Argus, noiembrie 1926 (Anul 17, nr. 4061-4085)

1926-11-25 / nr. 4081

Anul XVII No. 4081 AIMUNEN­JKI ~v~ CE OR*-C£ 'N TOATE ZIARELE PRIN IQCIETflTIA GEMERQLA ( PUBIICITAR CAROL SCHULDER)) S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 tel. ii/si* ABONAM In Tară ENTE : in străinătate Un an 1000 lai 6 luni 550 u 3 luni 300 „ 3 ld în țară. 6 Un an 2200 lei 6 luni 1300 M 3 luni 800 „ iei în străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatorii S. Pauker şi H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANŢE] Directors Grigore Gafencu BIROURILE: B­uc u re ş t i# Strada Sărindar IO — TELEFON: is Joi 20 nroemorie 1928 ANUNDURI ^ DE DRI­CI FIEL IN TOATE ZIARELE PRIN IOCItTfltH GEHERflifl f.f PUBlUITATt CAROl WHUIXÍK li ViitRLlk 5TR. KARAGEORGEVICI 9 TtL:ii/sa PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori­i Carol Schulder şi 5. Berger Str. Eugenia Carada (fostă Karagheorghevici 9) Telefon 11­84 6/93 ș­i 33/69 Regimul fiscal al agriculturei în viitorul buget Desfiinţarea taxelor de export şi sporirea impozitului agricol Sporirea continuă a impozitelor a fost lozinca tuturor guvernanţi­lor, care s-au perindat la cârma ţă­rii de la război încoace. In acelaş spi­rit va fi întocmit şi bugetul anului viitor. Cu toată imperioasa necesitate, în care se găseşte statul, de a face fa­ţă unor sarcini mereu crescânde, pu­tem totuşi prevedea, de pe acum, că în actuala noastră situaţie econo­mică nouile sporuri fiscale vor a­­părea ca excesive. Epocile de com­­­plectă stagnare economică, la aceea pe care o traversăm în momentul de faţă, nu sunt proprice unei ridi­cări a apăsării fiscale. Numai o po­litică de stimulare a producţiunei, care ar fi precedat regimul fiscal, al viitorului buget, ar fi putut ridi­­ca acestui regim, caracterul său, de excesivă fiscalitate. Despre o a­­tare politică nu se vorbeşte insă, ni­­căeri. In special agricultorul, care este principalul producător şi deci direct, principalul contribuabil va avea, cel mai mult, de suferit, de pe urma inăsprirei regimului fiscal. De fapt situaţiunea agricul­torului este dintre cele mai de­­savantajoase, in faţa impozitelor Preţurile produselor agricole fiind regulate, de preţurile mondiale, plu­gajul este nevoit ca să realizeze im­pozitele scăzându-le, din preţul produselor sale, pe când comerciali­­ii, de exemplu, adaugă impozitele la preţurile mărfurilor lor. Cel mai elementar simţ de preve­dere cere, în tot cazul, că oricare ar fi regimul fiscal al viitorului buget al statului, acesta să fie astfel aşe­zat, încât să nu producă o presiune fiscală prea apăsătoare, ceea ce ar putea duce la­ sugrumarea agricul­tural, în primul rând. * . Succinta examinare a aşezării im­­pozitelor ne arată, că două sunt principalele impozite, care car­eteri­zează regimul fiscal impus agricul­turei : taxele de export şi impozitul agricol. De medici, în care vor fi aşezate, aceste două impozite depinde şi pre­si­un­ea, pe care o va exercita viito­­rul regim fiscal asupra contribuabi­lului agricol. Ceea ce diferenţiază, mai ales, a­­ceste două impozite, este valoarea lor fiscală extrem de diferită. Astfel pe când taxele de export, asupra produselor agricole, aduc statului un venit, de aproape două miliar­de lei anual, impozitul agricol, nu aduc Statului decât un venit de 460 milioane lei. Și tot astfel, pe când taxele de export exercită o apăsare, dintre cele mai copleșitoare, asu­pra contribuabilului agricol, impo­­zitul agricol este de o extremă mo­dici­ta­te. Cel dintâi impozit, ca um­­ara a făptuiţii, că comprimă pre­ţurile în interior, absoarbe la orice vânzare, o sumă echivalentă cu va­loarea taxelor de export şi consti­tuie prin aceasta, nu numai o dare dintre cele mai radicale, dar mai ales, o primă gratuită la favoarea consumatorului. Sumele absorbite, pe această cale, în mod insensibil, dele, producător, se ridică la cifre considerable și întrec cu mult cele două miliarde lei, pe care le înca­sează anual statul. Dacă am socoti, că din întreaga recoltă de cereale, care a fost în me­diu în ultimii cinci ani de 243.000 vagoane grâu şi 768.000 vagoane al­te cereale, în fiecare an, n’ar intra în circulaţie, făcând obiectul unei tranzacţiuni, în afară de cantităţi­le de cereale însămânţate — deşi aceasta nu este riguros exact — şi în afară de cantităţile de cereale consumate pe loc, în gospodăriile rurale, de cât 180.000 vag. de grâu şi 300.000 vag. alte cereale, se poate uşor calcula, că agricultorii plătesc anual un tribut de 534 miliarde lei, numai de la acest capitol. Şi tot astfel, dacă socotim, la un loc, toa­te celelalte produse agricole, pe care producătorii sunt nevoiţi a le vin­de ca: vite, produse mimai® de tot soiu, produse leguminoase, o­­leaginoase, etc., este uşor de calcu­lat, că agricultorii mai plătesc şi de la cel din urmă capitol, un alt tribut, de 3 jumătate miliarde lei anual. In totul deci, fără nici o exagerare, agricultorii sunt, lipsiţi, in fiecare an, din cauza actualului regim de export, de o sumă, care întrece 8 miliarde lei anual. Repar­tizând această sumă, la întreaga su­praf­aţă , agricolă, în afară de cultu­­rile arboroase şi vii, ajungem la impresionantul, rezultat că agricul­torii suportă un impozit indivizibil, nu mai puţin real ,însă, dip. peste 500 lei de fiecare hectar de teren a­­gricol, la beneficiul net care chiar atunci când există nu întrece la mediu 1000 lei la hectar. Agricul­torii suportă astfel un impozit, din­tre cele mai grele, a cărei aşezare este cu atât mai nedreaptă, cu cât, nu aduce în visteria Statului, de­cât ceea ce se încasează, pentru pro­dusele agricole efectiv exportate. Visteria Statului recuperează astfel, dintriun considerabil impozit, o su­mă cu totul în disproporţie, cu sa­crificiile agricultorilor. Risipa de bogăţie, ce se face pe această cale, apare, în­ tot cazul, ca dintre cele mai impresionante şi cu atât mai inutile, cu cât, suma care intră în veniturile Statului, este în trio continuă scădere, din cauza reducere­ pe care o sufere ex­portul stânjenit tocmai de regimul ce-i este impus. Nu tote aceleași inconveniente le prezintă însă și impozitul agricol. In modicitatea sa, el nu reprezintă, decât 35 lei la hectar în mijlociu. In general, se poate spune deci, că actualul regim fiscal, impus a­­griculturei, astfel după cum se pre­zintă, cu taxele de export și cu im­pozitul agricol exercită o presiune, asupra contribuabilului agricol, cu totul în disproporţie cu puterile sale. Este indispensabil deci,­ pentru ca agricultura noastră să se poată des­­volta, în mod normal, ca regimul fis­cal al viitorului buget să comporte o uşurare a apăsării fiscale şi în pri­­im­­ul rând, complecta desfiinţare a taxelor de export.. Golul produs, pe această cale, în visteria statului, pu­tând fi cu prisosinţă acoperit şi mult mai sigur, prin sporirea impozitului agricol. O nouă evaluare, a venitului proprietăţei rurale, sau mai bine, o ■sporire de 3—4 ori al actualului im­pozit agricol, până la 120 lei la hec­tar, poate produce imediat statului un venit echivalent cu acel al taxe­lor de export. Prin desfiinţarea taxelor de­ export şi prin sporirea impozitului agricol, s’ar ajunge, la un rezultat dintre cele mai avantagioase, pentru producăto­rii rurali, fără a se prejudeca cu ni­mic nevoile statului. Proprietatea ru­rală, odată degrevată, de cei 500 lei la fiecare hectar, pe care îi comportă taxele de export, sporirea impozitu­lui agricol, de 3—4 ori, apare ca un joc inofensiv pentru punga contribu­abilului agricol. In locul birului de 9 miliarde lei, agricultorii n’ar mai a­­vea de plătit decât un impozit de 2 şi jumătate miliarde lei şi în loc de 500 lei de hectar, numai 120 lei. Lo­­taşul de 5 hectare, la rândul său, în loc de a suporta sarcina unui bir a­­nual de 2500 lei n‘ar mai suporta de­cât aceea, a unui impozit de 700 lei.­­* O singură categorie de cetăţeni, ar putea fi totuşi contrariată de desfin­ţarea regimului restrictiv de export. Şi aceştia ar fi, consumatorii de pro­duse agricole Oricât ar fi însă de respectabile, in­teresele consumatorilor, aceste inte­rese, nu pot­ fi luate drept pivotul li­nei politice economice de refaiere. O astfel de politică, nu se poate spriji­ni, de­cât pe producători, pentru că aceştia sunt creatori de bogăţii şi mai ales producătorii agricoli, care pe lângă că formează imensa majori­tate a locuitorilor ţării, dar mai ei scot bogăţiile, din chiar solul ţării. Şi cum agricultura noastră este indispensa­bilă vieţii noastre economice şi refa­­cerei noastre financiare să nu-i mai precupeţim câştigurile.­ Agricultura,, pentru întreg echilibru nostru social, trebue să devie o meserie, dintre cele mai rentabile și cu atât mai rentabile, cu cât exercitarea ei este legată, de riscuri incalculabile și de o extra­or­­dinară cheltuială de energie. M. A. BADARBU 0 colaborare bancară între Amenca și Europa NEW YORK, 20. — Banca amcrl cană „Wilmington, Delaware" s'a a sociat cu băncile europene priheipa le, formând un mare trust financiar sub firma ,,American, Britisch and Continental Corporation“. Dintre băncile americane, au mai intrat în această, corporaţiune: Sch­­roeder et Co., Blyth, Witter et Co. Băncile europene asociate sunt: Banque de l‘Union Parisienne, Dres­dner Bank, S­te, Generale Belgique, Credit Suisse, Alig, Oester, Bodenkre­ditanstalt, Pester Ungarische Ko­­m­erzitlbend (Praga) Enskilda Bank (Stockolm), Lippmann, Rosenthal et Co. (Amsterdam). Consorţiul va lucra după­ direcţi­­vele lui „Investment Trust''. Capitalul nouei creaţiuni este de 14 milioane capital. CÂND BUCATARESELE SUNT POMPIERI Amicul meu Const. Tonegaru, că­­pitan de cursă lungă, avocat iscusit în procesele maritime, e vioi. Inteli­gent, simpatic şi plin de iniţiativă, ca orice marinar. E şi înstărit. Are o proprietate, la Galaţi. Cu toate aceste însuşiri, el ar fi rămas ştiut numai în cercul amici­­lor şi cunoscuţilor săi, dacă o în­­tâmplare, povestită de coresponden­­tul gălăţean al Universului, nu­­ ar fi dus faima în cele patru col­ţuri ale ţârei. Focul distruge o clădire din faţa casei lui. Prilej să vadă că zăpăcea­la oamenilor nu e mai puţin păgu­­bitoare ca flăcările focului. Cheamă dar, pe chiriaşii săi, de la mare până la mic, până la bucătărese şi servi­­tori, cărora le vorbeşte aşa: — Pe vapor în caz de incendiu, fiece om îndeplineşte o sarcină di­nainte bine hotărâtă. Primiţi să fa­ceţi, şi nu casa asta, o rânduială la fel? — Cum nu! E în interesul nostru. __ Foarte bine. Am aci un anga­­jament, pe care SU.I iscăliţi. Unii teefonişti. Alţii păzitori. Alţii pom­­pieri. Rolurile sunt împărţite până la unul. Chiriaşii par pătrunşi de ros­tul lor şi jură să-l îndeplinească cu sfinţenie. Contractul, e iscălit,. Casa are, pe hârtie, un corp de pompieri de minune organizat. Amicul meu Tonegaru, nu pune, însă, preţ pe cuvinte ce sboară. Nici pe cele ce nu sboară. Vrea să încerce disciplina şi dibăcia nouilor recruţi. Pregătește o mică manevră, intr'o seară, tocmai la ora mesei, strigă cu disperare: — Foc! Foc! Panica e generată. Stăpâni şi ser­vitori ţipă şi fug răsturnând, în goana lor, mese, scaune, farfurii cu mâncări. Fuge telefonistul. Fuge comisarul. Fug pompierii. Unul își aruncă lucrurile pe fereastră in ca­­pul trecătorilor. Altul, mai înebunit, se aruncă chiar el şi îşi rupe un pi­­cior. Dacă a fugit şi comandantul, adi­­că amicul meu Tonegaru, nu ştiu. Ştiu numai că aventura asta, care aminteşte umorul anglo­ saxon din nuvelele lui Mark, Twain, nu e numai o întâmplare extraordinară. E chiar oglinda organizării noastre, unde totul e improvizat, unde bucă­tăresele sunt pompieri, și nimeni nu v­­a locui lui. Avem legi, frumos aşternute pe hârtie. Dar nici o disciplină. Nimeni la împlinirea datoriei, T. P. Budgetul Parisului PARIS 23 (Rador)._ Lucrările pregătitoare ale budgetului orașu­lui Paris pe anul 1927 au fost ter­minate. Pentru acoperirea cheltue­lilor va fi nevoie să se sporească cu 116 milioane impozitele comu­nale. Ciudata politică a d-lui Stresemann STATUL ÎNTREŢINEA UN ZIAR ANTI-REPUBLICAN BERLIN 23 (Rador). — D-l Stie­sem­ann a recunoscut în faţa com­i­­sianei Reichstagului pentru aface­rile externe că ziarul „Deutsche Allgemeine Zeitung“ a fost cumpă­rat încă de acum un an de minis­terul de externe al Reichului. Presa democrată a început o cam­panie energică pentru lămurirea politicei guvernului în legătură cu atitudinea acestui ziar întrebân­du-se cum s-a putut ca „Deutsche Allgemeine Zeitung“ deşi aparţi­nea Ministerului de externe, să ducă o acţiune atât de înverşuna­­tă împotriva Republicei. Toate ziarele presei republicane, publică în legătură cu această re­velaţie, o serie de documente şi fapte stabilind legătura strânsă dintre Reichswehr şi asociaţiunile naţionaliste. Se afirmă că în şedinţa de as­tăzi a comisiunei Afacerilor Ex­terne, d-l Stresemann va fi invi­tat să dea explicațiuni categorice. Vizitatorii stră­ni la Viena VIENA 23 (Rador). — In pri­mele zece luni ale anului 1926 nu­mărul vizitatorilor streini la Vie­na a fost de 480.006, dintre cari 66 la sută din streinătate și restul din Austria. Numărul­­americani­lor­ a fost în aceste zece luni de două ori mai mare decât în 1912. Piaţa internaţională a lemnului Sili BIBI. Perspectivele şampaniei de iarnă.- Activitatea intensă din ţările nordice.- Criza din Austria.- Paralizarea exportului de lemne din România Publicaţia de specialitate „Interna­tionaler Holzmarkt“ din Viena, pu­blică, în ultimul ei număr, următoa­rele relaţiuni asupra pieţei interna­ţionale a lemnului : Pe fiecare lună activitatea pieţelor internaţionale scade, exceptând acti­vitate pieţelor nordice. Cel puţin re­­laţiunile celor mai multe ţări produ­­cătoare cu debuşluiile lor slăbesc în mod considerabil. Anul acesta, sfârşi­tul campaniei de toamnă a fost, fără îndoială, grăbit de banssa navlurilor care a făcut imposibil navlosirea lo­turilor cumpărate pentru transporturi folo şi astfel înţelesul pentru noui cumpărături este minim. Cât priveşte noua campanie de rondine ea se ma­nifestă destul de inegal în diferitele țărî. In Scandinavia, lumea e opti­mistă pentru că toate vânzările pu­blice de rondine se efectuează la pre­turi destul de mari. Și în Germania se cer preturi, care par să treacă de nivelul unui­ calcul prudent In Eu­ropa centrală, cârdurile sunt mai re­zervate, în Austria, Cehoslovacia şi în Iugoslavia, multe vânzări publice n’au adus nici un rezultat NOUA CAMPANIE IN ŢĂRILE NORDICE In ţările nordice campania din 1927 a început. La sfârşitul lunii Octombrie, Finlanda vănduse 125 de mii stds. şi acum vânzările se vor ridica la aproape 16PBOO stds. Ca de obicei, Spania şi Danemarca au deschis campania la care s-au interesat şi Anglia şi Germania. CONSECINŢELE GREVEI MINIERE DIN ANGLIA Piaţa engleză continuă să fie activă consumul intern e bun, se resimte însă­ consecinţele grevei miniere, din­tre cari cea mai însemnată consistă în haussa navlurilor şi mulţi impor­tatori sunt în imposibilitate de a e­­fectua transportul loturilor cumpă­rate în ţă­ie producătoare. SITUAŢIA IN FRANŢA Datorită urcării francului francez Franţa a reapărut pe pieţele inter­naţionale, dar până acum situaţia e încă nesigură şi nu se poate pre­vedea şansele anului viitor. Ele vor depinde de dezvoltarea situaţiei fi­nanciare. PIAŢA ITALIANA In Italia, piaţa era calmă timp de luni îndelungate şi numai după sta­bilizare au reînceput afacerile. Ele ar fi putut lua un avânt frumos dacă Statul, pentru a micşora deficitul co­mercial, n’ar fi limitat importaţiunile lemnului. SITUAŢIA IN GERMANIA In Germania, situaţia economică generală îşi continuă înbunătăţirea. Numărul şomerilor scade mereu, piaţa financiară e mai puţin încor­dată şi la bursă se poate chiar con­stata o oarecare haussă. In ce pri­veşte piaţa lemnului, ea a slăbit din cauză activităţii restrânse a indus­triei claditului. Lumea se plânge din cauza diferenţei de preţuri în­tre lemnul ferestruit şi rondine, dar adese­ori responsabili de aceasta sunt proprietarii de ferestr­e, care au comis o eroare de calcul cel pu­ţin , aşa a fost anul trecut, şi pare că vor comite şi umil acesta aceiaş greşeală. SITUAŢIA CRITICA DIN AUSTRIA Piaţa austriacă suferă de o criză de numerar, care devine alarmantă cu atât mai mult, cu cât, dat fiind per­­derea unor sume publice considera­bile, prin crahul unor institute publi­ce, creditul se obţine din ce în ce mai greu. In ce priveşte economia lemnu­lui, problema impozitelor asupra lem­nelor ferestruite rămâne de actuali­tate şi vom reveni asupra ei de îndată ce negocierile cu privire la această problemă vor fi terminate. REZERVA INDUSTRIILOR LEMNU­LUI IN CEHOSLOVACIA Exportaţiunile Cehoslovaciei conti­nuă să fie destul de contrariate, cu toate că se poate constata, că ele a­­jung cu încetul, la volumul normal. Germania, debuşeu principal, nu a­­rată încă un deosebit interes pentru lemnul cehoslovac. S-a putut consta­ta, cu ocazia ultimelor vânzări pu­blice de rondine, că toate industriile lemnului au păstrat o mare rezervă. Dacă se va menţine acelaş rezervă în cursul campaniei, fără a exagera preţurile, şansele vor fi mai bune anul viitor, mai cu seamă, dacă refa­cerea economiei germane va continua ca In ultimul timp. CRIZA DIN IUGOSLAVIA In Iugoslavia exportaţiunile de lemn esenţă slabă erau destul de vii şi cifrele statistice ale primelor 9 luni arată că exportaţiunile au crescut cu 9 la sută faţă de cele ale anului precedent. In acelaş Interval de timp valoarea exportmu­rilor a scăzut cu 28 la sută și e evident că acest rezultat este o catastrofă pen­tru multe industrii de lemn. PARALIZAREA EXPORTULUI DE LEMNE DIN ROMANIA In ultima companie, România a pierdut mult din importanta ei pe piaţa internaţională a lemnului. Ha­ussa leului, majorarea tarifelor de cale ferată şi a navlului, au paralizat exportul. Numai în ultimul timp, din cauza scăderei leului, ţările consu­matoare care depind de plata romă­­nească, au început să-şi formeze sto­­curile lor de iarnă. Dar nu mai este de aşteptat vreo ameliorare a rezul­tatului vânzărilor din acest an. SITUAŢIA PIEŢII POLONEZE In Polonia, preţurile au crescut în cursul celor două luni din urmă, dar exportaţiunile au scăzut în aceiaş pro­porţie. Preţurile s-au apropiat de cele ale pieţei mondiale, aşa încât e pro­babil ca lemnul polonez să înceteze de a mai invada pieţele Europei cen­­trale şi occidentale. SCĂDEREA INFLUENŢEI RUSEŞTI PE PIAŢA MONDIALA Influenţa Rusiei pe piaţa mondia­lă n’a fost mare in anul acesta şi e o chestiune dacă va juca­ vre’un rol în viitoarea campanie. Lemnul e în Rusia atât de scump, şi într’uneie regiuni atât­ de rar, încât nu va fi posibil de a-l vinde ieftin in străină­tate. Pe de altă parte, marile trus­turi simt mult datoare guvernului şi în consecinţă libertatea lor de ac­ţiun­e va fi destul de limitată. Pagubele provocate de greva din Anglia nu arară de pierderile industriei numere, Au suferit pagube importante cele­lalte industrii, muncitorii şi economia generală Greva minierilor din Anglia se apropie de sfârşit. Iată care sunt formidabilele consecinţe ale con­­flictului asupra industriei miniere. După cifrele indicate de Westmins­ter Bank, pierderea se ridică la 1° milioane și­ jumătate de lire st.­uri săptămână. D. Ramsay Macdonald socotește că Anglia a pierdut de­la începutul grevei peste 500 mi­lioane de lire sterline. Sir Hugh Bell evaluează pierderea la 3 mil­ioane de lire steri, pe zi. Pe de altă parte, d. W. Chur­chill, ministrul de finanţe, afirmă că şi Proprietarii, pentru a­­ putea să-şi intreţie minele, suportă o pierdere de 500 mii lire steri, pe săptămână. PIERDERILE INDUSTRIEI MINIERE In ce priveşte producţia minelor d. Walter Runciman dă următoa­rele cifre interesante. Până la începutul lunii octom­brie, spune d. Runciman, slăbirea producţiei minelor comparată cu ceea din 1925, poate fi evaluată la 93 milioane 300.000 tone. Dacă se ia ca medie a preţului de cost la mină 17 sh. 6 la tonă, pierderea e deci de 80 milioane de livre. Cifră enormă, dacă ne gân­dim, că valoare capitalizată a mi­nelor engleze nu se urcă decât la 130 milioa­ne de livre! PAGUBELE INDUSTRIEI IN GENERAL Pentru, a continua să funcţioneze industriile engleze au făcut apel la cărbunii streini. Ele au cumpărat 12 milioane de tone şi­­ n’au ezitat ari plăti până la 22 şi 23 sh. mai mult de tonă, ceia ce face ca tona de cărbuni streini să revie la 80 sh., îngreunând astfel cheltuelile lor cu 12 milioane de livre şi îm­piedicând scădu­rea preţului lor de cost pentru încă multă vreme. Trebuie să reamintim că cantita­tea de cărbuni extrasă lunar era de 20.265.000 tone, înainte de­­ gre­vă. Prin urmare, aproape 100 mi­lioane de tone, adică 26,5 la suta din­ producţia mondială anuală, e linsă. Anglia ,care, anul trecut, furni­za 36.300.000 tone pieţei europene a devenit deja o zi la alta impor­tatoare pentru un sfert din nevoile ei. Ea a cumpărat pretutindeni, în America, în " Germania, în Ruhr, în Belgia, în Cehoslovacia, în Po­lonia. La pierderile materiale cauzate de această grevă, mai trebuie a­­daugate­­pierderile considerabile pricinuite de acele câteva zile de grevă generala.­ In sfârşit, mai tre­bui semna­ta profunda tulburare a vieţei naţionale şi în special creş­terea şomajului. MAREA MIZERIE A MINERI­LOR Din Mai până in Octombrie, nu­­mărul şomerilor a trecut de la 1 milion IVO.OOO la 1.600.000, la care mai trebue adăugat 1.075.000 mi­neri în grevă. Numărul Persoane­lor subvenţionate care la 1 Mai era de 1.222.000, se urcă după două­zeci şi două de zile la 2.329 000. Pentru o populaţie muncitorească de 14 milioane, aceste cifre sunt redutabile. Un milion de mineri sunt obli­gaţi să se mulţumească cu micile ajutoare, alocate de Comittul gre­vei, in medie de 53 sh. 4 pence pe săptămână; seam­ezeci de milioane de lire steri, — salarii — au fost pierdute la sfârşitul lui Octombrie, de către muieri; beneficiul de 5 noi­lioane livre — asigurări — spul­berate. Si pierderea salariilor pro­vocată la lucrătorii celorlalte in­­dustri, loviţi în mod indirect prin încetarea lucrului în mine, se ur­că, după aceleaşi statistici, la 50 milioane de livre Sterlinge. Pe unde a fugit Alscheck? A fost văzut la Viena şi ar fi avut ca obiectiv Parisul Paralel cu cercetările referitoare la operaţiile dispărutului bancher Ia­cris Alscheck, d. judecător de instrucţie Al. Minculescu, nu neglijează nici in­vestiţiile prin mijlocirea cărora să afle cum a fugit bancherul veros, pe unde, şi cam unde s’ar afla astăzi. In această direcţie judecătorul in­structor a reuşit să stabilească, după cum am relatat, că Ionel Alscn­eak a condus pe fratele său mai mare la gara de Nord, cu automobilul, că s’au oprit la o casă de schimb de pe calea Griviţei unde Ionel s’a coborât singur spre a cumpăra pentru fratele său dolari, în valoare de 19.000 lei, şi că tot el i-a cumpărat biletul de tren până la Braşov. De aci dispărutul a luat drurnul Vienei reuşind să treacă graniţa, gra­ţie paşaportului ce avea.­­Că Alscheck a trecut prin Viena a fost complect dovedit graţie unui in­formator ascultat de d. judecător Min­­cuţescu, — informator care a, decla­rat ieri magistratului pă IV..yazi»t .pe Alscheck In -Vifiha şi că­ a stat chiar de vorbă cu dânsul la v­ienast. „Hao­­thnin’­Această se petrecea în ziua de 3 . Nnembrie. Persoana care a dat rela­­­­ţiunile interesante pentru instrucţie, venea din Paris spre România şi a avut impresia că Alscheck avea drept obiectiv Parisul. După cât se părea, Alscheck nu prea dispunea de bani şi strămto­a­­rea rezultă din faptul că cerea îm­prumuturi de pe la cunoscuţi — bine­înţeles înv­ocând diferite pretexte spre a masca lipsa în care se afla şi asi­gurând pe cei pe cari încerca să i „tapeze“ că le va rambursa bană Rockefeller şi asistenta evreiască NEW-YORK 23. (Rador). — Rockefeller a donat 50.000 dolari Federaţiunei pentru sprijinirea so­cietăţilor filantropice evreeşti din America, cu ocazia aniversării a­­cestei institutivitr POLITICA REICHULUI Reichstagul începe astăzi marea desbatere, de mult anunţată, asupra politicei externe şi interne a guver­­nului german. Discuţiunile promit a fi interesante, şi, în confuziunea­ ce pare voită de cabinetul actual, vor putea aduce o clarificare n­eapă­rat necesară. Evoluţia politică a Bel­chului se găseşte astăzi la o răspăn­tie. Până acum, principala grijă era menţinerea Republicei, şi apăra­­rea organismului gingaş al nouei forme de guvernământ. Loviturile de Stat au fost rând pe rând înlă­turate, forma republicană garanta­­tă, din necesitaţi interne, cât şi de consideraţiuni externe. , Se pune însă acum o problemă ce nu poate suferi întârziere: anu­­me, forma de guvernământ republi­cană să capete un conţinut real re­­publican. Fiindcă, deocamdată, Re­publica germană, care, ruşinată parcă de ea însăşi, îşi spune oficial Deutsches Reich" — în traducere ar suna mai curând imperiul ger­­man­, este încă foarte departe de a fi o republică, în adevăratul înțe­les al cuvântului. Aceasta in politica internă. In po­litica externă, Reichstagul va avea deasemene să fixeze principii deci­­sive de orientre. După intrarea­ Ger­­maniei în Liga Naţiunilor şi după cordiala­ întrevedere Strssemanni- Briand la Thoiry se părea, că a­pro­­pierea, franc­o.germană, stabilită în principiu, se va transforma curând într'o reală şi desăvârşită colabora­re de fapt. Iluziile s'au dovedit însă înşelătoare. Au trecut câteva luni da la promisiunea, solemnă schimbată de viitorii tovărăşiei nici un pas nu s’a făcut înainte. Dimpotrivă, s‘ar putea spune că astăzi, relaţiuniie franco­ germane apar mai com­pli­­cate decât în ajunul avântatelor an­gajamente dela Thoiry. Cine sunt vinovaţi de această tărăgănire voi­­tă? Guvernul francez, care prin Briand luase iniţiativă conversaţia nilor? Sau guvernul german, cari pe fiecare zi ridică noul pretenţii, toate lovind in tratatul dela Ver­sail­les şi ţintind la anihilarea acestuia­? Ultimele zile au aruncat lumină, asupra unor ciudate practici ale guvernului Marx­ Stresemann. Presa republicană democrată a dovedit că ziarul Deutsche Allgemeine Zei­tung'', organ de dreapta, adversa­r al instituţiilor republicei şi a politi­cei externe de concilere era proprie­tatea însăşi a Ministerului de Ex­terne, Stresemann a fost nevoit să recunoască faptele. Ce explicaţie va da? Cum va împăca discursurile lui pacifiste cu atitudinea absolut contrarie a unui ziar, dovedit as­­tăzi că lucra sub ordinele sale? Pe de altă parte, acelaş ziar aparţi­nând guvernului Reichului a dus o violentă campanie împotriva guver­nului de stânga al Prusiei. Cum »« explica guvernul central o aseme­nea luptă împotriva guvernului celui mai important stat confederat al Reichului? Odată cu această uluitoare revela­ţie, se dau pe faţă, zi cu zi, legături compromiţătoare între Reichswehr şi asociaţiunile naţionaliste duşma­­ne de moarte ale Republicei, iar le­­gâturile acestea erau cunoscute, to­lerate d­acă nu chiar patronate, de miniştri armatei germane. Germania se află astăzi la o răs­pântie, Reichstagul va avea material destul de examinat. Rezultatele exa­menului vor fi decisive pentru gu­vernul Marx­ Stresemann. Acest gu­vern, socotit de la început ca provi­zoriu, este lipsit de majoritate par­lamentară stabilă. Pentru a se men­ţine, are nevoe fie de voturile sociil­iştilor, fie de sprijinul naţionalişti­­lor. Colaborarea celor dintâiu, mult căutată în ultimele luni, pare impo­sibilă de obţinut după incidentul zia­rului întreţinut de guvern. Colabora­rea dreptei este de asemenea o even­­tualitate puţin probabilă, şi dealtfel, puţin dorită, din interese de politică externă. lată de ce, ne putem aștepta la o nu prea îndepărtată criză da guvern la Berlin, tocmai pentru clarificarea orientării viitoare a po­liticei Reichului, A. Hg. Consecinţele urcării francului PARIS 30­—In urma urcării cursu­lui francului, a început să se înregi­streze lipsa de lucru în diferite in­dustrii. Una din cele mai mari fa­brici de automobile din Paris a con­cediat astăzi 1800 lucrători. O altă fabrică, a cărei producţie obişnuita era până acum de 260 automobile în­ fiecare zi, a vândut în ultima săptă­mână numai două automo­bile. O mare parte din turiştii străini a părăsit în grabă Parisul.­­ Prefectul de poliție a declarat astă­zi că In cazul când şomajul va accentua lucrătorii străini vor fi ex­pulzaţi din Franţa

Next