Argus, noiembrie 1926 (Anul 17, nr. 4061-4085)
1926-11-25 / nr. 4081
Anul XVII No. 4081 AIMUNENJKI ~v~ CE OR*-C£ 'N TOATE ZIARELE PRIN IQCIETflTIA GEMERQLA ( PUBIICITAR CAROL SCHULDER)) S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 tel. ii/si* ABONAM In Tară ENTE : in străinătate Un an 1000 lai 6 luni 550 u 3 luni 300 „ 3 ld în țară. 6 Un an 2200 lei 6 luni 1300 M 3 luni 800 „ iei în străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatorii S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANŢE] Directors Grigore Gafencu BIROURILE: Buc u re ş t i# Strada Sărindar IO — TELEFON: is Joi 20 nroemorie 1928 ANUNDURI ^ DE DRICI FIEL IN TOATE ZIARELE PRIN IOCItTfltH GEHERflifl f.f PUBlUITATt CAROl WHUIXÍK li ViitRLlk 5TR. KARAGEORGEVICI 9 TtL:ii/sa PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi 5. Berger Str. Eugenia Carada (fostă Karagheorghevici 9) Telefon 1184 6/93 și 33/69 Regimul fiscal al agriculturei în viitorul buget Desfiinţarea taxelor de export şi sporirea impozitului agricol Sporirea continuă a impozitelor a fost lozinca tuturor guvernanţilor, care s-au perindat la cârma ţării de la război încoace. In acelaş spirit va fi întocmit şi bugetul anului viitor. Cu toată imperioasa necesitate, în care se găseşte statul, de a face faţă unor sarcini mereu crescânde, putem totuşi prevedea, de pe acum, că în actuala noastră situaţie economică nouile sporuri fiscale vor apărea ca excesive. Epocile de complectă stagnare economică, la aceea pe care o traversăm în momentul de faţă, nu sunt proprice unei ridicări a apăsării fiscale. Numai o politică de stimulare a producţiunei, care ar fi precedat regimul fiscal, al viitorului buget, ar fi putut ridica acestui regim, caracterul său, de excesivă fiscalitate. Despre o atare politică nu se vorbeşte insă, nicăeri. In special agricultorul, care este principalul producător şi deci direct, principalul contribuabil va avea, cel mai mult, de suferit, de pe urma inăsprirei regimului fiscal. De fapt situaţiunea agricultorului este dintre cele mai desavantajoase, in faţa impozitelor Preţurile produselor agricole fiind regulate, de preţurile mondiale, plugajul este nevoit ca să realizeze impozitele scăzându-le, din preţul produselor sale, pe când comercialiii, de exemplu, adaugă impozitele la preţurile mărfurilor lor. Cel mai elementar simţ de prevedere cere, în tot cazul, că oricare ar fi regimul fiscal al viitorului buget al statului, acesta să fie astfel aşezat, încât să nu producă o presiune fiscală prea apăsătoare, ceea ce ar putea duce la sugrumarea agricultural, în primul rând. * . Succinta examinare a aşezării impozitelor ne arată, că două sunt principalele impozite, care careterizează regimul fiscal impus agriculturei : taxele de export şi impozitul agricol. De medici, în care vor fi aşezate, aceste două impozite depinde şi presiunea, pe care o va exercita viitorul regim fiscal asupra contribuabilului agricol. Ceea ce diferenţiază, mai ales, aceste două impozite, este valoarea lor fiscală extrem de diferită. Astfel pe când taxele de export, asupra produselor agricole, aduc statului un venit, de aproape două miliarde lei anual, impozitul agricol, nu aduc Statului decât un venit de 460 milioane lei. Și tot astfel, pe când taxele de export exercită o apăsare, dintre cele mai copleșitoare, asupra contribuabilului agricol, impozitul agricol este de o extremă modicitate. Cel dintâi impozit, ca umara a făptuiţii, că comprimă preţurile în interior, absoarbe la orice vânzare, o sumă echivalentă cu valoarea taxelor de export şi constituie prin aceasta, nu numai o dare dintre cele mai radicale, dar mai ales, o primă gratuită la favoarea consumatorului. Sumele absorbite, pe această cale, în mod insensibil, dele, producător, se ridică la cifre considerable și întrec cu mult cele două miliarde lei, pe care le încasează anual statul. Dacă am socoti, că din întreaga recoltă de cereale, care a fost în mediu în ultimii cinci ani de 243.000 vagoane grâu şi 768.000 vagoane alte cereale, în fiecare an, n’ar intra în circulaţie, făcând obiectul unei tranzacţiuni, în afară de cantităţile de cereale însămânţate — deşi aceasta nu este riguros exact — şi în afară de cantităţile de cereale consumate pe loc, în gospodăriile rurale, de cât 180.000 vag. de grâu şi 300.000 vag. alte cereale, se poate uşor calcula, că agricultorii plătesc anual un tribut de 534 miliarde lei, numai de la acest capitol. Şi tot astfel, dacă socotim, la un loc, toate celelalte produse agricole, pe care producătorii sunt nevoiţi a le vinde ca: vite, produse mimai® de tot soiu, produse leguminoase, oleaginoase, etc., este uşor de calculat, că agricultorii mai plătesc şi de la cel din urmă capitol, un alt tribut, de 3 jumătate miliarde lei anual. In totul deci, fără nici o exagerare, agricultorii sunt, lipsiţi, in fiecare an, din cauza actualului regim de export, de o sumă, care întrece 8 miliarde lei anual. Repartizând această sumă, la întreaga suprafaţă , agricolă, în afară de culturile arboroase şi vii, ajungem la impresionantul, rezultat că agricultorii suportă un impozit indivizibil, nu mai puţin real ,însă, dip. peste 500 lei de fiecare hectar de teren agricol, la beneficiul net care chiar atunci când există nu întrece la mediu 1000 lei la hectar. Agricultorii suportă astfel un impozit, dintre cele mai grele, a cărei aşezare este cu atât mai nedreaptă, cu cât, nu aduce în visteria Statului, decât ceea ce se încasează, pentru produsele agricole efectiv exportate. Visteria Statului recuperează astfel, dintriun considerabil impozit, o sumă cu totul în disproporţie, cu sacrificiile agricultorilor. Risipa de bogăţie, ce se face pe această cale, apare, în tot cazul, ca dintre cele mai impresionante şi cu atât mai inutile, cu cât, suma care intră în veniturile Statului, este în trio continuă scădere, din cauza reducere pe care o sufere exportul stânjenit tocmai de regimul ce-i este impus. Nu tote aceleași inconveniente le prezintă însă și impozitul agricol. In modicitatea sa, el nu reprezintă, decât 35 lei la hectar în mijlociu. In general, se poate spune deci, că actualul regim fiscal, impus agriculturei, astfel după cum se prezintă, cu taxele de export și cu impozitul agricol exercită o presiune, asupra contribuabilului agricol, cu totul în disproporţie cu puterile sale. Este indispensabil deci, pentru ca agricultura noastră să se poată desvolta, în mod normal, ca regimul fiscal al viitorului buget să comporte o uşurare a apăsării fiscale şi în priimul rând, complecta desfiinţare a taxelor de export.. Golul produs, pe această cale, în visteria statului, putând fi cu prisosinţă acoperit şi mult mai sigur, prin sporirea impozitului agricol. O nouă evaluare, a venitului proprietăţei rurale, sau mai bine, o ■sporire de 3—4 ori al actualului impozit agricol, până la 120 lei la hectar, poate produce imediat statului un venit echivalent cu acel al taxelor de export. Prin desfiinţarea taxelor de export şi prin sporirea impozitului agricol, s’ar ajunge, la un rezultat dintre cele mai avantagioase, pentru producătorii rurali, fără a se prejudeca cu nimic nevoile statului. Proprietatea rurală, odată degrevată, de cei 500 lei la fiecare hectar, pe care îi comportă taxele de export, sporirea impozitului agricol, de 3—4 ori, apare ca un joc inofensiv pentru punga contribuabilului agricol. In locul birului de 9 miliarde lei, agricultorii n’ar mai avea de plătit decât un impozit de 2 şi jumătate miliarde lei şi în loc de 500 lei de hectar, numai 120 lei. Lotaşul de 5 hectare, la rândul său, în loc de a suporta sarcina unui bir anual de 2500 lei n‘ar mai suporta decât aceea, a unui impozit de 700 lei.* O singură categorie de cetăţeni, ar putea fi totuşi contrariată de desfinţarea regimului restrictiv de export. Şi aceştia ar fi, consumatorii de produse agricole Oricât ar fi însă de respectabile, interesele consumatorilor, aceste interese, nu pot fi luate drept pivotul linei politice economice de refaiere. O astfel de politică, nu se poate sprijini, decât pe producători, pentru că aceştia sunt creatori de bogăţii şi mai ales producătorii agricoli, care pe lângă că formează imensa majoritate a locuitorilor ţării, dar mai ei scot bogăţiile, din chiar solul ţării. Şi cum agricultura noastră este indispensabilă vieţii noastre economice şi refacerei noastre financiare să nu-i mai precupeţim câştigurile. Agricultura,, pentru întreg echilibru nostru social, trebue să devie o meserie, dintre cele mai rentabile și cu atât mai rentabile, cu cât exercitarea ei este legată, de riscuri incalculabile și de o extraordinară cheltuială de energie. M. A. BADARBU 0 colaborare bancară între Amenca și Europa NEW YORK, 20. — Banca amcrl cană „Wilmington, Delaware" s'a a sociat cu băncile europene priheipa le, formând un mare trust financiar sub firma ,,American, Britisch and Continental Corporation“. Dintre băncile americane, au mai intrat în această, corporaţiune: Schroeder et Co., Blyth, Witter et Co. Băncile europene asociate sunt: Banque de l‘Union Parisienne, Dresdner Bank, Ste, Generale Belgique, Credit Suisse, Alig, Oester, Bodenkreditanstalt, Pester Ungarische Komerzitlbend (Praga) Enskilda Bank (Stockolm), Lippmann, Rosenthal et Co. (Amsterdam). Consorţiul va lucra după direcţivele lui „Investment Trust''. Capitalul nouei creaţiuni este de 14 milioane capital. CÂND BUCATARESELE SUNT POMPIERI Amicul meu Const. Tonegaru, căpitan de cursă lungă, avocat iscusit în procesele maritime, e vioi. Inteligent, simpatic şi plin de iniţiativă, ca orice marinar. E şi înstărit. Are o proprietate, la Galaţi. Cu toate aceste însuşiri, el ar fi rămas ştiut numai în cercul amicilor şi cunoscuţilor săi, dacă o întâmplare, povestită de corespondentul gălăţean al Universului, nu ar fi dus faima în cele patru colţuri ale ţârei. Focul distruge o clădire din faţa casei lui. Prilej să vadă că zăpăceala oamenilor nu e mai puţin păgubitoare ca flăcările focului. Cheamă dar, pe chiriaşii săi, de la mare până la mic, până la bucătărese şi servitori, cărora le vorbeşte aşa: — Pe vapor în caz de incendiu, fiece om îndeplineşte o sarcină dinainte bine hotărâtă. Primiţi să faceţi, şi nu casa asta, o rânduială la fel? — Cum nu! E în interesul nostru. __ Foarte bine. Am aci un angajament, pe care SU.I iscăliţi. Unii teefonişti. Alţii păzitori. Alţii pompieri. Rolurile sunt împărţite până la unul. Chiriaşii par pătrunşi de rostul lor şi jură să-l îndeplinească cu sfinţenie. Contractul, e iscălit,. Casa are, pe hârtie, un corp de pompieri de minune organizat. Amicul meu Tonegaru, nu pune, însă, preţ pe cuvinte ce sboară. Nici pe cele ce nu sboară. Vrea să încerce disciplina şi dibăcia nouilor recruţi. Pregătește o mică manevră, intr'o seară, tocmai la ora mesei, strigă cu disperare: — Foc! Foc! Panica e generată. Stăpâni şi servitori ţipă şi fug răsturnând, în goana lor, mese, scaune, farfurii cu mâncări. Fuge telefonistul. Fuge comisarul. Fug pompierii. Unul își aruncă lucrurile pe fereastră in capul trecătorilor. Altul, mai înebunit, se aruncă chiar el şi îşi rupe un picior. Dacă a fugit şi comandantul, adică amicul meu Tonegaru, nu ştiu. Ştiu numai că aventura asta, care aminteşte umorul anglo saxon din nuvelele lui Mark, Twain, nu e numai o întâmplare extraordinară. E chiar oglinda organizării noastre, unde totul e improvizat, unde bucătăresele sunt pompieri, și nimeni nu va locui lui. Avem legi, frumos aşternute pe hârtie. Dar nici o disciplină. Nimeni la împlinirea datoriei, T. P. Budgetul Parisului PARIS 23 (Rador)._ Lucrările pregătitoare ale budgetului orașului Paris pe anul 1927 au fost terminate. Pentru acoperirea cheltuelilor va fi nevoie să se sporească cu 116 milioane impozitele comunale. Ciudata politică a d-lui Stresemann STATUL ÎNTREŢINEA UN ZIAR ANTI-REPUBLICAN BERLIN 23 (Rador). — D-l Stiesemann a recunoscut în faţa comisianei Reichstagului pentru afacerile externe că ziarul „Deutsche Allgemeine Zeitung“ a fost cumpărat încă de acum un an de ministerul de externe al Reichului. Presa democrată a început o campanie energică pentru lămurirea politicei guvernului în legătură cu atitudinea acestui ziar întrebându-se cum s-a putut ca „Deutsche Allgemeine Zeitung“ deşi aparţinea Ministerului de externe, să ducă o acţiune atât de înverşunată împotriva Republicei. Toate ziarele presei republicane, publică în legătură cu această revelaţie, o serie de documente şi fapte stabilind legătura strânsă dintre Reichswehr şi asociaţiunile naţionaliste. Se afirmă că în şedinţa de astăzi a comisiunei Afacerilor Externe, d-l Stresemann va fi invitat să dea explicațiuni categorice. Vizitatorii străni la Viena VIENA 23 (Rador). — In primele zece luni ale anului 1926 numărul vizitatorilor streini la Viena a fost de 480.006, dintre cari 66 la sută din streinătate și restul din Austria. Numărulamericanilor a fost în aceste zece luni de două ori mai mare decât în 1912. Piaţa internaţională a lemnului Sili BIBI. Perspectivele şampaniei de iarnă.- Activitatea intensă din ţările nordice.- Criza din Austria.- Paralizarea exportului de lemne din România Publicaţia de specialitate „Internationaler Holzmarkt“ din Viena, publică, în ultimul ei număr, următoarele relaţiuni asupra pieţei internaţionale a lemnului : Pe fiecare lună activitatea pieţelor internaţionale scade, exceptând activitate pieţelor nordice. Cel puţin relaţiunile celor mai multe ţări producătoare cu debuşluiile lor slăbesc în mod considerabil. Anul acesta, sfârşitul campaniei de toamnă a fost, fără îndoială, grăbit de banssa navlurilor care a făcut imposibil navlosirea loturilor cumpărate pentru transporturi folo şi astfel înţelesul pentru noui cumpărături este minim. Cât priveşte noua campanie de rondine ea se manifestă destul de inegal în diferitele țărî. In Scandinavia, lumea e optimistă pentru că toate vânzările publice de rondine se efectuează la preturi destul de mari. Și în Germania se cer preturi, care par să treacă de nivelul unui calcul prudent In Europa centrală, cârdurile sunt mai rezervate, în Austria, Cehoslovacia şi în Iugoslavia, multe vânzări publice n’au adus nici un rezultat NOUA CAMPANIE IN ŢĂRILE NORDICE In ţările nordice campania din 1927 a început. La sfârşitul lunii Octombrie, Finlanda vănduse 125 de mii stds. şi acum vânzările se vor ridica la aproape 16PBOO stds. Ca de obicei, Spania şi Danemarca au deschis campania la care s-au interesat şi Anglia şi Germania. CONSECINŢELE GREVEI MINIERE DIN ANGLIA Piaţa engleză continuă să fie activă consumul intern e bun, se resimte însă consecinţele grevei miniere, dintre cari cea mai însemnată consistă în haussa navlurilor şi mulţi importatori sunt în imposibilitate de a efectua transportul loturilor cumpărate în ţăie producătoare. SITUAŢIA IN FRANŢA Datorită urcării francului francez Franţa a reapărut pe pieţele internaţionale, dar până acum situaţia e încă nesigură şi nu se poate prevedea şansele anului viitor. Ele vor depinde de dezvoltarea situaţiei financiare. PIAŢA ITALIANA In Italia, piaţa era calmă timp de luni îndelungate şi numai după stabilizare au reînceput afacerile. Ele ar fi putut lua un avânt frumos dacă Statul, pentru a micşora deficitul comercial, n’ar fi limitat importaţiunile lemnului. SITUAŢIA IN GERMANIA In Germania, situaţia economică generală îşi continuă înbunătăţirea. Numărul şomerilor scade mereu, piaţa financiară e mai puţin încordată şi la bursă se poate chiar constata o oarecare haussă. In ce priveşte piaţa lemnului, ea a slăbit din cauză activităţii restrânse a industriei claditului. Lumea se plânge din cauza diferenţei de preţuri între lemnul ferestruit şi rondine, dar adeseori responsabili de aceasta sunt proprietarii de ferestre, care au comis o eroare de calcul cel puţin , aşa a fost anul trecut, şi pare că vor comite şi umil acesta aceiaş greşeală. SITUAŢIA CRITICA DIN AUSTRIA Piaţa austriacă suferă de o criză de numerar, care devine alarmantă cu atât mai mult, cu cât, dat fiind perderea unor sume publice considerabile, prin crahul unor institute publice, creditul se obţine din ce în ce mai greu. In ce priveşte economia lemnului, problema impozitelor asupra lemnelor ferestruite rămâne de actualitate şi vom reveni asupra ei de îndată ce negocierile cu privire la această problemă vor fi terminate. REZERVA INDUSTRIILOR LEMNULUI IN CEHOSLOVACIA Exportaţiunile Cehoslovaciei continuă să fie destul de contrariate, cu toate că se poate constata, că ele ajung cu încetul, la volumul normal. Germania, debuşeu principal, nu arată încă un deosebit interes pentru lemnul cehoslovac. S-a putut constata, cu ocazia ultimelor vânzări publice de rondine, că toate industriile lemnului au păstrat o mare rezervă. Dacă se va menţine acelaş rezervă în cursul campaniei, fără a exagera preţurile, şansele vor fi mai bune anul viitor, mai cu seamă, dacă refacerea economiei germane va continua ca In ultimul timp. CRIZA DIN IUGOSLAVIA In Iugoslavia exportaţiunile de lemn esenţă slabă erau destul de vii şi cifrele statistice ale primelor 9 luni arată că exportaţiunile au crescut cu 9 la sută faţă de cele ale anului precedent. In acelaş Interval de timp valoarea exportmurilor a scăzut cu 28 la sută și e evident că acest rezultat este o catastrofă pentru multe industrii de lemn. PARALIZAREA EXPORTULUI DE LEMNE DIN ROMANIA In ultima companie, România a pierdut mult din importanta ei pe piaţa internaţională a lemnului. Haussa leului, majorarea tarifelor de cale ferată şi a navlului, au paralizat exportul. Numai în ultimul timp, din cauza scăderei leului, ţările consumatoare care depind de plata romănească, au început să-şi formeze stocurile lor de iarnă. Dar nu mai este de aşteptat vreo ameliorare a rezultatului vânzărilor din acest an. SITUAŢIA PIEŢII POLONEZE In Polonia, preţurile au crescut în cursul celor două luni din urmă, dar exportaţiunile au scăzut în aceiaş proporţie. Preţurile s-au apropiat de cele ale pieţei mondiale, aşa încât e probabil ca lemnul polonez să înceteze de a mai invada pieţele Europei centrale şi occidentale. SCĂDEREA INFLUENŢEI RUSEŞTI PE PIAŢA MONDIALA Influenţa Rusiei pe piaţa mondială n’a fost mare in anul acesta şi e o chestiune dacă va juca vre’un rol în viitoarea campanie. Lemnul e în Rusia atât de scump, şi într’uneie regiuni atât de rar, încât nu va fi posibil de a-l vinde ieftin in străinătate. Pe de altă parte, marile trusturi simt mult datoare guvernului şi în consecinţă libertatea lor de acţiune va fi destul de limitată. Pagubele provocate de greva din Anglia nu arară de pierderile industriei numere, Au suferit pagube importante celelalte industrii, muncitorii şi economia generală Greva minierilor din Anglia se apropie de sfârşit. Iată care sunt formidabilele consecinţe ale conflictului asupra industriei miniere. După cifrele indicate de Westminster Bank, pierderea se ridică la 1° milioane și jumătate de lire st.uri săptămână. D. Ramsay Macdonald socotește că Anglia a pierdut dela începutul grevei peste 500 milioane de lire sterline. Sir Hugh Bell evaluează pierderea la 3 milioane de lire steri, pe zi. Pe de altă parte, d. W. Churchill, ministrul de finanţe, afirmă că şi Proprietarii, pentru a putea să-şi intreţie minele, suportă o pierdere de 500 mii lire steri, pe săptămână. PIERDERILE INDUSTRIEI MINIERE In ce priveşte producţia minelor d. Walter Runciman dă următoarele cifre interesante. Până la începutul lunii octombrie, spune d. Runciman, slăbirea producţiei minelor comparată cu ceea din 1925, poate fi evaluată la 93 milioane 300.000 tone. Dacă se ia ca medie a preţului de cost la mină 17 sh. 6 la tonă, pierderea e deci de 80 milioane de livre. Cifră enormă, dacă ne gândim, că valoare capitalizată a minelor engleze nu se urcă decât la 130 milioane de livre! PAGUBELE INDUSTRIEI IN GENERAL Pentru, a continua să funcţioneze industriile engleze au făcut apel la cărbunii streini. Ele au cumpărat 12 milioane de tone şi n’au ezitat ari plăti până la 22 şi 23 sh. mai mult de tonă, ceia ce face ca tona de cărbuni streini să revie la 80 sh., îngreunând astfel cheltuelile lor cu 12 milioane de livre şi împiedicând scădurea preţului lor de cost pentru încă multă vreme. Trebuie să reamintim că cantitatea de cărbuni extrasă lunar era de 20.265.000 tone, înainte de grevă. Prin urmare, aproape 100 milioane de tone, adică 26,5 la suta din producţia mondială anuală, e linsă. Anglia ,care, anul trecut, furniza 36.300.000 tone pieţei europene a devenit deja o zi la alta importatoare pentru un sfert din nevoile ei. Ea a cumpărat pretutindeni, în America, în " Germania, în Ruhr, în Belgia, în Cehoslovacia, în Polonia. La pierderile materiale cauzate de această grevă, mai trebuie adaugatepierderile considerabile pricinuite de acele câteva zile de grevă generala. In sfârşit, mai trebui semnata profunda tulburare a vieţei naţionale şi în special creşterea şomajului. MAREA MIZERIE A MINERILOR Din Mai până in Octombrie, numărul şomerilor a trecut de la 1 milion IVO.OOO la 1.600.000, la care mai trebue adăugat 1.075.000 mineri în grevă. Numărul Persoanelor subvenţionate care la 1 Mai era de 1.222.000, se urcă după douăzeci şi două de zile la 2.329 000. Pentru o populaţie muncitorească de 14 milioane, aceste cifre sunt redutabile. Un milion de mineri sunt obligaţi să se mulţumească cu micile ajutoare, alocate de Comittul grevei, in medie de 53 sh. 4 pence pe săptămână; seamezeci de milioane de lire steri, — salarii — au fost pierdute la sfârşitul lui Octombrie, de către muieri; beneficiul de 5 noilioane livre — asigurări — spulberate. Si pierderea salariilor provocată la lucrătorii celorlalte industri, loviţi în mod indirect prin încetarea lucrului în mine, se urcă, după aceleaşi statistici, la 50 milioane de livre Sterlinge. Pe unde a fugit Alscheck? A fost văzut la Viena şi ar fi avut ca obiectiv Parisul Paralel cu cercetările referitoare la operaţiile dispărutului bancher Iacris Alscheck, d. judecător de instrucţie Al. Minculescu, nu neglijează nici investiţiile prin mijlocirea cărora să afle cum a fugit bancherul veros, pe unde, şi cam unde s’ar afla astăzi. In această direcţie judecătorul instructor a reuşit să stabilească, după cum am relatat, că Ionel Alscneak a condus pe fratele său mai mare la gara de Nord, cu automobilul, că s’au oprit la o casă de schimb de pe calea Griviţei unde Ionel s’a coborât singur spre a cumpăra pentru fratele său dolari, în valoare de 19.000 lei, şi că tot el i-a cumpărat biletul de tren până la Braşov. De aci dispărutul a luat drurnul Vienei reuşind să treacă graniţa, graţie paşaportului ce avea.Că Alscheck a trecut prin Viena a fost complect dovedit graţie unui informator ascultat de d. judecător Mincuţescu, — informator care a, declarat ieri magistratului pă IV..yazi»t .pe Alscheck In -Vifiha şi că a stat chiar de vorbă cu dânsul la vienast. „Haothnin’Această se petrecea în ziua de 3 . Nnembrie. Persoana care a dat relaţiunile interesante pentru instrucţie, venea din Paris spre România şi a avut impresia că Alscheck avea drept obiectiv Parisul. După cât se părea, Alscheck nu prea dispunea de bani şi strămtoarea rezultă din faptul că cerea împrumuturi de pe la cunoscuţi — bineînţeles învocând diferite pretexte spre a masca lipsa în care se afla şi asigurând pe cei pe cari încerca să i „tapeze“ că le va rambursa bană Rockefeller şi asistenta evreiască NEW-YORK 23. (Rador). — Rockefeller a donat 50.000 dolari Federaţiunei pentru sprijinirea societăţilor filantropice evreeşti din America, cu ocazia aniversării acestei institutivitr POLITICA REICHULUI Reichstagul începe astăzi marea desbatere, de mult anunţată, asupra politicei externe şi interne a guvernului german. Discuţiunile promit a fi interesante, şi, în confuziunea ce pare voită de cabinetul actual, vor putea aduce o clarificare neapărat necesară. Evoluţia politică a Belchului se găseşte astăzi la o răspăntie. Până acum, principala grijă era menţinerea Republicei, şi apărarea organismului gingaş al nouei forme de guvernământ. Loviturile de Stat au fost rând pe rând înlăturate, forma republicană garantată, din necesitaţi interne, cât şi de consideraţiuni externe. , Se pune însă acum o problemă ce nu poate suferi întârziere: anume, forma de guvernământ republicană să capete un conţinut real republican. Fiindcă, deocamdată, Republica germană, care, ruşinată parcă de ea însăşi, îşi spune oficial Deutsches Reich" — în traducere ar suna mai curând imperiul german, este încă foarte departe de a fi o republică, în adevăratul înțeles al cuvântului. Aceasta in politica internă. In politica externă, Reichstagul va avea deasemene să fixeze principii decisive de orientre. După intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor şi după cordiala întrevedere Strssemanni- Briand la Thoiry se părea, că apropierea, franco.germană, stabilită în principiu, se va transforma curând într'o reală şi desăvârşită colaborare de fapt. Iluziile s'au dovedit însă înşelătoare. Au trecut câteva luni da la promisiunea, solemnă schimbată de viitorii tovărăşiei nici un pas nu s’a făcut înainte. Dimpotrivă, s‘ar putea spune că astăzi, relaţiuniie franco germane apar mai complicate decât în ajunul avântatelor angajamente dela Thoiry. Cine sunt vinovaţi de această tărăgănire voită? Guvernul francez, care prin Briand luase iniţiativă conversaţia nilor? Sau guvernul german, cari pe fiecare zi ridică noul pretenţii, toate lovind in tratatul dela Versailles şi ţintind la anihilarea acestuia? Ultimele zile au aruncat lumină, asupra unor ciudate practici ale guvernului Marx Stresemann. Presa republicană democrată a dovedit că ziarul Deutsche Allgemeine Zeitung'', organ de dreapta, adversar al instituţiilor republicei şi a politicei externe de concilere era proprietatea însăşi a Ministerului de Externe, Stresemann a fost nevoit să recunoască faptele. Ce explicaţie va da? Cum va împăca discursurile lui pacifiste cu atitudinea absolut contrarie a unui ziar, dovedit astăzi că lucra sub ordinele sale? Pe de altă parte, acelaş ziar aparţinând guvernului Reichului a dus o violentă campanie împotriva guvernului de stânga al Prusiei. Cum »« explica guvernul central o asemenea luptă împotriva guvernului celui mai important stat confederat al Reichului? Odată cu această uluitoare revelaţie, se dau pe faţă, zi cu zi, legături compromiţătoare între Reichswehr şi asociaţiunile naţionaliste duşmane de moarte ale Republicei, iar legâturile acestea erau cunoscute, tolerate dacă nu chiar patronate, de miniştri armatei germane. Germania se află astăzi la o răspântie, Reichstagul va avea material destul de examinat. Rezultatele examenului vor fi decisive pentru guvernul Marx Stresemann. Acest guvern, socotit de la început ca provizoriu, este lipsit de majoritate parlamentară stabilă. Pentru a se menţine, are nevoe fie de voturile sociiliştilor, fie de sprijinul naţionaliştilor. Colaborarea celor dintâiu, mult căutată în ultimele luni, pare imposibilă de obţinut după incidentul ziarului întreţinut de guvern. Colaborarea dreptei este de asemenea o eventualitate puţin probabilă, şi dealtfel, puţin dorită, din interese de politică externă. lată de ce, ne putem aștepta la o nu prea îndepărtată criză da guvern la Berlin, tocmai pentru clarificarea orientării viitoare a politicei Reichului, A. Hg. Consecinţele urcării francului PARIS 30—In urma urcării cursului francului, a început să se înregistreze lipsa de lucru în diferite industrii. Una din cele mai mari fabrici de automobile din Paris a concediat astăzi 1800 lucrători. O altă fabrică, a cărei producţie obişnuita era până acum de 260 automobile în fiecare zi, a vândut în ultima săptămână numai două automobile. O mare parte din turiştii străini a părăsit în grabă Parisul. Prefectul de poliție a declarat astăzi că In cazul când şomajul va accentua lucrătorii străini vor fi expulzaţi din Franţa