Argus, martie 1925 (Anul 16, nr. 3557-3582)

1925-03-01 / nr. 3557

Anul XVI No. 355? ABONAM­ENTE: IN TARA 17n an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ 3 lei în tară. 6 IN STREI­NĂTATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ lei in străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6 93 si 23/69 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu KJ m n­că 1 ia tie 1925 C fkml REPREZENTANT AUTORIZAT COLIN CAL. VICTORIEI49 • BUCUREȘTI PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societatea Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger Sir. Engt­in Strada RuB KanjInorghiTitil 9 Telafon H­M Oficiul Comercial Francez La banchetul oficiului comercial francez, care strânse in fiecare an, pe reprezentanţii cei mai autori­zaţi ai lumei noastre economice, o­­ficiale şi private, d. marciu­s de Belloy a resumat intr’o frumoasă cuvântare, activitatea oficiului şi a schiţat planurile lui de viitor. Am aflat că şi in anul trecut,, o­­ficiul a reuşit să lichideze in mod amiabil un număr însemnat de di­ferende între comercianţii noştri şi şef francezi, că a obţinut pentru firme româneşti, reprezentanţa fir­melor franceze, că a mijlocit uni­rea capitalului francez cu cel ro­mânesc, pentru crearea unor în­treprinderi industriale şi că a des­făşurat o fericită activitate publi­cistică pentru a face să fie cunos­cute în­cercări cât mai largi, bogă­ţiile ţarei româneşti. Ziarul nostru a avut dealtminteri p­rile­jul, in ne­numărate rânduri, să aprecieze în termeni măgulitor această activi­tate, şi a reprodus Întotdeauna dările de seamă ale Oficiului, asu­pra stărei economice a României, redactate cn pătrundere şi intr'un spirit de strictă obiectivitate. D. de Belloy s-a ocupat de opera de refacere economică a României şi a arătat că pe acest teren paş­nic, Franţa ne poate da un ajutor tot atât de puternic, cum ne-a dat în timpul războiului, pe cel militar. Vom releva din luminoasa expunere a vorbitorului, părerea sa despre chestia monetară şi despre bolşe­vism. Experienţa anului trecut ne dove­deşte, — a spus d. Belloy — că leul se poate stabiliza, dar pentru a­­ceasta trebue să renunţăm la Ru­sia revalorizărei, şi in locul eta­lonului de aur să ne mulţumim deocamdată, cu etalonul hârtie. Chiar această hârtie, odată stabili­zată, poate da viaţa comerţului, a­­griculturei şi industriei, poate deci contribui la desvoltarea producţiei şi a exportului, singurele leacuri ale situaţiunei de azi. In ce priveşte bolşevismul, d. de Belloy crede în seriozitatea primej­diei bolşevice, şi nu vede altă scă­pare decât în cooperarea lumei ci­vilizate pentru a stinge focul îna­inte ca el să ia proporţii prea mari. Această cooperare ar consista mai ales, în strângerea relaţiunilor e­­conomice, care trebue să ducă la întărirea şi organizarea reciprocă a Statelor naţionale. Suntem fericiţi că d. marchis de Belloy a stăruit în special asupra acestor două puncte, care formează preocuparea principală a opiniei publice româneşti: leul şi musca­lul. Suntem cu atât mai fericiţi, cu cât în numele Oficiului Economic Francez şi a tuturor francezilor care lucrează în ţara noastră, d. de ce cari corespund in tot»­ vederi- Belloy a exprimat păreri și credin­­țor susținute neîncatat în coloane­le ziarului nostru. A. Situaţia Politică Internă Greva studenţilor­, care „a eşuat” continuă, spre cea mai mare dezo­lare a oamenilor de bine. „Conti­nuă“ este un mod de a vorbi, căci la unele faculăţi se ţin cursuri fiind prezenţi, uneori, mai mulţi soldaţi decât studenţi, rare­ori mai mu­lţi studenţi decât soldaţi. Cei cari trec. In orele de prele­geri, prin faţa Universităţii, asistă şi un spectacol, orânduit, par­că, de întâmplare, ca să sfărâme multe i­­luzii şi să desmintă multe vorbe mari, cu care credem că este util şi cuminte să­­mascăm lipsurile noas­tre. Grupuri, grupuri de studenţi, în plină agitaţie, staţionează, se miş­că de colo până colo, formulează critice, discută cu aprindere, ori intră in conflict cu patrulele de sol­daţi. Tot atâtea manifestări ce ne arată starea învăţământului nostru universitar. Dacă de la studenţi, privirea se opreşte la soldaţi, îmbrăcămintea lor pestriţă, sărăcăcioasă, uneori pr­ea uzată, bocancii lor, trecuţi de la reformă la serviciul activ, de ne­purtat pe nici o vreme, dar mai cu seamă in acest anotimp de frig şi de ploi şi încă multe altele, pe care nu e locul să le enumărăm aci, ne silesc să constatăm că dacă nu stăm bine cu învăţământul, nu stăm m­ai bine nici cu..., intendenţa armatei. Iar dacă un trecător, mai teme­rar, ar reuşi să străbată prin gru­purile de studenţi prin şirurile de baionete, şi pătrunzând in Univer­sitate, ar nemeri întro sală de pre­legeri, unde ar asculta cursul unor profesori el ar părăsi focarul înal­tei noastre culturi, gândindu-se, cu desnădejdea în suflet, că nici acolo nu stăm mai bine. T. P. In Balcani se­­restabilesc vechile alianţe din timpul marelui război. Deoparte tratează învinşii: d. Ra­­deff, fostul ministru bulgar la Bu­cureşti discută azi la Angora des­pre posibilităţile unei înţelegeri turco-bulgare. De altă parte nego­ciază sârbii cu grecii, la Atena. Alianţa sârbo-greacă a cunoscut m­omente glorioase şi vremuri de restrişte. Victorioşi, alături unii de alţii, mai întâi în pramul, apoi în al doilea război balcanic- grecii şi sârbii au învins pe turci şi pe bulgari. Apoi legăturile de priete­nie s-au destins şi foştii aliaţi au uitat, rând pe rând, de obligaţiile contractuale. Zadarnic a încercat Venizelos să salveze alianţa în tim­purile frământate care au urmat marelui război. Dar atât succesele cât mai ales încercările prin care au trecut ve­cinii noştri, au dovedit necesitatea alianţei greco-sârbe. Şi de aceea, re­închegarea ei azi, este firească şi binevenită. Sârbii şi Grecii au inte­rese asemănătoare în Albania şi pe coastele Adriatice. Dar princi­palele lor interese să întâlnesc de­­-a lungul hotarului bulgăresc şi tur­cesc. Ce vreau turcii? Să-şi întă­rească atât de şubredele posesiuni europene. Să găsească, un aliat eu­ropean care să le uşureze această sarcină, în timp ce regimul Kema- Hst este nevoit să ducă în Asia o luptă grea împotriva musulmani­lor fanatici, în special a kurzilor care s’au răsculat pentru a răzbu­na, pe Kalif şi pe Profet. Ce vreau Bulgarii? Bună pace. Aşa ne spune cel puţin d. Tzancof. Dar în ziarul francez a­l­ lui Tzan­cof, „la Bulgariei”, a apărut acum de curând un plan de realizare a a­­cestei păci bulgare. E reproduce­rea unui raport al „Centrului eu­ropean al dotaţii Carnegie” care ne vesteşte că „atâta timp cât va fi o Bulgarie iridentă alături de România, această obraznică profi­­a cusă de războiu, de Serbia trium­fătoare şi de Turcia, etc..., atâta timp cât Bulgaria una şi indivizi­bilă, aşezată pe două mări, nu va fi limitată la Nord, de Dunăre (a­­dică Dobrogea întreagă!) şi la vest de linia Timok-Ohrida-Kastoria (adică toată Macedonia) poporul bulgar nu va cunoaşte c a trăi. Externă Care va să sică Bulgaria călare pe două mări şi România pe nici una! E drept că mai departe ra­portul pretinde că Bulgaria nu are scopuri războinice. Nici noi nu a­­vem asemenea scopuri. Dar salu­tăm totuşi cu satisfacţie reînvierea alianţei greco-sârbe, menite să ţie în frâu fericirea de a trăi, a paşni­cului popor bulgăresc. G. G. Ştiinţa consiliului superior al apelor CONSILIUL A REVIZUIT RE­GULAMENTUL PENTRU APLI­CAREA LEGEI APELOR Eri după amiază s’a întrunit la ministerul lucrărilor publice, consi­liul superior al apelor sub preşe­dinţia d-lui inginer inspector gene­ral G. Ştefănescu secretar general. Mai erau de faţă d-nii ingineri ins­pectori generali Buşilă, Gh. Po­­pescu, Vardala, Cazimir, Radu Georgescu, general Panaitescu şi Sima Niculescu, jurisconsult. Comisia a revizuit o parte din re­gulamentul pentru punerea in apli­care a legei apelor şi a întocmit şi regulamentul de organizare a direției generale a apelor. De asemenea s-a întocmit regula­mentul pentru funcționarea consi­liului superior al apelor. O noul urcare a neturilor grânelor în Ame­rca Londra, 27. — Din Chicago se a­­nunţă că bursa locală a înregistrat o nouă urcare bruscă a preţului grânelor. Din această cauză piaţa Londrei a fost agitată. CRONICA AGRICOLA Un exemplu si un îndemn de G. Ionescu-S­iest! Nevoia ridicării cu ture­le a ţârânimei.—Pilda Saşilor Agricultura pe care o fac ţăranii noştri a fost întotdeauna rutina­tă. înainte de război, ca şi acum, eram printre cele din urmă ţări în ceea ce priveşte producţia la hec­tar. Dacă înainte de război, produc­ţia era concentrată şi consumul mult mai mic, nu simţiam această inferioritate a agriculturii noastre,­­ azi o simţim din greu. Se fac reproşuri organelor statu­lui că nu iau măsurile trebuincioa­se, se aduc învinuiri specialiştilor că nu dau soluţiile trebuincioase în această arzătoare problemă. Fireşte programul de lucru, care a fost des­­voltat în diferite împrejurări, de care s-a ocupat în câteva rânduri şi „Argus“, nu e bun, nu e suficient, are prea multe laturi. Opinia publi­că, sferele conducătoare nu se în­călzesc pentru eL Construcţia celula­ră a albinelor nu e ceea ce ne tre­buie. Ne trebuie o soluţie genială, rapidă, instantanee, unică , care să dea României acel belşug care poa­te rezulta din însuşirile pământului şi oamenilor săi. Din nenorocire această soluţie ge­nială şi unică nu există. Nici chiar suprimarea taxelor de export, nici Dintre toate neamurile pe cari unirea tuturor provinciilor ro­mâneşti i-a făcut tovarăşii noş­tri Intru îndeplinirea destinelor acestei ţări, cei mai buni agri­cultori şi cei mai buni crescători de vite, sunt Saşii din Ardeal. In perfecţionarea tectonicei a­gricole a ţăranilor Saşi, un rol precumpănitor l-a jucat «Reu­niunea Agricolă Săsească din Transilvania”. Am înaintea mea broşura cu darea de semă a a­­cestor asociaţii pe anul 1923 — 1921 şi fiindcă ştiu influenţa pe care ea o exercită în mijlocul ţărănime!, caut mijloacele eL Caut să verific programul nos­tru şi să văd dacă nu voi găsi printre mijloacele lor soluţia u­­nică, pe care s’o putem adopta şi noi. Şi iată ce găsesc: Reuniunea are 12.755 membri. Fiecare membru plăteşte o coti­zaţie de 56 lei pe an, primeşte in schimb revista reuniunii, care se tipăreşte în 12.859 exemplare. Creaţiunea financiară a saşilor ,Bodenkredit Anstalt” ajută, conform statutelor sale, Reuniu­nea cu 10 la sută din beneficiul său, adică anul expirat cu 360 mii lei. Reuniunea face operaţi­uni de aprovizionare şi vânzare pentru membrii săi, din care re­zultă încă beneficii întrebuinţa­te în îndeplinirea programului său cultural. In darea de seamă se vorbeş­te pe larg de îndeplinirea aces­tui program. La expoziţia agri­colă şi zootechnică, organizată de reuniune in ţara Bârsei, au luat parte 4.000 de membri ai Reuniunei. Cu acel prilej a avut loc o demonstraţie de motocul­­tură. Expoziţia da prilejul să se constatate şi să se verifice progre­sele realizate în ultimii ani şi in­fluenţa pe care o exercită in re­giune Şcoala de Agricultură din Feldioara. Autorul dârei de seamă trece în revistă toate ramurile agri­culturii, creşterea vitelor bovine şi a cailor, cultura pământului, viticultura, pomăritul. Arată progresele tectonice făcute şi in­dică cu autoritate, măsurile, pe cari cultivatorii trebue să le ia pentru ca exploatările lor să se adapteze pieţei şi să fie din ce in ce mai rentabile. Astfel, el atra­ge atenţia că vitele trebuiesc mai bine hrănite (noi credeam că vitele Saşilor sunt cele mai bine hrănite,­ că e mai rentabi­lă producţia de lapte, decât de carne. Mai depar­te, că trebue desvoltată cultura prăşit­oarelor şi nutreţurilor. Trebuesc intro­duse varietăţi superioare. Tre­bue făcută o muncă mai inten­să. Trebue recurs la motocultu­­ră. Trebuiesc mai energic com­bătute boalele plantelor şi para­ziţii. Cu acest prilej se arată în­cercările făcute de Reuniune ca nouă preparate de distrugere Reuniunea nu se mărgineşte la sfaturi. Ea a avut în 1923, 90 de câmpuri de experienţă pentru în­g­ăsăruinte, iar in 1924 130 de câm­nuri. Ea are un număr de Specia­lişti în meserii agricole, în bu­cătărie şi gospodărie, în pomi­cultură şi alte ramuri agricole, ca­ri m­erg în mijlocul populaţiei si o instruesc. S’au finit cursuri de rotărie de câte o lună în 13 comune. Au participat 183 cursisti, cari au lucrat in ate­lier obiecte in valoare de 200.900 constrângerea ţăranului să cultive aşa ori altminteri, nici alte reforme de acest fel, nu vor avea darul să schimbe instantaneu technica agri­culturii noastre. Această schimbare nu poate fi produsul unei singure măsuri, ori­cât de necesară, de urgenţă, de în­dreptăţită şi de binefăcătoare ar fi ea. RIDICAREA CULTURALA A TARANIMEI Ci transformarea agriculturii pre­supune o ridicare culturală a între­­gei ţărănimi, operă grea, la care trebuie să conlucrăm cu toţii, prin toate mijloacele ce ne stau la dis­poziţie, întâi de toate prin forfica­­rea învăţământului primar şi a în­văţământului agricol de specialitate şi apoi prin frământarea culturală permanenta, pe care trebuie s'o e­­xercităm­ pe toate căile în mijlocul ţărănimei. In această privinţă asociaţiile a­­gricole, cooperativele, sindicatele au o datorie de la împlinirea căreia prea adesea toate aceste organizaţi­­uni au fost absente. tel. In 8 comune s’au ţinut cursuri de gospodărie şi bucătă­rie. Intr’una din comune s'au făcut două serii succesive, din cauza prea multelor înscrieri. In total au participat 255 ţăran­­ge. Tot aşa s’au ţinut in 12 co­mune cursuri de pomărit, de vi­­tlculură şi vinificaţie, cu lu­crări practice. In 5 comune s’au ţinut cursuri de agricultură. In afară de aceasta s’au ţinut în cursul anului, 1­9 congerinţe de specialitate, cu 18.460 de au­ditori. S’au organizat încercări de hrănirea animalelor cu diferite raţii, unite cu probe de mulsori. Pentru a’şi forma specialiştii necesari, Reuniunea a acordat mai multe burse de agricultură veterinară. Activitatea publicistică a con­statat din publicarea revistei şi dn reeditarea unor cărţi O bună parte din darea de seamă este consacrată analizei regimului la care este supusă agricultura şi demersurilor re­petate, stăruitoare, ale Reuniu­nii prin reprezentanţii săi pe lângă Ministere şi alte autori­tăţi, în Parlament, în întruniri, pentru ca regimul acesta să fie îndulcit. Unele din aceste de­mersuri au avut succes. Reuniunea nu face politică, dar apără cu îndârjire punctul de vedere al agricultorilor. Forţa ei se bazează pe legă­turile cu massele ţărăneşti, prin asociaţiile locale ce compun Ren nu­mea. * Ca şi noi, cititorul nu va găsi în această activitate nimic extraordi­nar. Soluţia unică şi genială nu ră­sare din aceste realizări. Din nefericire, nici una din orga­nizaţiile agricole cunoscute de noi, — afară de Reuniunea Şvabilor din Banat — nu desfăşoară o activitate similară. Ar fi interesant de ştiut, dacă vre­­unul din Sindicatele agricole, dacă vre-o Cooperativa, dacă Societatea Naţională de Agricultură, dacă So­cietatea Centrală Agricolă, dacă U­­niunea Sindicatelor Agricole pot e­­numera în dările da seamă o acti­vitate asemănătoare. Şi unele din aceste organisaţiuni au mijloace mult mai mari şi dispun de forţe, cari ar putea fi cu succes mobiliza­te, pentru o mare acţiune de progres. Nu e în constatarea ce fac nici un gând de critică, ci e numai un stri­găt de alarmă. Dacă este să deschi­dem o eră de propăşire pentru agri­cultura ţării, trebue ca cei ce văd lipsurile să tragă consecinţele pen­tru dânşii, să se pogoare în mijlo­cul ţărănimii, să ia conducerea ei culturală şi economică, s-o sustragă preocupărilor politice. Ţărănimea noastră îşi aşteaptă îndrumătorii. In editoratul de Joi, din Argus, in­titulat „Protestări zadarnice auto­rul ne invită la o aşteptare resem­nata până ce stoarcerea fiscală, de­zastrele economice ori naturale vor lua ţăranilor avantagiul quasi-gra­­tuităţei pământului dobândit,­prin împroprietărire. Rog direcţia ziarului să mă ierte, dacă nu voi fi de acord cu acest sfat de resemnare. Autorul spune că ţăranii n'au în­­teres să se preocupe de regimul creiat agriculturii, odată ce au pri­mit, pământul aproape gratuit şi că ei vor începe să se preocupe de a­­ceasta, numai după ce vor pierde beneficiul quasi-gratuităţei terenu­lui. Atunci deabia se va putea atra­ge ţărănimea in lupta pentru afir­marea agriculturii. Noi credem că aceasta e cauza inerţiei ţărănimii. Dacă cei 1.200.000 ţărani cari au dobândit pământul aproape gratuit, se dezinteresează de politica econo­mică a Statului, şi sunt de 3 ori a­tâţia cari n'au primit nimic prin împroprietărire. E vre-o diferenţă intre atitudinea unora şi a altora ? Ba nici chiar marii proprietari nu simt destulă solidaritate între dân­şii şi adunări în cari se discută cele mai vitale ale lor interese, sunt slab frecventate. Iar adunările cu sco­puri culturale, încă mai puţin. Nu, răul e în altă parte, in inac­tivitatea noastră. Trebuie să mobi­lizăm forţele conducătoare pentru a ridica culturaliceşte ţărănimea, a o îndruma și a pregăti astfel o altă soartă agriculturii noastre. .eguiptul pentru aplicarea noului regim al apelor Ce ne declară d. general Tr. Mo­­şoiu, ministrul lucrărilor pu­blice ori după amiază la orele 4, s’a întrunit consiliul superior al apelor, sub preşedinţia d-lui ge­neral T. Moşoiu, ministrul lu­crărilor publice, pentru a face revizuirea definitivă a regula­mentului legii pentru aplicarea noului regim al apelor din Ro­mânia precum și a regulamen­tului interior al consiliului su­perior al apelor. Se știe că după dispozițiunile legii, noul regim al apelor nu se pune în aplicare până nu intră în vigoare regulamentul respectiv. Solicitând câteva explicaţiuni d-lui general Moşoiu, asupra re­gimului apelor care va intra în vigoare şi care a fost întocmit după indicaţiunile ministrului lucrărilor publice, d-sa a bine­voit a ne face următoarele de­­claraţiuni: — Regulamentul legii apelor a fost conceput într’un spirit larg, pentru ca aplicarea legii să nu întâmpine nici o dificultate. Anul acesta se vor ape­ra și taxe­le menite să formeze fon­dul apelor. Am convingerea că aceste taxe vor produce în 1925 cel puțin 10 mi­lioane lei, sumă ce va forma pri­mul fond al apelor și care se va administra la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni. In ceea ce priveşte aplicarea ce­lorlalte dispariţiuni din noua lege şi in special lucrările cari sunt de resortul direcţiunei generale a a­­pelor, cred că anul acesta ele vor fi limitate mai­ mult la studiile ce trebuesc făcute pentru ca în cursul anului 1926 să înceapă lu­crările pe teren, In concordanță cu dispozițiunile legei energiei". m*- G­­MNT. Relaţiile economice dintre Cehoslovacia şi România Comerţul exterior între ambele târî Convorbire ca i. Zdenek Fierînger, ministrul Cehoslovaciei In numărul nostru de eri s’a arătat, că după revista econo­mică vieneza „Wistchaftliche Nachrichten für Handel, Gewer­be und Industrie” ar reuşi că ex­portul Cehoslovaciei pentru Ro­mânia în anul 1924 ar fi de 796 milioane coroane cehe, iar în schimb Cehoslovacia n’ar fi importat nimic dela noi în a­­cest răstimp. S'a dedus de aci că balanţa noastră comercială faţă de Cehoslovacia ar fi com­plect deficitară. D. Zdenek Fierlinger, minis­trul Cehoslovaciei la noi, a Bi­nevoit să ne dea următoarele interesante lămuriri, pe baza d-telor oficiale prezentate de către ataşatul comercial ceho­slovac. — Datele revistei vieneze, ne-a spus d-sa, nu corespund de loc realităţii. Cehoslovacia are cele mai bune intenţiuni de a strânge cât mai mult relaţiile economice cu România şi aceas­tă dorinţă a manifestat-o In toate ocaziile. Aceste intenţiuni Ceho­slovacia le înţelege atât In ceea ce priveşte exportul pentru Ro­mânia, cât şi importul din a­­ceastă ţară. De altfel cifrele sta­tistice cehoslovace oficiale dove­desc aceasta. Din aceste cifre re­­ese că Cehoslovacia a exportat în România in cursul anului 1924 134.495.965 kgr. în valoare de 795.997.814 koroane cehe, cele mai multe din aceste mărfuri constând in articole de bumbac, ţesături de lână în general, fer și articole de fer. Importul Ceho­slovaciei din România In cursul anului 1924 a fost de 165.419.999 kgr. in valoare totală de 487 mi­lioane 131141 koroane cehe Dacă cifra importului Ceho­slovaciei din România este­ mai redusă decât a exportului, a­­ceasta se datorește, in cea­ mai mare parte taxelor vamali, prea urcate din România şi faptului că unele articole ca gritul şi făi­na au fost cu total prohibite la export. De altfel, cifra exportului Ce­hoslovaciei în România repre­zintă abia­­M la sută din expor­tul total al­ Cehoslovaciei Tot din datele statistice oficia­le cehoslovace reese că România este a zecea ţară in ceea ce pri­veşte greutatea mărfurilor im­portate şi a şaptea ţară in ceea ce priveşte valoarea mărfurilor importate. Ca Incheere­d. ministru Zde­nek Fierlinger, ne-a asigurat din nou de dorinţa Cehoslovaciei da a lega cu noi relaţii economice din ce in ce mai strânse, pentru a cărei înfăptuire contribua şî d-sa nu toate ocaziile. M. BUCUR Drepturili li­nie ia ian. l­m Depozițiuni noui privitoare la pâ­ne AMESTECAREA FĂINURILOR. STOCUL DE GRAU. — NOUA ORDONANŢA Primăria Capitalei, a aprobat eri cererea morarilor de a a­­mesteca depozitul de făină de jimblă cu făina de pâine nea­gră, pe care o au din trecutul regim, in proporţie de un sac de făină de jimblă cu doi saci de făină de pâine neagră. Acest a­­mestec, morarii îl vor vinde pe preţul făinei Integrale. Aprobarea de mai sus s’a dat pentru ca morarii să-şi poată va­lorifica depozitele de făină, asu­pra cărora aveau gajuri or da­torii sub alte forme. # Cu aducerea la îndeplinire a acestei dispoziţiuni, primăria a delegat pe d-nii ing. Dimopol şi Niculescu. Operaţia de amestec a făinuri­lor, se va începe de Luni 2 Mar­tie. In morile din Capitală sunt depozitate 153 vagoane făină de jimblă şi 39 vagoane făină de pâine neagră.­­& D. T. Alexandrescu vice-preşe­­dinte al comisiei interimare, a dispus repetarea ordonanţei co­munale, pentru regimul pâinei şi făinei integrale care a fost dată pe Februarie şi pentru luna Martie. Noua ordonanţă va fi publica­tă pe ziua de Luni 2 Martie. * Eri, în morile din Capitală erau: 124 vagoane grâu, 263 va­goane făină de lux, 153 vagoa­ne făină de jimblă, 39 vag. făină de pâine neagră și 44 vagoane făină integrală. Tot eri au sosit în gara Chîti­­la-Triaj, pentru consumul Ca­pitalei 7 ,vagoane grâu. Rep. Ameliorarea condiţiuni­or severe din primul text Economia generală a proiectului-Textul principalelor articole Şedinţa com­isiunei de elaborare a proiectului din seară s’a întrunit din nou la înalta Curte de conturi comisiu­nea pentru redactarea proiectului legii generale a pensiilor­ înce­pând, sub preşidenţia d-lui Vintilă Brătianu, discuţia pe articole a anteproiectului întocmit de sub­­comisiune. S’a adus o modificare a aliniate­lor 2 şi 3 din­ primul articol, hotă­­rându-se ca aderarea comunelor şi judeţelor la casa generală a pen­siilor să nu mai fie facultativă, cum prevede textul anteproectului, ci obligatorie, aşa că pe viitor co­munele şi judeţele nu mai pot avea case de pensii proprii, cum există azi în Ardeal şi Bucovina. S’AU AMELIORAT CONDIŢIU­­NILE DREPTULUI LA PENSIE O vie discuţie s’a angajat însă în jurul art. 2, care fixează condiţia vârstei (57 ani pentru civili- 65 pen­tru eclesiastici şi 50—54—56 pentru militari) cum şi obligaţia a 35 ani de serviciu, fără întrerupere, pen­tru ca dreptul la pensiune pentru vechime în serviciu să fie recuno­scut. D-nii Vintilă Brătianu şi Traian Lalescu au susţinut ca textul ace­stui articol să rămâie neschimbat, invocând necesitatea pentru stat de a-şi avea asigurată stabilitatea personalului său funcţionăresc, cum şi dispoziţiunile chiar mai drastice din legiuirile similare străine (legea austriacă şi ungară), împotriva condiţiunilor din acest articol şi mai ales împotriva obli­gaţiei ca cei 35 ani de serviciu să fie neîntrerupţi, au luat cuvântul d-nii: Grecescu, preşedintele înal­tei Curţi de Conturi, Papadospol, Stancu Brădişteanu­ ş. a. Aceştia au invocat între altele următoarele argumente: 1) Anteproiectul nouei legi cr­­ează funcţionarilor o situaţie infe­rioară aceleia de sub regimul le­gii în vigoare. 2) Anteproiectul este în contra­dicţie cu dispoziţiile legii statului funcţionarilor publici, care recu­noaşte dreptul la o întrerupere de maximum 5 ani a serviciului, după care funcţionarul poate să-şi reia serviciul recunoscându-i-se toate drepturile decurgând din anii ser­viţi mai înainte. 3) Dispoziţiile anteproiectului în nici un caz nu pot fi impuse func­ţionarilor găsiţi în serviciile pu­blice înainte de aplicarea legii, de­oarece ei au încheiat cu statul un contract bazat pe condiţiunile fixatei de actuala lege a pensiilor. UN ALINIAT MODIFICATOR In cele din urmă d. Vintilă Bră­­tianu a recunoscut în parte juste­ţea argumentelor aduse şi a accep­tat amendarea textului art. 2 din anteproiect prin introducerea unui aliniat la sfârşit în sensul urmă­tor: 1) să se pue de acord art. 2 cu prevederile statutului funcţionari­lor în ce priveşte dreptul la maxi­mum întreruperii de 5 ani şi condiţiunea celor 35 ani de serviciu neîntrerupţi să fie aplicabilă nu­mai funcţionarilor noi, ce se vor angaja sub imperiul nouei legi, dar nuu şi celor aflaţi deja în servi­ciu. Redactarea, definitivă a acestui nou aliniat se va face în şedinţa vi­itoare, care se va ţine azi la 5 d. a. Comision ea a examinat articole­le în număr de 10 care compun pri­mul capitol (Pensiuni pentru ve­chime în serviciu), fără să aducă nici o schimbare teatrului ofi­cial. PENSIILE PENTRU VECHIME DE SERVICIU Dintre acestea, reproducem tex­tul art. 8, 9 și 10, cari sunt mai im­portante: Art. 8.— Drepturile la pensiune pentru vechime de serviciu se sta­bilesc precum urmează: Pntru un serviciu de 10 ani îm­pliniţi­ (în actuala lege se prevăd 15) 25 la sută din media s° arii tot primite în cei din urmă trei ani de serviciu, iar pentru fiecare an servit peste termenul de mai sus se va adopta un spor de 3 la sută din aceeaşi medie, până la 35 ani. La stabilirea pensiunei, fracţiu­nile mai mici ca un leu se lasă­­ o parte. Se exceptează: a) Reangajaţii din armată şi jandarmii rurali,­­cari vor primi ca pensiune pentru 15 ani de serviciu, 15 la sută din media soldelor din cei din urmă trei ani de serviciu iar pentru fiecare an servit peste termenul de mai sus se va adăuga un spor de 5 la sută din aceeaşi medie, până la 25 ani; b) Mecanici­ conducători de locomotive, care vor primi ca per­­siune media întreagă a salarii­lor din cel din urmă trei ani de­­ ser­viciu, când vor fi împlinit 22 ani serviţi efectiv în asemenea funcţiuni. MAXIMUL PENSIUNEI LU­NARE Art. 9. — Maximul pensiune Citiți continuum în pag. n­­a.

Next