Argus, februarie 1925 (Anul 16, nr. 3533-3556)

1925-02-01 / nr. 3533

Bum'nfei i Fpisraarl? 1925 Anni XVI No. 3533 6 PAGIfil AUTOMOBILE ABONAM­ENTl­ IN TARA II IN STREINATATE. smn an 800 lei II Un an 1800 lei 8 luni 450 . II 6 luni 1000 « 8 lun! 250 „ II 3 luni 600 „ 3 lei in tară. 6 lei in străinătate ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin INDUSTRIEI si FINANŢEI Director: Origóié Gafencu PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Diractorii Carol Schulder şi s. Borger & Essais taü Suiţi Kaiaahsoig'hesicíl 8 Tele!® 1181 BIROURILE: BUCUREȘTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 Portul sau porturile noastre? Din când in când, la intervale au prea depărtate, problema comu­nicaţiilor noastre revine in discu­ţie publică, dar fără să se resimtă vre-u­n rezultat palpabil Toată lumea discută şi emite pă­reri, oficialitatea face mereu pia­­sor­ de autonomizare şi zone li­bere, dar lucrurile­­stau pe loc şi intrucât nu se face nici un pas înainte însemnează că regresăm in complexul progresului internaţional de organizare. Ultihrul eveniment în lumea co­mercială şi economica a fost, fără îndoială, expunerea audienţei la şe­fia­ Statului pe care d. ing. Popo­­viei din­­Galaţi a făcut-o membrilor Camerei de comerţ locală al cărei preşedinte este d-sa. ,,Argus” a publicat un larg re­zumat al acelei expuneri şi, ast­fel, am putut afla că problema por­turilor noastre tinde să se sim­plifice, deocamdată, pentru a de­veni problema unui singur port, a Galaţilor. Scumpirea transporturilor pe ca­lea ferată din ultimul timp, agra­vată de bacşişul îndătinat şi de în­cetineala executării acestor trans­porturi, au făcut ca in ultimii patru ani de după război tonajul comer­ţului, intern şi extern să scadă de la 56 la 40 la sută faţă de totalul intebelic. E­ vorba de tonajul comerţului extern ce se face prin gurile Du­nării.' • ' : împotmolirile continui ale braţului Sul­ina ne explică acest dezastruos rezultat total, deşi nimic nu-l poa­te justifica. Tabloul sinoptic al d-lui ing. Po­­povici ar­ putea constitui, din acest punct de vedere, un argument Îm­potriva susţinerilor d-sale de a face din Galaţi unicul nostru port de femei pentru comerţul maritim. Cât priveşte poziţia strategică a Galaţilor, în cazul unui eventual conflict armat cu Rusia, nici gurile Dunării nu vor putea să ne fie mai re folos decât ţărmul maritim pen­tru comerţul nostru exterior. Sau pentru a mă exprima precis, soarta comerţului nostru maritim, atât prin Constanţa cât şi prin gurile Dunării, va fi aceiaşi în trio aseme­nea eventualitate nenorocită şi ea va depinde numai de combinaţiile Internaţionale care ne-ar compensa Inferioritatea navală pe Marea Nea­gră. Mi­ se pare, însă, că în toată discuţia se pierde din vedere esen­ţialul. • Anume, se pierde din vedere fap­tui că nevoile normale ale comer­ţului exterior românesc inclusiv transitul internaţional prin terito­riul nostru ca şi pe la gurile Du­nării, nu pot fi satisfăcute in nici un caz de un singur port — fie si Galaţi, Brăila sau Constanţa — şi oricâte îmbunătăţiri şi sporiri î:am aduce acel port s’ar găsi me­reu Inferior rolului său prea covor­. Se Înşeală, însă, acei cari, din excesivă teamă pentru puterea noas­­­ră organizatorie şi faţă cu jert­fele­ făcute de Stat in acest scop in perioada postbelică, susţin că trebue să ne concentrăm, deocam­dată, sforţările asupra unui singur port maritim dacă vrem întriade­­vări să­ realizăm ceva. Se înşeală pentru că sfatul lor ne-ar duce l­a cârpeala anteriului lui Arvinte fără nici un folos palpabil, iar concentrarea sforţărilor de moderni­zare dacă nu se face deodată asu­pra celor trei porturi mari ale ţă­rii nu se va face nici asupra u­­­nuia singur. In privinţa aceasta, pada de sfor­ţare a altor State vecine pentru ri­dicarea şi modernizarea câte unui singur port cu caracter maritim, ne-ar rătăci de la calea cea ade­vărată. Dictonul „Comparaison b­est pas, raison” îşi are mai mult ca oriunde aplicaţia în cazul nostru. Poziţia geografică a României, la gurile Dunării şi Marea Neagră, pe linia cea mai scurtă şi mai co­modă de comerţ între Europa şi Asia, ca şi intre Baltica şi Sud- estul European inclusiv Asia mică, ne impune sarcini dar ne oferă şi perspective la care nu pot râvni Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Ju­­­­rosla­via sau Italia prin politica por­urilor m­.iticae respective. Este drept­­că aceste state şi-au concentrat sforţările de moderni­­are şi perfecţionare asupra câte anina singur din porturile lor, dar repere au făcut aşa fiindcă n’a­­u mi de ce face altfel. Eob­ola­­dună difi­­cultăţile întâmpinate la Damtzig (G. Iansk), şi-a concentrat toată sfor­ţarea la­ Gonya unde cu ajutorul capitaliştilor şi technicienilor fran­cezi este pe cale de a-şi construi propriul ei port la Baltica. Ungaria îşi reia sforţările, în­cepute încă înainte de război, pen­tru a face din Budapesta o mare piaţă comercială şi de transit in basinul Dunării mijlocii. Cehoslovacia face identice sfor­ţări la Bratislava pentru comerţul şi navigaţia dunăreană tinzând bine înţeles să concentreze acolo ceva mai mult decât interesele strict na­ţionale. Menţionăm in treacăt că, pentru primii 5 ani, sediul comisiu­­nii internaţionale dunărene pe por­­ţiunea Brăila—Ulm, a fost fixat, după stăruinţele cehoslovace, la Bratislava. Iugoslavia se sbate incă în im­precizia directivelor comerţului ex­terior şi de navigaţie ezitând între albia Dunării şi coasta accidentată şi neutilată a Adriaticei pentru na­vigaţia comercială in stil mare. In sfârşit, Italia, ca moştenitoare a fostei monarhii habsburgice la Triest, a izbutit prin acorduri spe­ciale cu Iugoslavia şi Cehoslovacia să menţină mai departe transitul unei bune părţi din fosta monarhie prin portul anexat, deşi nu mai are din punct de vedere politic hin­­terland-ul imediat căruia să-i ser­vească drept debuşeu firesc. Nu-i cazul să mai stăruim asupra dispoziţiunilor de transit obligator spre Stettin şi Hamburg, impuse Germaniei în favoarea Cehoslova­ciei, lipsită de eşire directă la mare şi nici asupra sforţărilor speciale germane pentru folosinţa, dunări in funcţie de mările Nordului prin sistemul canalurilor central-euro­­pene. ■ • ’ Faţă cu atâtea sforţări hotârite şi prevăzătoare din partea vecini­lor, noi stăm în aşteptare pierzând un timp preţios şi riscând a pierde înseşi avantagiile­ poziţiei noastre la gurile Dunării şi Marea Neagră. Rezultă, evident, din scurta ochi­re asupra situaţiei la vecini, că la noi nu se poate pune problema portului nostru unic, ci a porturilor noastre menite să satisfacă nevoile sporite ale ţării întregite şi să a­­tragă în acelaş timp transitul ve­cinilor legându-i prin interese ime­diate şi directe cu politica noastră la gurile Dunării şi în Marea Nea­gră. E destul să amintesc de cererea de strămutare a antrepozitelor din Constantinopole la Constanţa, după măsurile excesive ale regimului ke­­malist, fără să mai pomenesc de si­tuaţia Odessei sub bolşevici, spre a se vedea imediat ce imens câmp de activitate se oferă porturilor noastre, tuturor deopotrivă, şi la câte nevoi şi interese naţionale şi internaţionale au menirea să co­respundă Brăila, Galaţi şi Cons­tanţa spre maximum de bine pen­tru România întregită. N. DAŞCOVICI A Negocierile comerciale traoco-oermane UAFAYETTE 30. — Circulă s­onal că d. Trendelenburg şe­ful delegaţiei comerciale germa­ne nu se va mai reîntoarce la Pa­ris; el va fi poate înlocuit prin d. Pellinger membru din partea dreptei. Situaţia comerţului englez LEAFIELD 30. — D. Samuel vorbind în faţa Camerei de Co­merţ arată situaţia Satisfăcătoa­re a comerţului, in Anglia, ex­cepţie făcând pentru cărbuni, o­­ţel şi transportul pe vase. Analizând cifrele pe anul tre­cut d. Samuel că unii s’au alarmat constivM­ Ult un exces în import ce se cinează la 341 mi­lioane lire sterline. Nu trebuie uitat insă că până la 1913, pro­porţia normală a exportului faţă de import in comerţ era de 55/43. In 1924 proporţia a fost exact a­­calaşi Tot In acest sens vorbeşte şi d. Goschen, care după o amănun­ţită trecere în revistă a situaţiei comerciale ajunge la concluzia că perspectiva in Anglia este foar­te favorabilă făcând să renască încrederea şi optimismul in toa­ta direcţiile. Apărarea traficului fluvial de £• Tonesaru Fortificarea insulei Şerpilor. — Canalul Rin-Main- Galaţi. — Pericolul sovietic Găsindu-ne in ajunul înfăptui­ri marei opere prin legarea pi­nului cu Dunărea şi deci a unei comunicări directe între Sulina şi Rotterdam nu este lipsit de interes de a arăta surprizele pe care viitorul le-a rezervat ma­rinei noastre comerciale şi mi­litare. Richelieu a prevăzut rolul po­litic al fluviilor şi mărei pe cât timp Colbert a făcut însemnate obiecţiuni asupra rolului lor e­­conomic. Ambii însă au susţinut că pen­tru exploatarea pacifică a apelor în interesul traficului şi al pros­­peritatei comerţului este nevoe de marina militară­. Societatea de îndiguiri şi con­strucţii edilitară navale Rein- Mein-Donau Aktiengesellschaft lucrează cu asiduitate la adân­cirea porţiunilor din canal pen­tru unificarea legăturei Mărei Nordului cu Marea Neagră. Cele mai grele execuţii prin construirea a 50 ecluse pe por­ţiunea, Kelheim la Passau sunt terminate astfel că navigaţiunea este deschisă vaselor de circa 8.00 K. B., capacitate. In curând dar şlepurile noas­tre sub pavilion national care din 1918 sunt imobilizate in ape­le teritoriale prin nefasta dispo­ziţie a legei pentru împiedicarea înstrăinărei vaselor sub pavilion national pe timp de cinci ani şi prelungită fără nici un interes practic din şase în şase luni, vor putea renunţându-Se la aceste inutile şi dăunătoare restric­­ţiuni să se refacă în tonaje me­dii spre a putea urca Dunărea până la Rotterdam şi tot astfel vom vedea scoborând la Sulina toată ştepăria de pe Meusa şi a­­fluenţii săi de sub diferite pavi­lioane. Pericolul crezut permanent al închiderei Diardanelelor nu m­ai există pentru traficul Danubian. Observăm însă că în timp ce un întreg furnicar omenesc lu­crează în echipe de zi şi noapte pentru realizarea cât mai grab­nică a legăturei între Marea­ Neagră şi Marea Nordului, so­vietele se precipită a’şi creia o flotă în Marea Neagră din ră­măşiţele de fier vechiu ale flo­tei lui Vranghel. Cu toată reclama care s’a fă­cut în jurul eliberărei din gol­ful Bîzertei a acelor epave, în ceea ce priveşte buna lor conser­vare a corpurilor ca şi a gurilor de foc, spre a ni se sugera ideia ca pe calea cedărei sau seches­­trărei lor, să ni se facă o des­­comptare pentru lichidarea da­toriilor ruse, totuși , nu trebue trecut cu vederea o eventuală refacere a flotelor sovietice care ar putea împiedica libertatea tra­ficului fluvial la gurile Dunărei. armarea insulei șerpilor Paralel cu desvoltarea traficu­­lui comercial In raport ca în­­setanătatea porturilor şi dome­niul n**'t,t*v marina mili­tară nu trebue să stea intUle­ri$tg* • .. ..... Navigaţiunea şi comerţul pe de o parte, ier pe de alta marina militari pentru apărarea lor, constitue elementul cel mai so­lid al bogăţiei şi puterei unui stat. Faţă de noua situaţie econo­mică şi politică pe care o cre­­iază canalul Rotterdam-Sulina, trebuesc luate cuvintele măsuri tactice pentru apărarea gurilor Dunăre. Această însărcinare implicit se incumbă statutul major al marinei militare. După cum Heligoland a avut importanţa ei pentru apărarea Întreg litoralului nordic german, sau Gibraltarul pentru menţi­nerea supremaţiei engleze pe toată Med­iterana, tot astfel In­sula Şerpilor va servi admirabil pentru apărarea gărilor Dunăre. Formată dintr’un masiv de piatră excelent material pentru postamentul instalaţiunilor şi adăpostul celor mai grele piese de mare calibru, insula Şerpilor este situată la 24 mile depărtare spre răsărit de Sulina, iar spre N. E. de Bubez-Aherman la 49 mile. Da la insulă la Odesa sunt 76 mile iar până la Tarban în linie dreaptă sunt 95 mile. Este deci aşezată in apropie­rea litoral­ului nostru pentru o lesne aprovizionare şi fiind de­parte de teritoriul rus nu prezin­tă pericolul de a o expusa vre­unui bombardament de tir lung de pe coasta nordică. INTERVENŢIA ENGLEZA Eliberarea fierului vechi d­in Bi­­seria, aşa. zis flota lui Vranghel, să nu­ ne surprindă dacă va legitima mediunl înfiinţărei Unei base navale engleze în Marea Neagră în scopul protecţiunlii sau apărărei Gurilor Dunărei, mai ales în vederea a­pro­­pi­erei înfiinţărei la Sulina a capu­lui de linie al canalu­lu­ieiu-Dună­­rei. Instalarea Unei baze naţionale navale în cel mai strategic punct al acestei regiuni se prezintă a fi insula Şerpilor & platoul de la Po­­lononia de pe care dar putea face, fără mari sacrificii toată poliţia mărei teritoriale precum şi apăra­rea gurilor Dunărei. Având clar putinţa de apărare prin propriile noastre forţe, mari­na militară îşi va putea împlini mi­­­­siunea pentru care a fost creată, iar traficul mixt (maritim şi fluvial) se va putea opera în deplină libertate şi fără nici o teamă din partea pe­ricolului sovietic. DIVIZIA NAUTICA MIXTA Pentru a ne putea degaja de Intervenţia puterilor străine care s’ar oferi să-şi instaleze baze navale In apele noastre teritori­ale se simte strict necesitatea Înfiinţărei anei noul unităţi In marina noastră. Vasele mici de fluviu din Di­­vizia de Dunăre nepntfind opera pe or ce timp tn regiunea dela gurile Dunărei după cum nici vasele mari de mare ale Diviziei de Mare deasemenea neputrund naviga în apropierea litoralului sau a intra pe canalele braţelor secundare pe timp rău, este ne­cesar a se înfiinţa divizia nauti­că, care având reşedinţa la Po­­lononia, sǎ i se confere apăra­rea regiunei bălei Gibiene şi a gărilor Dunărei ca vase speciale capabile a susţine marea pe or­ce timp şi tot deodată cu putin­ţă graţie, calai­ului mic de a pă­trunde pe toate canalele secun­dare ale braţelor Dunărei. Acestei divizii va fi nevoie să i se afecteze secţia de hidroavi­­o­ane pentru legătura directă cu Insula Șerpilor și toate punctele de pe litoral care prezintă a­­vantajul celor mai bune platouri de aterizare chiar pentru avioa­nele propria rise. * In vederea viitorului ce se pre­zintă traficului fluvial prin deschi­derea canalului Mein-Dunăre, fa­­cem, privind harta gurilor Dunărei, aceste propuneri din vreme pentru ca să nu ne trezim odată cu deschi­derea canalului, cu pr­etenţiunea staţionarei permanente în porturile noastre naţionale a diverselor vase străine astfel după cum le vedeam odinioară cu mare jenă în portu­rile de pe Dunărea Maritimă. I Urcarea preţului fainei In Anglia LEAFIELD 30. — Urcarea fai­­nei, care din Octombrie trecut până acum s’a ridicat cu 8 şi­lingi şi 6 pence la sac a motivat o urcare în preţul pâineL Astfel, pâinea în greutate de 4 punzi va fi plătită cu începere de Luni cu 11 pence în loc de 10. Preţul fai­nei pentru un sac de 280 punzi se urcă la 58 șilingi și 6 pence. —...." ■ii» fruntariile intre Irlanda şi Ulster LEAFIELD. 30.—Comsiunea pen­tru stabilirea fruntariilor între Ir­landa şi Ulster va ţine peste o lună o serie de întruniri, la cari se vor­ prezintă declamaţiile ce­lor Interesaţi referitor la linia de demarcare. Exportul mătasei din Ceho­slovacia PRAGA 30. — Exportat de mă­tase din Cehoslovacia pe anul fie­cat se cifrează la 393 milioane coroane față de 75 milioane In 1923. Exportul a fost îndreptat în modul următor: In Austria s-a exportat pentru 239 milioane coroane; In Elveţia pentru 41 milioane In Anglia pentru 39; in Germania pentru 27; în Jugosla­via 6; în Italia pentru 3 milioane coroane* - Societatea pentru industrializarea sângelui SOC. COMUNALA „HEMO­LI­TUL” La ministerul de industrie şi comerţ s’a întrunit dri seară în şedinţa săptămânală obişnuită consiliul superior de control şi îndrumare. S’a luat în discuţie proiectul de statuie al unei noui întreprin­deri: Soc. „Hemolitul” pentru in­dustrializarea­­sângelui provenit dela vitele tăiate în abatoriile co­munale. Cum însă asupra fixării şi re­partizării capitalului, cum şi a­­supra propunerii de participare în societate a unui specialist teh­nician s’au ivit discuţii contra­dictorii, consiliul va relua discu­ţia statutelor in viitoarea şedin­ţă, când se vor lua hotărâri de­finitive. E vorba ca la formarea socie­tăţii să participe primăria Capi­talei, societatea pentru industria­lizarea subproduselor animale şi publicul pe cale de subscripţie. Capitalul social va fi probabil de 15 milioane şi­­ va fi reparti­zat în sume egale grupelor de par­ticipanţi, adică: 5 milioane pri­măriei Capitalei, 5 mii. societăţii pentru industrializarea sângelui şi 5 mii. subscripţiei publice. t Situaţia Politică ...... mir mi I lin I I III II li I Hin I I I im tfSt Enterna ZiarW nostM a comentat, potrivit preocupărilor sale, partea financia­­ră şi economică din apelul d-lui Mardu către partidele opoziţiei. Relevând alarma d-lui Itdkt Ma.­nht, privitor la pericolul „■capitalis­mului“ pentru viaţa noastră publi­că, am arătat că, în sensul occiden­tal al cuvântului, capitalismul de­parte de a fi un pericol,, este, dim­potrivă, singurul resort care poate hrăni avântul nostru spre refacere şi civilizaţie. Ceea ce ne ameninţă, astăzi, n ni-i primejdia capitalismu­lui, ci acea a unui etatism prea pro­­nimfat, ceea ce am numit: „capita­lism fără capital Ca un răspuns la observările noastre, şi totodată ca o complec­­tare a apelului, primim, printr un colaborator al ziarului nostru, ur­­mătoarele lămuriri din partea şefu­lui partidului naţional: „Astăzi, când guvernul pregăteş­te prelungirea privilegiului Bancii Naţionale, precum şi luarea în stă­pânire a tuturor bogăţiilor­­ ţării, sub forma comercializărilor, acţiu­nea solidară a opoziţiei de toate nuanţele se impune. „A lăsa nestingherită constitui­rea unori adevărate trusturi în La Haga s-au întrunit săptămâna trecută miniştrii de externe ai Sta­­telor baltice, întro conferinţă ur­mărind precizarea relaţiilor cu Ru­­sia şi adoptarea unei atitudini co­mune faţă de pericolul bolşevic. La conferinţă au participat Finlanda, Estonia, Lituania, Letonia şi Po­lonia... Conferinţa s’a terminat cu hotărârea de a se aştepta rezulta­tul tratativelor dintre guvernul so­­vietic şi Franţa, mai înainte de a se preciza o Un­­ie de conduită de­fintivă. Conferinţa acestor state baltice are o deosebită semnificaţie in mo­­mentele actuale. In timp ce, in Apus, se agită ideia unui front comun împotriva bolșevismului, statele din imediata vecinătate a republicii socialiste cu avânturi imperialiste, fac primul pas spre realizarea acelui front de apărare. De fapt nu este vorba de un rid contra bolșevismului, cât mai ales de un front contra primejdiei unei noui expansiuni a Rusiei spre la-slujba unui anumit partid, — fie ca ele se întemeiază pe capital naţio­nal sau străin — însemnează a pri­mejdui dezvoltarea ţării, prin sub­ordonarea vieţii publice româneşti, faţă de puterea iresponsabilă a a­­celor trusturi. „E destul să ne gândim la pute­rea trusturilor americane şi la ne ■ putinţa tuturor partidelor din ma­rea republică de a lua vreo măsura efectivă împotriva lor, pentru a în­ţelege imediat­­sensul primejdiei. Asemenea trusturi se pun la cale sub ochii noştri. E de datoria tutu­rora să împiedice formarea lor­ să se opună la trustificarea ţării. „Căci, din ziua, când trustifica­­rea s'ar realiza, în formele şi cu ga­ranţiile necesare raporturilor de drept privat, cu capitaliştii din ţară şi mai mult încă, cu cei din străinătate, nici o iluzie de schim­barea situaţiei, creată de guverna­rea actuală, nu mai poate fi îngă­duită nimănui". Acestea sunt lămuririle şefului partiduli naţional. Latura lor po­litică nu ne priveşte. Dar partea, lor economică este de o importanţa, ce trebue reţinută şi discutată. O vom face cât de curând. T. P. Externă­ rea Baltică. Fiindcă, de fapt, pri­mejdia unei lovituri comuniste în aceste ţări este mai puţin proba­bilă decât s’ar crede, Finlanda, Estonia, sunt ţări cu o civilizaţie atât de înaintată încât propaganda comunistă rămâne zadarnică.. In Finlanda, de pildă, comunismul este lăsat să-şi semene ideile nu, toată voia, dar nimeni nu dă di­ac­­fie agenţilor bolşevici. La Reved, lovitura de Stat, pregătită înde­lung şi minuţios de agenţii sovie­­tici, a dat greş şi a fost înăbuşită fără greudate, în câteva ore. De aceea, mai presus de propa­­ganda ideilor dizolvante, statele baltice privesc cu îngrijorare dez­voltarea forţei militare a Soviete­lor, în sprijinul ideilor imperialiste ruseşti, aceleaşi de la Petru cel Mare încoace. De aceea, vecinii republicii­ sovietice simt nevoia să-şi strângă rândurile, spre a se pune în gardă mai ales împotriva tavalucul­ rusesc. Cr. G. „ARUUS“ IN ITAL.'A Ecouri din presa italiană despre România Datoria publici a României. - S tnajia eia rom cl si financiara și raporturile italo-rom­âns.~lin articol al Ataşatului comercial.—Catolicismul In România.-» O publica ie românească la Milano MILANO. Ianuarie 1925 Ziarul Liberia din Neapole pu­blică o interesantă corespondenţă din Bucureşti întitulată „H debito publico în Romania“. După ce arată situaţia datoriei publice, înainte de război, in comparaţie cu situaţiile de la 1 August 1916 1 Aprilie 1921, 1 Aprilie 1923 şi 1 Ia­nuarie 1924, spune că guvernul ro­­mân, a prevăzut în actualul buget pentru prima dată în afară de in­teresele cuve­ni­te şi o cotă de amor­tisment. ■ Corespondenţa termină, reprodu­când un interesant pasagiu asupra chestiunei datoriei publice, din dis­cursul ţinut cu ocazia prezentărei bugetului pe 1925 de către d. Vin­tilă Brătianuu. Ziarul „Messagero*“ din Roma publică un articol asupra rela­­ţiunilor italo-româ­ne prin care atrage atenţiunea că această chestiune ar trebui să fie o­biectul unui serios examen din partea Camerilor de comerţ ita­lo-române din Milano şi Gene­va. (Amintim că mai sânt incă două una la Bucureşti şi una la Galaţi) intru­cât România cau­tă în acest moment să realizeze un vast plan da consolidare e­­conom­ică, care nu găseşte in ţa­ră mijloacele proprice, şi pen­tru care are nevoe si de colabo­rarea străinătăţel. Italia nu trebue să se desinte­­reseze de acest plan, căci nu numai petrolul, ci şi cerealele prezintă pentru ea un mare in­teres. Franţa şi Anglia ocupă deja in România poziţiuni emi­nente, dar mai e Încă mult de făcut In special pentru Italia, în urma masurilor luate de către guvernul român în favoarea în­treprinderilor industriale, pen­tru ca astfel să echilireze bu­nelul şi finanţele naţiune! După cum se vede şi din ar­ticolul de mai sus monopolul petrolului american, încă menţi­­ne piaţă Italiei. Cât de avanta­­jos ar fi pentru italieni însă pe­trolul românesc, au început a-şi da seamă anumite cercări de aci, care caută investirea de capitel lori in aceste întreprinderi * In legătură cu situaţia ecou©­­mică şi financiară a României, Rivista Doganale din Roma făcând o recenzie asupra articolului tipărit de d. dr. Jean Antohi, ataşatul co­mercial al României in „Rivista Bancaria“ asupra aceleiaşi chest­fciuni, termină astfel: „Noi credem că după cum s’a­u aranjat, datorită intervenţiei Ex.­­ Sale d. Kiriacescu ajutat de însuşi dr. Antohi, spinoasa chestiune a bonurilor de tezaur, la care e atât de mult interesată opinia publică, nu se vor ivi alţi nouri cari să’ con­trazică, acea rapidă apropiere eco­­nomico,comercială între Italia şi România, care-i în asentimentul tuturora şi fiare de altfel e deja în­ mers“. * Un lung şi documentat articol asupra Catolicismului în România publică ziarul Osservatore Romano din Roma, în sprijinul I­ultei cu Roma» După ce face o­ lungă expunere istorică asupra trecutului, înce­pând din sec. IX, arătând că schis­ma a fost impusă de străini, amin­teşte de toate tendinţele de reu­­ nire, începând încă din sec. XII. Apoi continuă astfel: In noua constelaţiune politică, simptomele de apropiere între ca­tolici şi schismatici, s’au alternat din când în când. Hotărârea Bisericei Statului Ro­­mân,*'care­ a introdus dela 1 Opt ICitiţi cojt­muarea în pag. Ura). 1

Next