Argus, noiembrie 1925 (Anul 16, nr. 3760-3785)

1925-11-25 / nr. 3780

Anul XVI No. 3780 ABONAMENTEl IN TARA Un an 800 lei 8 luni 450 „ 3 luni 250 3 lei In ţară. 8 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 n lei In străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI #­BINDUSTRIEI si FINANŢEI Fondatorii 8. Pauker şi H. F. Valentin Director i Grigore Marencu C Miercuri 25 Noembrie 1925 PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder *1 S. Berger StP. B­I­ROUR­ILE: București, Strada Sărindar 19 — TELEFON: 6/93 și 23/69 NOUL BUGET "tii. Declaraţiile d-lui ministru de finanţe Din declaraţiile pe care d. Vin­tilă Brătianu a binevoit să le fa­că presei, cu privire la budgetul pe 1926, se desprind trei concluzii principale. Una, relativă la regu­­larea datoriei publice. A doua privind refacerea utilajului eco­nomic şi cultural al Statului cu ajutorul capitalului străin. Cea din urmă, referitoare la politica monetară. Suntem fericiţi să aflăm din ex­punerea d-lui ministru de finanţe, că datoria publică, internă şi ex­ternă, îşi are asigurată în noul budget, dobânda şi amortismentul corespunzător. Mai mult decât a­­tât, ministrul de finanţe a făcut chiar prevederi îndestulătoare, pentru a asigura şi amortismen­­tul datoriilor interaliate, a căror regulare se negociază acum. Re­cunoaştem că nevoia cea mai ur­gentă a finanţelor publice a fost îndestulată. Creditul ţărei trebue să treacă înaintea tuturor nevoi­lor, într'un sistem financiar bine chibzuit. Greutăţile prin care tre­ce, în momentul de faţă, Franţa, ne arată şi mai bine importanţa regularei datoriilor publice. In ce priveşte capitalul străin, d. Vintilă Brătianu a făcut decla­raţii categorice care contrastea­ză cu obişnuita sa rezervă în a­­ceastă materie. Ministrul de fi­nanţe crede că a sosit momentul să facă apel ca capitalul străin pentru: „unificarea reţelei căilor ferate, înlesnirea accesului la ma­re şi la Dunăre şi înzestrarea cul­turală a ţarei“. Suntem de acord cu d. Vintilă Brătianu asupra necesităţii de a face apel la capital străin, pentru Îmbunătăţirea transporturilor şi înzestrarea culturală. In privinţa „momentului oportun“ însă, cre­dem că d. ministru de finanţe se înşeală, afirmând că a sosit abea acum, după patru ani de penibile încercări de refacere, prin pro­priile noastre mijloace. Capitalul străin, introdus din vreme, pentru perfecţionarea utilaj­ului econo­mic şi cultural nu ar fi împiedi­cat de loc executarea unui plan de asanare financiară, ci dimpotri­vă ar fi grăbit reuşita lui, prin mărirea capacităţii de producţie şi de îmbogăţire a ţărei. Dacă u­­nele ţări au făcut greşeli in con­tractarea şi administrarea împru­muturilor externe, aceasta nu do­vedeşte că trebuia şi noi, neapă­rat, să facem aceleaşi greşeli, du­pă cum nici acum, nu avem o ga­ranţie că vom fi feriţi de orice greşeală, contractând împrumutu­ri în străinătate. Dar d. ministru de finanţe anun­ţă că împrumuturile externe, vor sluji în bună parte şi la consoli­darea monetară. Mărturisim că explicaţiile asupra acestui punct sunt enigmatice. Totuş, ţinând sea­mă de cele spuse şi altă dată de d. Brătianu asupra politicei sale monetare, credem că vom deslega enigma. Înţelegând prin „accele­rarea formărei fondului de lichi­dare pentru garantarea circulaţiei fiduciare“ un împrumut extern pentru plata datoriei Statului că­tre Banca Naţională. Cum se va face această plată? Este de aştep­tat, că urmând politica sa de re­valorizare, d. Brătianu va între­buinţa o parte din valuta forte pe care o va împrumuta, pentru a cumpăra lei de pe piaţă, pe care să-i restitue Băncei Naţionale. Termenul în care d. ministru de finanţe crede că va putea cule­ge toate roadele împrumutului ex­tern este de trei ani, — ceia ce ar însemna, în ce priveşte cand­ida­­rea monetară, reducerea termenu­lui de cincisprezece ani, din con­venţia cu Banca Naţională, spri­jinită prin plăţi făcute din rede­­venţa de petrol, la trei ani, în cu­prinsul cărora Statul să cumpere lei de pe plată, pentru datoria sa la Banca Naţională, şi să „accele­­reze“ astfel urcarea valorei leu. Aui, Nu este prima oară, când ne ex­primăm în mod hotărât împotri­va acestei politici, întrebuinţând împrumutul extern pentru ridica­rea leului, ministerul de finanţe, va agrava până la exasperare cri­za economică, iar rezultatul va fi, la sfârşitul celor trei ani, admi­ţând că ţara va suporta timp de trei ani această tortură, că leul neavând o bază solidă cu rădă­cini adânci în producţia şi comer­ţul extern al ţărei va cădea de indată ce nu vor mai fi fonduri pentru cumpărături forţate. Banii împrumutaţi vor fi risipiţi în za­dar, comerţul va fi greu lovit, iar în loc de asanare monetară ne vom alege cu tristul câştig de fi dus până la capăt experienţa unei iluzii. A. DREPT, IU FAVOARE întâmplarea a făcut să fiu t astă­­vard, un gard, la Sinaia, când a so­sit alegele din streinitate. Pe linii­le de garaj ale micii staţii, era o îngrămădire de vagoane ministeria­le. La mirarea mea că prea sunt multe, un impiegat mă lămuri că fiecare ministru are vagonul său personaj, trupa ce îmi spuse că chiar atunci, când doi-trei miniştri călătoresc pe aceiaşi linie şi cu acelaş tren, ei nu se invoesc să facă drumul împreună, ci, fiecare mer­ge in vagonul său, acel funcţionar a adăugat: — Şi asta e, incă, floare la ures­elie. Buclucul cel mare il avem cu trenurile speciale înainte de răz­­boi o asemenea trenuri, abia se for­mau vre­o zece, pe an. Acum avem atâtea trenuri speciale încât tre­­­buie socotit cam unul pe zi. In timpul risipei cu aceste vagoa­ne și cu aceste trenuri, se gândesc unii la suprimarea celor câteva carnete de liberă călătorie ale zia­riştilor, carnete despre care d. mi­nistru al finanţelor a spus că sunt o favoare“. Aceste bilete, presa le cere ca un drept, nu ca o favoare Ele sunt un slab, foarte slab echivalent pentru serviciile făcute administraţiei căi­lor ferate, prin publicarea, cu totul gratuit a orariilor, a schimbărilor de tarif şi a unui nesfârşit lanţ de Informaţii comerciale. Ele sunt de asemenea, un slab, foarte slab e­chi­valent pentru toate favorurile­ pe care presa le face Statului, slu­­jindu-se tocmai de acest bilet de călătorie. Chiar astăzi, ziarele publicând, fă­ră nici o plată, darea de seamă des­pre buget, nu fac ele o favoare a d-lui ministru al finanţelor? Se va obiecta, poate, că o aseme­nea publicare e de interes general. Oare anunţul pe care negustorul îl plăteşte, nu e, şi el, de interes ge­neral? De ce le arde, mai mult, oa­menilor să afle: unde e bugetul cu cel mai mare escedent sau unde se vând ciorapii cei mai ieftini ? Atunci, din partea cui e favoa­­rea“? Din partea statului, care efă biletul de liber parcurs sau din par­tea ziariştilor, fie căror servicii, aduse statului, nu se pot preţui? T. P. Cu sărbătorile pe cari Ie tin in­stituţiile financiare, dar nu le tin tribunalele, se petrece ceva anor­mal Băncile fiind închise in acele săr­bători, multi negustori şi particu­lari cari au de plată în aceste zile efecte ajunse la scadentă, se văd in neputinţă de a face fată angaja­mentelor, fiindcă ghişeurile de ca­sierie sunt închise, iar ghişeul de scont funcţionează şi trimite poli­ţele la protest. Lucrul acesta s-a întâmplat chiar Sâmbătă, 21 Noembrie, când, după pilda Băncii Naţionale, toate insti­tuţiile au avut ghişeurile de casie­rie închise Şi cei interesaţi nu au putut nici să verse, nici să ridice, din propriile lor depozite, sumele necesare pentru plata poli­ţelor. E, de­sigur necesar, ca, odată pentru totdeauna, să se fixeze săr­bătorile legale, cari să fie respec­tate de toată lumea. Până să se ia o asemenea hotă­râre, o măsură provizorie dar echi­tabilă, ar fi, credem, ca poliţele cu scadentă in asemenea sărbători, ţinute de bănci, dar netinute de justiţie, să nu poată fi protestate, decât în ziua următoare. BELGRAD, 23 (Rador). — Astăzi începe în Reichstag dezbaterea asu­pra acordurilor de la Locarno. • LONDRA, 23 (Rador). — Marti în­cepe în Camera Lorzilor discutarea acordurilor încheiate la Locarno. Autonomia căilor ferate Cum o judecă d. ing. Al. Perieţeanu, fost director general al C.F.R. Amestecul politicei la drumul de fer a dat o autonomie incomplecta. — Struc­tura consiliului de administraţie* — Nevoia unui împrumut. Sporirea tarifelor. Reducerile şi gratuităţile pe C. F. R. - fermam­entele ziariştilor Refacerea căilor ferate de care depinde în largă măsură desvot­­irea economiei generale a ţării, preocupă in momentul de faţă, a­­prope in mod exclusiv toate cercu­rile noastre. Noua lege de autonomie a dru­mului de aer în forma ei definit­­vă, a fixat un budget propriu al acestei instituţiuni, de peste 10 mi­liarde lei, care va fi pus în apli­care cu începere de la 1 ianuarie 1926. Sporirea actualelor tarife, supri­marea reducerilor pe c­­f. r. pen­tru funcţionari şi alte categorii de salariaţi de stat, lezarea interese­lor profesionale ale ziariştilor, prin suprimarea permanentelor pe c. f. r. sunt o serie de măsuri care provoacă pretutindeni preocupări şi vii comentarii. In aceste împrejurări am crezut nemerit să ne adresăm d-lui ing. ins­pector general Al. Perieţeanu, fost director general al căilor ferate și unul din marii cunoscători ai ne­voilor acestei administrațiuni, ce­­răndu-i părerile asupra nouei legi de reorganizare a drumului de Her. Cu amabilitatea-i cunoscută d-sa a binevoit să facă următoarea in­teresantă expunere pentru Argus­­tivele degrevării spre a vedea ca­re e rezultatul final. STUDIEREA TARIFELOR ŞI A NOMENCLATURE! MĂRFURI­LOR Când dar aud că directorul căilor ferate a făcut un interesant studiu al tarifelor c. ia­r. mă întreb de un­de şi-a luat d-sa care poate să cu­noască foarte bine administraţia drumului de fer, nu însă şi întreaga economie a ţării, elementele nece­sare spre a aprecia ce poate să plătească fiecare marfă — şi cum a putut face o asemenea apreciere mai înainte de a fi făcut o nomen­clatură precisă, care să diferenţie­ze diversele produse. De altfel nu este rolul adminis­traţiei c. f. r­ de a face studii e­­conomice in ţară şi a determina puterea de plată faţă de impozite­le indirecte, a mărfurilor. Studiul tarifelor necesită un con­curs de competente, din cari nu trebue exclusă calea ferată, dar că­ci nu trebue dat ei principalul rol. REDUCERILE SI GRATUITA­­TILE PE C. F. R. Chestiunea reducerilor, după pă­re­rea mea, este că ori­cât ar fi ele de legitime nu trebuesc supor­tate de administrația căilor fe­rate. Că prin urmare administrația c. f. r. nu mai trebue să transpor­te nimic și pe nimeni­ sub tariful de regie adică a cheltuelilor real făcute cu efectuarea transportu­rilor. Rolul de a încuraja şi creia funcţionarea de instituţii utile ţă­rii, de a facilita vizitarea expozi­­ţilor, congreselor şi în genere ro­lul de a încuraja, proteja şi des­­volta unele manifestări necesare ţării incumbă guvernului, care trebue să le satisfacă prin mij­loace budgetare. A trece asupra căilor ferate costul transporturilor, reduse sau gratuite, destinate a încuraja ase­­menea instituţii sau manifestări este a masca sacrificiul şi a face imposibil controlul legitimităţii lui. Decât reducere pe căile ferate funcţionarii ar fi mai mulţumiţi să primească un supliment de leafă provenit din taxele perce­pute la călătoria funcţionarilor şi aşa mai departe. Acest mod de a vedea nu e nu­mai o chestiune de pură contabili­tate, ci un mijloc de a împiedeca abuzurile. Astfel nu odată s-au văzut cor­puri de trupă care, mutându-se dintr-o localitate, au încărcat va­goanele cu toate troacele, scau­nele rupte, pae, fân, lemne de foc, pe cari le-au transportat la sute de kilometri, pe când trupele care le înlocuiau aducea de la alte su­te de kilometri alte troace a că­ror valoare e aproape de zero. Fără a mai insista e evident că dacă fiecare autoritate ar avea fonduri prevăzute in budget pen­tru transporturi, pe deo parte fie­care şi-ar economisi fondurile iar pe de alta s-ar putea vedea ce sa­­cificiu cere ţării încurajarea cu-,­tărei sau cutărei instituţiuni sau manifestări culturale comerciale sau artistice. PERMANENTELE ZIARIŞTI­LOR SUNT UN AJUTOR NECE­SAR SI LEGITIM In special, în chestiunea perma­nentelor ziariştilor, cred că un a­­jutor din partea ţării, este şi ne­cesar şi legitim, însă cu condi­ţiunea ca un control riguros să nu deturneze mijloacele şi să nu transforme în sinecure şi favoru­­ri guvernamentale ceia ce n’ar tre­bui să revie de­cât ziariştilor cari realmente utilizează transporturi­le gratuite în interesul general. Această chestiune însă este fa­ţă de controla veniturilor gene­rale ale căilor ferate care va pu­tea stârpi enorme abuzuri, ca o picătură faţă de ocean“. * Cu această ultimă chestiune, care ne preocupă în momentul de faţă, în chip deosebit, pe noi zia­riştii, expunerea succintă a d-lui ing. Al. Perieţeanu a luat sfârşit. GEORGE MANU­A O autonomie incomplectă Influenţele politice Problema căilor ferate începe distinsul nostru interlocutor poa­te fi privită din două puncte de vedere şi anume: al organizaţiei pe care legea autonomiei a dat-o acestei instituţii şi din punct de vedere fundamental, al punerei în funcţiune a acestei mare instru­ment al economiei naţionale. In ce priveşte prima chestiune cred că autonomia ce s-a acordat este insuficientă, pentru că lasă încă destule porţi deschise influen­ţelor politice şi împiedecă stabi­litatea în îndeplinirea programu­lui de care vom vorbi la al doi­lea punct. Cu toate acestea, chiar legea ac­­tuală ar fi putut constitui un im­portant progres în organizaţia căilor ferate, dacă guvernul ac­tual ar fi voit sincer să scoată a­­ceastă instituţie de sub influenţe­le politice. NUMIRILE IN CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE Modul cum s-au făcut numi­rile în consiliul de administraţie, compus aproape numai din parti­zani politici, arată că s‘a avut mai mult în vedere asigurarea in­fluenţelor politice ale partidului liberal în timpul opoziţiei, de cât asigurarea independenţei adminis­traţieî, faţă de imixtiunile politi­ce ale tuturor partidelor. In asemenea condiţii cred că organizarea ce s‘a făcut nu poate da roade căci nu poate suprima principalul obstacol constituit din amestecul politicei la căile ferate. Trecând la a doua parte şi ad­miţând că organizaţia administra­ţiei s‘ar face îndestul de autono­mă, spre a evita politica şi consi­liul ar fi destul de neutru spre a fi menţinut de toate guvernele, aşa încât continuitatea să fie a­­sigurată, aceasta nu ar fi încă su­ficient spre a scoate căile ferate din făgaşul în care au intrat. Instrumentul azi este cu desă­vârşire falsificat NEVOIA UNUI ÎMPRUMUT Avem peste 10.000 k­m. de linii, cu circa 25.000 de vagoane şi 1600 locomotive. Reţeaua e cu mult prea întinsă faţă de materialul rulant, sau vice versa materialul prea redus faţă de reţea, aşa că întinderea reţe­lei necesită cheltueli enorme de pază şi întreţinere, fără ca circular­ţia să corespundă acestor sacrifi­cii, din cauza lipsei de material ru­lant. Şi atunci ne vedem închişi în­­tr’un cerc vicios. Administraţia c. f. r. nu poate avea venituri suficiente faţă cu des­voltarea reţelei pentru că nu are material rulant cu care să efec­tueze trnsporturile. Neavând venituri administraţia nu-ţi poate nici plăti personalul, nici complecta materialul rulant. Aşa fiind­ spre a rupe cercul, este evident că numai cu ajutorul unui împrumut se pot echilibra cele două părţi ale instrumentului şi permite astfel unuia să trăiască prin veniturile aduse de celalt. Actualmente nu numai că există această disproporţie între reţea şi material rulant, dar ea tinde să se agraveze prin faptul altei dispro­porţii, care există între materialul rulant şi mijloacele lui de mani­pulare şi întreţinere— adică depo­zitele de locomotive şi atelierele de reparaţiini. DIMINUAREA PARCULUI DE MATERIAL RULANT Lipsa capacităţii de re­­paraţiune provoacă o di­minuare a parcului de m­a­terial rulant pentru că nu se pot înlocui strică­ciunile provocate de uzu­ra normală, aşa că mij­loacele de circulaţ­­e au scăzut de la 70.000 de va­goa­ne, câte existau a­­cum patru ani, la 23.000 constatate de ultimul re­censământ. Lucrul este aşa de adevărat că re­cursul la iniţiativa priva­tă, care ar fi putrit, până la un oarecare punct, re­media insuficienţa capa­cităţii de reparaţie a ad­ministraţiei, nu a putut da toate roadele din­­tr’un motiv curios, lipsa de fonduri, şi atunci po­vârnişul se vede în toa­tă simplitatea: insufi­cienţa capacităţii de re­paraţie diminuiază mij­loacele de circulaţie, a­­ceasta diminuiază venitu­rile, cam­ la rândul lor, diminuiază fondurile şi reduc capacitatea de re­paraţie, întrucât din a­­proape în aproape vom a­junge să avem o vastă re­ţea cu o întreţinere foar­te costisitoare şi o minus­culă circulaţie, incapabi­lă de a procura fonduri­le de exploatare. SPORIREA TARIFELOR Sporirea fondurilor prin spori­rea tarifelor, este evident nece­sară numai întru atât întrucât se va fi reuşit a obţine un maximum de venituri nu numai mărind fac­torul tarif unitar, ci şi numărul tonelor călătorilor transportaţi, căci cela ce ne interesează este produsul acestor doi factori, pro­dus care poate să nu crească când creşte unul din factori, dacă ce­lalt se micşorează. Afară de aceasta, chestiunea ta­rifelor căilor ferate nu mai este o simplă problemă internă de admi­nistraţie, ci este o problemă eco­nomică, taxele căilor ferate ne­­reprezentând ca orice preţ valoa­rea serviciului făcut ci fiind im adevărat impozit indirect In adevăr dacă taxele căilor ferate s‘ar studia din punct de vedere pur intern transportul u­­nei tone de pietriş ar trebui să coste tot atât cât acel al unei to­ne de aur, căci nicăeri nu este admis cărăuşului să schimbe ta­riful după natura mărfei. Dacă la calea ferată taxele va­riază cu natura mărfei aceasta reprezintă un adevărat impozit in­direct, ale cărui venituri sunt des­tinate să acopere transporturile nevoiașe, cari nu-șî pot plăti cos­tul. Este clar evident că întocmirea acestor tarife este o chestiune de economie generală, pusă în legă­tură cu tariful vamal şi cu în­treaga reţea de impozite indirec­te. Fără această conexiune ace­laşi stat încalcă cu impozite indi­recte un produs pe care-l crede ca­pabil a-l plăti şi degrevează ace­laşi produs la taxare pe căile fe­rate, pentru că nu s-au pus în le­gătură motivele încărcării, cu mo Constatările direcţiunei generale C. F. R. Nereguli la efectuarea încasărilor In ultimul timp direcţiunea ge­nerală cft. a constatat că trenu­rile accelerate de marfă sosesc la destinaţie cu întârzieri cari au ajuns, în ce priveşte trenurile în direcţia Bucureşti până la 6 ore în staţiile finale, şi la o medie de întârzieri de 7 la sută din tim­­pul de parcurs, personalul staţii­lor desinteresându-se atât de mersul acestor trenuri cât şi de brute ce li se dă. Astfel nu odată s’au întârziat prin staţiuni trenurile accelerate de marfă, aşteptând la încrucişeri sosirea trenurilor ordinare de mar­fă, în loc ca trenurile accelerate de marfă să fie aşteptate de toate celelalte trenuri de marfă. CUM SE EFECTUEAZĂ ÎNCĂRCĂRILE In ce priveşte încărcările, ele nu se fac în modul indicat de ins­trucţia specială respectivă, ci cu totul neregulat şi anume: Se încarcă în acelaşi vagon bruto pentru staţiuni cari nu au manipulaţie la colectivul res­pectiv. Se dă bruto mică viteză fără ca mai întâi să se fi dat bruto de ma­re viteză. Se reţine din trenurile accele­rate de marfă, din cauza supra brutului, vagoane complecte supli­mentare de mare viteză şi se lasă în aceleaşi trenuri bruto de mică viteză. Se expediază trenurile accele­rate de marfă fără vagoanele co­lective obligatorii, ceia ce provoa­că manevrarea coletăriei în alte vagoane decât cele regulamenta­re, dându-se naştere la întârzieri de descărcare. Bruto lăsat în staţiunile cu ma­nipulaţie la trenurile accelerat*» de marfă rămâne cu zueie până ce este expediat la destinaţie cu trenurile ordinare de marfa, în loc de a se da la primul tren sta­bilit. Staţiile de dispoziţie deservite de trenurile de mare viteză nu verifică colectivele de mică viteză ce trec prin ele spre a scoate cole­tele de mare viteză încărcate la acele colective, fie eronat, fie de staţiile cari nu, manipulează la trenurile de mare viteză, dacă trenul colectiv de mică viteză e afectat şi acestui scop. S-a mai constatat de asemenea că nu se iau imediat măsuri pen­tru transbordarea vagoanelor în­cărcate cu mare viteză în cazul când ele rămân defecte prin sta­ţiuni. Un exemplu plastic: un vagon cu bere a aşteptat timp de cinci zile o transbordare. Vagoanele caii intră în compu­nerea trenurile accelerate de mar­fă nu se prevăd cu etichetele obli­gatorii, nici nu se clasează de sta­ţiunile de compunere şi de dispo­ziţie de grupe. SE VOR APLICA SANCŢIUNI ASPRE Pentru a face să înceteze acea­stă stare de lucruri, administraţia drumului de fier a hotărât să se aplice aspre sancţiuni acelor funcţionari, şefi de statii în spe­cial, cari nu vor da anumita aten­țiune circulatiunei trenurilor ac­celerate de marfă. G. Mt. (Citiți continuarea în pag. II-a) CADEREA GUVERNULUI PAIN­­LEVE D. Painlevé spunea acum de cu­rând d-lui Blum. Ingrijat de starea de spirit a senatorilor: „Dacă voi cădea la Senat, voi aviza..." D. Painlevé a scăpat de o grijă A căzut la Cameră, și s’a retras lată al treilea guvern al cartelu­lui care se duce din pricina greu­taţilor financiare, D. Herriot a fost răsturnat de Senat. D. Painlevé, s'a retras în faţa injoncţiunilor carte­lului, a „debarcat" pe d Duiflaux duşmanul impozitului pe capital, e încercat zadarnic să impue o refor­mă financiară socialisto-radical­-so­­cialistă, şi s-a retras în sfârşit, în mod definitiv. Schimbările de minister în Fran­ţa arată că o foarte serioasă criză de regim politic agravează criza te­zaurului. Grupurile cari alcătuesc majoritatea actuală de stânga, au aceiaş politică „democratică"; nu au însă, în ciuda sforţărilor dis­perate ale fruntaşilor, aceleaşi con­cepţii economice şi financiare. Ultimele şedinţe ale Camerei au dovedit aceasta, in mod isbitor. Ia­tă mai bine de zece zile de când d. Painlevé se sileşte să puie proec­­tul său financiar de acord cu pro­gramul financiar al d-lui Blum. Pentru a salva cartelul, s'a ajuns la u­n compromis intre cerinţele socia­liste, şi dorinţele radical socialiste. Proectul — compromis, pieptănat şi aranjat de către comisia financiară .a Camerei a ajuns in discuţiile adu­nării. Numai decât s'au ivit deo­sebiri de vederi intre grupurile a­­flate. Impozitul pe capital, numit „preluare naţională" pentru a nu supăra pe burghezi, era menit să încânte pe socialişti Plămânea însă grava problemă a scadenţei apropiate. D. Painleve se gândea la o nouă inflaţie. Socialiş­tii propuneau o convertire forţată a rentelor de stat. Pentru a împiede­ca pe aceştia să susţie proectele lor, împotriva guvernului, acesta se ho­­tărî să introducă, în mod „discret, câteva măsuri de conversiune for­ţată in proectul său. Prevăzând, in­să rezistenţa multor elemente radi­­cale socialiste, d. Herriot îşi convocă partidul, şi-i ţinu un discurs ener­gic arătând că „înaintea probleme­lor financiare, trece necesitatea po­litică de a salva o majoritate dem­o­cratică de guvernământ". Partidul se supuse cu unanimitate. Două zile mai târziu, tot d. Herriot deşi preşedinte al Camereei, citea in Parlament, în numele guvernului un proect de amânare de proifi, pen­tru rentele venite la scadentă Per­sonalitatea d-lui Herriot, trebuia să impresioneze partidul radical-socia­list. Rezultatul dorit nu fu insă atins. Majoritatea de stânga nu fu întru­nită. Intr’atât este de adevărat că francezii când e vorba de democra­ţie, sunt mai de grabă la stânga, când e vorba însă de pungă, sunt cu hotărâre, la dreapta Cine va veni acum ? Se pronun­ţa două nume: Herriot şi Briand Herriot, adică o combinaţie Her­­riot-Blum, ar fi o ultimă încercare a cartelului de a restabili disciplina in rândurile sale, de a redobândi majoritatea in Cameră şi de a da lupta cu Senatul. Briand, împreună — probabil cu Loucheur — ar însemna o politică de împăcare intre centru şi stânga burgheză, crearea unei majorităţi uniforme la Cameră şi la Senat, a­­dică împăcarea celor două adunări şi bine înţeles, ruperea cartelului, Briand e pacea; — pacea internă după aceea dela Locarno. Herriot e războiul. Totul depinde dacă Herriot fjt va da seama la timp de slăbiciunea lui, — și dacă Briand va îndrăzni să ia răspunderea lichidărei unui regim. q» .G. Criticele aduse proec­tului financiar După ce comisiunea financiară, cu 16 voturi contra , adoptase proectul de asanare a finanţelor alcătuit de d. Pavnlev, cu colaborarea socialişti­lor, un vot de neîncredere, asupra unui paragraf adiţional, introdus pe neașteptate de guvern, a provocat cădera guvernului. Nu se poate spu­ne dacă odată cu căderea d-lui Pain­levé, cade cu total și proectul său financiar. Este foarte posibil ca noul guvern, mai ales dacă va fi o ema­nație a cartelului stângei, să readu­că în Parlament acest proect. Va fi deci folositor să vedem criticele adu­se in desbaterile de până acum din Cameră şi in presă, proectului Pain­­levé-Blum. Falimentul statului fată de anga­jamentele sale cele mai formale, inflaţia fiduciară, sechestrul statu­lui asupra tuturor proprietăţilor pri­vate, râzboiu declarat capitalului, agravarea crizei de încredere, iată trăsăturile caracteristice ale noului proect", a afirmat la discuţia gene­rală d. Bohanowsk­i, fruntaş al Blo­

Next