Argus, mai 1925 (Anul 16, nr. 3605-3629)

1925-05-01 / nr. 3605

inti HI Kl 3805 REPREZENTANT AUTORIZAT Fordsolv CAL VICTORIEI49 BULURESλ BON A M ENT Bto TARA I IN STREINATATE 1800 lei 1000 „ 600 N .3 tei In tară. 6 tal in atrăinătate vineri i nam 1925 PUBLICITATEA,; Concesiunea Exclusivă ,a Societatei­­ Generale de Publicitate Directori! Carol Schulder și S« Berger 1 4 Str.Eujiniu CtriA (fu.i '(lai'iiri'n/f;;! I Ijltmn ||/|f \ BIROURILE: b ESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 si 23/69 Unian 6; luni 3 luni 6 PflOIUI Director: G­rigore Qafencu IjpiEl intern Problema tmpnunutului es­­"litni'î'e revenit la ordinea zilei prin­­ esenţa ofertă a «wai pu­­ffrwifl grup american,­­ Bim dat, Ia timp, am&nuntele .jte caii le-am obţinut asupra o­­fartei şi grupului american. Du­­­pâ câte știm, acum tratativele imunt suspendata, fără a ii rupte, t. Aceaaă ofertă privea un îm­prumut, cu destinaţia speciali­­snirn refacerea căilor ferate. TSsta vădit că nevoia cea mai Sleataţttâ este astăzi nevoia de refacere şi de complectare a drumurilor noastre de ter. Fără falprsjndeca asupra rezultatului ‘asocierilor pentru imprumutul jamerican, credem că e ntit să rarcetămţaceastă problemă a Im», «ramntufef * estem in toate fr­­fele lui. Împrumuturile pe cari Ie con­tractează statul sunt, In genere, împrumuturi ca destinaţie speci*­­«lăî pentru calea ferată, pentru marină, pentru şosele, pentru ar­­mament şi aşa mai departe. Dar oricare ar fi destinaţia impru­dentului el grevează, ca să ri semvi aşa, creditul general al Sta­tului. de aceea, in principiu, un Stat nu poate contracta un Îm­prumut in afară. In condiţii bune decât dacă creditul lui general e bun. Creditul general al Sta­tului depinde de garanţiile ma­teriale pe eaxi le oferă Statul şi mai ales de cela morale: liniştea iniemă şi siguranţa în afară. .^Semnul material dupe care se napdăcă creditul unui stat este oo ta âthirîloT Ini de rentă pe pia­­ța streina. In regulă generală, un jgtat’a cărui rentă este «Lepre­­diată- nu poate căuta Imprumu­­turi ode specialitate, afară de ca-i da necesitate absolută, un cin sau un cutremur, ca un mia EI treime să-şi îndrepte­­ atenţia lui şi să facă toate Sacrificiile pentru a-şi restabili creditul in străinătate şi a obţi­ne o cotă favorabilă a titlurilor lui, la bursele streine. Odaia acest rezultat obţinut, Împrumutul* de specialitate se­­poate încheia in condiţii favora­. Judecind, din acest punct de rVede­re, situaţia noastră* trabue să constatăm, cu părere de rău,­­că marea depreciere a titlurilor d­e consolidare, îngreuiază con* ■aotarea unui împrumut pentru calea ferată. De aceea, noi nu vom putea tatee o bună politică financiară a datoriei externe, decit începând s»xia±ria.. conversiune a titlurilor depreciate şi făcând sacrificii necesare pentru • curăţ! de pe ipieţele străine toate c­aurele de­­nemulţumire şi de nelucradere în angajamentele româneşti, fie publice, fie private. Aceasta ne va uşura contrac­­rtarea de împrumuturi favorabi­le pentru investiţii de stat şi co­mună. A lin împrumut englez în America ? LONDRA. — Corespondentul ilarului „Daily Telegraph” la New-York, telegrafiază că urca­rea lirei sterline în America a fost însoţită de zvonul persis­tent despre încheierea apropiată a unui împrumut­ englez, în Sta­tele­­Unite. Acest împrumut ar urma să stabilească la stabiliza­­rea pe piețele devizelor, când Marea Antantă va fi restaurat etalonul-aur. Situaţia încasărilor vamale pe luna Februarie 1925 Din datele sosite ministerului de finanţe dele di­feritele puncte vamale, reese următoarea situaţie a încasărilor vamale pe lunile Ianuarie şi Februarie 1925, comparativ cu acelaşi luni din anul financiar 1924: DI VERSE Tetei general 41.208.523,95 |' «14487.671.30 39.028.304,35 485.722-775,75 655.997.933,75 80.236.828,30) 1.090.210.447,05 429,334.219,70 256.190.714.10 34J48^35,40 j 42.186.891.20 572.179.65540 444.136.089,-685,524 933,80 76.435.426,60 1.016.315.744.1U EVALUĂRI PE ANUL 1925 EVALUĂRI PE ANUL 1924 Import Export Diverse /. Total■■■* * ..4V 6.9404X30000 Import Export Diverse Total 5.300.000.000 as \ ■ **■ ” IMPORT 175.341.066,70 178.634.6183. 353.975.685,— 108­596.900, — 145.758483,70 254.355.383,70 EXPORT 387.938080,65 2681359.853,10 Ianuarie 19­ Februar. 1925 Total . . Ianuarie 1924 Februar. 1924 Total I 1.300.000. 000 5.000. 0004300 440.0004300 1.5004300.000 4.000.000.000 300.000.000 Naţionalizarea căilor ferate engleze Londra. — Concurenţa automo- Dîluluî şî scăderea exportaţîunîlor de cărbuni, au dat un nou elan chestiunii naţionalizării căilor fe­rate engleze, care trec astăzi, prin­­tr’o mare criză. A­nul trecut cele 4 mari reţele au fost obligate pentru a asigura plata dividendului să facă apel­ la rezervă şi deficitul total se ri­dica la 5 milioane de­­lire.­ Com­pania Great Western a şi cerut Trade-Uniconurilor ca aderenţii lor sa accepte o reducere­ de salarii sau o notabilă reducere de per­ional şi North Eastern anunţa că n curând va reduce cu câteva mii, numărul funcţionarilor. Cele mai mari pierderi sunt pri­cinuite de scăderea traficului de cărbuni. Anul trecut într’adevăr, n­u s’a transportat decât 200 mi­­­lioane tone, faţă de 222 milioane one în cursul anului precedent şi­ 125 milioane. II doilea secretar al Ligei Naţiunilor vorbeşte presei bnemreştene Romania şi Societatea Naţiunilor. — Chestiunea protocolului.— Scopul vizitei d-lui Avenol în România -Csc prilejul vizitei­ sale ori Româ­nia, d. Joseph Avenol, al doilea secretar­­al Societăţii Naţiunilor, a primit ori, după amiază,la mini­sterul de?­externe pe reprezentan­ţii Presei'blct­eetene şi pe cores­pondenţii ziarelor străine. , D-sa le-a­­ făcut următoarele de­­claraţii:" SCOP­UL VIZITEI — Pite­­pentru prima oară in Ro­­mânia — spune d. Ioseph Avend­ — alţi membri ai secretariatului cu mai venit în­ diferite rânduri. Din partea noastră e o curiozi­tate cât se poate de agreabilă, le­gată de plăcerea d­e a vă, cunoaş­te, dar, şi necesară în a­celaş timp întrucât corespunde unei obligaţii profesionale. O organizaţie internaţională ca­re într-o oarecare măsură e însăr­cinată să se ocupe de interesele tutu­ror, membrilor­ Societăţii­ Na­­ţiunilor, trebuie în mod necesar să cu­noască pe aceşti m­embri, să cunoască această ţară pen­tru­ că România de azi e considerabil tran­sformată şi nu mai corespunde cu Ceea ce Citeam altă dată în cărţi. 'Aţi avut fe&cifrea de a vedea recoristiiktindu-se o serie de pro­­bleme pe Cari e necesar să le stu­diem: Ntt.mi :fac iluzii, că voi put­­tea 'Cunoaşte,:in două-trei zile sail bntn'o săpi&mâmă .viaţa politică, ro­­mânească in amănunt, dar. voi pu­tea Culege tofţtşt 'câteva impresii din discuţiile .Cu câteva persona­lităţi reprezentative.­ ROMANIA ŞI SOCIETATEA NAŢIUNILOR — De altă parte — continuă d. Joseph Avend­, — cred că a­­veţi­ mare interes de a urmări de aproape cea ce face Societa­tea Naţiunilor şi a aduce la cu­noştinţa opiniei publice activi­tatea ei. ‘ Aceasta pentru ea depindeţi intr’o oarecare măsură­ de Soci­etatea .Naţiunilor întru­cât faceţi parte din ea.~ Depindeţi de o organizaţie la care participă multe puteri. O­­mare parte din chestiunile de po­litică externă sunt actualmente negociate şi discutate de Socie­tatea­­ Naţiunilor. In consecinţă­ nimeni nu poa­te fi absent. Şi nimeni nu se mai indoeşte că Societatea Naţiunilor, nu mai e un proect pentru viitor, ci o realitate a prezentului Vă dau ca exemplu cea ce se petrece in Franţa. Acum trei sau patru ani So­cietatea Naţiunilor a fost privi­tă acolo cu toată încrederea. Totuşi erau şi mulţi sceptici. Nu vă daţi seama câtă impor­tanţă a câştigat Societatea Na­ţiunilor in opinia publică. La ultimele alegeri n’a fost candidat, care să nu se simtă o­­bligat, in interesul său să­ ia ca program de politică externă pe acela al Societăţei Naţiunilor. Aţi văzut ce a spus noul şef al guvernului francez in declara­ţia sa ministerială. Politica mea externă e Societatea Naţiunilor. Dacă vorbesc de Franţa e ca să vă dau un exemplu. Ştiu că suntem pe un teren simpatic. In consecinţă, dacă România, vrea să aibă o politică externă , care să reamintească noua ei importanţă; dacă vrea ca e­­forturile pe cari le face să ajun­gă toate la un rezultat fericit, trebuie ca totul să le echilibram printr'o acţiune exterioară. Trebuie dar ca în interesul po­porului român, să-i faceţi cunos­cută activitatea Societăţei Naţiu­nilor. Aţi trimes la Geneva, eminenţi oameni de stat, cari au jucat un rol important, dar un om de stat nu-şi poate juca rolul decât dacă a susţinut de opinia public­ că. CHESTIUNEA PROTOCOLU­LUI Dacă nui aţi întreba Ce cred des­pre protocol, v’aşi răspunde că da­că acest document nu se realizea­ză, ’cel puţin ideile ’dări­iau­ inspi­rat continuă să trăiască. Simnt idei foarte simple rezumate în trei cu­vi­inte: sigu­ranţă, arbitraj, dezar-­ mare, sunt trei cuvinte cu cari se poate rezolva chestiunea europea­­nă. E o politică Ce trebuie să dea fiecărei ţări sentimentul., nu de si*­guranţă absolută, dar acela că e­­xistă^o mare limită de siguranţă exterioară si in Consecinţă poate căpăta încredere în propria ei po­litică, . Ziariştii au maî..nSs,d­îuî Avend­ câteva întrebări în' legătură cu a­­legerea lui Hindenburg, cu eseul­­ment®]« din Bulgaria şi cu alte chestiuni de politică externă la ca­­re secretarul Societăţii Naţiunilor sa mulţumit să­ răspundă evasiv.. AL. PETROVICI Specula cerealelor la Bursa din Chicago SPECULA CEREALELOR LA BURSA DIN CHICAGO „Chicago Tribune" anunţi că pierderile acelor cari au speculat asupra cerealelor sunt colosale. Se citează căzni unui jucător, care din 30 milioane dolari a ră­mas cu mai puţin de un milion. Părerea generală este că spe­culanții s au grăbit prea tare pro­vocând urcări în bursă, când nu se dovedise încă în mod sufici­ent lipsa de grâu. . —----OXOXO——— Modificarea tarifului cailor ferate iugoslave Belgrad. Guvernul prepară un proect pentru fixarea unui nou tarif de cale ferată. Procctul va fi prezentat parlamentului în cursul lunii iunie. Tariful va aduce o unificare pentru toate provinciile iugoslave şi va ţine în primul rând seama de interesele economice na­ţionale. Taxele de transport vor fi reduse pentru anumite industrii interne şi sporite pentru mărfu­rile importate din străinătate, deşi se fabrică şi în ţară.­­ ­r­is: 7^^. far,.-,. . Statele­ u­nite cer suprimarea taxelor pe paşapoarte LONDRA. — Guvernul Statelor Unite a adresat o notă tuturor gu­vernelor propunându-le o învoială mutuală pentru suprimarea taxe­lor, percepute pentru viza paşa­poartelor e­liberate de consulii ţă­rilor, respective. —' * —-----OXOXO--------­ Situaţia politică Scrim aceste rânduri cu o mare strângere de inimă. Fiindcă subiec­tul de care ne vedem, siliţi să ne o­­cupăm, n’are nume şi nici nu-i sin-­ guratec, ci, par’că, vrea, prin­ repe­­ţirea lui, să capete cetăţenia In moravurile noastre.. Un ofiţer de jandarmi rurali a lovit pe d. dr. Lupu, fost ministru. Un altul, a pălmuit pe d. Dem­ Do­­brescu,­­preşedintele Uniunii avocaţi­lor­, fost decan al baroului de Ilfov. Acum, un al treilea ofiţer a bătut pe d. Pan Halipa, deputat, fost­ pre­şedinte al Sfatului Ţării, indată■ du­pă unirea Basarabiei cu vechiul re­gat, fost consilier al tronului. Sar zice că vrem să­ introducem pă­ni­­rea şi­ bătaia fruntaşilor politici, ca un obiceiu naţional, — obiceiu u­­râit, foarte urât care ne cinsteşte a­­dânc şi deopotrivă viaţa noastră pu­blică şi privată, ca şi întreaga noas­tră organizare de Stat. Nu stăruim asupra urmărilor ce pot avea aceste repetate şi înce.pai­­cabile agresiuni, nn raporturile şi luptele dintre partide, prin reacţiu­­nea, oarecum îndreptăţită, ce s'ar putea produce întrun viitor, nu toc­mai depărtat. Dar nu avem destule cuvinte ca să stăruim, asupra discreditului, ce asemenea acte şi asemenea deprin­deri aruncă asupra, jandarmeriei în­seşi, ca instituţie, apărătoare, in primul rând, a ordinei şi legalită­­ţei in stat. Ofiţerii de jandarmi, u­­tilî agenţi ai ‘puterei executive, de­vin iaşi agenţi electorali, cani se amestecă in luptele politice, şi să­vârşesc acte de brutalitate, dezono­rant ci­ nu pentru victimele lor, ci pentru ei şi pentru instituţia pe care o reprezintă. Aceî carî socotesc că instituţia jan­darmerii este incă necesară ţărei, şi noi împărtăşim această părere, să ■bage de ■ seamă, unde pot­ duce, a­­gresîunî, ca Cele de la Soroca ori de la Gorj. T. P. EXTERNA Preşedintele Hindenburg are două căi deschise în faţa­ lui. El poate da­, imiediati garanţii efective aliaţilor, că nu înţelege să puc în discuţie tratatele de pace, executarea planu­lui Dawes, con­stituţia repl­blicaană şi parlamen­tară a Germaniei. Graţie untor a­­semenea garanţii, pe care nici un alt regim nu le-ar putea consimţi, din pricina opoziţiei violente şi demagogice a elementelor, naţio­naliste, poziţia lui Hindenbu­rg, stăpâniul naţionaliştilor, s’ar, în­tări. Istoria ne-a arătat adese­­rii astfel de situaţii paradoxale. Bis­­niark a preferat să trateze cu con­­serbatorul Thiers decât cu demo­cratul Gambetta, care de dragul „păcii" era gata oricând, să tulbu­re Franţa şi Europa. Mareşalul Hindenburg venit la putere, poate să-şi dea seama piai bine decât oricine, că nu are cu ce să facă război, nici băni, nici armată. Şi atunci potolind patimele deşăn­ţate ale partizanilor, săi cei mai convinşi el poate căuta, prin res­pectarea reală a vă­cei, să întăreas­că Germania, să înfrângă mişcă­rile extremiste, să se asocieze la lupta împotriva bolşevismului, pre­gătind astfel Germania pentru zile mai­ bîţne, care vor fi paşnice sau războinice după­ anumite împreju­rări, pe care le poate prevede de pe acuma, bătrânul mareşal. Pent’r­u aceasta însă Binden­burg ar tr­ebuî să fie im Thiers ! Preşedintele Germaniei are şi o altă cale : să asculte cu o ureche de Tirpitz şi cu alta de Luden­­dorff. Aceşti bravi militari au dat nenumărate dovezi de desăvârşita lor, nepricepere politică. Di cazul acesta, preşedintele Rindenburg ar impune guverne de dreapta, ar cere schimbarea dra­pelului republicaşi­ — ceea ce în­seamnă suprimarea de fapt a re­­mblieei, ar într­emi pe sau suspen­da executarea proectului Daives, ar refuza să intre în Liga Naţiu­nilor, ar întreţine relaţii suspecte cu bolşevicii, pe care el i-a insta­lat în Rusia, şi care în Germania, au votat în mare parte pentriu el, scu­rt ar pregăti reîntoarcerea îm­păratului şi revolta făţişă împo­triva puterilor occidentale. Şi toa­te acestea cât mai repede, deoarece mar­eşalul e bătrân­­?* s*ar cuveni ca Republica să moară înaintea lu­i. Care va fi Calea pe care o va alege Bindenburg,f Se va şti din primele zile ale noului regim, căci mareşalul nu este un oportunist­: pe calea ce şi-o alege del­a început el merge până la capăt, până la succes sau până, la dezastru, la Tannenberg sau la a doua Marna. Din primele ştiri care sosesc din Germania, s'ar părea că preşedin­tele nu schimbă sufletul său de militar, pe o minte de om politic. El vine cu drapelul roş alb şi ne­gru, drapelul împăraţilor, în traistă. Şi cazul acesta­ va­ fi rău, pentru tara lui■ şi nelinişte pentru Eu­ropa. .. . Importul aromiul Prevederile specialiştilor.—­ O politică greşită.— Trebuesc luate măsuri în ceasul al unsprezecelea Iacăt din luna Februarie, ziarul­ nostru culegând informaţii din cer­erile competente, a fost în mă­sură să aducă la cunoştinţa celor, în drept şi a opiniei publice că pe la sfârşitul lunii Aprilie sau în­ceputul lunei Mai» ţara» de la un capăt la altul, va fi complecta­­mente lipsită de grâne, ceea ce va provoca lipsa pâinei şi scumpirea ei la un preţ nemai­­­pomenit în ţara noastră. PREVEDERILE SPECIA­LIŞTILOR Se prevedea de pe atunci in cer­curile comercianţilor, de cereale şi ale morarilor, că pentr­u rezolva­rea problemei, va fi nevoie de un import de grâu, care trebuia ad­mis şi efectuat la timp, astfel ca pe de o parte străinătatea să îi fi fie surprinsă de o cerere prea bruscă şi pr­ea insistentă de grâu din partea noastră, iar pe de altă parte desfiinţarea regîmuilui res­trictiv să permită apariţia în de­mert a grâului indigen, ascuns de frica rechiziţiei satt în vederea speculaţiunii. PROPUNERI DESCONSIDE­RATE Din nenorocire nu s'a urmat această politică chibzuită. Ca toate c& la timpul oportun n’au lipsit propuneri foarte a­­vantagioase pentru stat, din partea unor consorţii româneşti dispuse a importa grâu, in con­­diţiuni extrem de favorabile pan­tru stat, şi pe riscul şi răspun­derea lor proprie, — o iniţiativă din partea guvernului în acest sens, n’a intervenit decât în ul­timul timp, când în faţa eviden­ţei, guvernul a trebuit să recu­noască inexactitatea cifrelor sta­tistice oficiale şi să recurgă la importul grâului. Atunci a admis — ca totdeau­na, destul de târziu — impor­tul a 1 1.906 vagoane de grâu, cu autorizaţii speciale, acordate mo­rilor Comerciala din Bucureşti, Oroveanu din Craiova şi Tato­­vici dela Focşani. Dar şi de astădată măsura luată a fost incomplectă şi ina­plicabilă, pentru că acordând a­­utorizaţiile pentru importul grâ­ului, factorii noştri nu s'au pus de acord intre ei. RECHIZIŢIA ŞI IMPORTUL Aşa fiind, ministerul de indus­trie şi comerţ a acordat autoriza­ţiile, iar ministerul de intern® n’a înţeles să abroge regimul actual de rechiziţii care pune în primej­die întreprinderile autorizate, de a li se confisca grâul importat, la vreun preţ arbitrar şi derizoriu ceea ce n ar, însemna pentru ele alt­ceva de­cât o ruină sigură. Consorţiul românesc care a obţi­nut autorizaţia de a importa grâu, a cerut ministerului de interne garanţii speciale prin care să i se asigure grâul ce va intra în ţară. Aceste garanţii nu au fost acor­date nu­ci până astăzi, aşa­­că im­portul celor 1000 de vagoane grăit este deocamdată fi legendă. FROESTE INAPLICABILE „ Intre timp gr­âul se scumpeşte in străinătate zi cu zi, iar, noi mergem cu paşi repezi spre solu­­­ţiuni ridicole: către pâinea care tre­bue mâncată după ÎS orc, către,păi­nea de orz, de ovăz, de cartofi şi alte ingrediente. Aceasta însemnează că nici a­­c­ou, după trista experienţă fă­cută, factorii noştri conducători nu-şi dau încă seama de gravitatea situaţiei şi continuă să născocea­scă alte soluţii absurde pentru re­medierea crizei de pâine ce ne aş­teaptă până la recolta viitoare de grâu. In loc să păşească hotărât pe singura cale ce le-a mai rămas, un import de grâu efectuat de spe­cialişti,­­ în condiţiunile cel mai favorabile posibile astăzi, ei conti­nuă să menţină actualul regim de­­zastros şi să elaboreze noul proecte biro­cratice, lipsite de orice posi­bilităţi de aplicare. Pâinea de orz­ nu este pâine, căci numai un amestec de 20 la su­tă orz în făina de grâu, strică cu desăvârşire pâinea, care mânca­tă, este nedigerabilă, ea căzând ca plumbul in stomac. Cartoful amestecat în făină, di-­­minuează procentualul de apă pe care îl poate absorbi făina, aşa că, în loc de apă, punem cartofi, ceia ce nu reprezintă nici o economie. Pâinea, e într'adevăr mai gustoa­­să, dar nu acesta e scopul ce se urmăreşte în prezent, p­rin înlocu­irea apei din pâine cu cartofi, ci o economie de făină, ceia ce nu e cazul. In­ ceea ce priveşte noua propo­­ziţii de: confirmaţiunea pâinei vechi, aceasta este fără îndoială o absurditate, pe care pm drept cu­vânt a respins-o cu dispreţ prima­tul Capitalei, d. dr. Costinescu, O POLITICA G­REŞITA In aceste împrejurări este în­tr’adevăr surprinzător, cum u­nele din organele noastre conducatoare pierd timp şi energie în proecte irealizabile, înconjurând calea şi mijloacele practice, cari duc direct la scopul urmărit. Dacă nu era nevoie de un im­port de grâu, pentru ce s’au acor­dat autorizaţiuni speciale de im­port pentru circa 1000 vagoane? Şi dacă aceste autorizaţiuni­ e­­rau reclamate de o­ necesitate im­perioasă, pentru ce nu se acordă specialiştilor autorizaţi garanţiile necesare, cari să ferească marfa importată de o eventuală confis­care? Oare importator aţi putea în­­drăsnî­ sub actualul regim de re­­c­hiziţie a grâului, să-şi rişte ave­rea­ şi numele său fără­ asemenea garanţii? Grâul importat se plăteşte anti­cipat î­i lire sterline. Oscilaţiunile valutare­­Constituie un­ risc destul de periculos, pentru un consorţiu românesc, care trebuie să înves­tească azi pentru­ 1000 vagoane grâu, cel puţin 150 milioane lei. Cine s’a'« mai puteat expune, ca acest grâu să fie eventual confis­cat la ui preţ derizoriu intrând înj conflict şi în procesa­r U statul? După părerea gneerală, in cer­curile competente, se asigură că în maximum 3 săptămâni ţara va fi complectamente lipsită de grâu. Cum până la recolta viitoa­­re măi sunt incă cel puţin 3 luni, este momentul critic când cercurile noastre diriguitoare tre­bie să reflecteze mai serios la rezolvarea problemei,­­ dându-i soluţia practică reclamată de împrejurările critice actuale. I. RADU wuti Primăriei Capitalei 0 Importantă propunere pentru autonomia Primăriei * In ultima şedinţă a comisiei pentru redactarea proectului le­gei administrative, s’a venit cu o propunere nouă, privitoare nu­mai la Primăria Capitalei Noua propunere, prevedea ne­voia acordăreî unei depline au­tonomii. Primăriei Capitalei — Cu această autonomie, Primă­ria Capitalei scapă de actuala tutelă a ministerului de interne. Ea va lucra în mod independent, și nu va mai fi împiedicată în actee sale de capriciile ministe­rului de Interne. * * * Propunerea, a fost primită cu surprindere, intru cât a fost în­soţită şi de o alta propunere. S’a cerut ca primarul Capitalei să fie egal în grad, cu subsecretarul de stat al ministerului de interne şi să ia part® la şedinţele consi­liului de miniştri, ori de câte ori chestiile comunale vor fi aduse în discuţie. S’a mai cerut ca cu­vântul primarului Capitalei să fie hotărîtor, în ce priveşte, so­luţionarea chestiunilor comu­nale. Dacă această propunere — care va fi viu discutată — va triumfa, va fi pregâtitoarea lup­tei pentru obţinerea autonomiei, ce trebue dată primăriilor orașe­lor mari, care de foarte multe­ ori au fost împiedicate în activita­tea lor de către un ordin izolat al ministerului de interne. * * * Propunerea pentru acordarea autonomiei necesară Primăriei Capitalei, a fost viu comentată, în sânul comisiei reformei ad­ministrative, fără Insă ca numi­ta comisie să poată cădea de a­­cord, asupra acestei chestiuni. Chestiunea este de o mare im­­portanţă azi când reforma admi­nistrativă urmează să fie adusă în discuţia parlamentului, und® partidele de opoziţie îşi vor spu­ne cuvântul, aducând în rândul lor diferite alte propuneri privi­toare la acordarea autonomiei atât de necesară orașelor mari. U. GRĂNITE --------0X0X0- Gil şi continuarea nr. pag. II-a Comerţul german şi România de Viator am rechizitoriu venin­d 3­ i,­ Nu va susţine nimeni că ad­ministraţia română e perfectiv că nu se întâmplă neregularitâţi regretabile în diferitele ei ra­­­muri că nu se produc „sustra­­geri” la transporturile pe căile­ ferate şi că poşta funcţionează­ ca un ceasornic. Criticăm aceste­ neajunsuri. Este datoria presei] să le înregistreze pentru a obţi­e ne, o îmbunătăţire şi am fi ne-/­ drepţi dacă în diferite direcţiuni­­ n’am constata unele progresai. Vom adăoga că nu suntem sim­gura ţară unde nu, urma desor4 ganizărei pricinuite de război­ s'au ivit astfel de nereguli. Sim4­ţământul de datorie concepţiile­ de morală şî chiar puterea fizică­ de­ muncă au suferit scăderi la­ statele cele mai înaintate în ci­­vilizaţia din Europa. . Altceva însă este a critica fap-­­te precise, cerând­u îndreptar© şî altceva e a arunca o acuzaţiune împotriva organizaţiei generala, a unei ţări, aşa cum o face cui o răutate, ce devine pe alocarea trivială o corporaţie germană de care vorbim mai jos. Există în Germania o asocia­­ţie intitulată Aussenhande­ verband — a comerţului externo­r din care fac parte cei mai­­ seamă reprezentanţi ai comer­ţului german şi ai cărei membr­ie recrutează din toate ţări­ Reichuluî. Diriguitorii acestui Verband au luat de curând cu­noştiinţă de un articol destul de aspru apărut in Wiener Handels­blatt asupra poştei române şi amplifcându-1, au crezut de cu’ viinţă să adreseze tuturor mem­­briior o circulară-rechizitoriu ins­potriva României, de o violenţă extremă, plină de exageraţiuni şi de răutăţi.­­ Nu suntem aici partizanii po­­liticei stratului, după care s’ar cuveni să ignorăm astfel de’ în­criminări, trecându-îe cu vede­­rea. Luăm notă1 d© ele, Ie semnal lăm diriguitorilor noştri ca săi se convingă ce rău imens catri­zeazit ţărei ecoul neajunsurilor noastre administrative, mai ales atunci când sunt grupate şî a­­ranjate cu vrăşmaşie.­­Avem sub ochi un exemplar al acestei circulări în care se vorbeşte la începu­t de neregula­­rităţile şi flirturile ce se produc la poştă şi la căi ferate Este aici un capitol trist al perioadei postbelice ce străbatem, despre­ care s’a vorbit la recentul cort­­gres al cerealiştilor şi asupra­ căruia vom mai inzista. Insă ăv tom circularei se trudesc a de'­monstra că tot personalul C. F.’ R. se compune din liceani ra­taţi, din foşti sergenţi şi în ge­nere din oameni cu un trecut dubi­bios. Şi aceasta „pentru că gu­­­vernul a licenţiat pe foştii func­ţionari unguri înlocuindu-i cu­ români”. S’ar crede, după aceas­ta circulară că şi în regatul vechi căile ferate şi poşta erau administrate până in 1918 de funcţionari unguri. Trecem asupra acuzaţiei după care personalul C. F. R. admite un călător fără un bilet în schim­bul unui bacşiş ca, tot în schim­bul unei recompense vameşul să1 consimtă să treacă marfa într’o categorie mai joasă pentru ca taxa vamală să fie mai scoborâ­­tă. Sustragerile la căi ferate­­şi poştă nu se despăgubesc, alergă­turile şi reclamaţiunile sunt za-' darnice. Un pachet perdut rămâ­ne perdut definitiv, se perde şi frachtul care însoţeşte scrisoa-, rea prin care se face reclamaţia. Mii de scrisori rămân la poştă neexpediate. Continuând, autorul circularei admite că guvernul român se­ strădueşte să extirpeze acestei abuzuri. Insă în zadar. ..Ar fi o­ singură scăpare: să se arendeze întreaga administraţie feroviară­ şi poştală unui stat străin care] ar înlocui tot personalul şî ar ţi-­ ne bine hăţurile”. Terminând Gerbandul mai dăl următoarele sfaturi membrilor săi: „Expedi-;­­lunile spre România trebuesc făcute pe riscul exclusiv al des-| tinatarului şi cu­ plată anticipa- j fă. Aceasta este singura protec-­ ţie la care poate avea recurs un exportator în România”. : Am semnalat documentul de mai sus pentru că ne dăm seama de marele rău pe care îl poate pricinui în lume bunelui renume

Next