Argus, august 1925 (Anul 16, nr. 3683-3708)
1925-08-05 / nr. 3686
OtMISL“ Anul XVI 3686 CAROl SCHULDER)! S.BERGER STR. KARAGEORGEVICI 3 ABONAMENTE IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 3 lei in tară. 6 IN STRAINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI gl INDUSTRIEI şi FINANŢEI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin - Directori Grigore Gafencu BIROURILE: București, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 23/69 C Miercuri 5 August 1925 ANUNEIURI -;'DE ORICE FEL IN TOATE ZIARELE prin sOCIETAIIA GENERALĂ cfRUBtlCITAN CAROL SCHULDER)) S. BERGER ♦ STR. KARAGEORGEVICI 9 *); TEL: 11/84- -PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societățe Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder |l S. Berger Str. Mu M (testa BapaQueopqueoUi 9) teleton nm ini C.E. D. De multă vreme guvernul nostru susţinea, înaintea comitetului special de comunicaţi şi transit de pe lângă Societatea Naţiunilor, un conflict de competinţă cu Comisia europeană a Dunării în privinţa sectorului fluvial Brăila-Galaţi. In fond diferendul pentru interpretarea art 346, 348 şi 840 ale tratatului de la Versailles şi ari 346 din statutul Dunării stabilit la Paris, în 1921, se ivise între guvernul nostru şi cel britanic cu privire la autoritatea Comisiei europene în sectorul fluvial Galaţi-Brăila. Statutul Dunărean stabilind Comisia europeană a Dunării, în situaţia ei dinainte de război, şi înfiinţând, totodată, conform tratatului de la Versailles, Comisia internaţională pentru sectorii dunărean Brăila-Ulm, lăsase o pareveste imprecizie asupra limitei de competinţă dintre cele două comisiuni dunărene. Imprecizia aceasta fusese de altfel, agravată în conferinţa de la Paris, prin adoptarea protocolului interpretativ la art. 6 din statut, după cererea delegaţilor români cari, obţinând afirmaţia că organismul european de la gurile fluviului era reconstituit în situaţia lui dinainte de război, au înţeles să rezerve României o competinţă necontestată în septosectorul Brăila-Galaţi. Caracterul vădit internaţional recunoscut, în sfârşit, Dunării prin tratatele păcii generale, potrivit cererilor de totdeauna ale României, nu se mai împăca, însă, cu această excepţie de la regimul general al fluviului pentru septoroul Brăila-Galaţi. Conflictul justificat la prima vedere împotriva României, lua aspecte favorabile cauzei noastre întrucât era vorba de extinderea competinţei unui organism perimat, cum este O. E. D. în sectorul Br.-Gal.— organism contra căruia noi am ridicat numeroase şi foarte întemeiate plângeri după război — şi, mai ales, întrucât invocarea convenţiei de la Londra din 1883, cu privire la această extindere de competinţă, nu putea fi, în drept, opozabilă României, care a lipsit dela Londra şi n’a recunoscut niciodată hotărârile luate. Precum se ştie, din acele hotărâri de la Londra România n’a beneficiati nici chiar de sustragerea braţului Chilia de sub autoritatea C. E. D, după redobândirea Basarabiei, ca moştenitoare a imperiului rusesc, ceea ce a fost precizat prin convenţia de la Paris din 1920 privitoare la Unirea provinciei dintre Prut şi Nistru. Comitetul special, după îndelungi desbateri şi după o anchetă minuţioasă dealungul Dunării şi în sectorul Brăila-Galaţi, făcută în decursul lunilor din urmă, a ajuns la concluziile ce au fost adoptate, la Geneva, zilele acestea, precum se vede din corespondenţa ce publicăm în corpul ziarului. Cu toată argumentaţia solidă a delegatului român, d. ministru Contescu, arătând că în aplicarea justiţiei pe Dunăre, Comisia europeană a condamnat în toate cauzele de contramenţiune, pe când autoritatea teritorială română, pe sectorul Brăila-Galaţi, s’a mărginit să condamne aproape numai în cadrurile când contravenţiuni le dădeau loc şi la daune civile, — comitetul special a Înclinat pentru acceptarea punctului de vedere combătut de guverul român. Practica unei stări, abuzive de fapt, represiunea contravenţiunilor de Comisia europeană în sectorul Brăila-Galaţi, a fost, oarecum, consfinţită ca o recunoaştere a unei situaţii din partea României, care a ingăduit-o, în trecut, numai fiindcă era singurul mijloc de a împiedeca acţiunea acaparatorie pe Dunăre exercitată de cele două mari imperii vecine, Austro-Ungaria şi Rusia. Rezoluţia adoptată, conform formulei de conciliere a comitetului special, a provocat, pe drept cuvânt, protestul delegaţilor români pentru graba cu care s’a trecut la o concluzie, de efect moral, defavorabilă României. Potrivit acestei formule de conciliere, România ar trebui să ajunge, prin tratative ulterioare, la stabilirea unor tribunale mixte şi a uniformizării justiţiei pe Dună- M,in sectorul contestat, de acord cu Comisia Europeană şi mai înain de revizuirea statutului dunărean. Cu alte cuvvnte, punctul de vedere al guvernului nostru, refuzul absolut de competinţă C. E. D în sectorul Brăila-Galaţi, a fost înlăturat de comitetul special prin formula transacţională care, în fond, nu recunoaşte pe ileatrreicoi nici punctul de vedere opiu, care tindea să extindă, fără nicio rezervă, competinţă aceleiaşi comisii europene de la Galaţi până la Brăila, cu nesocotirea suveranităţii române. Soluţia a fost tranzacţională. In mod necesar, între două puncte de vedere diametral opuse, cu toa soluţiile având caracter de arbitraj in cadru internaţional. Prin aceasta, însă, comitetul special a înlăturat definitiv tema juridică a guvernului britanic despre valabilitatea tratatului de la Londra în privinţa extinderei comperinţei C. E. D. în sectorul Brăila-Galaţi şi, totodată, a recunoscut necesitatea de a se modifica prerogativele aionuale ale Comisiei europene care nu mai cadrează cu situaţia politică de la gurile Dunării şi nici cu poziţia României întregite. Două puncte positive câştigate în favoarea noastră prin concluziile de la Geneva, dar şi o înfrângere de ordin moral în ce priveşte argumentară României despre exclusivitatea competinţei în sectorul Brăila-Galaţi. Progresul spre o mai perfectă organizare a vieţii internaţionale nu se poate face fără jertfe, uneori dureroase, pentru suveranitatea Statelor membre în comunitatea internațională. Oficiul plăţilor particulare în monetă străinăt ne trimite spre publicare următoarea înştiinţare: Se aduce la cunoştinţă persoanelor cari au obligaţiuni în Italia în lire italiene sau altă valută forte contractate înainte de 11 Noembrie 1918 şi cari nu au făcut încă la Oficiul Plăţilor Externe declararea acestor datorii, să depună cel mai tărziu până la 25 August 1925 declaraţiuni pentru fiecare datorie in parte, aceasta conform art. 16 din covenţiunea încheiată cu creditorii italieni şi ratificată în Moni. Oficial No. 137 din 25 Iunie 1925. Potrivit art. 17 din aceiaşi convenţiune odată acest termen trecut, fără a se fi făcut declaraţiunea Oficiului, debitorii vor fi consideraţi că au renunţat la beneficiul convenţiunii ne mai fiind apăraţi de nici o lege excepţională sau moratoriu şi vor putea fi urmăriţi în orice avere. Deasemenea debitorii cari au depus anterior declaraţiunile respective sunt obligaţi a face cunoscut Oficiului, in acest termen, modificările ce au survenit în situaţiunea datoriilor lor şi dacă este cazul incunoştiinţarea că au regulat aceste datorii în mod particular, că inţeleg a executa convențiunea particulară şi că’şi retrag cererea făcută Oficiului. ile uzate si usa Mustii Consiliul de miniştri a hotărât, printr-un jurnal al său, ca maşinele uzate, părţile de maşini şi orice instalaţii complecte industriale, să nu fie admise la import, decăt pe baza aprobării dată de o comisie specială de tehnicieni şi experţi, instituită la ministerul finanțelor, precum și cu aprobarea ministerului industrial al comerțului. Hotărârea comisiunii consultative dela Geneva. Un protest — Da la corespondentul nostru — GENEVA 29 IULIE. — V‘am comunicat că ori urma să vie în discuţiunea Comisiunei Consultative şi Technice de Comunicaţiuni şi Transit, funcţionând ca organ de conciliaţiune, diferendul dintre guvernele britanic, francez şi italian de o parte şi guvernul român de altă parte, cu privire la jurisdicţiunea Comisiunei Europene a Dunărei, asupra porţiunei cuprinsă între Brăila şi Galaţi. D. Sigimura, delegatul Japoniei, noul preşedinte al Comisiunei Consultative, deschizând şedinţa spre a anunţa depunerea raportului Comitetului Special, a lămurit printr-o scurtă declaraţiune liniile lui generale, adresând ambelor părţi un apel călduros pentru acceptarea avizului conciliant ce se înfăţişa. Din nefericire nu sunt în măsură să vă comunic tot conţinutul expunerilor delegaţilor români, deoarece cu o obstinaţie, care a rămas neînvinsă până la sfârşit, atât d. ministru Contescu, reprezentantul autorizat al guvernului român, cât şi d. inginer Popescu, care este membru al Comisiunei Consultative, au refuzat categoric să-mi comunice amănuntele cerute, înainte de a le fi transmis oficial guvernului din Bucureşti. In lipsa acestor amănunte, pa baza celor ce mi s’au comunicat de către colegii mei streini, pe cari delegaţii lor nu s'au sfiit să-i informeze exact, pot să vă comunic următoarele: D. Popescu, care a luat cel dintâi cuvântul, a cetit un lung memoriu, alcătuit, după cum a declarat, înainte de depunerea raportului comitetului special, aşa că conţinutul său nu s-a raportat, după cum a remarcat în şedinţă şi delegatul italian, la obiectul în discuţiune, ci trata în mod general toate lucrările technice făcute pe întreaga Dunăre, vorbind foarte sumar de ceea ce interesa Comisiunea în privinţa sectorului Brăila-Galaţi. Pare că impresiunea produsă n’a fost la înălţimea importanţei cauzei şi din acest punct de vedere, e regretabil că n’am posibilitatea de a controla dacă această im- Presiune a străinilor este sau nu fondată. EXPUNEREA D-LUI MINISTRU CONTZESCU Lucrurile au fost puse la punct de d. ministru Contzescu. D-sa a adus mai mtdi elogii membrilor Comitetului special, pentru felul conștiincios și pătrunzător cu care au studiat întreaga, chestiune. Dacă, insă, lucrarea Comitetului special prezintă o reală valoare din punctul de vedere documentar, d. Contescu a relevat părţile in cari membrii Comitetului s'au îndepărtat de interpretarea justă a situaţiunilor de fapt, in temeiul cărora si-au formulat avizul in privinţa practicei urmate in sectorul Brăila- Galati înainte de război. Era incontestabil o epocă in care situaţiunea Tomâniei, din punct de vedere politic, prezenta atât de mari dificultăţi, incăt interventiunile abuzive ale organelor Comisiunei Europene în cazuri, după cât se pare destul de numeroase, au putut să fie interpretate de Comitetul special ca Săvârşite cu asentimentul tacit al autorităţilor teritoriale. Acestea, după părerea Comitetului, ar fi consimţit la o colaborare strânsă între Statul teritorial si Comisiunea Europeană a Dunărei. In dorinţa de a pune porţiunea dintre Brăila şi Galaţi la adăpostul influenţelor politice şi economice, exercitate din ce in ce mai îndrăzneţ de către cele două mari puteri a căror influenţă se simţea mai viguros pe Dunăre: Austro-Ungaria si Rusia. Părerea Comitetului special este fondată pe deo parte pe sentinţele date de către organele Comisiunei Europene, atât in limita porturilor cât si in afară din porturi, si pe de altă parte pe declaraţiile obţinute de la agenţii mai bătrâni ai Comisiunei Europene interogaţi cu ocaziunea vizitei Comitetului special la Galaţi. Dar in acelas timp, avizul Comitetului este întemeiat pe faptul că in aceeas epocă dinaintea războiului si pe aceea o porţiune din Dunăre, cuprinsă între Brăila si Galaţi, nu s’ar fi putut constata la activul autorităţilor române decât un număr mic de sentinţe privitoare la contravenţiuni săvârşite, nu pe canalul navigabil, ci in incinta porturilor, ceea ce a condus pe membrii Comitetului a crede că instruirea tuturor contravenţiunilor, săvârşite pe cursul apei erau in mod tacit, rezervate organelor Comisiunei Europene a Dunărei. ROMANIA N'A RENUNŢAT NICIODATĂ LA drepturile EI D. ministru Conţescu a demonstrat că România, cara a protestat întotdeauna în contra efectelor art. 1 al Tratatului din Londra, nu s’ar fi putut dezice, fără motiv plauzibil, consimţind în mod tacit la o acţiune represivă din partea organelor Comisiunei. Consimţimântul României la amestecul inspectorului Comisiunei Europene pe această porţiune din Dunăre nu reiese din nimica, şi nu se poate dovedi cu absolut nici un act că acest asentiment tacit ar fi fost într’adevăr recunoscut formal de către guvernul român. Din contra, ceea ce se dovedeşte cu certitudine sunt protestările, la diferite epoce, ale delegaţilor români din Comisiunea Europeană contra amestecului organelor Comisiunei in reprimarea contravenţiilor în amonte de Galaţi Nu se poate, prin urmare, concepe transformarea unei stări abuzive de fapt, chiar dacă ea s'ar prezenta în condiţiuni cari să autorize pe membrii Comitetului a crede că formau practica constantă în represiunea contravenţiunilor, într'o stare juridică incontestabilă, întrucât ea n’ar avea baza ei condiţiuni exînscrise in Totocolul explicativi la art. 6, adică un act internaţional. PROCEDAREA AUTORITĂŢILOR ROMANE Membrii Comitetului au avut ocazie să se convingă că practica urmată de către autorităţile române în reprimarea contravenţiunilor nu este aceeaşi pe care o urmează organele Comisiunei Europene. Intr’adevăr, pe când aceste din urmă instrumentează şi dau sentinţe condamnătoare, pentru toate actele de contravenţiune săvârşite, autorităţile române nu procedează la investigaţiuni şi reprimare decât în anumite cazuri foarte restrânse, și anume acelea în cari contraventiunea nu sta in legătură cu daunele civilesau pagubele aduse altora. In acest din urmă caz, căpeteniile porturilor nu condamnă decât atunci când despăgubirile nu ar întrece suma de 800 de lei, iar toate cazurile, care formează de altminteri imensa majoritate, sunt deferite judecătoriilor de Pace sau tribunalelor, după cum valoarea despăgubirilor este mai mult sau mai puţin importantă. In fata instanțelor judecătoreşti, a căror obiectivă este stabilirea daunelor civile, pentru a nu influenţa opiniunea acestor instanţe procesele verbale nu se trimet, şi contravenţiunea însăşi rămâne în generalitatea cazurilor nepedepsită. Aşa se explică că organele Comisiunei nu condamnă aproape decât numai în cazurile în cari există daune civile, indiferent de contravenţiunea făptuită. Prin această împrejurare o comparaţiune între numărul sentinţelor date de o parte şi de alta devine cu , 11 «zone, fapt important asupra căruia membrii Comitetului n’au crezut de cuviinţă să se oprească cu destulă atenţiune, ceea ce este o mare eroare din partea lor. In rezumat, toate concluziunile întemeiate pe motive şi pe imopresiuni ce nu-şi trag valoarea din împrejurări suficient probate, au fost rând pe rând respinse de d. ministru Contescu, care a dovedit că România n'a consimţit nici o dată formal la o practică pe care a considerat-o întotdeauna ca abuzivă şi că deci nu aceasta era starea dinainte de război pe care Statutul Dunărei a înţeles să o consacreze la art. 6. FORMULA DE CONCILIERE In ceea ce priveste propunerile de conciliere a Comitetului special., d. Contescu a arătat că chestiunea tribunalelor mixte şi a uniformizarei justiţiei pe Dunăre adusă, în discuţiunea Conferinţei din Paris de către delegatul britanic, a fost încă de atunci combătută de domnia-sa împreună cu delegaţii altor State riverane şi că ea a fost un definitiv retrasă. Crede, prin urmare, imposibil să o readucă, nu are-o negociatiune ulterioară. A făcut Insă apel la Comisiunea Consultativă, de a nu lăsa totuș să doarmă iu cartoane această propunere, curajoasă, in principiu a Comitetului special, ci din contra să se dea curs in viitor unor negocieri tinzând la modificarea radicală a puterilor actuale ale Comisiunei Europene cu respectarea integrală a principiului suveranităţii Statului teritorial. RAPORTUL COMITETULUI A FOST ADMIS CU REZERVE Au mai luat cuvântul la discuţiunea generală, afară de d. Rozetti, delegatul guvernului italian delegaţii Lituaniei, Poloniei, Franţei, Angliei şi preşedintele Comisariei Sigimura, după care raportul Comitetului special a fost admis sub forma unei rezoluţiuni în termenii căreia avizul Comitetului, în ceea ce priveşte drepturile de judicţiune ale Comisiunei Europe®TM5 a Dunărei, asupra porţiunei Braila-Galaţi, să fie comunicate guvernului britanic şi guvernelor cari l-au cerut, rămânând ca propunerile de conciliaţiune să formeze obiectul unor negocieri ulterioare, conduse de membrii Comitetului special împreună cu delegii celor 4 guverne în Comisiunea Europeană a Dunărei. Aceste negocieri ar trebui să conducă la un rezultat înainte de viitoarea revizuire a Statutului Dunărei. PROTESTUL ROMÂNIEI Parte din delegaţi au fost de părere că o rezoluţiune în acest sens il trebue luată în pripă şi că ar trebui să se lase tuturor timpul de a studia în amănunt atât textul raportului Comitetului cât şi al rezoluţiunilor ce se proprm. La această părere s’au raliat şi delegaţii români şi cum Comisiunea a trecut peste aceste observaţiuni, fondate pe practica constantă a Comisiunei Consultative şi a hotărât cu o grabă inexplicabilă, luarea acestei hotărâri, delegaţii români au depus o protestare la biuroul Comisiunei REZULTATELE FINALE In rezumat, părerea generală e că guvernele britanic, francez şi italian câştigă un aviz care poate să le facă plăcere, dar care, in realitate, nu le poate servi la nimic, întrucât nu influenţează câtuş de puţin practica observată de guvernul român, care va rămâne şi mai departe aceea d in sectorul Brăila Galaţi, adică exclusiunea oricărui amestec al organelor Comisiunei Europeene. In adevăr, guvernul român nefiind parte in acest diferend şi declarând încă dela început că nu recunoaşte competinţă nici unui organism străin în afacerile Comisiunei Europeene, este ţinut să accepte sau să refuze un aviz dat in această privinţă. Cu rezerva de mai sus, guvernul român câştigă două mari principii: 1) Respingerea tuturor tezelor juridice prezentate de guvernele britanic, francez şi italian cu privire la existenţa Tratatului din Londra şi la consecinţele lui juridice pe porţiunea Brăila-Galaţi. 2) Recunoaşterea necesităţii absolute de modificare a prerogativelor actuale ale Comisiunei Europene, cari răpesc Statului român drepturile sale indiscutabile de suveranitate * Conform rezoluţiunilor luate, această înţelegere, lăsată in sarcina membrilor Comitetului Special şi a delegaţilor din Comisiunea Europeană, trebue să intervină înainte de viitoarea revizuire a Statutului Dunărei MEMORIUL D-LUI POPESCU ING. Situaţia politică INTERNA Mare zarvă în coloanele cotidia- nelor noastre, mai mult ori mai puţin politice, pe tema unui „scandal” şcolar ce s'ar fi întâmplat la Constanţa. . . .... In rezumat, ar fi vorba dspre cucordarea unui examen special fiului prefectului pentru a trece clasa după ce rămăsese corigent la examenele din iunie ale liceului local. „Scandalul" ar corsta în măsura de excepţie luată de d. ministru al instrucţiei pentru satisfacerea unui partizan în timp ce se refuză in mod absolut un asemenea examen celorlalţi liceeni locali rămaşi corigenţi in aceleaşi condiţiuni,o măsură de excepţie în contrazicere cu dispoziţiile precise ale legei în, privinţa plângerilor eventuala contra aprecierilor profesorilor examinatori. Dealtminteri, ■nesocotirea • aceasta a legei, a şi provocat ’protestul profesorilor constănţeni cărora, drept răspuns, ministerul le-a dat pedeapsa avertismentului. Cazul dacă şi într'adevăr aşa cum a fost prezintat in presă, este grav şi el ne explică, în oarecare măsură, debandada din învăţământ ca şi dezastrul examenelor recente de bacalaureat. Un nou diferend înveninează relaţiunile, şi aşa destul de încordate, dintre Polonia şi Germania. Schimbul optanţilor intre ambele ţări a deslănţuit violente atacuri de presă şi campanii în întruniri publice, contra. ,,spectacolului medieval al izgonirii miilor de familii nevinovate", din Polonia. Atacurile aduse guvernului polon pe această chestiune sunt, cel puţin, juridiceşte, ■netritemciulc. fX/pian(h" sunt locuitorii teritoriilor deslipite cari după indicerea păcii, având să aleagă intre cetăţenia vechii şi nouii patrii, au preferat să păstreze legătură cu cea dintâi. Astfel au rămas in Polonia, mai ales in Posen şi Pomerania 20.000 locuitori, cari au optat pentru cetăţenia germană. In Germania deasemenea se aflau 7000 optanţi poloni. Tratativele de pace indeobşte, regulează situaţia acestei categorii de străini, puţin simpatici statelor interesate, întrucât insuşi actul de opţiune împotriva nouei patrii, este o manifestaţie publică, a sentimentelor lor. La încheerea păcii, se prevede totdeauna un termen inlatuntrul căruia ei trebue să pârăsească ţara, a cărei cetăţenie au refuiat-o. In cazul specială intre Polonia şi Vina, însă, nu-i nici a elevilor şi nici a profesorilor. Vina trebue căutată mai sus, chiar sus de tot, la ministerul instrucţiei publice. Cazul de la Constanţa nu-i probabil decât unul dintr'o serie. Cunoaştem, de pildă, un caz aproape identic petrecut la Universitatea din Iaşi. Mai mulţi studenţi se plâng ministrului că au fost trântiţi, pe nedrept, la examen, iar ministrul, atând că el însuşi este profesor universitar, se grăbeşte să acorde imediat un nou examen, ca la Constanţa, instituind şi o comisie de trei profesori pentru aceasta. Din fericire pentru învăţământ şi pentru autoritatea corpului didactic uniper-sitar, cei trei profesori delegaţi de ministru declină onoarea aceasta„ neînţelegând, cu nici un preţ, să se institue în verificatori ai imparţiaalităţii unui coleg al lor. Dacă nu ma este nimic de aşteptat in cazul de la Constanţa, cel puţin să sperăm că pe viitor, d. ministru al instrucţiei va înceta cu anatemul examenelor de favoare şi au jignirea corpului didactic din care, face parte şi d-sa. INT. EXTERNA Germania, o convenţie încheiată la Vieţui preciza, termenul de evacuare al optanţilor pentru data de 1 August 1929. Guvernul polon a pus in vigoare această convenţie. Iată explicaţia situaţiei de astăzi. Este adevărat că exodul atâtor mii de oameni dintr'o tard intr'alta este dureros, mai greu de suportat acum decât altădată, din cauza irriiprejurărilor economice, putin favorabile stabilirii şi procurării de lucru nouilor veniţi. Doareea şi guvernul german, mai atins de efectele schimbului, prin marele număr de optanţi germani, a încercat prin stârnitoare tratative, să amâne termenul expulzărilor. Dar, odată cu încercarea unui acord politic, Germania provoca războiul economic cu Polonia. Hotărârea guvernului polon, care în chestiunea optanţilor are o situaţie, numericeşte privilegiată, înseamnă de fapt un răspuns la sancţiunile economice germane Furia presei din Berlin ca şi atitudinea echivocă a guvernului Reichului işi are obârşia in adâncul conflict dintre imperialismul german cu al său ,,drang nach Osten" şi voinţa de viaţă a Poloniei. A. Hg. Transporturile de cereale expediate in ca etaj Tolerantele admise de direcţiunea generală a vămilor Se ştie că Asociaţia generală a cerealiştilor din România şi personal , profesor E. Brancovici, preşedintele acestei asociaţiuni, au făcut repetate intervenţiuni şi demersuri pe lângă ministerul de Finanțe, pentru revocarea ordine lor circulare cu No. 148299/915 și 81263/921 prin cari nu se admitea de organele vamale nici o tolerantă pentru cerealele expediate în cabotaj. Or, aceste dispozitiuni constituiau o sursa de însemnate prejudicii pentru deținătorii şi exportatorii de cereale. Cerealele stând în şlepuri luni de zile până să pornească dela portul de expediţie, spre porturile de încărcare la export, perdeau un procent din greutatea lor, datorită asedeiunei, manipulaţiunilor de încărcare, eliminărei prafului, etc. Peb baza vechilor dispoziţiuni, organele vamale ţineau seamă de aceste scăzăminte inerente, impunând la taxe de export cantitatea declarată la încărcare şi nu cea găsită la descărcarea cerealelor in porturile de destinaţie. Astfel, deşi la un şlep de 200 vagoane, se găsea la descărcare numai 197—Î97 jum. vagoane taxele de export se percepeau pentru 200 vagoane. Era o nedreptate evidentă, care insă a fost consumată multă vreme, fără a se lua măsuri de îndreptare. In urma energicelor demersuri ale asociaţiei cerealiştilor, direcţiunea generală a vămilor a admis punctul de vedere al cerealiştilor dând, în ultimele zile tuturor punctelor vamale următoarea circulară, pe care o publică in extenso, ea interesând deaproape pe agrcultori şi cerealisti. circulara „Dispozitiunile ordinelor circulare No. 148.299/915 şi 81263/921 se revoacă. De la data prezentului ordin se vor aplica transporturilor de cereale expediate în cabotaj, cari sosesc în porturile de destinație ci plumburile intacte, următoarele scăzăminte: Unu la sută, asupra cerealelor cari au stat în şlepuri până la tre luni-Unu jumătae la sută asupra cerrealelor, cari au stat în şlepur peste trei luni. Două la sută, cerealelor cari ai stat in şlepuri peste şase luni Diferenţele de mai sus au fos admise pentru faptele inerente manipulaţiunei, lipsei dela incărcăr şi descărcări, eliminărei prafuiu şi a uscăciunei. In cazul când plumburite au fos rupte se vor aplica dispoziţiunii legei în materie de cabotaj“* Această dîspozitiune pune , sfârşit, capăt unor uzuri arbitrare cari a păgubit ani întregi comertu nostru de cereale. R. 71 [„ARGUS S face abonamente pentru băi . In țară o lună 90 lei g Io sMllats „ „ 200 „ |