Argus, decembrie 1925 (Anul 16, nr. 3786-3808)

1925-12-02 / nr. 3786

Anul XVI No. 3786 •sfFîABONAMENTE: , IN TARA îln an 800 lei 6 luni 480 „ 3 luni 250 3 lei In tară. 6 IN STREINATATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ lei In străinătate 6 PAGINI C Miercuri 2 Decembrie 1925 ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin INDUSTRIEI si FINANTEI Directori Grigore Gafencu PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivâ * Sociatâţai Generale de Publicitate Directori Carol Schulder fi s. Borsa ! Str. Emilii! Mslusta H apagreu!(i 9) lekloem BIROURILE: Bucuresti, Strada Sârinda IQ TELEFON: 6/93 si 23/69 Legea autonomiei Căilor Ferate o autonomie mai mult sau mai puţin incomplectă — a pus din nou la ordinea zilei cu o putere de actualitate şi mai pronunţată problema feroviară care, de la terminarea războiului, preocupă toate spiritele. Opiniunea publică aşteaptă de la noul Consiliu de administraţie compus din un număr de persoane de o competenţă netăgăduită, ca să vindece relele ce au cuprins această mare administraţie de care atârnă, în toată accepţiunea cuvântului soarta economiei naţionale. Am spus de la început că fără nervus rerum o lecuire reală este cu neputinţă. Trebue un imprumut pentru a înzestra căile ferate cu materialul rulant necesar. Nu mai vorbim de dublarea liniilor şi de construcţia garajelor. In actualele condiţiuni şi cu mijloacele de care vor dispune Căile ferate după aplicarea noului tarif, cu începere de la 1 Ianuarie 1926, vom fi mulţumiţi dacă noul Consiliu va reuşi ca numărul vagoanelor şi maşinilor invalide să nu mai sporească menţinând statuquoul actual... până la renovarea radicală. Nevoia neînlăturabilă a unui împrumut o constată şi d. Al. Perieţeanu, fost director general C. F. R., unul din inginerii cei mai valoroşi în ţară. D-sa a arătat, chiar în acest loc, că reţeaua noastră e părea întinsă faţă de materialul rulant redus şi că întinderea reţelei necesită cheltueli enorme de întreţinere, fără ca circulaţia să corespundă acestor sacrificii. Neavând nituri îndestulătoare, administraţa C. F. R. nu poate remunera bine personalul nici complecta materialul rulant. D. Al. Perieţeanu mai subliniază disproporţia strigătoare între materialul rulant şi mijloacele de reparaţiune. Se strică mai mult deceât se poate repara în aşa fel încâtmijloacele de circulaţiune au ■căzut de la 70.000 de vagoane câte au existat acum patru ani la 111.000 constatate de ultimul recensământ“. Critica ce o face d. Al. Perieţeanu este întemeiată din toatte punctele de vedere. Misiunea noului consiliu de administraţie este tocmai de a opri procentul pânăazi în creştere, a invaliditatei mijloacelor de circulaţie. Insă o confuzie s-a strecurat în citaţiunea cifrelor de către d. Perieţeanu o confuzie involuntară desigur. Este exact că după un raport oficial în 1922, numărul total al vagoanelor C. F. R. a fost de 70 mii, însă inclusiv acele afară din uz came nici nu făceau să mai fie reparate. In circulaţie efectivă, C. F. R. nu a avut la nici un moment mai mult ca 45.000 vagoane, iar astăzi se număra, nu 25.000 ci 32.500 vagoane în circulaţie. • Chiar aşa precum o arătăm după indicaţiuni culese la loc autorizat, scăderea de 25 la sută în patru ani, a parcului materialului rulant, este adânc îngrijitoare. Dacă însă ar fi exact — ceea ce nu e — că în 1922 am avut 70.000 vagoane în circulaţie şi azi numai 25.000, aceasta ar fi fost o catastrofă în toată puterea cuvân- tului, trebuie să ne aşteptăm ca pe la 1928 să ne întoarcem la căruţă şi la poştalion. N‘am ajuns acolo. * încă odată, eroarea provine din faptul că s‘a citat împreună, material defect, de neîntrebuinţat, cu material în circulaţie efectivă. Şi azi avem 4000 locomotive, din care 2100 fer vechi şi numai 1900 în circulaţie. Pentru a pune capăt creşterei invalidităţei, pentru a spori puterea de reparaţie a atelierelor, ceea ce necesitează cheltueli noi s-au sporit tarifele. Nevoia sporului este admisă şi de d. Perieţeanu. D-sa face totuşi obiecţia următoare: problema tarifelor C. F. E., nu este o chestie internă de administraţie ci una economică întrucât taxele percepute de C. F. E. reprezintă valoarea unui serviciu făcut şi constitue un adevărat impozit indirect. Dacă tariful s-ar studia, continuă d. Perieţeanu din punctul de vedere pur intern, pentru Căile ferate e acelaş lucru când transportă o tuni dă pietriş sau o tonă de aur. Nefiind însă o chestie internă, ci una care priveşte întreaga economie a ţarei, d. Perieţeanu îşi exprimă mirarea că directorul căilor ferate a luat iniţiativa întocnirei tarifului şi nomenclatura mărfurilor. Vom arăta aici, în primul rând că nici pentru C. F. R. nu e tocmai indiferent dacă transportă pietriş sau aur, căci răspunderea e alta pentru aur, ceea ce implică un plus de supraveghere şi de cheltueli. Cărăuşul este deci în drept să diferenţieze tariful dupănatura mărfei. Cât pentru cunoştinţele generale economice ce se cer persoanei însărcinate cu întocmirea unui tarif, amintim că tariful în chestie trebue examinat mai întâi de comitetul de direcţie C. F. R, apoi de Consiliul de administraţie, apoi de ministerul de industrie şi comerţ care îl supune Consiliului de cercetare, apoi Consiliului superior etc. Trebue să treacă printr-o lungă filieră, astfel încât persoana primului redactor al tarifului nu importă mult. Oricum, trebue ca cineva să înceapă lucrarea şi pentru acest început desigur, directorul general al Căilor ferate, acela care mânueşte zilnic marele instrument de valorizare a muncei româneşti, este persoana cea mai indicată pentru facerea eboşei. Filiera de mai sus o complectează. f deVIATOR Material rulant şi Tarife O PARTIDA DE ŞAH In această vreme de adormitoare ,lretractări avem, in sfârşit, in poixi că, şi un eveniment sensational . Regele a primit in audienţă pe d. C. Stere. Faptul produce mare vâlvă. Adversarii spun că meseria de rege are neplăcerile ei. Azi, ca fieri, ca fi pe timpul lui Cervantes, una din cele mai grele sarcini pe care, printre multe altele, le suportă regii, o fi aceia că sunt nevoiţi să asculte pe toată lumea» să răspundă tuturora. Prietenii susţin că, într'o lungă audienţă, din care n’a lipsit nici evocarea istoricelor momente ale unirei Basarabiei fruntaşul țărănist a reluat raporturile cu Suveranul care la tratat ca pe un adevărat om de stat. Nu ne socotim în drept a cerceta de partea cui stă adevărul. Cronicari nepărtinitori, observăm numai că, pe măsură ce se apropie plecarea guvernului, partidele și oamenii politici părăsesc terenul generalităţilor abstracte, terenul „suveranităţei naţionale”, al ,,democraţiei" ori al „alegerilor libere“ ca să intre pe făgaşul realităţilor. Politica e ca şi jocul de şah. Importanţi sunt pionii, sufragiul universal, — importanţi sunt nebunii, după cum foarte însemnat e şi rolul reginei. Dar jucătorul, cel cu experienţă, ştie că pierderea pionilor, pierderea nebunilor, ori chiar pierderea reginei poate contribui, dar nu hotărăşte de soarta partidei. Grija lui, marea lui grijă e regele. Căci regele pierdut, e pierdută şi partida, chiar dacă rămân toţi pionii şi toţi nebunii. " T. P. Grâul rusesc SCĂDEREA OFERTELOR DE GRAU IN OCTOMBRIE VARSOVIA. — Cantitatea de grâu din Rusia, pregătită pentru export, a fost, în luna Octombrie, inferioară cu 45 la sută celei înregistrate la finele lunii Septembrie, și nu a format decât abia 58 la sută din cantitatea destinată exportului conform planului lunar... Faptul a fost pricinuit de scăderea ofertei de grâu din partea ţăranilor cariconsideră preţurile plătite de organizaţiunile şi cooperativele sovietice ca prea mici în proporţie cu preţurile pe care aceleaşi cooperative le cer pentru produsele industriale pe cari le vând țăranilor. .,Financial Newes“ anunţă că la ultima şedinţă plenară a comisiunilor româno-americane pentru consolidarea datoriei României, d. Titulescu a prezentat răspunsul său la contra-propunerile americane« Derepatia americană cere regularea datoriei in timp de 62 ani, întâi prin plăţi anuale de 1 milion dolari şi apoi prin plăţi ce vor creşte treptat până la 5 milioane dolari, însumând o plată totală de 107 milioane dolari, care reprezintă capetele şi dobânda asupra datoriei originale de dolari 40.500.000. Aranjamentul care urma să fie definitiv încheiat în această şedinţa a fost amânat deoarece d. Titulescu nu primise încă răspunsul definitiv din partea guvernului român la propunerile Statelor Unite. CONSFĂTUIREA DE LA MINISTERUL DE FINANŢE Bri dimineaţă a avut loc la ministerul de finanţe o lungă consfătuire între d- Vintilă Brătianu, ministru, de finanţe şi d- l G. Duca, ministru de externe, cu care ocazie s-a examinat din nou situaţia in legătură cu telegramele primite de la Washington din partea d-lui N. Titulescu, şeful delegaţiei noastre. QUANTUMUL DATORIEI NOASTRE IN AMERICA România are in America două feluri de datorii, pe care însă americanii o socotesc ca datorie de războia şi anume: 12,922,675,42 DOLARI pentru ceziunile făcute armatei române conform hotărârei de la Washington. 23,205,819,52 DOLARI pentru ceziunile făcute guvernului român penru aprovizionarea populaţiei civile a armatei. In urma verificărilor făcute materialelor găsite lipsă la primirea lor în ţară-Totalul datoriei României de războiu în America până în prezent — capitalul şi dobânda — se cifrează la suma de 46,100,009 dolari, dobânzile find calculate de la data furnizării materialelor până azi, socotindu-se 3 la sută pe anPROPUNERILE ROMÂNIEI PENTRU LICHIDAREA DATORIEI DIN AMERICA Guvernul român a dat Insuricţiuni d-lui N. Titulescu la Washington ca ratele pe primii opt ani să nu fie mai mari decât posibilităţile noastre bugetare de plată, avându-se in vedere că peste opt ani se lichidează angajamentele noastre deja luate prin consolidarea datorilor flotante şi deci după trecerea acestor opt ani posibilităţile noastre de plată vor fi mult mai mari ca azi. La lichidarea datorilor de războiu ale României în America se va socoti dobânda de 4 la sută pe an, atât cât au prevăzut americanii in proectul lor pentru lichidarea datoriilor interaliate. Eşalonarea se va face în 62 ani. Pentru azi se aşteaptă o nouă telegamă din partea d-lui N Titulescu, despre modul cum decurg tratativele de la Washington- ŞTIRI OPTIMISTE Ministerul finanţelor a fost înştiinţat telegrafic, că ultimile contra-propuneri ale României în chestiunea datoriilor de război contractate în America, sunt pe cale de a fi acceptate. . * Ultimele știri sosite guvernului .antă Ion TAZ:nHjim pozitiv al acestor negocieri este foarte apropiat. Lipsesc încă amănunte asupra condiţiunilor aranjamentului, mai a- Ies in ceea ce priveşte cota dobânzilor. După ştirea de mai sus, capitalul şi dobânzile adunate pe cei 62 ani de eşalonare a plăţilor şi pe anii cari au trecut de la contractarea datoriilor până astăzi ar însuma 107 milioane dolari. Pentru a se ajunge la această cifră, mecanismul de procedură întrebuinţat, ca şi în aranjamentele cu alte state debitoare a fost următorul : S a calculat întâi suma dobânzilor compuse, acumulate de la contractarea datoriei până acum. La această sumă s-a acordat o reducere, (in cazul Italiei reducerea a fost de 100 milioane dolari; păstrând proporţia între sumele datorite şi admiţând egalitatea de tratament, României i-ar reveni o reducere de 5 milioane dolari); la capitalul plus dobânzile astfel fixate, s-a adăugat dobânda pe viitorii 62 ani de amortizare. In felul acesta, datoria noastră către America, reprezentând la origine 40.500.000 dolari, este eva- luată în propunerile americane la 107 milioane dolari. Plata datoriilor de război Negocierile româno-americane de la Washington Prezentarea contrapropunerilor românești.--Evaluarea datoriei.—Știri optimiste Anchetele „Argus“-ului Criza din porturile dunărene In preajma închiderii navigaţiei.-" Ernatul vapoarelor Navigaţiei fluviale române. — Criza claselor producătoare şi de desfacere. — Inactivitatea exportului Dela trimisul nostru specia! - GALAŢI. — Toată lumea se plânge. Comercianţi, industriaşi, agricultori şi muncitori, cu toţi câţi am stat de vorbă, toţi se tănguiau. Comercianţii sunt alarmaţi de proporţiile crizei de numerar. Industriaşii sunt deprimaţi de lipsa de protecţie ce se acordă industriei naţionale. Agricultorii cer cu insistenţă un regim mai bun pentru produsele lor şi garanţii serioase că producţia nu va fi stânjenită de la o justă valorificare prin taxe exagerate de export. Muncitorii sunt trişti. N’au de lucru. Şi aceasta în preajma inchiderei navigaţiei. ERNATUL VAPOARELOR Diverşii navigatori cu egri ne-am întreţinut, ne-au dat următoarele informaţii asupra situaţiei: Direcţia navigaţiei fluviale române a decis ca In cazul când vremea se va menţine favorabilă cursele de vapoare să continue şi după data de 15 Decembrie, când in mod normal traficul fluvial este sistat. Spre a preîntâmpina, insă, ielele ce pot decurge de pe urma îngheţului sau scurgerei de sloviri, direcţia N. F. R. a întocmit un program de ornat al vaselor. Prin el se specifică porturile cari vor adăposti vapoarele in ce anume măsuri de conservare trebuesc luate de comandanţii de vase. Căpităniile de porturi au primit instrucţiuni ca in căzni când îngheţul va surveni in mod neaşteptat, in urma unei schimbări brusce de temperatură, toate vapoarele să fie imediat pornite şi adăpostite în bazinele de la Turnu-Severin, Giurgiu şi canalul Măniuului, —locurile cele mai potrivite pentru emalul materialului navigabil pe Dunăre. CURSELE VAPOARELOR C. F. R. Indiferent de starea timpului cursele vapoarelor de pasageri şi mărfuri pe distanţa Galaţi-Turnul Severin vor înceta la 15 Decembrie şi vasele respective trimise în bazinele de emai. Nu vor fi menţinute în circulaţie decât vaporul dintre Galaţi şi Brăila şi vapoarele spre Tulcea. Bineînţeles toate aceste măsuri sunt tributare timpului şi vor fi aplicate in măsura posibilităţilor. * Dar să revenim la ancheta noastră. MUNCITORII N’AU DE LUCRU Duminică dimineaţa pe cheiul portului. Vreo trei vapoare sunt sub încărcare. Aceasta nu din cauza că activitatea prea mare impune nerespectarea sărbătorilor ci pentru că apropierea îngheţului face pe contractanţi să-şi lichideze încărcările. Alte câteva vase stau dărâmate de chei. Muncitorii, strânşi in grupuri, îşi plâng lipsa de lucru. In preajma ernei ei nu-şi au făcute nici aprovizionările inexorabile. Şi doară peste puţine zile, odată cu sistarea vaselor, ei işi vor încrucişa braţele în aşteptarea activităţii de primăvară. * Lângă un elevator zăresc o persoană. Studiază situaţia în cele mai mici amănunte. Când mă apropii recunosc mu ea pe fostul ministru d. Grigore Trancu-Iaşi venit la Galaţi ca să studieze „de visu“ situaţia din porturi. Ne-am unificat ancheta care ne-a dus la rezultate foarte interesante. Constatările noastre le vom publica într’un număr viitor. Pentru astăzi vom da impresiile căpătate de întemeietorul ministerului muncii din studiul amănunţit al situaţiei. ALTA DATA ŞI ACUM Iată, pe scurt, impresiile distinsului profesor bucureştean: —Am ţinut să văd portul Galaţi intr’o epocă altă dată de activitate intensă. Să mă conving până în ce măsură sunt adevărate informaţiile alarmante ce le primiam. Din nefericire ele erau copia fidelă a realităţii. Cine şi-ar putea închipui că în acest port erau pe vremuri sute de vagoane zilnic. Astăzi asupra lui apasă o stagnare neliniştitoare. Întreaga situaţie a „Hinterlandului“ se reflectă aci. Nu se mai închide transacţii. Politica economică a guvernului a distrus acel minunat progres economic care dădea posibilitatea unui export de zeci de vapoare pe zi. In pavilioanele de toate culorile cari brăzdau mările spre porturile din sudul Dunărei era dovada organizmului nostru economic tânăr dar sănătos. Si în scurtă vreme ce a rămas din acest organism măsuri pripite l -au slăbit mereu, regimuri neprielnice i-au împiedicat desvoltarea. Si astăzi in loc să avem un organism economic matur, puternic, guvernul se sileşte prin vraci să-l ţină pe picioare. Într’un astfel de hal de slăbiciune a ajuns. FALIMENTE ŞI PROTESTE Am vrat să stau de vorbă ca negustori Iasă ei m’au trimis să studiez situaţia la tribunalul comercial — miile de proteste şi numeroasele falimente sunt mai cuvântătoare decât vorbele lor. Comerţul interior trece printr’o criză necunoscută incă. Nu este o criză care ii împiedecă dezvoltarea ci una care îi răpeşte şi ce are. In faţa gravităţii situaţiei se impun măsuri grabnice dar chibzuite. Se impune un regim de protecţie pentru clasele de producţie şi desfacere. Trebue odată pentru totdeauna, să încetăm cu politica de proteguire numai e fiscului Sunt momente când lipsa de atmosferă economică este pentru stat ceea ce este lipsa de aer respirabil pentru un organism: dacă nu se face nimic pentru a o reînoi, fiinţa se consumă şi moare — şi nu fără de greaanice convulsiuni".■* Aceste sunt constatările d-lui Trancu-Iaşi. Ele privesc situaţia generală economică. Intr’un număr viitor ne vom ocupa de suferinţa diferitelor ramuri de producţie G. ST. Este Coli a iniGESI LONDRA 30 (Rador). Reuter anunță că operațiunile pentru evacuarea zonei Colonia au început astăzi. Firii in Spania PARIS 30 (Rador). _ O î, :iă puternică s‘a deslănțuit în Spania. Toate liniile telegrafice și telefonice sunt blocate IN ZIUA DE 14 NOEMBRIE COR. Oscilaţiile conturilor din ultima situaţie a Băncii Naţionale sunt perfect identice cu cele din situaţiile precedente. Astfel: Stocul metalic este neschimbat la 6 miliarde 900 mii. 152.042 lei din cari aur depozitat (monete şi lingouri) 428.139.680; aur (lingouri) 11.798.168; auar (monete) 126.398.324; disponibil, trate și bonuri de tezaur aur 6 miliarde 333 mii. 815.370. Portofoliul de efecte scontate a scăzut din nou. De la 8 miliarde 420 mii. 779.447 lei la 8 miliarde 407 mii. 782.403. Circulaţia fiduciară înregistrează o scădere mai importanta. In situaţia sumară dela 14 Noembrie cuantumul biletelor de bancă în circulaţie era de 20 miliarde 244 mii. 110.341 lei dela 20 miliarde 411 mii. 759.392 lei. Conturile curente si recipisele la vedere din nou in urcare ajung la 841.598-159 lei. împrumuturile pe efecte publice câştigă un spor de patru milioane, ajungând la 539 mii 302.239 lei. împrumuturile statului la Banca Naţională neschimbate la 7 miliarde 25 mii. 991.421 lei. Celelalte conturi neschimbate sau cu diferenţe neînsemnate. Urm suri Maii Belgrad 30 (Rador). — Poporul sârbo-croato-sloven îşi serbează mâine a şoaptea aniversare a unirei naţionale. Intr’adevâr în ziua de 1 Decembrie 1918, cele trei ramuri ale unui singur popor au proclamat această unire sub egida marelui rege liberator, Petre Caragheorghevici, tatăl actualului rege Alexandru. Ăstul unirei a fost semnat în aceiaşi zi când s-a remis principelui de Serbia, actualul rege al Iugoslaviei, adresa consiliului naţional al sârbilor croaţilor şi slovenilor, cerând unirea tuturor iugoslavilor, aşa cum fusese afirmată prin manifestul consiliului naţional din Zagreb, la 19 Noembrie trecut. Acest eveniment istoric este comemorat în fiecare an în tot Regatul Unit ca cea mai mare sărbătoare națională. SEMNAREA TRATATELOR DE LA LOCARNO Azi se semnează la Londra cele şeapte tratate dein Locarno şi ţinute: pactul de siguranţă renan; convenţiile’de arbitraj între Germania şi vecinii ei. Franţa, Belgia, Polonia şi Cehoslovacia; un acord franco-polonez care adaptează la noua situaţie stipulaţiile alianţei între cele două ţări, o declaraţie interpretativă a articolului 16 din pactul Societăţii Naţiunilor. Din aceste acte, primul este cu mult cel mai însemnat. El garantează sub semnătura Franţei, Germaniei, Marii Britanii, Belgiei şi Italiei siguranţa hotarului definitiv care desparte Franţa şi Belgia de Germania. El hotărăşte de asemenea intrarea Germaniei în Societatea Naţiunilor. Celelalte convenţii aplică principiul arbitrajului — pe care protocolul de la Geneva se silise să-l generalizeze — raporturilor dintre câteva state, potolesc îngrijorarea Poloniei şi uşurează intrarea Germaniei in Societatea dela Geneva. Patruzeci de zile s'au scurs, decând această operă de pace a fost înfăptuită in valea zâmbitoare şi scăldată în lumină a lacului Maggiore. De atunci opinia publică şi-a format judecata, presa mondială şi-a rostit părerile, parlamentele ţărilor semnatare şi-au dat votul, şi tratatele de Locarno au intrat in iarnă. Pe o mare furtunoasă, delegaţiile au trecut Canalul Mănecel pentru a desăvârşi opera înfăptuită. In Octombrie, când vaporaşul conferinţei, ,Fiore di Arranda“ plutea pe ape netulburate. Anglia serbează un triumf, D. Chamberlain, modest dar tenace, este triumfătorul. Interesul pieri europene şi tradiţia politicei engleze, s-au întâlnit, cu ajutorul său, la Locarno: pace pe Rin, toata Europa la Geneva; garanţia Angliei limitată la Occident; Marea Britanie garantul şi controlorul e păcei occidentale, arbitrul relaţiilor amicale sau duşmănoase francogermane; Europa întrunită, sub garanţia Angliei, faţă de ameninţarea Asiei bolşeviste. Aceste multiple aspecte ale succesului englez au încântat întreaga împărăţie. Uitând greşelile guvernului conservator, greutăţile lui economice, insuccesele lui din China, India şi Irak toţi fantaşii politice britanice, de la Lloyd George pârât la Mac Donald s-au închinat în faţa d-lui Austen Chamberlain. Franţa soseşte la Londra cu un entusiasm mai moderat. Criza ei politico-financiară a împiedicat parlamentul să discute pactul de siguranţă. Ţara a primit cu o satisfacţie resemnată tratatul care pune capăt în acelaş timp unui vis frumos şi unei obsesiuni. Visul era acel a unei Franţe cu desăvârşire independentă, stăpână pe soarta ei şi pe acea a vechiului Continent. Obsesiunea era o nouă invazie germană. Pactul de siguranţă aşează sub paza Angliei şi a Italiei, hotarul francez, recunoscut în mod solemn şi liber de Germania. De la Tacit până la noi, e prima, singura barieră peste care nu se poate trece, ridicată în calea Germanilor. E alianţa engleză, cu toate avantagiile şi cusururile ei. E şi controlul Angliei, care se va exercita necontenit, din două părţi deodată: de la Londra şi de la Geneva. Dacă Franţa nu gemea sub sarcina zdrobitoare a unor grele datorii, poate că s'ar fi revoltat împotriva cusururilor garanţiei engleze. Aşa insă, se împacă cu foloasele acesteia. Şi poate că e bine şi aşa. Franţa a păstrat în afară de forţele ei militare şi economice um prestigiu intelectual şi cultural care îi asigură un rol covârşitor într-o perioadă de colaborare europeană mai intensă. Această ideie mi-a fost confirmată, in mod original, de un publicist german la Locarno: „zâmbetul lui Briand e mai periculos decât pumnul lui Poincaré. Dacă Franţa zâmbeşte, suntem perduţi!**, Germania a cercetat pactul de la Locarno pe toate feţele. Discuţia din Reichstag ne-a desvăluit toate temerile, toate pretenţiile şi toate speranţele Germaniei. Temeri? Controlul Genevei, supărarea Rusiei. Pretenţii? Evacuarea imediată a regiunei renane. Speranţe? Reintrarea in egalitate, în Europa, la Geneva, încredere europeană şi credit anglo-american. Credit pentru Germania şi industriile ei, credit pentru Orient. Prin porţile deschise la Rappalo, Germania va putea duce in Rusia, bani câştigaţi la Locarno. Căci Germania rămâne înainte de toate puterea centrală, ţara mijlocitoare între Apus şi Răsărit. Speranţele au fost destul de puternice, pentru a îngădui d-lor Luther şi Stresemann, să, învingă in faţa Parlamentului, şi pentru a doua dată de la răsboiu, să ia calea Londrei îngăduitoare, G. G.