Argus, august 1925 (Anul 16, nr. 3683-3708)

1925-08-05 / nr. 3686

OtMISL“ Anul XVI 3686 CAROl SCHULDER)! S.BERGER STR. KARAGEORGEVICI 3 ABONAMENTE­ IN TARA Un an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 3 lei in tară. 6 IN STRAINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI g­l INDUSTRIEI şi FINANŢEI Fondatori: S. Pauker şi H. F. Valentin - Directori Grigore Gafencu BIROURILE: București, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6/93 și 23/69 C Miercuri 5 August 1925 ANUNEIURI­­ -;'DE ORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE prin sOCIETAIIA GENERALĂ cfRUBtlCITAN­ CAROL SCHULDER)) S. BERGER ♦ STR. KARAGEORGEVICI 9 *); TEL: 11/84- -PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societățe Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder |l S. Berger Str. Mu M (testa BapaQueopqu­eoUi 9) teleton nm i­ni C.E. D. De multă vreme guvernul nostru susţinea, înaintea comitetului spe­cial de comunicaţi şi transit de pe lângă Societatea Naţiunilor, un conflict de competinţă cu Comisia europeană a Dunării în privinţa sectorului fluvial Brăila-Galaţi. In fond diferendul pentru interpre­tarea art 346, 348 şi 840 ale tratatu­lui de la Versailles şi ari 346 din statutul Dunării stabilit la Paris, în 1921, se ivise între guvernul nos­tru şi cel britanic cu privire la au­tori­ta­tea Comisiei europene în sec­torul fluvial Galaţi-Brăila. Statutul Dunărean stabilind Co­misia europeană a Dunării, în si­tuaţia ei dinainte de război­, şi înfiinţând, totodată, conform tra­tatului de la Versailles, Comisia in­ternaţională pentru sec­torii du­­nărean Brăila-Ulm, lăsase o p­ar­ev­este imprecizie asupra limitei de competinţă dintre cele două comi­­siuni dunărene. Imprecizia aceas­ta fusese de altfel, agravată în con­ferinţa de la Paris, prin adoptarea protocolului interpretativ la art. 6 din statut, după cererea delega­ţilor români cari, obţinând afir­maţia că organismul european de la gurile fluviului era reconstituit în situaţia lui dinainte de război, au înţeles să rezerve României o competinţă necontestată în septo­­sectorul Brăila-Galaţi. Caracterul vădit internaţional recunoscut, în sfârşit, Dunării prin tratatele păcii generale, po­trivit cererilor de totdeauna ale României, nu se mai împăca, în­­să, cu această excepţie de la regi­­mul general al fluviului pentru septoroul Brăila-Galaţi. Conflictul justificat la p­rima ve­dere împotriva României, lua as­pecte favorabile cauzei noastre în­trucât era vorba de extinderea competinţei unu­i organism peri­mat, cum este O. E. D. în sectorul­­ Br.-Gal.— organism contra căruia noi am ridicat numeroase şi foar­te întemeiate plângeri după răz­boi — şi, mai ales, întrucât invo­carea convenţiei de la Londra din 1883, cu privire la această extinde­re de competinţă, nu putea fi, în drept, opozabilă României, care a lipsit dela Londra şi n’a recunos­cut niciodată hotărârile luate. Pre­cum se ştie, din acele hotărâri de la Londra România n’a beneficiati nici chiar de sustragerea braţului Chilia de sub autoritatea C. E. D, după redobândirea Basarabiei, ca moştenitoare a imperiului rusesc, ceea ce a­­ fost precizat prin con­venţia de la Paris din 1920 privitoa­re la Unirea provinciei dintre Prut şi Nistru. Comitetul special, după înde­lungi desbateri şi după o anchetă minuţioasă dealungul Dunării şi în sectorul Brăila-Galaţi, făcută în decursul lunilor din urmă, a a­­juns la concluziile ce au fost adop­tate, la Geneva, zilele acestea, pre­cum se vede din corespondenţa ce publicăm în corpul ziarului. Cu toată argumentaţia solidă a delegatului român, d. ministru Contescu, arătând că în aplicarea justiţiei pe Dunăre, Comisia eu­ropeană a condamnat în toate cau­zele de contramenţiune, pe când au­tori­ta­tea teritorială română, pe sec­torul Brăila-Galaţi, s’a mărginit să condamne aproape numai în ca­drurile când contravenţiuni le dă­deau loc şi la daune civile, — co­mitetul special a Înclinat pentru acceptarea punctului de vedere combătut de guverul român. Prac­ti­ca unei stări, abuzive de fapt, re­presiunea contravenţiunilor de Co­misia europeană în sectorul Brăi­la-Galaţi, a fost, oarecum, consfin­ţită ca o recunoaştere a unei si­tuaţii din partea României, care a ingăduit-o, în trecut, numai fiind­că era singurul mijloc de a împie­deca acţiunea acaparatorie pe Du­năre exercitată de cele două mari imperii vecine, Austro-Ungaria şi Rusia. Rezoluţia adoptată, conform for­m­­ulei de conciliere a comitetului special, a provocat, pe drept cu­vânt, protestul delegaţilor români pentru graba cu care s’a trecut la o concluzie, de efect moral, defavo­rabilă României. Potrivit acestei formule de con­ciliere, România ar trebui să ajun­g­e, prin tratative ulterioare, la stabilirea unor tribunale mixte şi a uniformizării justiţiei pe Dună- M,­in sectorul contestat, de acord cu Comisia Europeană şi mai înain de revizuirea statutului dună­rean. Cu alte cuvvnte, punctul de ve­dere al guvernului nostru, refuzul absolut de competinţă C. E. D­ în sectorul Brăila-Galaţi, a fost înlă­turat de comitetul special prin for­mula transacţională care, în fond, nu recunoaşte pe ileatr­reicoi nici punctul de vedere opiu, care tin­dea să extindă, fără nicio rezervă, competinţă aceleiaşi comisii euro­pene de la Galaţi până la Brăila, cu nesocotirea suveranităţii româ­ne. Soluţia a fost tranzacţională. In mod necesar, între două puncte de vedere diametral opuse, cu toa soluţiile având caracter de ar­bitraj in cadru internaţional. Prin aceasta, însă, comitetul spe­cial a înlăturat definitiv tema ju­ridică a guvernului britanic des­­pre valabilitatea tratatului de la Londra în privinţa extinderei com­­perinţei C. E. D. în sectorul Brăi­la-Galaţi şi, totodată, a recunoscut necesitatea de a se modifica pre­rogativele aionuale ale Comisiei eu­ropene care nu mai cadrează cu si­tuaţia politică de la gurile Dună­rii şi nici cu poziţia României în­tregite. Două puncte positive câştigate în favoarea noastră prin con­cl­uzii­le de la Geneva, dar şi o înfrânge­re de ordin moral în ce priveşte argumentară României despre ex­clusivitatea competinţei în secto­rul Brăila-Galaţi. Progresul spre o mai perfectă organizare a vieţii internaţionale nu se poate face fără jertfe, uneori dureroase, pentru suveranitatea Statelor membre în comunitatea internațională. Oficiul plăţilor particulare în mo­­netă străinăt ne trimite spre publi­care următoarea înştiinţare: Se aduce la cunoştinţă persoanelor cari au obli­gaţiuni în Italia în lire italiene sau altă valută forte contractate înainte de 11 Noembrie 1918 şi cari nu au făcut încă la O­ficiul Plăţilor Externe de­clararea acestor datorii, să depună cel mai tărziu până la 25 August 1925 de­claraţiuni pentru fiecare datorie in parte, aceasta conform art. 16 din coven­ţiunea încheiată cu credi­torii italieni şi ratificată în M­oni. Oficial No. 137 din 25 Iunie 1925. Potrivit art. 17 din ace­iaşi convenţiune odată a­cest termen trecut, fără a se fi făcut declaraţiunea Oficiului, debitorii vor fi consideraţi că au renun­ţat la beneficiul conven­­ţiunii ne mai fiind apă­raţi de nici o lege excep­ţională sau moratoriu şi vor putea fi urmăriţi în orice avere. Deasemenea debitorii cari au depus anterior de­claraţiunile respective sunt obligaţi a face cunos­cut Oficiului, in acest ter­men, modificările ce au survenit în situaţiunea da­toriilor lor şi dacă este ca­zul incunoştiinţarea că au regulat aceste datorii în mod particular, că inţe­leg a executa convențiu­­nea particulară şi că’şi re­trag cererea făcută Ofi­ciului. ile uzate si usa Mustii Consiliul de miniştri a hotărât, printr-un jurnal al său, ca maşinele uzate, părţile de maşini şi orice instalaţii complecte industriale, să nu fie admise la import, decăt pe baza aprobării dată de o comisie specială de tehnicieni şi experţi, in­stituită la ministerul finanțelor, pre­cum și cu aprobarea ministerului industrial al comerțului. Hotărârea comisiunii consultative dela Geneva.­ Un protest — Da la corespondentul nostru — GENEVA 29 IULIE. — V‘am co­municat că ori urma să vie­ în dis­­cuţiunea Comisiunei Consultative şi Technice de Comunicaţiuni şi Tran­sit, funcţionând ca organ de conci­­liaţiune, diferendul dintre guvernele britanic, francez şi italian de o parte şi guvernul român de altă par­te, cu privire la jurisdicţiunea Co­misiunei Europene a Dunărei, asu­pra porţiunei cuprinsă între Brăila şi Galaţi. D. Sigimura, delegatul Japoniei, noul preşedinte al Comisiunei Con­sultative, deschizând şedinţa spre a anunţa depunerea raportului Comi­tetului Special, a lămurit printr-o scurtă declaraţiune liniile lui gene­rale, adresând ambelor părţi un a­­pel călduros pentru acceptarea avi­zului conciliant ce se înfăţişa. Din nefericire nu sunt în măsură să vă comunic tot conţinutul expu­nerilor delegaţilor români, de­oarece cu o obstinaţie, care a rămas neîn­vinsă până la sfârşit, atât d. minis­tru Contescu, reprezentantul autori­zat al guvernului român, cât şi d. inginer Popescu, care este membru al Comisiunei Consultative, au refu­zat categoric să-mi comunice amă­nuntele cerute, înainte de a le fi transmis oficial guvernului din Bu­cureşti. In lipsa acestor amănunte, pa baza celor ce mi s’au comunicat de către colegii mei streini, pe cari delegaţii lor nu s'au sfiit să-i infor­meze exact, pot să vă comunic ur­mătoarele: D. Popescu, care a luat cel dintâi cuvântul, a cetit un lung memoriu, alcătuit, după cum a declarat, înain­te de depunerea raportului comite­tului special, aşa că conţinutul său nu s-a raportat, după cum a remar­cat în şedinţă şi delegatul italian, la obiectul în discuţiune, ci trata în mod general toate lucrările technice făcute pe întreaga Dunăre, vorbind foarte sumar de ceea ce interesa Co­misiunea în privinţa sectorului Brăi­la-Galaţi. Pare că impresiunea pro­dusă n’a fost la înălţimea importan­ţei cauzei şi din acest punct de ve­dere, e regretabil că n’am posibilita­tea de a controla dacă această im- Presiune a străinilor este sau nu fondată. EXPUNEREA D-LUI MI­­NISTRU CONTZESCU Lucrurile au fost puse la punct de d. ministru Contzescu. D-sa a adus mai m­tdi elogii mem­brilor Comitetului special, pentru felul conștiincios și pătrunzător cu care au studiat întreaga, chestiune. Dacă, insă, lucrarea Comitetului spe­cial prezintă o reală valoare din punctul de vedere documentar, d. Contescu a relevat părţile in cari membrii Comitetului s'au îndepărtat de interpretarea justă a situaţiuni­­lor de fapt, in temeiul cărora si-au formulat avizul in privinţa prac­ticei urmate in sectorul Brăila- Galati înainte de război. Era incon­testabil o epocă in care situaţiunea T­omâniei, din punct de vedere po­litic, prezenta atât de mari dificul­tăţi, incăt interventiunile abuzive ale organelor Comisiunei Europene în cazuri, după cât se pare destul de numeroase, au putut să fie inter­pretate de Comitetul special ca Să­vârşite cu asentimentul tacit al autorităţilor teritoriale. Acestea, du­pă părerea Comitetului, ar fi con­simţit la o colaborare strânsă între Statul teritorial si Comisiunea Eu­ropeană a Dunărei. In dorinţa de a pune porţiunea dintre Brăila şi Ga­laţi la adăpostul influenţelor poli­tice şi economice, exercitate din ce in ce mai îndrăzneţ de către cele două mari puteri a căror influenţă se simţea mai viguros pe Dunăre: Austro-Ungaria si Rusia. Părerea Comitetului special este fondată pe deo parte pe sentinţele date de către organele Comisiunei Europene, atât in limita porturilor cât si in afară din porturi, si pe de altă parte pe declaraţiile obţinute de la agenţii mai bătrâni ai Comisiunei Europene interogaţi cu ocaziunea vizitei Co­mitetului special la Galaţi. Dar in acelas timp, avizul Comitetului este întemeiat pe faptul că in aceeas epocă dinaintea războiului si pe a­­ceea o porţiune din Dunăre, cuprinsă între Brăila si Galaţi, nu s’ar fi putut constata la activul autorităţi­lor române decât un număr mic de sentinţe privitoare la contravenţiuni săvârşite, nu pe canalul navigabil, ci in incinta porturilor, ceea ce a condus pe membrii Comitetului a crede că instruirea tuturor contra­v­­enţiunil­or,­ săvârşite pe cursul apei erau in mod tacit, rezervate organe­lor Comisiunei Europene a Du­nărei. ROMANIA N'A RENUN­ŢAT NICIODATĂ LA drepturile EI D. ministru Conţescu a demons­trat că România, cara a protestat întotdeauna în contra efectelor art. 1 al Tratatului din Londra, nu s’ar fi putut dezice, fără motiv plauzibil, consimţind în mod tacit la o acţiu­ne represivă din partea organelor Comisiunei. Consimţimântul Româ­niei la amestecul inspectorul­ui Co­misiunei Europene pe această por­ţiune din Dunăre nu reiese din ni­mica, şi nu se poate dovedi cu ab­solut nici un act că acest asenti­ment tacit ar fi fost într’adevăr re­cunoscut formal de către guvernul român. Din contra, ceea ce se dove­deşte cu certitudine sunt protestă­rile, la diferite epoce, ale delegaţilor români din Comisiunea Europeană contra amestecului organelor Comi­siunei in reprimarea contravenţiilor în amonte de Galaţi Nu se poate, prin urmare, conce­pe transformarea unei stări abuzive de fapt, chiar dacă ea s'ar prezenta în condiţiuni cari să autorize pe membrii Comitetului a crede că for­mau practica constantă în represiu­nea contravenţiunilor, într'o stare juridică incontestabilă, întrucât ea n’ar avea­­ baza ei condiţiuni ex­­înscrise in Totocolul explicativi la art. 6, adică un act internaţional. PROCEDAREA AUTORI­TĂŢILOR ROMANE Membrii Comitetului au avut o­­cazie să se convingă că practica ur­mată de către autorităţile române în reprimarea contravenţiunilor nu este aceeaşi pe care o urmează organele Comisiunei Europene. Intr’adevăr, pe când aceste din urmă instrumentea­ză şi dau sentinţe condamnătoare, pentru toate actele de contravenţiu­­ne săvârşite, autorităţile române nu procedează la investigaţiuni şi re­primare decât­ în anumite cazuri foarte restrânse, și anume acelea în cari contraventiunea nu sta in legătură cu daunele civile­­sau pa­­gubele aduse altora. In acest din ur­mă caz, căpeteniile porturilor nu condamnă decât atunci când despă­gubirile nu ar întrece suma de 800 de lei, iar toate cazurile, care for­mează de altminteri imensa majo­ritate, sunt deferite judecătoriilor de Pace sau tribunalelor, după cum va­loarea despăgubirilor este mai mult sau mai puţin importantă. In fata instanțelor judecătoreşti, a­ căror o­­biectivă este stabilirea daunelor ci­vile, pentru a nu influenţa opiniu­­nea acestor instanţe procesele ver­bale nu se trimet, şi contravenţiu­nea însăşi rămâne în generalitatea cazurilor nepedepsită. Aşa se expli­că că organele Comisiunei nu con­damnă aproape decât numai în ca­zurile în cari există daune civile, indiferent de contravenţiunea făp­tuită. Prin această împrejurare o com­­paraţiune între numărul sentinţelor date de o parte şi de alta devine cu , 11 «zone, fapt important asupra căruia membrii Comitetului n’au cre­zut de cuviinţă să se oprească cu destulă atenţiune, ceea ce este o ma­re eroare din partea lor. In rezumat, toate concluziunile întemeiate pe motive şi pe i­mopre­siuni ce nu-şi trag valoarea din îm­­prejurări suficient probate, au fost rând pe rând respinse de d. minis­tru Contescu, care a dovedit că Ro­mânia n'a consimţit nici o dată for­mal la o practică pe care a conside­rat-o întotdeauna ca abuzivă şi că deci nu aceasta era starea dinainte de război pe care Statutul Dunărei a înţeles să o consacreze la art. 6. FORMULA DE CONCI­LIERE In ceea ce priveste propunerile de conciliere a Comitetului special., d. Contescu a arătat că chestiunea tri­bunalelor mixte şi a uniformizarei justiţiei pe Dunăre adusă, în discu­­ţiunea Conferinţei din Paris de că­tre delegatul britanic, a fost încă de atunci combătută de domnia-sa împreună cu delegaţii altor State ri­verane şi că ea a fost un definitiv retrasă. Crede, prin urmare, impo­sibil să o readucă, nu are-o negocia­­tiune ulterioară. A făcut Insă apel la Comisiunea Consultativă, de a nu lăsa totuș să doarmă iu cartoane această propu­nere, curajoasă, in principiu a Co­mitetului special, ci din contra să se dea curs in viitor unor negocieri tinzând la modificarea radicală a puterilor actuale ale Comisiunei Eu­ropene cu respectarea integrală a principiului suveranităţii Statului teritorial. RAPORTUL COMITETU­LUI A FOST ADMIS CU REZERVE Au mai luat cuvântul la discu­­ţiunea generală, afară de d. Ro­­zetti, delegatul guvernului italian delegaţii Lituaniei, Poloniei, Fran­ţei, Angliei şi preşedintele Com­i­­sariei Sigimura, după care rapor­tul Comitetului special a fost ad­mis sub forma unei rezoluţiuni în termenii căreia avizul Comitetului, în ceea ce priveşte drepturile de ju­­­dicţiune ale Comisiunei Euro­pe®TM5 a Dunărei, asupra porţiunei Braila-Galaţi, să fie comunicate guvernului britanic şi guvernelor cari l-au cerut, rămânând ca pro­punerile de conciliaţiune să for­meze obiectul unor negocieri ulte­rioare, conduse de membrii Comi­tetului special împreună cu dele­gii celor 4 guverne în Comisiunea Europeană a Dunărei. Aceste negocieri ar trebui să conducă la un rezultat înainte de viitoarea revizuire a Statutului Dunărei. PROTESTUL ROMÂNIEI Parte din delegaţi au fost de părere că o rezo­­luţiune în acest sens­ il­ trebue luată în pripă şi că ar trebui să se lase tu­turor timpul de a studia în amănunt atât textul ra­portului Comitetului cât şi al rezoluţiunilor ce se proprm. La această părere s’au raliat şi delegaţii români şi cum Comisiunea a tre­cut peste aceste observa­­ţiuni, fondate pe practica constantă a Comisiunei Consultative şi a hotărât cu o grabă inexplicabilă, luarea acestei hotărâri, delegaţii români au de­pus o protestare la biu­­roul Comisiunei­ REZULTATELE FINALE In rezumat, părerea ge­nerală e că guvernele bri­tanic, francez şi italian câştigă un aviz care poa­te să le facă plăcere, dar care, in realitate, nu le poate servi la nimic, întru­cât nu influenţează câtuş de puţin practica obser­vată de guvernul român, care va rămâne şi mai de­parte aceea d in sectorul Brăila Galaţi, adică exclu­siunea oricărui amestec al organelor Comisiunei Europeene. In adevăr, guvernul ro­mân nefiind parte in a­cest diferend şi decla­rând încă dela început că nu recunoaşte competinţă nici unui organism străin în afacerile Comisiunei Europeene, este ţinut să accepte sau să refuze un aviz dat in această privin­ţă. Cu rezerva de mai sus, guvernul român câştigă două mari principii: 1) Respingerea tuturor tezelor juridice prezenta­te de guvernele britanic, francez şi italian cu privi­re la existenţa Tratatului din Londra şi la consecin­ţele lui jur­idice pe por­ţiunea Brăila-Galaţi. 2) Recunoaşterea nece­sităţii absolute de modifi­care a prerogativelor ac­tuale ale Comisiunei Eu­ropene, cari răpesc Sta­tului român drepturile sale indiscutabile de su­veranitate * Conform rezoluţiunilor luate, a­­ceastă înţelegere, lăsată in sarcina membrilor Comitetului Special şi a delegaţilor din Comisiunea Euro­peană, trebue să­ intervină înainte de viitoarea revizuire a Statutului Dunărei MEMORIUL D-LUI POPESCU ING. Situaţia politică INTERNA Mare zarvă în coloanele cotidia-­ nelor noastre, mai mult ori mai pu­ţin politice, pe tema unui „scandal” şcolar ce s'ar fi întâmplat la Con­stanţa. . . .... In rezumat, ar fi vorba dspre cu­cordarea­ unui examen special fiului prefectului pentru a trece clasa du­pă ce rămăsese corigent la exame­nele din iunie ale liceului local. „Scandalul" ar cor­sta în măsura de excepţie luată de d. ministru al in­strucţiei pentru satisfacerea unui partizan în timp ce se refuză in mod absolut un asemenea examen celor­­lalţi liceeni locali rămaşi corigenţi in aceleaşi condiţiuni,o măsură de excepţie în contrazicere cu dispozi­ţiile precise ale­ legei în, privinţa plângerilor eventuala contra apreci­erilor profesorilor examinatori. De­­altminteri, ■nesocotirea • aceasta a le­­gei, a şi provocat ’protestul profeso­rilor constănţeni cărora, drept răs­puns, ministerul le-a dat pedeapsa avertismentului. Cazul dacă şi într'adevăr aşa cum a fost prezintat in presă, este grav şi el ne explică, în oarecare măsură, debandada din învăţământ ca şi de­­zastrul examenelor recente de ba­calaureat. Un nou diferend înveninează rela­­ţiunile, şi aşa destul de încordate, dintre Polonia şi Germania. Schim­bul optanţilor intre ambele ţări a deslănţuit violente atacuri de presă şi campanii în întruniri publice, con­tra. ,,spectacolului medieval al izgo­nirii miilor de familii nevinovate", din Polonia. Atacurile aduse guvernului polon pe această chestiune sunt, cel puţin, juridiceşte, ■netritemciulc. fX/pian(h" sunt locuitorii teritoriilor deslipite cari după ind­icerea păcii, având să aleagă intre cetăţenia vechii şi nouii patrii, au preferat să păstreze legă­tură cu cea dintâi. Astfel au rămas in Polonia, mai ales in Posen şi Po­merania 20.000 locuitori, cari au op­­tat pentru cetăţenia germană. In Germania deasemenea se aflau 7000 optanţi poloni. Tratativele de pace in­deobşte, regulează situaţia ace­­stei categorii de străini, puţin sim­patici statelor interesate, întrucât in­suşi actul de opţiune împotriva nou­­ei patrii, este o manifestaţie publică, a sentimentelor lor. La încheerea pă­cii, se prevede totdeauna un termen inlatuntrul căruia ei trebue să pâră­­sească ţara, a cărei cetăţenie au re­fuiat-o. In cazul specială intre Polonia şi Vina, însă, nu-i nici a elevilor şi nici a profesorilor. Vina trebue că­utată mai sus, chiar sus de tot, la ministerul instrucţiei publice. Cazul de la Constanţa nu-i proba­bil decât unul dintr'o serie. Cunoaştem, de pildă, un caz a­­proape identic petrecut la Univer­sitatea din Iaşi. Mai mulţi studenţi se plâng ministrului că au fost trân­tiţi, pe nedrept, la examen, iar mi­­nistrul, atând că el îns­uşi este pro­fesor universitar, se grăbeşte să a­­corde imediat un nou examen, ca la Constanţa, instituind şi o comisie de trei profesori pentru aceasta. Din fericire pentru învăţământ şi pentru autoritatea corpului didactic uniper-­­sitar, cei trei profesori delegaţi de ministru declină onoarea aceasta„ neînţelegând, cu nici un preţ, să se institue în verificatori ai imparţiaa­­lităţii unui coleg al lor. Dacă nu ma este nimic de aştep­tat in cazul de la Constanţa, cel pu­ţin să sperăm că pe viitor, d. mini­stru al instrucţiei va înceta cu ana­­temul examenelor de favoare şi au jignirea corpului didactic din care, face parte şi d-sa. INT. EXTERNA Germania, o convenţie încheiată la Vieţui preciza, termenul de evacuare al optanţilor pentru­­ data de 1 Au­gust 1929. Guvernul polon a pus in vigoare această convenţie. Iată explicaţia situaţiei de astăzi. Este adevărat că exodul atâtor mii de oameni dintr'o tard intr'alta este dureros, mai greu de suportat acum decât altădată, din cauza irrii­prejurărilor economice, putin favo­rabile stabilirii şi procurării de lu­cru nouilor veniţi. Doareea şi guver­nul german, mai atins de efectele schimbului, prin marele număr de optanţi germani, a încercat prin stârnitoare tratative, să amâne ter­­menul expulzărilor. Dar, odată cu încercarea unui acord politic, Ger­mania provoca războiul economic cu Polonia. Hotărârea guvernului polon, care în chestiunea optanţilor are o situaţie, numericeşte privile­giată, înseamnă de fapt un răspuns la sancţiunile economice germane Furia presei din Berlin ca şi ati­tudinea echivocă a guvernului Reic­­hului işi are obârşia in adâncul conflict dintre imperialismul ger­man cu al său ,,drang nach Osten" şi voinţa de viaţă a Poloniei. A. Hg. Transporturile de cereale expediate in ca etaj Tolerantele admise de direcţiunea generală a vămilor Se ştie că Asociaţia generală a cerealiştilor din România şi perso­nal , profesor E. Brancovici, pre­şedintele acestei asociaţiuni, au făcut repetate intervenţiuni şi de­mersuri pe lângă ministerul de Finanțe, pentru revocarea ordine­­­ lor circulare cu No. 148299/915 și 81263/921 prin cari nu se admitea de organele vamale nici o toleran­tă pentru cerealele expediate în cabotaj. Or, aceste dispozitiuni consti­tuiau o sursa de însemnate prejudi­cii pentru deținătorii şi exportato­rii de cereale. Cerealele stând în şlepuri luni de zile până să pornească dela portul de expediţie, spre porturile de în­cărcare la export, perdeau un pro­cent din greutatea lor, datorită as­­edeiunei, manipulaţiunilor de încăr­care, eliminărei prafului, etc. Peb baza vechilor dispoziţiuni, or­­ganele vamale ţineau seamă de a­­ceste scăzăminte inerente, impunând la taxe de export cantitatea declara­tă la încărcare şi nu cea găsită la descărcarea cerealelor in porturile de destinaţie. Astfel, de­şi la un şlep de 200 va­goane, se găsea la descărcare numai 197—Î97 jum. vagoane taxele de ex­­port se percepeau pentru 200 va­goane. Era o nedreptate evidentă, care insă a fost consumată multă vreme, fără a se lua măsuri de îndreptare. In urma energicelor demersu­ri ale asociaţiei cerealiştilor, direcţiu­nea generală a vămilor a admis punctul de vedere al cerealiştilor dând, în ultimele zile tuturor punc­telor vamale următoarea circulară, pe care o publică in extenso, ea in­teresând dea­proape pe agrcultori şi cerealisti. circulara „Dispozitiunile ordinelor circu­lare No. 148.299/915 şi 81263/921 se revoacă. De la data prezentului ordin se vor aplica transporturilor de ce­reale expediate în cabotaj, cari so­sesc în porturile de destinație ci plum­burile intacte, următoarele scăzăminte: Unu la sută, asupra cerealelor cari au stat în şlepuri până la tre luni-Unu jumătae la sută asupra cer­realelor, cari au stat în şlepur peste trei luni. Două la sută, cerealelor cari ai stat in şlepuri peste şase luni Diferenţele de mai sus au fos admise pentru faptele inerente ma­nipulaţiunei, lipsei dela incărcăr şi descărcări, eliminărei prafuiu şi a uscăciunei. In cazul când plumburite au fos rupte se vor aplica dispoziţiunii legei în materie de cabotaj“­­* Această dîspozitiune pune , sfârşit, capăt unor uzuri arbitrare cari a păgubit ani întregi comertu nostru de cereale. R. 71 [„ARGUS S face abonamente­­ pentru băi . In țară o lună 90 lei g Io sMllats „ „ 200 „ |

Next