Argus, iunie 1925 (Anul 16, nr. 3630-3655)

1925-06-10 / nr. 3637

Anul XVI No. 3637 ABONAMENTE: IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 3 luni 600 3 lei în tară. 6 lei în străinătate IN TARA Un an 000 lei 6 luni 450­0 3 luni 250 .. n n BIROURILE: 6 PAGINI P Miercuri 10 Iunie 1925 UNIC al COMERŢULUI Fondatori: S. Pauker şî H. F. Valentin Bucureşti, Str. Sărindar 14 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu VS3 TELEFON: 6/93 şi 23/69 PUBLICITATEA „ Concesiunea Exclusivă a Societăți Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder si S. Berger S­p. Eugenio M Oasti Hapsgt­esrgt­euki 9) telefon nie4 In corectiv necesar Telegramele ne aduc ştirea că Parlamentul francez a votat zilele acestea legea proprietăţei comer­ciale, prin care chiriaşii localurilor comerciale au dreptul de a reînoi contractul de închiriere, ori de a primi despăgubiri. La noi, pe ziua de 23 Aprilie, contractele de închiriere ale co­mercianţilor au luat sfârşit. Felul în care s-au desfăşurat evenimen­tele, în jurul acestei date, îndeam­nă astăzi la oarecare reflexiune- ori au fost evacuaţi d­in casele lor numai comercianţii, peste doi ai soarta aceasta poate să fie a­uturor chiriaşilor, de orişice cate­gorie. Cele petrecute ori sunt de natură să ne deschidă ochii asupra elor ce se vor întâmpla mâine i­ar dacă sunt de tras unele învăţă­­miinte, e bine să le tragem din vreme. Este evident că avem de a face teste că a soluţionat in mod defi­nitiv chestiunea contractelor de închiriere prin legea din Martie 1924. Această lege are loc la baza ei un program bine stabilit; măsurile pe care le crează sunt menite, prin desfășurarea lor, să ducă la un punct final, revenirea la regi­mul de drept comun. Nu este locul să discutăm aci dacă aceste măsuri au fost cele mai potrivite situaţiunei. Nu vom discuta acum nici chestiunea, cu mult mai importantă, dacă terme­nele stabilite, coincid cu revenirea la normal a situaţiunei financiare a diferitelor categorii de chiriaşi. Vom privi numai faptele recent petrecute ,şi vom semnala numai concluziile care se degajează din­­tr’însele. Un fapt cert e că proprietarii i­­mobilelor căzute sub libera tran­­sacţie au manifestat pretenţiuni e­­norme. Chiriile cerute, în foarte multe cazuri, au depăşit cu mult valoarea reală a imobilelor. Este evident că avem de a face cu o înclinaţiune naturală şi ome­neşte explicabilă. Proprietarul, care de 10 ani se găseşte privat de venitul său normal, caută să repare astăzi pagubele suferite in trecut. Dar tocmai pentru că este vor­ba de o înclinaţiune firească, tre­­bue să ne temem de consecinţele ei In viitor, când fenomenul se va repeta, el va avea o amplitudine mai largă. Dacă astăzi trec prin momente grele numai comercianţii, mâine pot avea această soartă toţi chi­riaşii, adică marea majoritate a lo­cuitorilor tuturor oraşelor. Lucrurile vor putea lua atunci proporţiuni îngrijitoare. De aceea credem că o măsură de protecție, o măsură preventiva este absolut necesară. Nu o măsură care să restrângă dreptul la un câştig normal, ci toc­mai o măsură care să menţie a­­cest drept la limite, dincolo de ca­re începe specula şi abuzul. Ne miră faptul că guvernul nu a luat această măsură legală, în timp util. Ne miră cu atât mai mult cu cât el a fost prevenit. Intr’adevăr măsura de care vor­biam mai sus a fost preconizată, chiar de unii membri ai actualei majorităţi parlamentare. D. V. V. Pella, profesor și depu­tat, a propus, atunci când s’ar fi putut face ceva, această judicioa­să soluţie. Se ştie că domnia-sa cerea o extindere în acest sens a d­ispoziţiunilor din legea deja e­xistentă asupra speculei ilicite. Măsura s‘ar fi încadrat perfect în acest tot unitar. Ea s‘ar fi putut aplica azi în situaţiunea creată co­mercianţilor, dar mai cu seamă şi-ar fi găsit aplicare mâine, în orice atitudine analoagă- Trecere­­a normal ar fi fost astfel raţional asi­gurată. Să sperăm că păţania comer­cianţilor nu va fi fost zadarnică. Timpul pentru luarea unei masuri legale nu este trecut­ Altfel, la capătul legilor de pro­tecţie nu vom întâlni normalul, ci cu siguranţă, abuzul. C. L. PANCU Dezarmarea germaniei Cuprinsul not® r­eclsstive aliate.­Condiţiu­­iii® pontru emitarea Coloniei BERLIN BERLIN 6 (RADOR)). — Mâine va avea loc un consiliu de cabinet sub preşedinţia lui Hindenburg pen­tru a discuta nota interaliată rela­tivă la condiţiunile preliminare pen­tru evacuarea zonei nordice din provinciile Rhenane. Nota a fost predată astăzi preşedintelui Rei­­chului. BERLIN, G. (Rador). — Nota a-UN CONSILIU DE MINIŞTRI LA . .• __ _IJFDI­MM fiaţilor în chestiunea dezarmării a impresionat cercurile politice. In cercurile autorizate se arată că din anexele care însoţesc nota reiese lămurit cât de uriaşe au fost realizările Germaniei pe tere­nul dezarmării şi cât de neînsem­nate apar din punct de vedere in­ternaţional în comparaţie cu ace­ste realizări, punctele izolate a că­ror rezolvare o cer acum aliaţii, diata principală a notei, că Germa­­nia a ştiut să-şi lase deschisă posib­­ilitatea de a pune pe picioare la un moment dat o armată gata de război trebuie respinsă cu toată hotărârea. Pe de altă parte nota reprezintă un progres prin faptul că aliaţii se obligă în mod formal să evacueze zona nordică a Rhenaniei imediat după satisfacerea pretenţiunilor in­dicate în notă. Germania însă nu poate obliga la măsuri care depăşesc interpre­tarea reală a tratatului de pace, după cum nu poate renunţa la aran­jamentele încheiate ulterior sem­nării tratatului de la Versaille. Guvernul german nu are altă ţin­tă decât restabilirea unei păci a­­devărate, bazată pe îndeplinirea reciprocă a obligaţiunilor contract­­ate, pentru ca poporul german să redobândească putinţa de a colabo­ra cu celelalte popoare în linişte la refacerea generală­ CONDITIUNILE PUSE GER­MANIEI Berlin, G. (Rador). — In anexa ce însoţeşte nota aliaţilor se cere în­tre altele luarea de măsuri care să garanteze carcterul regional şi mu­nicipal al poliţiei, reducerea instruc­ţiei militare distrugerea instalaţiilor de telegrafie fără fir poliţiei. Aliaţii cer deasemenea demontarea maşinilor şi distrugerea instalaţi­ilor la anumite fabrici, între altele la uzinele din Spadau, Ha­­selhorst, Hannau şi la uzinele Krupp■ Ministerul de război să fie reorganizat atribuţiunile şefului Reichswehrului să fe reduse, iar secţiunile militare pentru apărarea aeriană, pentru căile de comunicaţii şi a gazelor să fie desfiinţate, fie prin votarea unor legi speciale, fie prin ordonanţele consiliului de mi­niştri. Aliaţii cer de asemenea să se interzică diferitelor asociaţiuni ori­ce legătură cu autorităţile militare şi orice activitate cu caracter uii­tar. PARIS. — Noul statut al Tange­­rului a intrat in vigoare In ziua de 1 Iunie, cu care prilej s’a şi înfiin­ţat Curtea mixtă compusă din dela­­gatul Sultanului cum şi din con­sulii generali britanic, francez şi spaniol Prin acest nou Statut, oraşul şi o zonă înconjurătoare de 200 mile pă­trate sunt internaționalizate. PARIS. — In buletinul statis­ticei generale s'a publicat cifra medie a emisiunilor societăţilor franceze în cursul primului tri­mestru al anului curent. Acestea au fost de numai 262 mi­lioane faţă de 657 milioane în 1924 de 875 milioane în 1923 şi de 1.181 milioane în 1922. In special media plasamentelor de obligaţiu­ni n’a fost de­cât de 25 milioane faţă de 353 milioane în 1924, de 697 milioane în 1923 şi de 1075 mi­lioane în 1922. Pe de altă parte, emisiunile so­cietăţilor de căi ferate n’au însu­mat decât circa 200 milioane pe lună. In fine, emisiunile publice sunt acum aproape nule, de­oarece Statul nu mai emite împrumu­turi mari, directe sau indirecte iar massa bonurilor Tezaurului şi Apărării s’a micşorat în aceste din urmă timpuri. Suma totală a emisiunilor în Franţa se micşorează din ce în ce. In 1920 a fost de 15 miliarde, în 1921 de 39 miliarde, în 1922 de 35 miliarde, și de 13 miliarde în 1923. O măsură bună dar care nu se aplică Din statisticile oficiale asupra în­­săm­ânţărilor de cereale întocmite în anii din urmă — dela 1919—1825 — s’a constatat, spre marea decep­­ţiune a susţinătorilor proprietăţi­ mici şi mijlocii, că populaţia ru­rală n’a muncit pământul în propor­ţia aşteptată. Fie că ţăranul sau producătorul în genere a socotit că din cauza a­­mestecului Statului în comerţul de cereale prin impunerea de măsuri restrictive, ca: preţuri maximale, prohibirea la export, rechiziţii, etc. nu mai este rentabil să-şi piardă ci­neva munca şi timpul în cultivarea cerealelor , fie că alţii n’au înţeles rolul social al agricultorului conş­tient că munca lui nu trebue să aibă în vedere numai interesul său personal, ci şi interesul colectivită­ţii — fapt cert este că astăzi consu­­maţiunea întrece producţiunea. Realitatea ne-a arătat că, din cau­za nepăsării organelor chemate toc­mai să îndemne la activarea produc­ţiunei agricole, fiecare cultivator munceşte când vrea, ce vrea şi un­de vrea ! Nu s’a gândit nimeni pâ­nă acum să oblige pe fiecare ţăran împroprietărit să-şi muncească tot pământul ce i s’a dat, sub sancţiu­nea deposedării. Nu i-a impus ni­meni un anumit plan de cultură,­­ să nu cultive numai ovăz şi orz a căror muncă este mai uşoară şi al căror rod reclamă timp mai puţin decât cultura grâului ; nici nu s'au ţinut conferinţe de către, agronomii cei mulţi dela sate, ca să li se arate că numai prin producţiunea cereale­lor şi în special a grâului, situaţia financiară a ţării se poate îrhbu­­nătăţ. DESINTERESAREA OFICIALITATII Sa mi se arate care este activita­tea organelor administrative si a­­ceea a agronomilor şi consilierilor agricoli in această, direcţiune. Care este consilierul agricol cari să fi stu­diat nevoile de hrană ale populaţiei din judeţul său şi să fi indicat au­tor­ed­ă­ii superioa­re debuşeul cel mai lesnicios de aprovizionare. Toţi se mărginesc să dea ordine circulare de biurou, dar nevoile nu le cunosc. Foarte rar iau contact cu ţăranul, atunci când este să-i dea vre­un or­din neplăcut de neimproprietărire sau deposedare. Aceste organe nu cunosc cruda realitate: că nu se mai munceşte câmpul ca altădată, că se trage braz­da la suprafaţă, că de coarnele plu­gului ţine câte un copil, sau plugul merge singur — iar ţăranul stă la cârciumă sau face o cărăuşie. A­­ceasta fiind situaţia e sigur că ei nu sunt în măsură să informeze pe superiori despre starea reală a lu­crurilor. Organele superioare de conducere la rândul lor se sprijină pe rapoar­tele şi situaţiile ce li se trimet de subalterni — cari, însă, sunt inexac­te. Pe baza acestor date statistice eronate guvernul edictează liberta­tea comerţului tuturor cerealelor, pentru ca peste câteva luni, când i s-a adus la cunoştinţă că realitatea este cu totul alta, să fie nevoit să hotărască prohibirea exportului pen­tru toate sau numai unele cereale sau să puie taxe prohibitive la ex­port. CONSECINŢE DEZASTRUOASE lata la ca rezultat dezastruos duce pe de o parte lipsa de îndemn sufi­cient în partea administraţiei Pen­tru intensificarea producţiei şi pe de altă parte neseriozitatea culegerei datelor oficiale statistice. Au ajuns instituţiile particulare şi exportatorii de cereale sa aibă ei — cu mijloa­cele lor de organizare — date mai certe şi mai complecte despre situa­ţia recoltei cerealelor şi a disponibili­taţilor de export. Experienţa aceasta a inventarie­­rei cerealelor cu organele noastre ad­minstrative am făcut-o în două rân­duri : atât in iarna anului 1920/921 — când funcţionam la Subsecreta­riatul aprovizionărei — cât şi în a­­ceea a anului 1921/922, pe când con­duceam serviciul cerealelor în Minis­terul de Interne In ambele inventă­rii — făcute conform legii imobili­zării cerealelor şi după instrucţiuni cât mai complecte şi cu formulare ti­pârite, trimese tuturor comunelor din {ară —• n’am obţinut decât da­te aproximative, nesincere şi necom­plecte — care nu mi-au permis să obţin o situaţie pentru aceasta s’au făcut sacrificii aproape de adevăr. Şi băneşti, s’au impus măsuri restricti­ve in privinţa mişcării cerealelor dela un foc la altul, etc. Toate au fost de prisos. De unde concluzia că funcţionarii agricoli da carieră n’au convingerea intimă despre importan­ţa statisticei în administraţia unei ţări şi mai cu seamă in legiferare. Toţi fac de mântneala culegerea da­telor statistice. Nimeni nu le-a atras atenţia asu­pra adevărului necontestat că o lege, în orice materie, nu poate fi bine al­cătuită — ori câte competenţe bi­­­rocratice sau­ politice ar forma co­­misiunea însărcinată cu elaborarea ei — dacă în prealabil, nu se culeg date statistice asupra tuturor elemen­telor, cari au legătură strânsă cu obiceiul legei — data din care să se tragă principiile și regulele ce se vor fixa în lege . EXPERIENTA DE, TRISTA AMIN­TIRE In privinta cerealelor din recolta anului agricol 1923—924^ (dovada a­­firmaţiunilor mele e­, peremptorie : statistica oficială a insămdnţărilor de toamnă și primăvară a arătat un plus de insom­dntări și apoi — prin calculul probabilităţilor — s’a ajuns la concluzia că vom. avea pen­tru tot anul o recoltă abundentă! Pe baza acestei afirmațiuni oficiale, Guvernul a declarat grâul, secara și derivatele libere la export, odată cu celelalte cereale. Foarte curând s’a constat însă, că de fapt situația nu e tocmai așa de îmbucurătoare — cum a fost vă­zută din biurou de statisticiani şi de economiştii Şi atunci a urmat prohibirea grâului, secarei şi deri­vatelor— ba până şi a orzului — după ce se exportaseră imense can­tităţi de făină calitatea I. Din această stare de lucruri rezul­tă două lucruri, deopotrivă de i­m­­portante: 1. Datele statistice de pâ­nă acum asupra cerealelor n'au a­­vut la baza lor realitate, ci — fie din partea agentului care le culege fie a aceluia care le dă, în speţă a­gricultorul, mare sau mic, care de frica măsurilor restrictive (preţuri maximale, rechiziţii, eler are interes să nu se ştie de autorităţi câte pro­ducte are ; 2. calculul producţiunei pe baza procentului la hectarul în­sămânţat a dat şi va da teotdeauna greş — fiindcă nu totdeauna cât se teamănă, răsare ! O DISPOZIŢIE BINE MERITATA Pentru a se pune capăt acestei incertitudini şi a se evită marea în­grijorare din epoca Ianuarie—Iulie, nu atât a populaţiei, cât a întregei administraţii a ţării — înfrigurată de spectrul foametei — reamintesc organelor în drept, în special d-lui Ministru al Agriculturei şi d-lui Mi­­nistru de Interne — dispoziţiunile bine cugetate şi salvatoare ale unui regulament pentru funcţionarea ser­viciului de constatare a cerealelor — aprobat cu decretul No. 2504 din 21 Iunie 1919 (publicat în „Monitorul Oficial“ No. 52 din 28 Iunie 1919) — opera chiar a dunui ministru Al. Constantinescu. Prin acest regulament se stabilea: 1. că nu va putea funcţiona nici o maşină de treerat al recoltei fără au­­torizația consilierului agricol respec­tiv ; 2. că mecanicul sau conducăto­rul de maşini de treerat este obligat să treacă in rapoarte zilnice canti­­tățile de cereale treerate; 3 că toţi cei cari vor face constatări sau de­­claraţii neexacte cum şi complicii lor se vor pedepsi cu închisoare de la 6 luni până la un an. Nici nu se poate ceva mai irigat decât statistica boabelor ieşite din maşină ! CUM PUTEM AJUNGE LA O STA­­­­IISTICA REALA Se va zice poate că în multe co­mune treeratul se­ mai face încă cu caii ! Foarte uşor se poate constata şi acolo cantitatea, reahl a recoltei. De aceea îmi permit ca, pe aceas­tă cale şi astăzi, după ce am văzut truda atâtor funcţionari şi conducă­tori ai treburilor obşteşti, pentru găsirea boabelor de grâu necesare hranei populaţiei în toate unghiurile ţării — să cer ca departamentul A­­griculturei să întocmească de ur­genţă întrucât seceratul şi treetatul se apropie — o lege în felul regula­mentului din 1919 — fără unele dis­poziţiuni din el, cam­ azi nu şi-ar mai avea aplicare — sau conform celui propus de mine în anul 1922, când conduceam serviciul cerealelor din acel minister. Numai când consilierii agricoli­­— cu ajutorul agronomilor şi celorlalte organe administrative şi cu con­cursul jandarmilor — vor centrali­za rezultatele exacte ale treetatului, se va putea susţine că avem statis­tica reală a cerealelor din ţară şi numai atunci guvernul va fi scutit de acuzaţia că nu are politică eco­nomică , fiind silit adeseori să ia şi să revoace anumite dispoziţiuni relative la exportul cerealelor, din cauza unor date statistice greşite. ILIE GANESCU Fost Director General al Stu­diilor și Statisticei din Minis­terul de Interne D. Urgu­! despre cronlom? Confratele nostru „Neamul Ro­mânesc“ publică, despre problema monetară, foarte interesante decla­­raţiuni ce i-a făcut d. Argetoianu. Intru­cât chestia e la ordinea zi­lei, socotim util să reproducem ur­mătoarele aprecieri ale fostului mi­nistru de finanţe. D. C. Argetoianu a declarat: ..Atât în expunerea făcută presei cât şi in expunerea de motive de la Cameră d. Vintilă Brătianu spune că după ce a echilibrat bugetul (?), după ce a consolidat bonurile de te­zaur, a venit şi rândul să, se ocupe de chestia valutară. E deja ciudat să inhami carul înaintea boilor, dar să erijezi asemenea metodă in principiu şi să te lauzi cu ea. — iată un lucru, neaşteptat. Bugetele, bonurile de tezaur şi, într’un cu­vânt, toate socotelile se calculează pe baza unei unităţi monetare şi să pretinzi că ai echilibrat pe unele şi că ai consolidat pe altele fără să posezi o bază reală de calcul, — iată o glumă de prost gust. In rea­litate, d. Vintilă Brătianu n‘a echi­librat şi n‘a consolidat nimic şi ţara a pierdut trei ani pe calea normali­zării ei, normalizare a cărei primă piatră este tocmai determinarea un­nei unităţi monetare fixe". in na in imn NEW-YORK 6 (RADOR). — In Statul Minnesota un uragan a pro­dus daune de peste 2 jum. milioane dolari ŞTIRI EXTERNE BUDAPESTA.­­ Printr’o ordo­nanţă a guvernului Introducerea tarifului vamal autonom pentru produsele de petrol a fost amâna­tă până la data de 1 iunie. Intre timp rămân în vigoare ac­tualele taxe vamale reduse. Pen­tru benzină de 0.735 grade până la 0.790 pentru petrolul lampant, uleiul de gaz şi celelalte uleiuri mi­nerale pentru motoare precum şi pentru uleiurile combustibile, drep­turile vamale sunt de 6.20 şi 6.80 coroane-aur respectiv. BAKU. — Dela 1—20 Aprilie s’au expediat din Baku 6154 cister­ne (4.677.040 poduri) produse pe­trolifere, dintre cari 4633 cisterne (3 521.080 puduri) destinate expor­tului. (Un pud == 16,380 kgr.). * BUDAPESTA. — După calcule­le făcute de ziarul „Pester Lloyd“ pentru luna Maiu se notează o scumpire de 25 la sută a prețuri­lor. Făina, carnea și grăsimea s’au urcat din nou, pe când câteva ar­ticole industriale s’au eftenit. In genere pare că nivelul preţurilor s’a stabilizat. CHICAGO. — Statele-Unite şi Canada au exportat în săptămâna sfârşită la 30 Mai, 5.434.000 bu­­şeli de cereale, faţă de 6.513.000 în săptămâna precedentă. (Un bu­­şel = 36 litri 35cd­.). PRAGA. — Oficiul Statistic co­munică că în cursul lunei Aprilie au fost 54 greve în Cehoslovacia la 193 întreprinderi cu 57.000 gre­viști. Se constată o pierdere de 261-292 zile de lucru și 9.484­.000 cor. cehe, la salarii. NEW-YORK. — Norvegia se îm­prumută în Statele­ Unite cu 30 milioane de dolari. Cursul de emi­siune va fi de 96 și trei sferturi iar dobânda de 5 luni la sută Titlurile nu vor putea fi răscum­părate în primii 10 ani. După a­­cest interval de timp ele vor putea fi răscumpărate al pari și cu do­bândă. * BUDAPESTA. _ Din cauza de­presiunei economice generale, ex­ploatările industriale continuă să reducă personalul lor. Cea mai mare reducere s’a făcut în industria ferului unde au fost concediaţi în lunile din urmă 6000 lucrători, ceea ce înseamnă 15 la sută din totalul general. * PRAGA. — In urma înscriere! a 594 membri noui la Oficiul ce­curilor poştale, în luna Martie, ci­frul global a ajuns la 83.471. De­pozitele s’au ridicat (în milioane) la 6.771, sumele vărsate la 6.717 iar activul deţinătorilor de cecuri la 1.997. $­A ­*­ D. Ion Lapedatu se plânge că l­arrt. nedreptăţii. Să ne fie cu iertă­ciune, dar nu ne socotim vinovaţi. Fruntaşul ardelean spune: ,,Acolo unde (Argus) face o nedreptate este când afirmă că mi-am însuşit poli­tica monetară a d-l­ui Vintilă Brd­­lianu. Teoriile, desvoltate de mine la tribuna Camerii, nu sunt de a­­cum şi nu sunt însuşite Noi nu ne-am­ ocupat de origina ideilor şi convingerilor d-lui Lape­­datu. Lăsam această copleşitoare sarcină pe seama istoriei. Nu am a­­firmat că şi-a „însuşit" politica monetară a d-lui Vintilă Brătianu şi luăm act că ideile sale ne­fiind de „acum” şi ne fiind „însuşite" sunt vechi şi cu totul originale. Am constatat numai că d. Lapedatu a aprobat convenţiile încheiate cu Banca Naţională, declarându-se par­tizan al deflaţiei şi al impozitului După ce d. Caillaux îşi anunţase planul pentru asanarea finanţelor Franţei, d. Henri de Jouvenel, se­natorul fruntaş din lagărul opoziţiei scria un comentar oarecum profe­­­tic. ,,După cariera­ plină de surprize a d-lui Caillaux, n'ar fi exclus să avem o nouă şi senzaţională sur­priză : blocul naţional silit să apere şi să primească în rândurile sale pe ministrul de finanţe, readus în via­ţa­ politică de cartelul partidelor de stânga". D. Jouvenel, fost raportor al bu­getului la Senat îşi sprijinea acea­stă­ părere cu întreg programul des­făşurat de noul ministru de finanţe al stângei. Proectele d-lu­i Caillaux, anunţate in parte în expunerea făcută comi­­siunilor parlamentare, sunt departe de mijloacele revoluţionare ale gu­vernului Herriot. In locul împrumu­tului forţat, al apelului la genero­zitatea contribuabilului şi al ame­­ninţărei impozitului pe capital, d-l Caillaux a prezentat un program ins­pirat din ştiinţa clasică a finanţelor. Economii nemiloase, sporirea im­­otitelor actuale până la complecta coperire a cheltuelilor, represiunea politica INTERNA pe capital. Acestea fiind părerile deputatului ardelean, am tras concluzia că nu-i nevoe să plece guvernul, fiindcă ac­tualul ministru de finanţe e în mă­sură să facă politica deflaţiei mai bine ca oricare altul şi fiindcă ne scuteşte de pacostea impozitului pe capital, pe care, cu atâta stăruinţă il cere d. Lapedatu. In orice caz, fruntaşul partidului naţional nu spune nici un cuvânt despre acele jertfe care „trebue să se întemeieze pe contribuţia progre­sivă a averilor şi a veniturilor■“ şi anume dacă această susţinere a im­pozitului pe capital este o părere a sa, personală, sau reprezintă un punct din programul partidului na­ţional. Producătorii, destul de necăjiţi au dreptul la o lămurire. T. P. EXTERNA severă a fraudei fiscale, acestea formează cheia de boltă a planurilor d-lui Caillaux, modeste, dar putând duce fără sdruncinări la echilibra­rea bugetului. Despre reforma mone­tară, care condiţionează complectei asanare a finanţelor, d. Caillaux şi-a propus să se ocupe deabia după restabilirea acestui echilibru. Toate proectele d-lui Caillaux pot figura la loc de cinste in programul blocului national. Ele, după cum pre­văzuse d. de Jouvenel, au avut însă darul poate tocmai din această cau­ză, să nemulţumească partidele al căror exponent este ministrul de­­fi­nanţe, D. Leon Blum, nu a renunţat la impozitul pe capital, din care socialiştii par a-şi fi făcut un punct de onoare. Pe de altă parte, radi­calii au motive să fie nemulţumiţi de majorarea unor impozite care vor apăsa greu comerţul şi industria. Telegramele sosite ieri anunţă că neînţelegerile dintre d. Caillassx şi majoritatea parlamentară, cari moc­neau în taină, au izbucnit acum pe faţă. Să fie începutul surprizei prevă­­zută de d. de Jouvenel ? A. Hg„ Capitala României va adăposti în câte­va zile un număr de sa­vanţi iluştri cari vor veni să par­ticipe la a şasea Conferinţă inter­naţională de chimie pură şi aplica­tă ce se va deschide la Bucureşti la 21 iunie. Printre cei una sută două­zeci de congresişti cari vor sosi din toate părţile lumei — din 28 de State — sunt mai bine de şeaizeci de profesori, în majorita­te cu renume mondial, doi purtă­tori ai premiului Nobel,­ cercetaşi şi făuritori ai ştiinţei împreună cu Sir William Pope, celebrul profe­sor din Cambridge — preşedinte­le Uniunei internaţionale de chi­mie pură şi aplicată» Este pentru ţara noastră o cins­te mare fără pereche în istoria ei, faptul că un număr atât de însem­nat de reprezentanţi dintre cei mai autorizaţi ai ştiinţei chimicei de pe întregul glob, au ales de as­tă dată Bucureşti pentru a discu­ta şi a cerceta împreună cu sa­vanţii români problemele cele mai înalte ale chimiei, adică ale ştiin­ţei care îmbrăţişează universalita­tea intereselor omenirii, azi, după marele război, mai mult ca ori­când. Pentru alinarea sau vindeca­rea bolilor sau pentru apărarea supremelor bunuri ale unei na­ţiuni, pentru scopuri pur indus­triale ce servesc schimbul între naţiuni sau la cercetarea proble­melor filosofice, cele mai abstrac­te ce se referă la origina şi com­poziţia corpurilor cereşti, la hi­giena şi profilaxia sau la fabrica­rea gazelor otrăvitoare la care popoarele încă nu pot renunţa în stadiul actual al desvoltării lor, nevoite să se apere împotriva u­­nui duşman posibil, în orice mani­festare a geniului omenesc, găsim pururea stinta Chimiei cu repre­zentanţii ei şi fiecare descoperire a lor însemnează un pas înainte al omenirei pe calea progresului. E probabil că chimia va spune la un moment dat ultimul cuvânt care va pune capăt războaielor şi va pregăti solidaritatea popoare­lor în urmărirea unui ideal mai înalt al civilizaţiei ca cel de azi. Uniunea Internaţională a Chi­miei pure şi aplicate a fost creată în 1919, îndată după război, sub imboldul oamenilor de ştiinţă din Franţa, Anglia, Statele­ Unite, Ita­lia şi Belgia. Primul ei preşedinte a fost pro­fesorul de la College de France, d. Charles Moureu, o somitate de chimie. Cea dintâi Conferinţă s’a ţinut în 1920 la Berna, a doua, în 1921, la Bruxelles, a treia în 1922 la Lyon, a patra în 1923 la Copen­haga iar a şasea se va tine în lu­me la Bucureşti Din unele tari de­părtate, congresiştii au început chiar de pe acuma călătoria pen­tru a putea sosi la Bucureşti la data fixată. Vom aminiti că la a doua confe­rinţă internaţională a Uniunei, la Bruxelles, România a fost pentru prima oară primită oficial de acest corp şi că delegatul român, d. Şte­fan Minovici, profesor de chimie organică la Universitatea din Bu­cureşti urmaşul regretatului C. Istrati, a putut atunci mulţumi în­­tr’o cuvântare caldă pentru primi­rea ţarei noastre în Uniune cât şi pentru simpatiile ce i s’au mani­festat. * Dacă avem unele defecte, poa­te chiar multe, avem însă şi o ca­litate: România a fost în­totdeau­na ţara ospitalieră prin excelenţă, a ştiut să primească pe oaspeţii distinşi veniţi s’o cinstească, a îndeplinit rolul amfitrionului cu e­­leganţă şi cu largheţe. S’ar putea ca tocmai acum când suntem în ajun de a primi socie­tatea internaţională cea mai alea­să şi cea mai numeroasă din căii au călcat vreodată plaiurile Ro­mâniei tocmai acum să ne apuce zgârcenia şi să ne punem să nu­mărăm sticlele cu vin şi cutiile cu ţigarete? Ştim bine că cu trei şe­­dinţi pe zi în dealul Mitropoliei şi cu hârtia opoziţiei, guvernanţii no­­ştrii nu sunt tocmai în dispoziţie de spirit pentru a a-şi da seama de importanţa sărbătoarei ştiin­ţificei ce se va inaugura la Bucu­reşti în ziua de 21 iunie. Nu e bine însă ca hârtuelile politice să absoarbă într’atât atenţia cărmui­­torilor în cât să piardă din vedere interesele superioare cari ating prestigiul şi imnul renume al ţa­rei. Se cuvine ca România să pri­mească în mod ilemn pe oaspeţii ei. . VI. LONDRA, G. (Radier). — Ziarul „Ewesn­aiff News*8 află disi Cerhere (locali­­tate lângă frontiera Spa­niei), că s’a descoperit o bombă îsa biserică la a! cărei serviciu divin urma să asiste şi regele Spa­niei. 4 preoţi au fost arestaţi.

Next