Argus, iunie 1925 (Anul 16, nr. 3630-3655)

1925-06-01 / nr. 3630

Anul XVI Nou 3630 ABONAMENTE: IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 3 luni 250 » IN STRAINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 . 3 luni 600 3 lei în ţară. 6 lei în străinătate BIROURILE: Bucureşti, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 şi 23/69 Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin 6 PAGINI ZILNIC al COMERŢULUI , INDUSTRIEI şi FINANŢEI Directori Grigore Gafencu luni 1 Iunie 1925 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori» Carol Schulder §1 S. Berger Sfp. Eupli Capaua (fosta trappeo­pula 9) \m lilft Citind proectul convenţiei mone­tare, ai impresia că d. ministru de finanţe are perfectă dreptate şi că prin proectul acesta nu se urmăreş­te decât consolidarea monetei noas­tre. Dar din mecanismul ciudat al a­­cestei consolidări reiese că, cu tim­pul, emisiunea de bilete făcută pen­tru stat, adică aceea escrescentă de 11 miliarde, trebue absorbită în 15- 20 de ani, iară emisiunea ce rămâne pentru scont trebue să aibe și ea în­că de la început o acoperire meta­lică care să permită ca la sfârșitul absorbți­ei escrescentei să fie reluată convertibilitatea biletelor. Această consolidare, dacă nu ne ucăm cu cuvintele, înseamnă așa­dar revalorizarea treptată a mone­tei noastre şi dacă d- Vintilă Bră­­tianu nu o mărturiseşte, în schimb de guvernator este mai sincer şi ne asigură chiar că este nevoe de o urcare insensibilă, o bagatelă de re­valorizare anuală de 6,5 centime aur pentru ca in 15 ani leul nostru costeliv să ajungă la paritatea aur. Iată deci scopul, şi din proect recu­noaştem şi sacrificiile aparente ce se cer bugetului pentru această con­­solidare-revalorizare a monetei. Pentru această experienţă fante­zistă se cere naţiunei timp de 15 ani, câte 600 milioane lei anual. La un buget de 32 miliarde, care fără să acopere nevoile reale ale ţării, sar­cina este desigur mare dar totuşi suportabilă. Cu cât leul va creşte în valoare, anuitatea aceasta de con­solidare a monetei devine însă din ce în ce mai apăsătoare, ea rămâ­nând constantă pe când, veniturile bugetare trebuind să scadă mereu, ajung in ultimul an ca cele 600 de milioane lei să facă just jumă­tate din bugetul țării. Se va spune că pentru această anuitate de 600 de milioane sunt a­­fectate anumite venituri, dar când aceste venituri nu vor fi suficiente se vor depune la fondul de lichi­dare rentă aur al cărui cupon tre­bue plătit din veniturile ordinare. Calculând, după asigurările d-lui guvernator al Băncii Naționale, că leul nostru se va urca anual cu o ju­mătate centime aur și de altfel cum reese și dintr'un calcul simplu găsim că în primul an valoarea în aur a celor 600 de milioane este egală cu 54 milioane aur, în anul al doilea 03 milioanei lei aur, etc.: In 15 ani trebue să plătim fondului de lichi­dare 4 miliarde 915 milioane lei aur, ca să putem retrage cele 11 mi­liarde lei hârtie cam­ astăzi nu au o valoare mai mare de 250 milioane lei aur. Dacă din aceste 4­ 915 milioane lei aur presupunem că 915 miioane vor fi plătite prin impozitele ce s-au a­­fectat în acest scop, rămânem cu 4 miliarde lei renta aur ce a servit și ea ca să retragem, emisiunea de stat, sau cu un cupon aur anual de 200 milioane lei aur. Când ne gândim că într’o refor­mă monetară de devalorizare şi sta­bilizare ne trebue odată pentru tot­d’auna 250 milioane lei aur ca să stingem emisiunea de stat, consta­tăm cât de dezastruoasă pentru fi­nanţele publice şi pentru ţară este această convenţie monetară.Nu trebue, apoi, uitat că astăzi a­­vem o datorie internă, în renta de expropriere şi alte întreprinderi în valoare de circa 20 miliarde. Când leul va fi revalorizat această rentă va cere şi ea un cupon de 1 miliard lei aur şi cu cele 200 de milioane de mai sus, vom avea un cupon anu­me de 1200 milioane lei aur, sau în­casările bugetare pe un an. Iată de ce această convenţie mo­netară dezastruoasă şi fantezistă nu va căpăta nici un început de apli­care. ING. C. CASASSOVICI li li PARIS, 29. (Rador). — „Le Journal“ anunţă că ministerul de Externe a hotărit să nu mai prelun­gească viza paşapoartelor pentru 680 cetăţeni ruşi şi delegaţi ai sindicatelor de export din Rusia, care în realitate sunt propa­gandişti comunişti. iFD și a fejei la ritm MOSCOVA, 29. (Rador). — Trotz­­i a fost numit membru în Consi­liul suprem economic și președin­te al Comitetului general de con­cesiuni. ANCHETELE „ARGUSULUI“ nu n m Declaraţiile d-lui Gh. Taşcă, profesor la Academia de înalte studii comerciale In numărul nostru tre­cut am publicat opiniile d-lui Gr. I. Trancu-Iaşi, fost minstru, asupra con­­venţiunilor Statului cu Banca Naţională. Continuăm azi cu publi­carea răspunsurilor la an­cheta noastră. D. Gh.. Taşcă profesor la Acade­mia de înalte studii comerciale, a binevoit a ne face următoarele de­claraţiuni: — Convenţiunea intervenită în­tre Banca Naţională şi ministerul de finanţe — şi care aşteaptă rati­ficarea parlamentului. — conţine în ea trei dispoziţiuni, cari merită serioasa luare aminte a tuturor ace­lora ce au grije de viitorul econo­miei noastre naţionale: 1) Drepturile vechilor acţionari ai Băncei de emisiune ţi situaţiu­­nea ce li se creiasă prin noua con­­venţiune, 2) Prelungirea privilegiului ţi a­vantagiilor ce se acordă statului prin această prelungire. 3) Plata datoriei către Bancă ți situaţiunea care se creiază statului nostru prin defalcarea unor veni­turi din bugetul statului și afecta­rea lor specială la plata unei da­­torii. Astăzi mă voi ocupa numai de prima chestiune. DREPTURILE VECHILOR ACŢIO­­NARI Potrivit legei din 17 Aprilie 1880 pentru înfiinţarea unei bănci de scumpt, şi circulaţiune, Banca se în­fiinţează cu un capital de 30 de mi­lioane (art. 5). Din acest capital s-au subscris numai 12 miioane, rămânând ca celelalte 18 milioane să se subscrie gradat după trebuinţă,—trebuinţă in­să pe care consiliul Băncii nu a sim­ţit-o în decurs de 45 de ani. După­­15 de ani del­a înfiinţare se face a­­ceastă emisiune de 18 milioane şi ea se atribuie în întregime vechilor acţionari. Art. 8 din statutele Băncei, vota­te la 1880, —­ deodată cu legea, — a­­rată că ,,Acţiunile ce se vor emite, vor fi atribuite cu preferinţă, pro­prietarilor acţiunilor deja emise Este clar clar că cele 36000 ac­ţiuni (18 milioane) pe cari Banca vroeşte să le emită — pe lângă alte 70 milioane date statului şi publi­cului trebue să se atribue, cu pre­ferinţă vechilor acţionari. Numai când aceştia nu ar voi să le sub­scrie, sau numai pentru ceea ce ar rămânea dela ei, se deschide sub­scripţie publică. PREŢUL DE EMISIUNE AL NOUI­­LOR ACŢIUNI Este însă tot aşa de clăr că în ceea ce priveşte preţul acfiunei, — cota emisionei, — nici o favoare nu se poate face vechilor acţionari. Consiliul de administraţie al Băn­cei Naţionale însă, în darea de sea­mă făcută către adunarea generală din 24 Mai, arată că preferinţa pre­văzută de art. 8 din statute nu s’ar cuveni acţionarilor pentru că nu ar fi vorba de o prelungire şi o nouă e­­misiune, căci să nu se uite, — zice acest raport, — că o prelungire de privilegiu este in realitate o nouă concesiune şi deci o reîncepere a în­­tregei operaţiuni şi că deci este nor­mal ca toată lumea să participe la a­­ceastă Prefacere, întrucât ea aparţi­ne şi incumbă tuturor". Noi credem că consiliul de admi­nistraţie al Băncei exagerează şi că principiul pus în art 8 din statute trebue­ să se aplice la noua emisi­une. Şi efectiv cu toate­­aceste conside­­r­a­ţiuni ale consiliului, convenţia re atiibna vechilor acţionări cele 38000 acţiuni (18 milioane), — dar odată cu aceasta convenţiunea face ceva la care nu ne aşteptam: face pe vechii acţionari să beneficieze de o sumă de 180 milioane (una sută optzeci de milioane). In adevăr, arătam mai ras că art. 8 din statute prevede numai că ac­ţiunile noui vor fi atribuite cu pre­­ferință vechilor acţionari. Nicăeri însă, nici In lege, nici in statute, nu se Prevede că acţiunile vor fi sub­scrise cu un preţ de către vechii ac­ţionari şi cu altul de public Acest lucru este cu totul de neîn­ţeles. Ori de câte ori în legea noas­tră comercială s’a rezervat cuiva un drept de preferinţă ori de preemţiu­­ne, s’a înţeles preferinţa ori preem­­ţiunea la preţ egal. Acest lucru este prea elemograf, ca să inzist asupra luL O PRIMA DE 180 MILIOANE VE­CHILOR ACŢIONARI Or proectul de lege pentru prelun­girea privilegiului, în art. 4 al. 2 prevede că acţiunile ce se atribue vechilor acţionari şi adică 3 acţiuni noui pntru două vechi „vor fi plă­tite pe vaoarea nominală", în lei hârtie, adică cu câte 500 lei hârtie o acţiune. Pe câtă vreme subscrii­torii noui, vor plăti acţiunile cu 5500 lei bucata. Acţionarilor vechi atribuindu-li-se 36000 de acţiuni cu o reducere de Preţ de 5000 lei de fiecare acţiune, în­seamnă că li se distribue, — prin aceasta chiar, — o sumă de 180 mi­lioane, fără să se arate prin ce au meritat o atât de considerabilă re­compensă. Un acţionar mare, cum ar fi de ex. d. Bercovitz, despre care mi se spune că a fost Înscris la adunarea ultimă cu 6000 de acţiuni, va primi din noua emisiune 9000 de acţiuni, cu câte 500 lei acţiunea şi va rea­liza deci Intr’o secundă, fără nici un sacrificiu, — importanta sumă de 45.000.000 lei (patruzeci şi cinci de milioane). Nu se poate spune că acest câştig ar putea fi aleatoriu: a) Pentru că acţiunile băncei cari cotau 20000 lei acum câteva zile şi cotează peste 10000­ lei acum, nu pot scădea prin emisiune la sub 5500. b) Pentru că ori acţiunile scad sub 5500 şi atunci subscrierea nu se poate face şi deci operaţiunea nu reuşeşte; ori subscrierea se face şi în acest caz este cert că acţiunea valorează peste 5500. UN REGIM DE FAVOARE Nu se poate, de asemenea, spune, că vechiul acţionar suportă scăde­rea acţiunei vechi, provocată de noua emisiune. Orice acţionar este spus la fluctuaţiuni din pricina noi­lor emisiuni şi nu e nici o raţiune să fie mai privilegiat acţionarul Băncei Naţionale. In al doilea loc, dacă suportă o scădere oarecare, el are insă şi şansa ridicdrei nouitor acţiuni, luate cu preferinţă, peste 5300 lei, aşa încât, ceea ce ce pierde la vechile acţiuni prin coborîre, câţ­­igă la cele noui prin urcare peste preţul de subscriere de 3600. Aşa­dar distribuirea de favoare pe care Banca înţelege să o facă ve­chilor acţionari, — distribuire care se urcă la suma enormă de 36.000 de acţiuni, — este cu totul nejusti­ficată. Dovadă că este astfel, este că la 1901, atunci statul trecea prin o grea,. situaţiune, voind să-ţi vândă cele 8000 acţiuni ce avea la Banca N­a­­ţională ţi cari avea o valoare nomi­nală de lei 4 milioane, Banca Na­ţională a considerat aceasta ca o nouă emisiune ţi a cerut ca cele 8000 acţiuni să fie atribuite, potrivit art. 8 din statute vechilor acţionari. Dar nici odată nu s'a gândit Banca să ceară să se atribue aceste acţiuni pe valoarea lor nominală. Ele s'au vândut cu valoarea lor cotată la bursă, adică cu 15 milioane. „Sttul, — zice raportul consiliu­lui de administraţie din 1906 pag. VII, —­ s‘a retras pe ziua de 1 Ia­nuarie 1901 din asociaţiunea, for­mată intre dânsul, ca subscriitor al unei treimi în capitalul Băncei şi subsciitorii celorlalte două treimi de acţiuni, cedând partea sa de capital pe suma de 14.800.000 lei; s'a stipulat ca acţiunile să fie emise cu cursul de cumpărare, adică de lei 1850 plus cheltuelile de 10 lei şi au urcat astfel cursul de emisiune la 1860 lei”. V. şi „Istoricul Băncei Naţiona­le" de Victor Slăvescu pag. 148 şi 149). 0 ml reoffi li lai? BELGRAD. 29. (Rador). — Din Tirana se comunică că in Albania meridională se manifestă serioase simptome de fierbere. Detaşa­­mente de emigranţi se grupează treptat, dând lupte izolate cu tru­pele guvernamentale. Autoritatea lui Ahmed Zoglu pare foarte sdruncinată în această regiune, unde instigatorii răscoalei ar fi Kemal Bey şi Berat, cari sunt în legătură cu emigranţii. Rebelii mai sunt ajutaţi şi de organizaţiu­­nile bulgaro-macedonene din Viena ai căror agenţi au fost semnalaţi debarcând pe coasta albaneză. Ti­rana ar fi în pericol. BERLIN, 29. (Rador). — Nansen a sosit Vineri din Oslo la Berlin pentru a se interesa la birourile germane competinte, asupra posi­­blităței cercetării regiunilor polare cu dirijabile rigide. # BERLIN, 29. (Rador)— Din New York se anunță că Comitetul de a­­jutorare pentru Amundsen a strâns chiar în prima zi, prin cotizație pu­blică 465 mii dolari. Situaţia Politică INTERNA Avem o nouă fusiune politică: partidul conservator progresist s-a unit cu partidul poporului, condus de d. general Averescu. Faptul­­ important din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, asta in­seamnă reintrarea în viaţa politică activă a unor elemente cinstite, sta­tornice în convingerile lor ţi cu ex­perienţă in trebile publice. Partidul poporului dobândeşte forţe noui, cari întăresc, considerabil, cadrele lui la centru, dar mai ales in Mol­dova. Apărarea principiului dinas­tic, şi al celui de ordine, formează crezul nouei înjghebări. In adevăr, comitetul conservator spune, în mo­ţiunea ce a votat, că hotărăşte fu­ziunea „convins, fiind că împreună cu partidul poporului, apărător sta­tornic şi al principiului dinastic şi al ideei de conservare naţională, sprijinit acum şi pe propăşirea pă­­turei ţărăneşti, vom putea pune la dispoziţia ţărei ţi a coroanei un or­ganism viguros ţi demn de toată încrederea“. înregistrând această fuziune, nu putem să nu constatăm, în acelaşi timp, — ţi cu mare satisfacţie — imbucurătoarea însănătoşire, săvâr­şită nu mai puţin de un an, în viaţa noastră politică. Pe când in toamna trecută, opoziţia era împărţită în 6—7 grupări, pe cât de neegale în forţe, pe atât de egale în pretenţia lor de a guverna, astăzi, toate a­­ceste fracţiuni s'au grupat in două formaţii: opoziţia unită de sub con­ducerea d-lor Iorga şi Maniu şi par­tidul poporului, sub şefia d-lui ge­neral Averescu. E o clarificare a situaţiei, din ca­re ţara şi Coroana au numai de câştigat. T. P. EXTERNA D. Kalfoff, ministru de externe al Bulgariei a sosit la Bucureşti. E ul­tima etapă a unei lungi călătorii pe care reprezenta­ guvernului bul­gar a întreprins-o in Europa. D. Kalfoff a avut misiunea să ex­plice în străinătate situaţia ţărei sale, să ceară un sprijin împotriva uneltirilor bolşevice şi să obţie pre­lungirea mobilizărei unui contin­gent de miliţieni. Se ştie că în ur­ma groaznicului atentat de la So­fia, toată lumea a fost gata să a­­jute guvernul bulgar să restabileas­că ordinea. Caracterul bolşevic al tulburărilor bulgare era prea evi­dent pentru ca atât vecinii Bulga­riei cât şi puterile occidentale să nu ia hotărîrea să stânjenească?­ prin toate mijloacele întinderea revolu­ţiei. Conferinţa ambasadorilor a au­torizat în mod provizor guvernul Tzancoff să mobilizeze un contin­gent de miliţieni. România nu s-a opus acestei hotărâri. Dimpotrivă, a reuşit să convingă pe ceilalţi aliaţi ai săi, să se supuie măsurilor de prevedere luate de conferinţa am­basadorilor. La Bucureşti, Mica An­tantă a insistat insă, asupra carac­terului provizor al acestor măsuri. Care trebuiau să ia sfârşit la 31 Mai. Bulgaria a încercat să obţie un termen mai lung. Conferinţa amba­sadorilor care se întruneşte azi la Paris va respinge această cerere, ţinând seama de dorinţa Micei An­tante, de faptul că „Bulgaria a ţi fost pacificată“ şi mai ales de plân­gerile pe care unii martori oculari accidentali le-au ridicat împotriva metodelor de represiune bulgară. Colonelul Wedgwood, deputat la­burist a declarat, între alţii, că re­presiunea a fost de o brutalitate a­­desea prea sângeroasă, ţi a nimicit nu numai comunişti dar ţi agra­rieni, opuşi metodelor teroriste, ţi absolut nevinovaţi. Aprecierile unor călători brita­nici nu sunt fireşte concludente. Mo­ravurile politice, pătimaşe ţi sânge­roase ale vecinilor noştri nu pot fi schimbate de o zi pe alta. Ucizi a­­desea ca să nu­ fii ucis. Dar pentru asemenea execuţii nu e nevoie de o armată suplimentară. îndată ce pericolul bolşevic a tre­cut, Bulgaria poate fi „pacificată" fără a-ţi ţine miliţiile mobilizate. Ordinea socială nu mai e in pri­mejdie. E bine ca pacea politică să fie din nou, ţi cu desăvârşire garan­tată. In ce ne priveşte d. Kalfoff va găsi la noi, o compătimire sinceră pentru suferinţele patriei sale, un sprijin hotărât împotriva uneltiri­lor bolşevice, ţi dorinţa ca o pace cât mai lungă ţi mai adevărată să ajute la însănătoșirea Bulgariei. G. G. LONDRA, 29. (Rador). — La ce­lebrarea centenarului căilor fera­te din Anglia vor participa mulţi delegaţi din afară. Ţările reprezen­tate la acest congres vor fi — în afară de Marea Britanie şi diferi­tele Dominionuri britanice şi colo­nii : Statele­ Unite, Franţa, Belgia, Italia, Danemarka, Egipt, Spania, Portugalia, Olanda, Grecia, Japo­nia, Polonia, România, Norvegia, Suedia, Elveţia, Finlanda, Ceho­slovacia, Chile, Braziliei, Bolivia, Peru şi Uruguay Honi taxe la export Şedinţa comisiei superioare vamale Eri la orele 6 după amiază a a­­vut loc la ministerul de finanţe şe­dinţa comisiei superioare vamale, prezidată de către d- D. I. Gheor­­ghiu, secretar general al ministeru­lui de finanţe. Comisia şi-a dat a­vizul cu privire la fixarea de taxe vamale la următoarele articole: TAXELE DE EXPORT PENTRU BRÂNZETURI Comisia superioară vamală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de export de 7 lei la fie­care kilogram la următoarele brân­zeturi : brânză albă (telemea) brân­ză de burduf, caş, urdă, brânzeturi de lux şi caşcaval grecesc. Pentru lapte condensat comisia superioară vamală şi-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de export de 4 lei kgr. SEMINŢE OLEAGINOASE, TURTE OLEGINOASE ŞI RESTURI DE OLEGINOASE Pentru răpire, coiza şi navete, co­misia superioară vamală şi-a dat avizul pentru fixarea unei taxe va­male de export de 30.000 Iei va­gonul. Pentru turte oleaginoase de orice comisia superioară vamală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe va­­mle de export de 5.000 lei vagonul. Pentru turte oleaginoase de orice fel comisia superioară vamală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de 2.500 lei vagonul. Pentru resturi de orice fel de oleginoase obţinute prin tratare in benzină, comisia superioară vamală şi-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de export de 1.000 lei vagonul. PARIS, 29. (Rador). — Camera a discutat situaţia din Maroc. D. Ma­­ginot, fost ministru de război şi fruntaş al blocului naţional, a a­­dus omagii­lor’*‘cei armată în Ma­roc de guvernul Painleve şi a de­clarat că împreună cu amicii săi politici va vota încrederea în gu­vern. D. Maginot a precizat că el a fost acela care a autorizat pe ge­neralul Lyautey să ocupe linia de la Nord de Ouergha, pentru a asi­gura comunicaţiile cu Algeria. O­­peraţiunea aceasta a fost efectua­tă fără a se trage un singur foc de puşcă. Trupele franceze nu au pă­truns niciodată în teritoriul riffan, însă nu au permis riffanilor să comită jafuri. OBIECTIVELE ACŢIUNII FRANCEZE D. Painleve a declara următoa­rele :Franţa, niciodată, sub niciun guvern nu a dus lupte în afară de frontierele indicate prin trata­te, ci în jurul posturilor atacate în lăuntrul acestor frontiere. D. Painleve a stigmatizat în mod e­­nergic atitudinea comuniştilor, a căror propagandă deplorabilă nu face decât să contribuie la prelun­girea ostilităţilor. Nici un francez nu va consimţi la politica de aban­donare care ar compromite opera colonială franceză, constituind o­­noarea republicei. Franţa îşi va face în Maroc întreaga ei datorie. Suntem gata să facilităm prin toate mijloacele pacificarea în Riff şi Ouergha, fără a depăşi fron­tiera zoanei noastre. Vom înlesni aprovizionarea riffanilor cu ali­­mente, dar niciodată nu le vom per­mite să jefuiască triburile supuse protectoratului francez. D. Painleve a subliniat că ocu­parea zonei Couergha a fost deci­să sub guvernul Poincare şi efec­tuată fără a se trage un singur foc de puşcă. Această operaţiune a fost aprobată de guvernul Herriot, aşa cum ar fi făcut de altfel şi d. Painleve. Când generalul Lyautey, ţnând seama de infiltrările riffa­­nilor, a cerut întăriri, el a preci­zat că nu se gândeşte nicidecum să depăşească frontiera zonei fran­ceze. Lyautey na fost surprins căci prevăzuse atacuL Cu ajutorul primelor întăriri a fost restabilită situaţia şi s’a barat drumul spre Fez, guvernul a exprimat încrede­rea sa generalului Lyauatey pen­tru aceste operaţiuni. Efectivele din Maroc nu întrec cu mult efec­ CRETA, CHILIMBAR ŞI OBIEC­TE DE CHILIMBAR Pentru cretă, pastele pentru şco­lari, etc. comisia superioară vamală şi-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de export de 5 lei suta de kgr. Pentru chilimbar­ și obiecte de chilimbar, comisia superioară va­mală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de export de 2 lei kgr. TAXA DE EXPORT LA LUM­NĂRI Pentru lumânări de stearină, de parafină sau de stearină amestecată cu parafină, comisia superioară va­mală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de export de 1 leu kgr. REDUCEREA TAXEI DE EXPORT PENTRU MOTORINA Pentru motorină, comi­sia superioară vamală și-a dat aviatul pentru reduce­rea taxei vamale de ex­port de la 4.000 la 1.000 lei vagonul.­ ­ ALTE TAXE Pentru cercuri de lemn pentru butoae, comisia superioară vamală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe vamale de 5 lei suta de kgr. Pentru piei de soareci de câmp, comisia superioară vamală și-a dat avizul pentru fixarea unei taxe va­male de 1 leu kgr.­­ # Taxele vamale de export de mai sus pentru a fi valabile trebuesc su­puse aprobării d-lui Vintilă Brătia­nu, ministru de finanţe. tivele dinainte de război şi chiar acele din 1920 Cifra pierderilor, stabilită aseară, arată mai puţin de 400 morţi, vreo 30 dispăruţi, din­tre cari două cincimi francezi şi 1100 răniţi. După propunerea d.lui Herriot, întreaga Cameră, cu excepţia comu­niştilor, s’a ridicat în picioare, drept omagiu pentru cei morţi. AFIRMAŢII COMUNISTE In cursul desbaterilor comunistul Berthon a afirmat că a întâlnit la Paris în 1923 pe fratele lui Adbel Krim. D. Briand a răspuns imediat, arătând că Franţa şi Spania sunt datoare să procedeze in mod soli­dar in examinarea incidentelor ce se pot produce în zonele lor. Dacă, in situaţia delicată a Spaniei, de­clară d. Briand, am fi început tra­tative cu triburile revoltate contra Spaniei, am fi comis o acţiune con­damnabilă■ D. Briand a­ adăugat că a găsit la Quai D’Orsay desminti­­rea categorică a oricărui contact cu Abdel Kma. Mareşalul Lyautey a formulat deasemenea o desmintire, a cărui sinceritate a putut fi con­trolată de Spania. Comunistul Doriot a atacat apoi violent politica colonială a Franţei şi a pronunţat îndemnuri la revolta soldaţilor din Maroc, făcând aluzie la marinarii din flota Mărei Negre- Coriot a îndemnat pe soldaţii fran­cezi să imite pe spanioli care s-au predat riffanilor. Camera indignată de cuvintele deputatului comunist, a votat în unanimitate­ cu excepţia comuniştilor şi a câtorva socialişti, excluderea l­d Doriot. AMÂNAREA VOTULUI DE ÎNCREDERE PARIS, 29. fRador). — Discur­­sul d-lui Painleve asupra politicei franceze în Maroc a fost aplaudat de toată Camera, în picioare, cu excepţia comuniştilor. Votul de încredere a fost amânat pentru şedinţa următoare întrucât grupul socialist, nefiind complect, hotărîse cu 21 contra 20 voturi să se abţină de la scrutin. CINE PROCURA ARME LUI ABDEL KRIM? PARIS, 29. (Rador). — Deputa­tul comunist Berthon afrmând că au existat tratative pentru furni­zarea de arme lui Abdel Krim, care nu se poate să nu fi fost cu­noscute de ministerul de Externe, d. Briand a protestat energie şi a anunţat că speră într’un acord foarte apropiat între Franţa şi Spania, pentru luarea de măsuri proprii să împiedice această apro­vizionare criminală. Camera, fără deosebire de partide, so­lidară cu guvernul Pavilev. (Citiţi continuarea in pag Il­a). îl Lucrările Conferinţei inter­­naţionale a Muncii — De la corespondentul nostru GENEVA. — Conferinţa interna­ţională a Muncei a ţinut Luni 25 Mai o şedinţă plenară sub preşe­dinţia vice-preşedimtelui Codesido, care înlocueşte pe d. Beneş plecat pentru câteva zile la Fraga. Albert Thomas, directorul B. I. M. şi Secretarul General al Confe­­rinţei renunţă la o expunere deta­liată a raportului său, care a fost distribuit delegaţilor şi Presei şi se mărgineşte a indica conferinţei ul­timele progrese înregistrate în chestia ratificărilor. Intre altele, România a autorizat la 30 Aprilie ratificarea Conven­­ţiuneî cu privire la întrebuinţarea ceruzei... In total s’au înregistrat 154 de ratificări, 36 autorizări de ratificări şi 121 recomandaţiuni de ratificare. Conferinţa a procedat apoi la discuţiunea raportului, care a fost împărţit în două părţi: 1) discuţiu­­nea legislaţiunei internaţionale şi a ratificărilor; 2) discuţiunea pro­­­blemelor de organizaţiune. CONVENŢIA DIN WASHINGTON, In numele Întregului grup munci­tor, d. Mertens (Belgia) cere ca toţi reprezentanţii guvernelor cari vor lua cuvântul să comunice con­ferinţei dispoziţiunile şi intenţiunile guvernelor lor cu privire la ratifi­carea convenţiunilor adoptate in general şi in special în ceia ce pri­veşte Convenţiunea de la Washing­­ton cu privire la ziua de opt ore. ORGANIZAREA ASISTENTEI MUNCII IN BELGIA . Primul orator, d. Schoffer, mbună­­rul Muncei al Belgiei, care se gă­­ seşte în penibila situaţ­ne de a vorbi în numele unui guvern demi­­sionar, declară că e convins că ori­care va fi guvernul ce va prezida­ mâine la destinele ţărei sale, pro­gramul social al guvernului actual va fi respectat pentru că co­respun­­de voinţei naţiunei belgiene. De la război încoace, Belgia a adoptat legea zilei de opt ore- a or­ganizat pensiunile de bâtrâneţe pentru toţi lucrătorii manuali şi le-a întins la toţi funcţionarii.­­ Mai mult decât două milioane de belgieni, adică R3 din populaţiune, e asigurată pentru cazul de boală la societăţi de mutualitate subven­ţionate în modul cel mai larg de Stat- Afară de asistenţa pentru şo­meră involuntari. Parlamentul va vota în curând legea cu privire la reparaţiune pentru daune rezul­tând din boalele profesionale, etc. etc. Progresul social, spune d-sa, nu compromite prosperitatea­ eco­nomică sau situaţiunea financiară a unei naţiuni. O naţiune nu sărăceşte când ac­ceptă poveri financiare in scopuri de a consolida pacea socială, pen­tru că pacea socială este condiţiu­­nea vitală a prosperităţei economice care e ea însăşi baza echilibrului financiar. Ministrul muncii al Belgiei ter­mină declarând că ziua de opt ore e în Belgia o realitate legislativă şi socială şi că Belgia va ratifica convenţiunea de la Washington cu privire la ziua de opt ora îndată ce celelalte mari puteri industriale cari au aceleaşi interese şi aceleaşi obli­gaţiuni vor adopta vis-a-vis de această reformă aceeaşi atitudine reală şi hotărâtă­ PUNCTUL DE VEDERE BRI­TANIC Delegatul guvernului Marii Bri­tanii declară că nu e exact, cum s’a afirmat, că guvernul britanic actual e ostil ratificărei conven­­tiunilor. Chiar în timpul din urmă, Parlamentul a ratificat trei conven­ţiuni ceiace poartă în IC numărul convenţiunilor ratificate. In cursul unei desbateri în Camera Comune­lor din timpul din urma, ministrul Muncei al Marei Britanii a declarat clar că guvernul britanic este în plină simpatie cu aspiraţiuunile ex­primate în partea XIII a Tratatului din Versailles. Principiul săptămâ­­nei de 48 ore e de mult recunos­cut în Marea Britanie si se aplică la milioane de muncitori. In mo­mentul de faţa, însă, guvernul ac­tual nu e în măsură să ratifice Convenţiunea din Washington. El rămâne gata să discute această ratificare. NECESITATEA RATIFICARII CONVENŢIEI DIN WASHINGTON D. Jouhaux, delegatul muncitor al Franţei, aminteşte că sunt şease ani de când Conferinţa din Wa­shington a adoptat in unanimitate legea zilei de opt ore dar ratifica­­rea convenţiunei nu avansează de )

Next