Argus, noiembrie 1925 (Anul 16, nr. 3760-3785)
1925-11-25 / nr. 3780
Anul XVI No. 3780 ABONAMENTEl IN TARA Un an 800 lei 8 luni 450 „ 3 luni 250 3 lei In ţară. 8 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 n lei In străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI #BINDUSTRIEI si FINANŢEI Fondatorii 8. Pauker şi H. F. Valentin Director i Grigore Marencu C Miercuri 25 Noembrie 1925 PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder *1 S. Berger StP. BIROURILE: București, Strada Sărindar 19 — TELEFON: 6/93 și 23/69 NOUL BUGET "tii. Declaraţiile d-lui ministru de finanţe Din declaraţiile pe care d. Vintilă Brătianu a binevoit să le facă presei, cu privire la budgetul pe 1926, se desprind trei concluzii principale. Una, relativă la regularea datoriei publice. A doua privind refacerea utilajului economic şi cultural al Statului cu ajutorul capitalului străin. Cea din urmă, referitoare la politica monetară. Suntem fericiţi să aflăm din expunerea d-lui ministru de finanţe, că datoria publică, internă şi externă, îşi are asigurată în noul budget, dobânda şi amortismentul corespunzător. Mai mult decât atât, ministrul de finanţe a făcut chiar prevederi îndestulătoare, pentru a asigura şi amortismentul datoriilor interaliate, a căror regulare se negociază acum. Recunoaştem că nevoia cea mai urgentă a finanţelor publice a fost îndestulată. Creditul ţărei trebue să treacă înaintea tuturor nevoilor, într'un sistem financiar bine chibzuit. Greutăţile prin care trece, în momentul de faţă, Franţa, ne arată şi mai bine importanţa regularei datoriilor publice. In ce priveşte capitalul străin, d. Vintilă Brătianu a făcut declaraţii categorice care contrastează cu obişnuita sa rezervă în această materie. Ministrul de finanţe crede că a sosit momentul să facă apel ca capitalul străin pentru: „unificarea reţelei căilor ferate, înlesnirea accesului la mare şi la Dunăre şi înzestrarea culturală a ţarei“. Suntem de acord cu d. Vintilă Brătianu asupra necesităţii de a face apel la capital străin, pentru Îmbunătăţirea transporturilor şi înzestrarea culturală. In privinţa „momentului oportun“ însă, credem că d. ministru de finanţe se înşeală, afirmând că a sosit abea acum, după patru ani de penibile încercări de refacere, prin propriile noastre mijloace. Capitalul străin, introdus din vreme, pentru perfecţionarea utilajului economic şi cultural nu ar fi împiedicat de loc executarea unui plan de asanare financiară, ci dimpotrivă ar fi grăbit reuşita lui, prin mărirea capacităţii de producţie şi de îmbogăţire a ţărei. Dacă unele ţări au făcut greşeli in contractarea şi administrarea împrumuturilor externe, aceasta nu dovedeşte că trebuia şi noi, neapărat, să facem aceleaşi greşeli, după cum nici acum, nu avem o garanţie că vom fi feriţi de orice greşeală, contractând împrumuturi în străinătate. Dar d. ministru de finanţe anunţă că împrumuturile externe, vor sluji în bună parte şi la consolidarea monetară. Mărturisim că explicaţiile asupra acestui punct sunt enigmatice. Totuş, ţinând seamă de cele spuse şi altă dată de d. Brătianu asupra politicei sale monetare, credem că vom deslega enigma. Înţelegând prin „accelerarea formărei fondului de lichidare pentru garantarea circulaţiei fiduciare“ un împrumut extern pentru plata datoriei Statului către Banca Naţională. Cum se va face această plată? Este de aşteptat, că urmând politica sa de revalorizare, d. Brătianu va întrebuinţa o parte din valuta forte pe care o va împrumuta, pentru a cumpăra lei de pe piaţă, pe care să-i restitue Băncei Naţionale. Termenul în care d. ministru de finanţe crede că va putea culege toate roadele împrumutului extern este de trei ani, — ceia ce ar însemna, în ce priveşte candidarea monetară, reducerea termenului de cincisprezece ani, din convenţia cu Banca Naţională, sprijinită prin plăţi făcute din redevenţa de petrol, la trei ani, în cuprinsul cărora Statul să cumpere lei de pe plată, pentru datoria sa la Banca Naţională, şi să „accelereze“ astfel urcarea valorei leu. Aui, Nu este prima oară, când ne exprimăm în mod hotărât împotriva acestei politici, întrebuinţând împrumutul extern pentru ridicarea leului, ministerul de finanţe, va agrava până la exasperare criza economică, iar rezultatul va fi, la sfârşitul celor trei ani, admiţând că ţara va suporta timp de trei ani această tortură, că leul neavând o bază solidă cu rădăcini adânci în producţia şi comerţul extern al ţărei va cădea de indată ce nu vor mai fi fonduri pentru cumpărături forţate. Banii împrumutaţi vor fi risipiţi în zadar, comerţul va fi greu lovit, iar în loc de asanare monetară ne vom alege cu tristul câştig de fi dus până la capăt experienţa unei iluzii. A. DREPT, IU FAVOARE întâmplarea a făcut să fiu t astăvard, un gard, la Sinaia, când a sosit alegele din streinitate. Pe liniile de garaj ale micii staţii, era o îngrămădire de vagoane ministeriale. La mirarea mea că prea sunt multe, un impiegat mă lămuri că fiecare ministru are vagonul său personaj, trupa ce îmi spuse că chiar atunci, când doi-trei miniştri călătoresc pe aceiaşi linie şi cu acelaş tren, ei nu se invoesc să facă drumul împreună, ci, fiecare merge in vagonul său, acel funcţionar a adăugat: — Şi asta e, incă, floare la ureselie. Buclucul cel mare il avem cu trenurile speciale înainte de război o asemenea trenuri, abia se formau vreo zece, pe an. Acum avem atâtea trenuri speciale încât trebuie socotit cam unul pe zi. In timpul risipei cu aceste vagoane și cu aceste trenuri, se gândesc unii la suprimarea celor câteva carnete de liberă călătorie ale ziariştilor, carnete despre care d. ministru al finanţelor a spus că sunt o favoare“. Aceste bilete, presa le cere ca un drept, nu ca o favoare Ele sunt un slab, foarte slab echivalent pentru serviciile făcute administraţiei căilor ferate, prin publicarea, cu totul gratuit a orariilor, a schimbărilor de tarif şi a unui nesfârşit lanţ de Informaţii comerciale. Ele sunt de asemenea, un slab, foarte slab echivalent pentru toate favorurile pe care presa le face Statului, slujindu-se tocmai de acest bilet de călătorie. Chiar astăzi, ziarele publicând, fără nici o plată, darea de seamă despre buget, nu fac ele o favoare a d-lui ministru al finanţelor? Se va obiecta, poate, că o asemenea publicare e de interes general. Oare anunţul pe care negustorul îl plăteşte, nu e, şi el, de interes general? De ce le arde, mai mult, oamenilor să afle: unde e bugetul cu cel mai mare escedent sau unde se vând ciorapii cei mai ieftini ? Atunci, din partea cui e favoarea“? Din partea statului, care efă biletul de liber parcurs sau din partea ziariştilor, fie căror servicii, aduse statului, nu se pot preţui? T. P. Cu sărbătorile pe cari Ie tin instituţiile financiare, dar nu le tin tribunalele, se petrece ceva anormal Băncile fiind închise in acele sărbători, multi negustori şi particulari cari au de plată în aceste zile efecte ajunse la scadentă, se văd in neputinţă de a face fată angajamentelor, fiindcă ghişeurile de casierie sunt închise, iar ghişeul de scont funcţionează şi trimite poliţele la protest. Lucrul acesta s-a întâmplat chiar Sâmbătă, 21 Noembrie, când, după pilda Băncii Naţionale, toate instituţiile au avut ghişeurile de casierie închise Şi cei interesaţi nu au putut nici să verse, nici să ridice, din propriile lor depozite, sumele necesare pentru plata poliţelor. E, desigur necesar, ca, odată pentru totdeauna, să se fixeze sărbătorile legale, cari să fie respectate de toată lumea. Până să se ia o asemenea hotărâre, o măsură provizorie dar echitabilă, ar fi, credem, ca poliţele cu scadentă in asemenea sărbători, ţinute de bănci, dar netinute de justiţie, să nu poată fi protestate, decât în ziua următoare. BELGRAD, 23 (Rador). — Astăzi începe în Reichstag dezbaterea asupra acordurilor de la Locarno. • LONDRA, 23 (Rador). — Marti începe în Camera Lorzilor discutarea acordurilor încheiate la Locarno. Autonomia căilor ferate Cum o judecă d. ing. Al. Perieţeanu, fost director general al C.F.R. Amestecul politicei la drumul de fer a dat o autonomie incomplecta. — Structura consiliului de administraţie* — Nevoia unui împrumut. Sporirea tarifelor. Reducerile şi gratuităţile pe C. F. R. - fermamentele ziariştilor Refacerea căilor ferate de care depinde în largă măsură desvotirea economiei generale a ţării, preocupă in momentul de faţă, aprope in mod exclusiv toate cercurile noastre. Noua lege de autonomie a drumului de aer în forma ei definitvă, a fixat un budget propriu al acestei instituţiuni, de peste 10 miliarde lei, care va fi pus în aplicare cu începere de la 1 ianuarie 1926. Sporirea actualelor tarife, suprimarea reducerilor pe cf. r. pentru funcţionari şi alte categorii de salariaţi de stat, lezarea intereselor profesionale ale ziariştilor, prin suprimarea permanentelor pe c. f. r. sunt o serie de măsuri care provoacă pretutindeni preocupări şi vii comentarii. In aceste împrejurări am crezut nemerit să ne adresăm d-lui ing. inspector general Al. Perieţeanu, fost director general al căilor ferate și unul din marii cunoscători ai nevoilor acestei administrațiuni, cerăndu-i părerile asupra nouei legi de reorganizare a drumului de Her. Cu amabilitatea-i cunoscută d-sa a binevoit să facă următoarea interesantă expunere pentru Argustivele degrevării spre a vedea care e rezultatul final. STUDIEREA TARIFELOR ŞI A NOMENCLATURE! MĂRFURILOR Când dar aud că directorul căilor ferate a făcut un interesant studiu al tarifelor c. iar. mă întreb de unde şi-a luat d-sa care poate să cunoască foarte bine administraţia drumului de fer, nu însă şi întreaga economie a ţării, elementele necesare spre a aprecia ce poate să plătească fiecare marfă — şi cum a putut face o asemenea apreciere mai înainte de a fi făcut o nomenclatură precisă, care să diferenţieze diversele produse. De altfel nu este rolul administraţiei c. f. r de a face studii economice in ţară şi a determina puterea de plată faţă de impozitele indirecte, a mărfurilor. Studiul tarifelor necesită un concurs de competente, din cari nu trebue exclusă calea ferată, dar căci nu trebue dat ei principalul rol. REDUCERILE SI GRATUITATILE PE C. F. R. Chestiunea reducerilor, după părerea mea, este că oricât ar fi ele de legitime nu trebuesc suportate de administrația căilor ferate. Că prin urmare administrația c. f. r. nu mai trebue să transporte nimic și pe nimeni sub tariful de regie adică a cheltuelilor real făcute cu efectuarea transporturilor. Rolul de a încuraja şi creia funcţionarea de instituţii utile ţării, de a facilita vizitarea expoziţilor, congreselor şi în genere rolul de a încuraja, proteja şi desvolta unele manifestări necesare ţării incumbă guvernului, care trebue să le satisfacă prin mijloace budgetare. A trece asupra căilor ferate costul transporturilor, reduse sau gratuite, destinate a încuraja asemenea instituţii sau manifestări este a masca sacrificiul şi a face imposibil controlul legitimităţii lui. Decât reducere pe căile ferate funcţionarii ar fi mai mulţumiţi să primească un supliment de leafă provenit din taxele percepute la călătoria funcţionarilor şi aşa mai departe. Acest mod de a vedea nu e numai o chestiune de pură contabilitate, ci un mijloc de a împiedeca abuzurile. Astfel nu odată s-au văzut corpuri de trupă care, mutându-se dintr-o localitate, au încărcat vagoanele cu toate troacele, scaunele rupte, pae, fân, lemne de foc, pe cari le-au transportat la sute de kilometri, pe când trupele care le înlocuiau aducea de la alte sute de kilometri alte troace a căror valoare e aproape de zero. Fără a mai insista e evident că dacă fiecare autoritate ar avea fonduri prevăzute in budget pentru transporturi, pe deo parte fiecare şi-ar economisi fondurile iar pe de alta s-ar putea vedea ce sacificiu cere ţării încurajarea cu-,tărei sau cutărei instituţiuni sau manifestări culturale comerciale sau artistice. PERMANENTELE ZIARIŞTILOR SUNT UN AJUTOR NECESAR SI LEGITIM In special, în chestiunea permanentelor ziariştilor, cred că un ajutor din partea ţării, este şi necesar şi legitim, însă cu condiţiunea ca un control riguros să nu deturneze mijloacele şi să nu transforme în sinecure şi favoruri guvernamentale ceia ce n’ar trebui să revie decât ziariştilor cari realmente utilizează transporturile gratuite în interesul general. Această chestiune însă este faţă de controla veniturilor generale ale căilor ferate care va putea stârpi enorme abuzuri, ca o picătură faţă de ocean“. * Cu această ultimă chestiune, care ne preocupă în momentul de faţă, în chip deosebit, pe noi ziariştii, expunerea succintă a d-lui ing. Al. Perieţeanu a luat sfârşit. GEORGE MANUA O autonomie incomplectă Influenţele politice Problema căilor ferate începe distinsul nostru interlocutor poate fi privită din două puncte de vedere şi anume: al organizaţiei pe care legea autonomiei a dat-o acestei instituţii şi din punct de vedere fundamental, al punerei în funcţiune a acestei mare instrument al economiei naţionale. In ce priveşte prima chestiune cred că autonomia ce s-a acordat este insuficientă, pentru că lasă încă destule porţi deschise influenţelor politice şi împiedecă stabilitatea în îndeplinirea programului de care vom vorbi la al doilea punct. Cu toate acestea, chiar legea actuală ar fi putut constitui un important progres în organizaţia căilor ferate, dacă guvernul actual ar fi voit sincer să scoată această instituţie de sub influenţele politice. NUMIRILE IN CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE Modul cum s-au făcut numirile în consiliul de administraţie, compus aproape numai din partizani politici, arată că s‘a avut mai mult în vedere asigurarea influenţelor politice ale partidului liberal în timpul opoziţiei, de cât asigurarea independenţei administraţieî, faţă de imixtiunile politice ale tuturor partidelor. In asemenea condiţii cred că organizarea ce s‘a făcut nu poate da roade căci nu poate suprima principalul obstacol constituit din amestecul politicei la căile ferate. Trecând la a doua parte şi admiţând că organizaţia administraţiei s‘ar face îndestul de autonomă, spre a evita politica şi consiliul ar fi destul de neutru spre a fi menţinut de toate guvernele, aşa încât continuitatea să fie asigurată, aceasta nu ar fi încă suficient spre a scoate căile ferate din făgaşul în care au intrat. Instrumentul azi este cu desăvârşire falsificat NEVOIA UNUI ÎMPRUMUT Avem peste 10.000 km. de linii, cu circa 25.000 de vagoane şi 1600 locomotive. Reţeaua e cu mult prea întinsă faţă de materialul rulant, sau vice versa materialul prea redus faţă de reţea, aşa că întinderea reţelei necesită cheltueli enorme de pază şi întreţinere, fără ca circularţia să corespundă acestor sacrificii, din cauza lipsei de material rulant. Şi atunci ne vedem închişi într’un cerc vicios. Administraţia c. f. r. nu poate avea venituri suficiente faţă cu desvoltarea reţelei pentru că nu are material rulant cu care să efectueze trnsporturile. Neavând venituri administraţia nu-ţi poate nici plăti personalul, nici complecta materialul rulant. Aşa fiind spre a rupe cercul, este evident că numai cu ajutorul unui împrumut se pot echilibra cele două părţi ale instrumentului şi permite astfel unuia să trăiască prin veniturile aduse de celalt. Actualmente nu numai că există această disproporţie între reţea şi material rulant, dar ea tinde să se agraveze prin faptul altei disproporţii, care există între materialul rulant şi mijloacele lui de manipulare şi întreţinere— adică depozitele de locomotive şi atelierele de reparaţiini. DIMINUAREA PARCULUI DE MATERIAL RULANT Lipsa capacităţii de reparaţiune provoacă o diminuare a parcului de material rulant pentru că nu se pot înlocui stricăciunile provocate de uzura normală, aşa că mijloacele de circulaţe au scăzut de la 70.000 de vagoane, câte existau acum patru ani, la 23.000 constatate de ultimul recensământ. Lucrul este aşa de adevărat că recursul la iniţiativa privată, care ar fi putrit, până la un oarecare punct, remedia insuficienţa capacităţii de reparaţie a administraţiei, nu a putut da toate roadele dintr’un motiv curios, lipsa de fonduri, şi atunci povârnişul se vede în toată simplitatea: insuficienţa capacităţii de reparaţie diminuiază mijloacele de circulaţie, aceasta diminuiază veniturile, cam la rândul lor, diminuiază fondurile şi reduc capacitatea de reparaţie, întrucât din aproape în aproape vom ajunge să avem o vastă reţea cu o întreţinere foarte costisitoare şi o minusculă circulaţie, incapabilă de a procura fondurile de exploatare. SPORIREA TARIFELOR Sporirea fondurilor prin sporirea tarifelor, este evident necesară numai întru atât întrucât se va fi reuşit a obţine un maximum de venituri nu numai mărind factorul tarif unitar, ci şi numărul tonelor călătorilor transportaţi, căci cela ce ne interesează este produsul acestor doi factori, produs care poate să nu crească când creşte unul din factori, dacă celalt se micşorează. Afară de aceasta, chestiunea tarifelor căilor ferate nu mai este o simplă problemă internă de administraţie, ci este o problemă economică, taxele căilor ferate nereprezentând ca orice preţ valoarea serviciului făcut ci fiind im adevărat impozit indirect In adevăr dacă taxele căilor ferate s‘ar studia din punct de vedere pur intern transportul unei tone de pietriş ar trebui să coste tot atât cât acel al unei tone de aur, căci nicăeri nu este admis cărăuşului să schimbe tariful după natura mărfei. Dacă la calea ferată taxele variază cu natura mărfei aceasta reprezintă un adevărat impozit indirect, ale cărui venituri sunt destinate să acopere transporturile nevoiașe, cari nu-șî pot plăti costul. Este clar evident că întocmirea acestor tarife este o chestiune de economie generală, pusă în legătură cu tariful vamal şi cu întreaga reţea de impozite indirecte. Fără această conexiune acelaşi stat încalcă cu impozite indirecte un produs pe care-l crede capabil a-l plăti şi degrevează acelaşi produs la taxare pe căile ferate, pentru că nu s-au pus în legătură motivele încărcării, cu mo Constatările direcţiunei generale C. F. R. Nereguli la efectuarea încasărilor In ultimul timp direcţiunea generală cft. a constatat că trenurile accelerate de marfă sosesc la destinaţie cu întârzieri cari au ajuns, în ce priveşte trenurile în direcţia Bucureşti până la 6 ore în staţiile finale, şi la o medie de întârzieri de 7 la sută din timpul de parcurs, personalul staţiilor desinteresându-se atât de mersul acestor trenuri cât şi de brute ce li se dă. Astfel nu odată s’au întârziat prin staţiuni trenurile accelerate de marfă, aşteptând la încrucişeri sosirea trenurilor ordinare de marfă, în loc ca trenurile accelerate de marfă să fie aşteptate de toate celelalte trenuri de marfă. CUM SE EFECTUEAZĂ ÎNCĂRCĂRILE In ce priveşte încărcările, ele nu se fac în modul indicat de instrucţia specială respectivă, ci cu totul neregulat şi anume: Se încarcă în acelaşi vagon bruto pentru staţiuni cari nu au manipulaţie la colectivul respectiv. Se dă bruto mică viteză fără ca mai întâi să se fi dat bruto de mare viteză. Se reţine din trenurile accelerate de marfă, din cauza supra brutului, vagoane complecte suplimentare de mare viteză şi se lasă în aceleaşi trenuri bruto de mică viteză. Se expediază trenurile accelerate de marfă fără vagoanele colective obligatorii, ceia ce provoacă manevrarea coletăriei în alte vagoane decât cele regulamentare, dându-se naştere la întârzieri de descărcare. Bruto lăsat în staţiunile cu manipulaţie la trenurile accelerat*» de marfă rămâne cu zueie până ce este expediat la destinaţie cu trenurile ordinare de marfa, în loc de a se da la primul tren stabilit. Staţiile de dispoziţie deservite de trenurile de mare viteză nu verifică colectivele de mică viteză ce trec prin ele spre a scoate coletele de mare viteză încărcate la acele colective, fie eronat, fie de staţiile cari nu, manipulează la trenurile de mare viteză, dacă trenul colectiv de mică viteză e afectat şi acestui scop. S-a mai constatat de asemenea că nu se iau imediat măsuri pentru transbordarea vagoanelor încărcate cu mare viteză în cazul când ele rămân defecte prin staţiuni. Un exemplu plastic: un vagon cu bere a aşteptat timp de cinci zile o transbordare. Vagoanele caii intră în compunerea trenurile accelerate de marfă nu se prevăd cu etichetele obligatorii, nici nu se clasează de staţiunile de compunere şi de dispoziţie de grupe. SE VOR APLICA SANCŢIUNI ASPRE Pentru a face să înceteze această stare de lucruri, administraţia drumului de fier a hotărât să se aplice aspre sancţiuni acelor funcţionari, şefi de statii în special, cari nu vor da anumita atențiune circulatiunei trenurilor accelerate de marfă. G. Mt. (Citiți continuarea în pag. II-a) CADEREA GUVERNULUI PAINLEVE D. Painlevé spunea acum de curând d-lui Blum. Ingrijat de starea de spirit a senatorilor: „Dacă voi cădea la Senat, voi aviza..." D. Painlevé a scăpat de o grijă A căzut la Cameră, și s’a retras lată al treilea guvern al cartelului care se duce din pricina greutaţilor financiare, D. Herriot a fost răsturnat de Senat. D. Painlevé, s'a retras în faţa injoncţiunilor cartelului, a „debarcat" pe d Duiflaux duşmanul impozitului pe capital, e încercat zadarnic să impue o reformă financiară socialisto-radical-socialistă, şi s-a retras în sfârşit, în mod definitiv. Schimbările de minister în Franţa arată că o foarte serioasă criză de regim politic agravează criza tezaurului. Grupurile cari alcătuesc majoritatea actuală de stânga, au aceiaş politică „democratică"; nu au însă, în ciuda sforţărilor disperate ale fruntaşilor, aceleaşi concepţii economice şi financiare. Ultimele şedinţe ale Camerei au dovedit aceasta, in mod isbitor. Iată mai bine de zece zile de când d. Painlevé se sileşte să puie proectul său financiar de acord cu programul financiar al d-lui Blum. Pentru a salva cartelul, s'a ajuns la un compromis intre cerinţele socialiste, şi dorinţele radical socialiste. Proectul — compromis, pieptănat şi aranjat de către comisia financiară .a Camerei a ajuns in discuţiile adunării. Numai decât s'au ivit deosebiri de vederi intre grupurile aflate. Impozitul pe capital, numit „preluare naţională" pentru a nu supăra pe burghezi, era menit să încânte pe socialişti Plămânea însă grava problemă a scadenţei apropiate. D. Painleve se gândea la o nouă inflaţie. Socialiştii propuneau o convertire forţată a rentelor de stat. Pentru a împiedeca pe aceştia să susţie proectele lor, împotriva guvernului, acesta se hotărî să introducă, în mod „discret, câteva măsuri de conversiune forţată in proectul său. Prevăzând, insă rezistenţa multor elemente radicale socialiste, d. Herriot îşi convocă partidul, şi-i ţinu un discurs energic arătând că „înaintea problemelor financiare, trece necesitatea politică de a salva o majoritate democratică de guvernământ". Partidul se supuse cu unanimitate. Două zile mai târziu, tot d. Herriot deşi preşedinte al Camereei, citea in Parlament, în numele guvernului un proect de amânare de proifi, pentru rentele venite la scadentă Personalitatea d-lui Herriot, trebuia să impresioneze partidul radical-socialist. Rezultatul dorit nu fu insă atins. Majoritatea de stânga nu fu întrunită. Intr’atât este de adevărat că francezii când e vorba de democraţie, sunt mai de grabă la stânga, când e vorba însă de pungă, sunt cu hotărâre, la dreapta Cine va veni acum ? Se pronunţa două nume: Herriot şi Briand Herriot, adică o combinaţie Herriot-Blum, ar fi o ultimă încercare a cartelului de a restabili disciplina in rândurile sale, de a redobândi majoritatea in Cameră şi de a da lupta cu Senatul. Briand, împreună — probabil cu Loucheur — ar însemna o politică de împăcare intre centru şi stânga burgheză, crearea unei majorităţi uniforme la Cameră şi la Senat, adică împăcarea celor două adunări şi bine înţeles, ruperea cartelului, Briand e pacea; — pacea internă după aceea dela Locarno. Herriot e războiul. Totul depinde dacă Herriot fjt va da seama la timp de slăbiciunea lui, — și dacă Briand va îndrăzni să ia răspunderea lichidărei unui regim. q» .G. Criticele aduse proectului financiar După ce comisiunea financiară, cu 16 voturi contra , adoptase proectul de asanare a finanţelor alcătuit de d. Pavnlev, cu colaborarea socialiştilor, un vot de neîncredere, asupra unui paragraf adiţional, introdus pe neașteptate de guvern, a provocat cădera guvernului. Nu se poate spune dacă odată cu căderea d-lui Painlevé, cade cu total și proectul său financiar. Este foarte posibil ca noul guvern, mai ales dacă va fi o emanație a cartelului stângei, să readucă în Parlament acest proect. Va fi deci folositor să vedem criticele aduse in desbaterile de până acum din Cameră şi in presă, proectului Painlevé-Blum. Falimentul statului fată de angajamentele sale cele mai formale, inflaţia fiduciară, sechestrul statului asupra tuturor proprietăţilor private, râzboiu declarat capitalului, agravarea crizei de încredere, iată trăsăturile caracteristice ale noului proect", a afirmat la discuţia generală d. Bohanowski, fruntaş al Blo