Argus, aprilie 1926 (Anul 17, nr. 3883-3905)

1926-04-01 / nr. 3883. szám

Anul XVII No. 3883 ANIINHIJRI­­­CL DXI-a »kt' IN TOATE ZIARELE PRIN 50CIETflîiA PUBLICITATE CAROL SCHULDER ji S.BERGER SIR. kaRagforoevici 3 TMM1/Ü4 ABONAMENTE: In Ţari Un an 800 lai 6 luni 450 n 3 luni \ 250 „ In StrftlnSfnM Un an 1800 lai 8 luni 1000 „ 3 luni 600 „ 3 lei In tarfi. 6 lei în atr&vn&tăte 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERJULUI Fondatori­i 8. Pauker fl H. F. Valentin INDUSTRIEI fi FINANTEI Directori Grigore Gafenca Str. «11 Aprilie 1916 MECIURI V Bt DRI CE ffcL IN TOATE ZIARELE PRIN “ J C UI TATIA CEH E R ALA bf PU BLTtlTAT­E CAROL SCHULDER fi S.BERDER 5TR. KARAGEORGEVICI 3 '■ O TEL: 11/S4 PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societiței Generale da Publicitate Directori­i Carol Schulder ș I S.■erflor BIROURIL­E: București, Strada Sărindar IO — TELEFON: 6/03 91 23/60 Nou guvern Ţara are, începând de e­l, un nou guvern. Agitaţia politică, în jurul schimbare! regimului a în­cetat în sfârşit. Pregătirile pe care Ie fac partidele politice în vede­­rea alegerilor vor mai da totuş vieţii publice un aspect de febri­litate. Politica economică şi financia­­ră, singura care ne interesează aci va trece desigur și în acest inter­val, pe al doilea plan. După mo­dul cum este constituit noul cabi­net, avem însă de pe acum indica­tion­ despre viitoarea lui activi­tate în domeniul economic și finan­ciar. Prezența d-lui Const. Garoflid, eminentul nostru colaborator și prieten, cel mai adânc cunoscător al problemelor economice specifice tărei noastre, în fruntea departa­mentului agriculturei, înseamnă credem, o nouă îndrumare în poli­tica noastră economică. Guvernul precedent, pierzând din vedere caracterul agricol al tărei, a fost preocupat, aproape în mod exclusiv de problema in­dustrială şi comercială. încercarea lui de a face din industrie şi din comercializarea bunurilor statului principala ramură de bogăţie a ta­rei nu a reuşit. Agricultura a fost menţinută timp de patru ani, în faza repartiţii pământului, adică în faza socială a problemei agrare. Dar lipsa produselor agricole de pe piaţa internă şi mai ales din co­merţul exterior, pricinuită de îm­­părţirea marii proprietăţi, a ză­dărnicit toate sforţările de refa­cere a ţării prin industrie şi co­mercializări. D. Garoflid vine de­sigur, ca să dea agriculturei toată însemnătatea ei, trecând, în rezol­varea problemei­ agrare, de la faza socială a repartiţiei pămân­tului, la faza economică a organi­­zărei şi intensificărei producţiei a­­gricole. In strânsă legătură cu deslega­­rea problemei agrare stă organi­zarea transporturilor. Revenirea d-lui general Văleanu la comu­nicaţii este un semn bun, căci, el este singurul care, cu toate mij­loacele reduse de care a dispus, a făcut ceva pentru căile ferate de la război încoace. In ce priveşte prezenţa d-lui La­­pedatu în fruntea departamentu­lui finanţelor, mărturisim că ea ne inspiră oarecare griji. D. Lape­­dattu este cunoscut cel financiar distins. Recenta sa numire la Ban­ca Naţională a fost salutată ca una din cele mai fericite numiri făcute la primul nostru institut de cre­dit. Ca teoretician financiar, noul ministru de finanţe s’a declarat, in parlament, adeptul sistemului deflationist în materie monetară si al impozitului pe capital în materie fiscală. In ce priveste im­pozitul pe capital grija noastră nu prea e mare. Un guvern cu carac­ter de dreapta ca acel al genera­lului Averescu, nu poate admite un asemenea impozit, preconizat nu­mai de partidele extremiste, şi nu ca soluţie fiscală ci ca mijloc de nivelare socială. Nu tot astfel e cu teoria defia­­ţiei şi a revalorizărei. Experienţa făcută în toate statele, cu monetă adânc depreciată a dovedit că sfor­ţările deflaţioniste nu duc la nici un rezultat bun, ci dimpotrivă a­­gravează ruina şi desordinea eco­nomică. La noi, unde încercări de revalorizare a leului, au produs toate efectele rele, situaţia e cu atât mai complicată, cu cât sis­temul deflaţionist este consacrat şi statornicit prin legea bugetară şi prin convenţia cu Banca Naţio­nală, în curs de executare. Ceia ce aşteaptă ţara de la noul ministru de finanţe, e nu numai să renunţe la teoria deflaţiunei şi a revalorizărei, dar să-şi rupă ca­­drul în care este ţintuită pritica financiară a ţărei, de precedentul guvern, şi să adopte politica sănă­toasă a st­abili­zării monetare. Menţionăm cu o deosebită satis­facţie prezenţa pe banca minis­terială a distinşilor noştri cola­boratori, d-nu­ Trancu-Iaşi la mi­nisterul muncei şi M. Manoilescu la subsecretariatul finanțelor, D. Manoilescu care a luptat alături de noi, împotriva politicei finan­­ciare a fostului guvern, e fără în­doială, o fericită complectare, la conducerea finanțelor țărei. A. Ştiri economice Cehoslovacia LONDRA.*— Cu prilejul discuțiuni­­lor recente din Camera Comunelor relative la datoria Franţei către An­glia, d. Churchill­ a declarat între al­tele că Marea Britanie plăteşte în comptul datoriei ei către Statele U­­nite una sută de mii de lire sterline pe zi şi aceasta timp de trei genera­­ţiuni. A adăugat: E cea mai formi­dabilă sarcină ce’şi va fi asumat vreodată o ţară, şi să mai spunem că am câştigat războiul ! Polonia VARŞOVIA. — Posibilitatea de ex­port a cărbunilor polonezi pe calea maritim devine din ce în ce mai sa­tisfăcătoare, şi aceasta In urma lu­crărilor de mărire ce se execută In porturile Danzig şi Gdynia.­­ Actualmente, exportafiunile luna­re de cărbuni polonezi sunt de 700 mii tone, din cari numai 140—170 mii sunt exportate pe calea mariti­mă. După recentele declaratiuni ale colonelului de Loes, preşedintele con­­ciliului portului Danzig, capacitatea de export de cărbuni prin acest port va atinge în curând 225 mii tone. Este urgent acest lucru cu atât mai mult cu cât cererile de cărbuni po­lonezi din partea ţărilor baltice şi scandinave devin din ce în ce mai numeroase, iar pe de altă parte ex­portul de cărbuni în Franţa şi Italia ia o desvoltarea considerabilă. Iugoslavia LONDRA.­­ In una din şedinţele recente ale Camerei Comunelor, re­prezentantul guvernului a declarat că guvernul britanic n’are nici o cu­noştinţă că Iugoslavia ar fi încheiat un acord cu Statele Unite relativ la consolidarea datoriei ei. Turcia CONSTANTINOPOLE.­­ In ziua de 11 Februarie a. c., guvernul turc a adop­tat proiectul de lege prin care băuturile alcoolice sunt puse sub regimul monopo­lului de Stat. Monopolul va putea fi cedat în parte sau în totalitate unei societăţi anonime turceşti. Numai vinurile de 12 grade tărie ar libere la fabricare şi la import. PRAGA. — Oficiul statisticei a pu­blicat indicele preţurilor de en gros la finele lunii Februarie, care a atins cel mai mare nivel de după război, fiind de 938, ceea ce reprezintă 136 la sută faţă de preţurile dinainte de război exprimate în aur. Statele Unite LONDRA.­­ Examinând situaţia pieţei comerciale din ultima săptă­mână a New-York-ului, „Daily Te­legraph“ relevă că în ultimele două luni balanţa comercială a Statelor Unite a fost pasivă. Cauza este atri­buită scăderii preţurilor externe faţă de cele ale Statelor Unite, ceea ce permite comerţului străin să treacă peste bariera vamală americană. Pe de altă parte, adaugă ziarul, se spe­ră că prosperitatea industriei străine va avea de efect o mai mare cerere de materii prime din America, Italia LONDRA. — Corespondentul lui „Ti­mes’5 din New-York semnalează că distri­buţia obligaţiunilor pentru împrumutul italian de 100 milioane dolări emis în Noembrie anul trecut de sindicatul pre­zidat de d-nii Morgan & Co. nu s'a ter­minat Încă. Din această cauză, sindi­catul în chestiune va fiinţa Încă pentru două luni. După acest termen bancherii vor hotărî dacii va fi nevoie să se pre­­lungiască existenţa lui. Trebuie de reamintit că, cu prilejul emisiunii, subscripţia a fost inchisă di­­nainte de amiazi dar se pare că n’au fost ridicate repede toate obligațiunile. Incidente sângeroase la Lipsea BERLIN, 30. (Rador). — Inciden­te sângeroase s’au petrecut ori la Lipsea după o întrunire convocată de naţionaliştii extremişti contra bolşevismului­S’au produs cîocnîrî cu comu­niştii şî a fost nevoie de interven­ţia energică a poliţie! pentru res­tabilirea linişteî. Sunt câţiva ră­niţi, printre care şî un poliţist- V­* SOLUTIUNEA Propunerea făcută de Rege şefilor de partide. In prima zi a crizei mi­nisteriale era atât de perfect consti­tuţională, incăt ne transporta, ui­miţi, in cadrul unei bieft politice oc­cidentale. Soluţia crizei, ne readuce spre o­­biceiurie pământului. Dacă nu s'ar fi creiat iluzii deşerte, realitatea ar fi fost primită cu mai multă resem­nare. Realitatea este domnia unui sin­gur partid, care prin servicii vechi şi incontestabil însemnate, aduse ţă­rii şi Tronului, a câştigat privile­giile de a veni când vrea, de a pleca când vrea şi de a desemna, cum vrea, pe succesorul lui. Pentru orice observator nepărtini­tori al vieţii şi moravurilor noastre politice, soluţia crizei ministeriale, astfel cum a fost hotărâtă, pare logică şi firească. E continuitatea unui regim,, care nu putea fi întrerupt decât printr'o ac­ţiune politica hotărâtă, coordonată şi înţeleaptă. O asemenea acţiune nu a avut loc. Partidele de opoziţie, s-au amăgit ele însele, până în ultima clipă, cu gândul că vor putea rupe, fiecare în parte, sau cu o listă comună dis­cutată şi contestată până pe trepte­le Tronului, firul tradiţional al viefii noastre publice. Până în ultima cli­pă, organizmid politic robust, nea­­târnat şî disciplinat pe care îl aş­tepta ţara, şî care s'ar fi putut im­pune fără discuţie, ca singurul suc­cesor legitim şî constituţional al gu­vernărei liberale nu s'a alcătuit. Ziua de eri, dacă a pricinuit multe decepţii, a dat loc şi la multe învă­ţăminte. Organismul politic, puter­nic şi de sine stătător, care să res­tabilească un echilibru drept între partidele noastre politice, trebue creat. De la prăbuşirea partidului conservator nu mai există in Româ­nia decât un singur partid puternic de guvernământ: Acel liberal. Toţi acei care doresc ţării noastre, o des­­voltare politică sănătoasă pricep ne­cesitatea desăvârşită, ca intr-o at­mosferă curăţată de intrigi, de cal­cule şi de şovăeli, să se alcătuească puterea care să fie în cumpănă regi­mul liberal. Până atunci trebuie să fim ferici­ţi când soluţii ca acele de eri, aduc în capul ţării, la departamentele de specialitate, economişti distinşi şi oameni întregi, care sunt o garanţie că în frământările grele prin care trece viaţa noastră politică, gospo­dăria ţării se va reface și se va des­­volta. G. G. ■J Deş­erile primului con­siliu de miniştri al nonlui cabinet ALEGERILE VOR AVEA LA 25 MAI LOC Eri, la orele 5, după amiază, a avut loc un consiliu de miniştri la preşidenţie. # A prezidat d. General Averescu fiind faţă toţi d-nii miniştri. D. General Averescu a luat ju­rământul d-lor Bucşan, Berlesen şi Manoilescu noul­ subsecretari de stat. Apoi s’au d­iscutat numeroase chestiuni în legătură cu nouile a­­legeri, cu numirile de secretari generali şi prefecţi. S'a hotărât în principiu ca noile alegeri să aibă loc la 25 Mai. Consiliile co­munale alese de curând nu vor fi dizolvate pentru moment.­­ Noul guvern va redacta un mani­fest către ţară în care tot va ex­pune programul. Acest manifest va apare de Paşte. S-a hotărât ca după fiecare con­siliu să se dea u­n comunicat pre­să. Joi la ora 5 va avea loc un nou consiliu. v Alegerile de primar al Capita­lei vor avea loc la 8 Aprilie. Gu­vernul va susţine candidatura d-lui Anibal Teodorescu ZIUA DE OPT ORE de VIATOR S'a deschis zilele acestea, la Lon­dr­a, o conferinţă pe care o conside­răm, din punct de vedere al păcei sociale şi al interesului producţiu­­nei, cel puţin tot atât de importantă ca aceea de la Geneva. Reprezentanţii principalelor puteri europeene s-au întrunit acolo pentru a discuta asu­­pra efectelor zilei de opt ore, intro­dusă în legislaţia mai tuturor po­poarelor. Ori­cât ne-am sili să fim rezervaţi şi moderaţi în expresiune, e greu de calificat altfel ca incoerentă rezolu­ţia faimoasei conferire din Wa­shington, în care ţările participante au luat obligaţia de a adopta ziua de opt ore de muncă. S-a uitat a­­colo că Statele­ Unite, deşi reprezintă aproape un continent întreg, au pier­dut mai puţin de 100.000 braţe în răsboi, că Europa a pierdut peste 15 milioane din fiii săi, în vârsta producţiei celei mai intense, că după un asemenea război distrugă­tor se impunea o muncă mai încor­dată pentru a pune la loc pierderile încercate şi că momentul era cât se poate de rău ales pentru a dovedi teoreticeşte că lucrând mai puţine ore pe zi, muncitorul va produce mai mult. Intr'adevăr, oratori de frunte au susţinut această teorie falacioasă la Washington. Am aflat de atunci că tocmai contrariul este exact, iar ancheta întreprinsă în 1924 de guvernul belgian, a dat Ul­tima lovitură acelei stranii doctrine care a indus in eroare multe spirite cinstite şi anume: că, prin o sforţare repartizata pe opt ore, se poate ob­ţine un rezultat material mai însem­nat ca în nouă sau zece ore. Ancheta belgiană, publicată acum de curând, ne spune limpede că în urma generalizării şi aplicării stricte a zilei de opt ore, atât produc­ţia brută cât şi cea pe oră a scăzut, iar cheltucine s'au urcat. Zelul lu­i oare­ce pauzele pricinuite de desbră­­carea şi îmbrăcarea în hainele de lucru, plus curăţitul maşinilor, s-au împărţit pe uri număr mai mic de ore de muncă, au rezultat pierderi de timp ce s‘au repercutat asupra cuantumului produsului. In cele mai multe industrii, calitatea pro­duselor a scăzut în minele de căr­buni, cărbunele scos la suprafaţă murdar, iar deşeul a crescut până la 30 la sută. In sensul scăderii pro­­ducţiunei drept consecinţă directă a zilei de opt ore se pronunţă indus­tria textilă belgiană, fabricanţii de chibrituri şi întreaga industrie me­­talurgică şi minieră. Ceea ce e mai grav, e că ancheta belgiană subliniază că diferite u­­zine mari au fost silite să renunţe la comenzi importante care trebu­iau executate în termen scurt Nici nu au putut participa la licitaţii prin străinătate, de­oare­ce, pentru­ res­pectarea strictă a termenului de pre­dare, s'ar fi impus măcar în mod vremelnic, o depăşire a zilei nor­male de lucru. Rezultatul a fost că nici şomajul nu a slăbit de pe urma zilei de opt ore; tocmai urcarea cheltuielilor şi refuzul de a primi comenzi au produs crize aproape continue. In fine, ultima constatare oficială: argumentul etic, igienic cultural, al zilei de opt ore, a dis­părut în faţa realităţii. Muncitori, mea n‘a Întrebuinţat timpul liber pentru desvoltarea ei fizică şi Inte­lectuală; dimpotrivă, s‘a constatat o creştere însemnată a patimei pen­tru jocurile de noroc, pentru frec­ventarea cinemaurilor şi a curselor de cai. Nici în domeniul cultural propovăduitorii teoreticiani ai zilei de opt ore n‘au avut dreptate. Dar chestia mai prezintă o altă latură, ca să-i zicem așa, politico­l»»/\mryml^k Conform convenţiei din Washing, crătorului n‘a crescut de loc­ de­ ton. Statele participante au luat an-­ gajamentul s‘o ratifice cât mai re­pede. Ziua de opt ore au adoptat-o aproape toate popoarelor e­uropeene. Insă convenţia n‘a ratificat-o până’ acum de cât Ceho-Slovacia... şi-i pare probabil rău. Guvernanţii din Praga, considerând că şi articolul 927 al tratatului din Versailles cere adoptarea zilei de opt ore şi că pe el se bazează convenţia din Wa­shington, erau convinşi că toate­ ce­lelalte ţări semnatare ale tratatu­lui de pace se vor grăbi cu ratifica­rea, încolo Ceho-Slovacia a rămas până acum izolată şi nu fără mo­tive temeinice. Ziua de opt ore a fost adoptată şi de Germania, la 23 Noembrie 1918 îndată după revoluţie — însă nu­mai pe termen de cinci ani. In No­embrie 1923, termenul de mai sus a expirat şi a reintrat în vigoare ve­chea lege conform căreia munca săptămânală e fixată pentru femei şi copii la 56 ore, iar pentru adulţi nu se prescrie de loc durata maxi­mală a muncei, ci se regulează în­tre patron şi lucrător. De fapt, în Germania a fost reintrodusă ziua de zece ore. Acum se pricepe de ce Anglia, Franţa, Belgia, Suedia, etc. n'au ratificat convenţia din Washington Le e teamă acestor ţări, de concu­renţa Germaniei, căci, e învederat ca ţara în care se lucrează zece ore pe zi în făbrici, face un dumping faţă de ţările unde se lucrează nu­mai opt ore. Germania susţine că nu va putea împlini angajamentele ei de repara­­ţiune fără un excedent la export şi că, pentru a-1 obţine, trebue să mun­cească mai mult. La un asemenea argument nu există un răspuns sa­tisfăcător, Intru­cât nevoia de a munci mai mul, se, impune»­tntregu­­lui continent, istovit de pa urma u­nui răsboi nimicitor. Interview noul cu­­ general G. Văleanu ministre al Comunicaţiilor Corn priveşte d-sa viitoarea activitate a acestei departament.­­ Un subsecre­tariat de stat al Comunicaţiilor Am solicitat ori după amiază d­­lui general Văleanu, noul ministru al comunicaţiilor, imediat după de­punerea jurământului, un interview pentru „Argus". Dil extremă bună voinţă d-sa s'a pus la dispoziţia ziarului în ale că­rui coloane au apărut la timp judi­cioase articole semnate de noul titular al departamentului comuni­caţiilor. UN MARE ÎMPRUMUT PEN­TRU CAILE FERATE încep prin a întreba pe d. ge­neral Văleanu asupra proectelor pe cari le are la calea ferată. Iată răspunsul d-sale : — „Programul meu de activi­tate la acest departament 1'am­ ex­pus in Unii generale în articolele pe cari mi le-a publicat „Argus“. In primul rând vom căuta să realizăm cât mai neîntârziat un împrumut pentru refacerea căilor ferate, fără de care nu se poate realiza nici un progres la aceas­tă administrațiune. REFACEREA ATELIERELOR» O altă chestiune care va face obiectul preocupărilor noastre deo­sebite va fi repunerea în picioare a atelierelor, pentru ca, după cum spuneam şi în coloanele ziarului dv., ele să­ie utilizate cu maxi­mum de randament, menţin­ăndu­­du-se în fiinţă, cel puţin, materialm existent. Dacă mijloacele ne vor permite vom pune toată silinţa pentru a spori actualul material rulant prin repararea cehă uzat. Primul pas va fi să menţinem în stare de circulaţie materialul ac­tual, care până acum din an în an a mers scăzând. După cum am mai arătat, am avea nevoe pentru refacerea căi­­lor ferate de circa 609 milioane lei aur. Bine­înţeles această sumă ar tre­bui repartizată pe mai mulţi ani şi cheltueli în mod treptat. LEGEA DE AUTONOMIE A CAILOR FERATE Am solicitat d-lui­ general Vă­leanu a ne expune punctul d-sale de vedere în ceia ce priveşte auto­nomia căilor ferate. Răspunsul noului ministru al co­municaţiilor este clar: — „Deşi legea care a fost vo­tată nu asigură o autonomie aşa cum înţelegeam pentru CFR., Mu­şi cred că este mai puţin dăunător pentru o instituţii de a i se aplica bine şi în spirit larg o lege care nu corespunde deplin nevoilor de­cât a face necontenit schimbări de legi. Intenţia noastră este de a nu schimba actuala le­ge, ci, după o aplicare de câtva timp, să-i adu­cem modificările trebuin­cipuse. ROLUL CASEI MUNCEI C. F. R. In privinţa personalului dru­mului de fer, pentru care am toată solicitudinea, voi căuta ca pentru casa muncei C. P. R. să-i acord tot sprijinul de care are nevoe. Deasemenea voi face ca această instituţiune să corespundă scopu­lui pentru care a fost înfiinţată. REORGANIZAREA POŞTEI Cu privire la reorganizarea ad­ministraţiei P. T. T., d. general Văleanu ne-a declarat următo­rl­­rele: — „Poşta este una din institu­­ţiunile de stat cari au făcut pro­grese din cele mai mici de la răz­boi încoace. Răul cel mare, după părerea mea, a fost, etatizarea ei şi cred că prin autonomia ce i s’a acordat se vor obţine rezultate mai bune, judecând după modul cum func­ţionează administraţiunile simila­re în ţările unde se bucură de o asemenea autonomie. Şi aci ca şi la căile ferate este nevoe de învestiri mari de fonduri pe care statul cu greu le-ar fi pu­tut da cu organizaţia cea veche. Fiind autonomă poşta va putea găsi mult mai uşor aceste fon­­­duri, de acest lucru fiind convinşi în primul rând conducătorii ei. Voi căuta ca prin toate mijloa­cele, îmbunătăţind şi soarta func­ţionarilor, să fac să se readucă în poştă spiritul de datorie faţă de pu­blic, care înainte de război era re­cunoscut de toată lumea. NOUL DIRECTOR AL POŞ­TELOR — „Ministerul comunicaţiilor a­­vând nevoe de un consilier technic priceput, se va da această delega­ţing actualului director general al P. T. T., iar această demnitate se va încredinţa, tot prin delega­ţie, d-lui Perice Papacostea, care pe lângă rutina de vechi funcţio­nar se bucură şi de mari simpa­tii în corpul funcţionarilor tele­graf­o poştali. ORGANIZAREA S­PORTURILOR, ZONELE LIBERE Pun d-lui ministru general Vă­­leanu o ultimă întrebare asupra organizării porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă:­­ „După cum am mai spus în articolele publicate in coloanele „Argusului“, la cari mă refer ne­contenit, voi căuta a opri stavilele făcute, în mod ilegal, până acum, armatorilor cu pavilion naţional, dându-le aceiaşi libertate pe care o au astăzi numai vasele purtătoa­­re de pavilioane străine. Voi căuta să dau o altă organi­zaţia porturilor, aşa că la conduce­rea lor să participe şi să contribue cu fonduri şi aceia ale căror inte­rese depind de buna lor funcţio­nare. Statul în unire cu aceste orga­­nizaţiuni interesate va trebui să utilizeze porturile ţarei, astfel ca circulaţia să se facă în continui­tate pe Dunăre şi cu căile ferate. Am fost şi sunt un sin­cer partizan al zonelor li­bere în porturile Galaţi şi Brăila. Aceasta va fi prima che­stiune pe care o voi supu­ne guvernului pentru a fi rezolvată, căci până a­­cum deşi s’au exprimat in acest sens unele făgă­­dueli, nu s’a făcut nici un pas pentru realizare. UN SUBSECRETAR DE STAT AL COMUNICAŢIILOR înainte de a încheia, noul titu­lar al comunicaţiilor ne declară că d. general Mihail Ionesco, fost director general al căilor ferate, sub a cării pricepută conducere această administraţie ne a pros­perat în mod indubitabil, a fost numit subsecretar de stat la mi­nisterul de comunicaţiuni, iar nu la interne, după cum, în mod cro­­ant, unele ziare au afirmat: GEORGE MANTTA is SITUATIA CRITICA A GUVER­NULUI BRIAND Cabinetul Briand a fost pus ori în minoritate, prin­tr’un vot al Came­rei. Împotriva guvernului, s’a hotă­rât cu 268 contra 265 voturi, redu­cerea creditelor destinate Syriei Guvernul nu pusese chestiunea de încredere, și astfel n’a fost silit să tragă consecinţele acestei manifes­­taţiuni. Nu mai puţin însă, votul păstrea­ză caracterul unoi demonstraţiuni de neîncredere. însemnătatea votu­lui este şi mai semnificativă, dar n nu aşezăm în că­drul situaţiei acimite a guvernului Briand. Astfel privită, manifestaţia Ca­merei trebue luată ca de rău s si­­gur. Intr’adevăr, astăzi începe la Ca­meră discuţia proectelor financiare. Problema procurării veniturilor ne­cesare tezaurului a mistuit pânâ a­­cum o întreagă serie de miniştri de finanţe. : „ Rând pe rând, geniile financiare ridicate pe Capitoliu au cunoscut stânca Tarpeană. Fi-va mai fericit d. Peret, cel mai proaspăt dintre eroii ce încearcă să înfrunte hy­dra financiară ? Experienţa tristă ne-a învăţat să fim sceptici asupra soartei miniş­trilor de finanţe ai Franţei. Este o meserie de foarte scurtă durată! Prea multe interese, prea multă politică de clasă reprezintă actua­lul parlament, pentru ca vreun proect financiar să poată culege atâtea voturi câte sunt asessare traducerii în lege. D. Peret a arătat că în ceasul de faţă, nu poate ceda. Şi-a însuşit ca sarar­ie a crizei financiarei mărirea taxei asupra cifrei de afaceri. Toa­te grupările parlamentare recu­nosc gravitatea situaţiei, recunosc nevoia de­ a evita o criză de gu­vern, care neapărat se va produce ca rezultat al respingerii proecte­lor Peret. Dar nimeni nu se arată dispus să cedeze. Ultimele telegrame anunţă că situaţia se desemnează critică pen­tru guvern. Socialiştii sunt hotărât împotriva proectului financiar. Raldicalil aşişderea. Dreapta din principiu este contra lui Briand. Şi ceva mai mult, chiar deputaţii cari în comisiunea financiară adoptase­ră proectele Peret, declară acum că votul lor nu angajează atitudi­nea în Cameră, întrucât fusese dat numai spre a grăbi discuţia pu­blică. In asemenea conc­ţiuni, soarta d-lui Peret şi a guvernului solidar in jurul ministrului de finanţe este extrem de critică. Evitarea crizei ar fi o surpriză, chiar ţinând sea­ma de geniul de neasemuit împă­ciuitor d d-lui Briand. A. H. Vizita cancelarului Ramek la Praga APROPIEREA POLITICA DINTRE AUSTRIA SI CEHOSLOVACIA PRAGA, 3(n. (Rador). — Cance­larul Ramek a plecat din Berlin spre Praga. Presa cehoslovacă sa­lută cu cea mai mare cordialitate vizita cancelarului Austriei, consi­derând-o drept un pas înainte spre garantarea păcii în Europa centra­lă. Strânsele relaţiuni econom­oice dintre Cehoslovacia şi Austria ca­pătă o nouă întărire prin apropie­rea politică. Chestiunea dlipirei A­­ustriei la Germania nu este de ac­tualitate şi nu poate întru nimic tul­bura bunele relaţiuni. ..Prager Presse“ atribue o impor­tanță cu totul deosebită vizitei lui Ramek, in ceea ce priveşte politica de consolidare în Europa centrală. Faptul că Ramek soseşte la Praga venind de la Berlin demonstrează numai că Austria posedă numeroa­se puncte de contact cu Cehoslo­vacia ca şi cu Germania. Vizita lui Ramek la Praga nu atinge întru nimic relaţiunile Cehoslovaciei, fie cu Mica Antantă, fie cu Italia. Zia­rul precizează că politica Cehoslo­vaciei ca şi politica Austriei este pacifică faţă de toată lumea şi ur­măreşte relaţiuni de bună vecină­tate cu toţii veciniL^^^^ Mişcarea autonomistă în India LONDRA, 30. (Rador). — Din Delhi se anunţă că partidele Indie­ne moderate s’au alăturat mişcării naţionaliste şî au format o mare coaliţie, având ca scop obţinerea unei guvernări responsabile pentru India, care ar urma în acest caz să fie administrată ca un dominion.

Next