari, numit îm­prumutul Morgim au luat în ,con­­sideraţie aceste ]­ouă elemente , co­­­merţul extern şi veniturile. împru­mutul a fost emis cum se ştie ca o dobândă de 7 la sută la cursul de 94 franci, şi este rambursabil în 20 de ani la cursul de 105 fr. Şi capitaliştii care au subscris a­­proape 5 miliarde de franci la îm­prumutul intern de curând emis s‘au bazat şî eî pentru a subscrie pe aceste două elemente favorabile Franţei. Se pune însă o întrebare : de ce francul nu s‘a ameliorat? de ce cos­tul vieţei nu se micşorează? de ce acum, la sfârşitul anului, Bursa din Paris e atât de slabă? Aceste fapte sunt în contradicţie cu cons-­ tatările favorabile ce rezultă, după,­ cum am văzut, din situaţia comer­cială şî din rendemen­tul impozite­lor,­­V ’ .­• ’ Vom răspunde, că e nevoe de mulţi ani de balanţe comerciale fa­vorabile pentru a amortiza defici­tul colosal din 1919 şi 1920; de ase­menea mi trebue uitat că datoria flotarie e încă foarte importantă şi echilibrul bugetar de dată prea recentă. Or, acest echilibru­­ este suficient, este destul de fri­­s că s-a putut ajunge aci, într-un inter­val relativ scurt, trebue însă făcut mai mult, trebue să ajungem la plus-valute bugetare, care să per­mită, odată refacerea terminată, a­­mortizarea şi reducerea circulaţiei fiduciare. Pentru a ajunge la aceste rezul­tate — consecinţe logice şi necesare ale rezultatelor deja obţinute, — e nevoie de o politică de mari econo­mii şî de un guvern hotărât să men­­ţină siguranţa la hotare şî ordinea în ţară. Unele manifestări, ca agi­taţiile comuniste şî întârzierea ela­borării bugetului pe 1925, ne-am fă­cut să credem că aceste condiţiuni nu vor fi realizate. „Suntem din aceia cari cred. Că situaţia Franţei poate fi analizat fără teamă în ceea ce priveşte ele­mentele şi factorii ei constitutivi“, împărtăşim pe deantregul această opinie a buletinului elveţian. Ade­vărul este de partea bancherilor a­­mericani, care au­ subscris la îm­prumutul Morgan şi de partea ce­­lor cari au­ subscris la ultimul îm­prumut intern. Ţara are o vitalita­te şi un bun simţ, care va împrăş­tia nourii efemeri ce s-au adunat. Convalescenţa a făcut imense pro­grese; ţara îşi va recâştiga sănăta­tea. tie IftG. ALEX. FRODA im In acest număr : § (6 ) de Edouard Payen Redactor la «Journal des Débats» şi «L’Economiste Française» Ianuarie 1924 Februarie « Martie « Aprilie « Mai « Iunie « Iulie « August « Septembrie « Octombrie « Noembrie « Ianuarie Februarie Martie Aprilie 93% 105% 121% 122% 105% Importațiuni Exportațiuni 2887921 371380­­0 3622004 3292151 3177313 3178867 3099976 3071943 3156970 3397608 3414967 Iunie Iulie August Septembre Octombrie 2699833 3918279 4354695 4027041 3360148 2922304 3013713 2967146 3184331 353189e 3432683 91% 97% 95% 402% 404% Repartizarea datei otomane LONDRA. — Guvernul britanic comunicat Societăţii Naţiunilor că Irak­ul, Palestina şi Transiordania au de făcut obiecţiuni cu privire la cotele din datoria otomană cari li-au fost repartizate. Aceste State vor adresa un memoriu arbitrului numit de Con­siliul Societăţii Naţiu­ni ar fi însărcinat să se pronunţe a­­supra cererilor similare ale guver­nelor grecesc, turcesc, bulgar şi francez (acesta din urmă în ce pri­veşte Siria şi Libanul).

Next