Argus, ianuarie 1927 (Anul 18, nr. 4111-4133)

1927-01-01 / nr. 4111

Anul XVIII No. 4111 16 PAGINI 5 LEI FIECARE COMERCIANT, VIZITA pr DIN PRAGA 20-27 Martie 1927 ABONAMENTE: BIR O U R I L E: Bucur­ești/ Strada Sărind­ar 19 m Tard "In an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 „ In Străinătata Un an 2200 lei 6 luni 1300 a 3 luni 800 p ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatorii 9* Pauker si H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANTEI Directors Grigore Gafencu Sâmbătă 1 Ianuarie X$17 FIECARE COMERCIANT^ VIZITA om­ntS^PRAGA % 20-27 Martie 1027 PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivi a Societitei Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder S. Berger str. Eugeniu Carada (fost­ Karaghsorghsvid­a) Telefon 11­84 TELEFON: 6/93 și 23/69 ...Şi Pământul senvârteşte Al­i­ce cere ui articol despre în­tâmplările politice din ţară, în a­­nul ce a trecut. ..Ca a trecut d­e un fel de a vorbi. Anii nu vin, nici eu se duc. Mai de graba trecem noi prin ei. Timpul e o Închipuire a noastră, de noi plăsmuită, după desfăşura­rea faptelor şi fazelor vieţei, după perindarea zilelor, a nopţilor şi a­­notimpurilor, zile, nopţi şi anotim­puri născute din învârtirile globu­lui. Căci „învârteala“ nu-i numai un „obicei al pământului". E­i Pă­mântul se învârteşte. Dar să lăsăm filosofia în grija filosofilor. Iar noi să ne vedem de însărcinare. Trei întâmplări m­ai de seamă s'au petrecut în politica internă a ţării, în anul care s-a dus: Renun­ţarea principelui Carol la tron, che­marea d-lui general Averescu la cârma trebii publice, boala Re­gelui. Actul de la 4 ianuarie a vădit, o­­dată mai mult, înţelepciunea şi măreţia de suflet a Regelui. Ase­menea unui vestit general corin­­tian, El nu a pregetat să facă, în in­teresul patriei, o­ crudă jertfă. Generalul Averescu, cu progra­mul lui economic şi financiar, în­tocmit, parcă, de însuşi bunul simţ, a fost bine primit de toate pătu­rile muncitoare şi producătoare. Ce altceva ar fi putut năzui, în ade­văr, lumea harnică, decât mijloa­ce de comunicaţii sigure şi bani ieftini, monedă stat ‘VfrV'ita dp' viă,â.‘ f.tră­dar­e cu putinţă nici producţie,­­schimb de mărfuri . Dar ţara a suferit o decepţie, de­cepţia omului care, atras de afi­şul teatrului, intră în sală şi ve­de, cu neplăcuta surprindere, că în locul nouei piese anunţată se joacă o veche melodramă. Guvernul n‘a înfăptuit, până azi, nici una din făgăduinţele lui. Ceea ce înseamnă că schimbarea regi­mului n‘a schimbat şi felul câr­muirii. Stările de azi se aseamănă cu cele de eri, cu cele de alaltăeri. Iar aceste stări ne amintesc pe Prometeu înlănţuit de o stâncă şi căruia păsările cerului îi rodeau ficatul. Poporul românesc a is­bu­tit să-şi păstreze fiinţa, cu toată vitregia vremilor. De un veac fa­ce sforţări uriaşe să meargă pe drumul larg al propăşirii. El a smuls, în sfârşit, chiar unitatea lui, dintr-o încăerare ce a cutremurat toate neamurile pământului. Dar poporul românesc are, ca şi Pro­meteu, împotrivă-i, un zeu răzbu­nător, care l‘a pus în grele cătuşe şi l‘a dat pradă păsărilor hrăpă­reţe. După obuciumate alegeri legis­lative şi după o scurtă sesiune a Corpurilor Legiuitoare, a urmat o lungă vacanţă, prelungită prin ne­aşteptata şi misterioasa prorogare a parlamentului. Şi când lumea se întreba, cu mirare, de ce Camerile nu au fost deschise la vremea lor, prezidentul consiliului a crezut ne­cesar să arate, cu un avânt nepă­truns, nestrămutata lui hotărâre să păstreze legalitatea, ca şi cum ea ar fi fost în primejdie. Câteva zile mai târavi, şeful li­beralilor aminteşte, la clubul par­tidului său, lozinca trupelor de la Mărăşeşti, pe aci nu se trece, — ca şi cum un inamic ar fi fost gata să treacă graniţa ţârii sau porţile Bucureştiului. Lumea nu a priceput nimic din toate acestea. A priceput însă des­­tu­l când a aflat, ca mare mâhni­­rRăgele e bolnav Doctori cu că au fost chemaţi la patul Lui şi i-au găsit leacul. De însănătoşirea Regelui bucu­ria tuturora e deplină. Liniştea a reintrat în suflete. Legalitatea nu mai e în primejdie. Şi, deocamda­tă, pe la Mărăşeşti se mai poate trece. Ne lipseşte numai un Saint- Simon, meşter să prindă şi să dea­­luşească primele elanuri ale oame­nilor politici, elanuri ce atât de rar pot fi stăpânite. ...Şi pământul se ‘nvârteşte! T. PISANI ■ De Anul nou Urmând vechiul obiceiu creşti­­nesc, Argus face, mai intâiu citi­torilor săi, şi, apoi, tuturor locui­torilor acestei ţări, pe lângă sănă­tate­ şi mulţi ani, urarea să ajun­gă oameni bogaţi, cât de bogaţi. Bogăţia e un vis ascuns al tutu­rora. Dar, puţină lume îşi dă sea­mă de însemnătatea bogăţii pen­tru om şi încă mai puţină cunoaş­te: drumul ce duce la bogăţie. Omul crede, in genere, că a fi bogat înseamnă scutire de muncă şi satisfacerea tuturor dorinţelor. De aceea vedem foarte multă te­me muncind peste puteri ori încer­când lovituri îndrăzneţe, cu călca­rea regalelor de morală şi de drept, condusă numai de setea a­­ceasta arzătoare, să ajungă cât mi repede la libertatea lenei şi a risipei. Din sfor­ţarea comună către t­­rud­e, puţini ajung să dobândească ceva. Religiile umanitare, ca şi doctri­nele sociale is- au creat un ideal din combaterea instinctului omului spre bogăţie. Creştinismul include celor bogaţi orice speranţă de mântuire. Bogatul nu poate intra in împărăţia Cerului dacă lut îşi împarte averea celor săraci cari, devenind bogaţi, riscă, la rândul lor, să rămână el pe din afară. Conducătorii Comunişti, în dis­perare de a vedea toată lumea bo­gată, predică teoria sărăcii gene­rale, exceptăndu-se, bine­înţeles, pe ei. Şi, totuşi, acest imbold firesc spre avuţie, e unul din cele mai nobile instincte ale omului. Echiic un atribut al speciei, care, ridică , făptura omenească deasupra ani­malelor, deasupra naturei însăşi. Omul civilizat trebue să fie bo­gat.­­ Sărăcia e, Pentru el, o Infir­mitate. Bogăţia nu înseamnă liber­tate de lene şi de risipă, înseam­nă mijloace de perfecţiune ale vie­kom­­ei, prin continua şi utila întrebu­inţare a tuturor facultăţilor sufle­teşti. Atâta timp cât natura îşi finea ascunse secretele ei de pătrunde­rea noastră, sărăcia putea fi reco­mandată ca virtutea resemnării. Azi, insă, când ştiinţa şi indus­tria ne pun la îndemână, în fiece zi, mijloace noul şi nesfârşit de bogate, pentru îmbunătăţirea şi perfecţionarea fiefei, sărăcia nu mai e o virtute. E un păcat. o ru­şine, aproape. Popoarele civilizate lui au drep­tul să fie sărace. Căci sărăcie în­seamnă lipsă de organizare, inca­pacitate de adaptare a vieţei tradi­ţionale la condiţiile vieţei civili­­zate. Iată de ce dorim, din toată ini­ma, poporului nostru să nu se mai laude cu bogăţiile golului", nici cu puterea lui de a suporta lipsu­rile şi sărăcia Dorim să se mândrească, fieca­re în parte şi toţi la un loc, cu a­­vuţia lor, creată de ei, prin orga­nizare şi prin asimilarea darurilor ştiinţei şi ale civilizaţii. A. CURTEANU Telefonul Intre Europa şi America LONDRA 30, (Rador).­­ Un deo­sebit interes a provocat înştiinţarea departamentului poştei, prin care se aduce la cunoştinţa persoanelor in­teresate din Londra că in cursul lu­­nei Ianuarie se va putea comunica telefonic cu New-Yorkul. Opelul poş­tal a încercat cri câteva reuşite ex­perienţe prin care s’a dovedit cd in curând va fi posibilă extinderea. a­­cestor servicii telefonice şi in pro­vincie. Experienţele, s’au făcut Intre New-York şi Swansea, şi Newcastte. rr ■ " Schimbul la­ București îin anul 1926 și aruul L­i- DEFINIREA OPERAŢIUNILOR DE BURSA Cele două puncte de vedere ale Com­itetului Bursei« O teză restrictivă De vorbă cu d. Ion Pilidi» membru în comitetul Bursei Comitetul Bursei Bucureşti, cu o­­cazia discuţiei ante-proectului de lege a Burselor şi-a consacrat ulti­mele şedinţe importantei chestiuni a definirei operaţiunilor de Bursă . Am crezut interesant să ne adre­­săra d-lui Ion Pitioi, membru în co­­mitetul Bursei şi director la Banca Românească, cerându-i să ne expună părerile d-sale, asupra punctului de vedere care urmează să-l adopte vii­toarea legiuire. D-sa ne-a făcut mănătoarele de­­claraţiuni : DEFINIREA OPERAŢIUNILOR DE BURSA In alcătuita anteproeo­ului legei Bursei pe care l studiază acum Co­mitetul Bursei, definiţia „operaţiei de bursă"­ a ocupat ultimele sale şe­dinţe, dând naştere la controverse şi discuţiuni netranşate pe deplin. în­că de acum câteva luni, Comisia nu­mită din sânul Comitetului şi in­­sărcinată cu acest studiu nu putuse ajunge la un acord. Unii din mem­­bii ei preconziau păstrarea legei ac­tuale, care considera operaţie de bursă orice negociere de acţiuni şi efecte făcută prin intermediarul u­­nui agent oficial de schimb, fie in Bursă, fie în afară din Bursă, şi înscrisă în scriptele sale legale. Cei­lalţi membri au susţinut o restrân­gere rigidă a definiţiei numai la fl­eets operaţiuni care sunt făcute în Bursă, în orele oficiale, prin strigă­rile agenţilor oficiali şi sunt înre­gistrate în Bursa Oficială. Interesul chestiunei este îndoit. Mai întâi, numai operaţiile de bur­să în caz de litigiu intre părţi sunt lichidabile prin bursă şi justiţiabile de Camerele de Arbitri­. In plus o­­peraţia de bursă lămureşte fără e­­chivoc situaţia agentului de schimb. Dacă acesta nu poate să facă, decât operaţii de Bursă şi dacă se admite prima formulă, agentul va putea mijloci şi in afară din Bursă. In caz contrar, această posibilitate­­ va fi interzisă. CELE DOUA PUNCTE DE VEDERE Partizanii tezei prohibitive, cari susţin că niciodată agentul nu tebue să mijlocească In afară din Bursă, pretind că numai cu această soluţie se vor concentra toate negocierile in Bursă, se vor obţine ca consecinţă imediată cursuri cât mai reale, salv­gardând interesele marelui public şi neinfluenţând prin operaţii interme­diare intre două Burse, cotele Burse­lor Oficiale. Partizanii actualei legi, adică, ai terei liberale, cari pretind ca totdea­una agntul de schimb va putea mij­loci şi in afară din Bursă, susţin in rezumat următoarele : Nu locul tran­­sacjiei gi, cum de altmintrii consacră şi legislaţia actuală, natura negocia­­rei şi mijlocirea ei oficială,, de către un agent de Bursă simt elementele preponderente ale unei operaţiuni de Bursă. Este o simplă iluzie să se crea­dă că restrângând definiţia operaţiei de bursă se va mări volumul normal al negocierilor în Bursa Oficială. Ori­care ar fi definiţia, târgul liber nu se suprimă, nu se micşorează. Cumpă­rările şi vânzările de acţiuni şi efec­te în afară din Bursă rămân helfe sub imperiul legei ca simple opera,­ţiunt de comerţ. Bancherii vor con­tinua să cumpere şi să vândă la eti­ce oră la ghişetul lor. Vor continua să facă negocieri de titluri între ei. Nimeni nu va împiedica un particu­• In acest număr: : : : ; Anul economic şi financiar • • de Viator (pag. III) !: 2 Comerţul exterior şi interior ! : în 1926 : • de Gr. Trancu-laşi ! ! şi Gh­. Stroe (pag. V) ! : î Datoria publică , la 1 Ianuarie 1927 ; • (pag. VI) ; ! Anul agricol 1926 * I de G. Ionescu-Şişeşti (pag. VII) • • ! • Societăţile pe acţiuni la finele • ! anului 1926 ! I de dr. I. Teodorescu (pag. VII) I • a • Industria de petrol ; • în anul 1926 I ; (pag. IX) ;­­ •­­ Valorile la Bursa Bucureşti ; • în cursul anului 1926­­ ; (pag. X) ; I Activitatea maritimă şi fiu- ’ • vială în anul 1926 ; 1 de Const. Tonegaru (pag. X) • 2 Anul juridic şi legislativ ; 1 de O. Hamangiu şi H. Aznavorian • î (pag. XI) : : : • Finanţele publice în anul ; ; 1926 ; î de M. Bucur (pag. XII) • « * • » ; Numerile indice ale preţu-­l ; riior principalelor produse­­ ; de import și export­­: (pag. XV) : : • Cer să vândă unui alt particular ac­ţiuni şi efecte şi să-i dea, primind va­loarea, un borderou valabil, oficial. O TEZA RESTRICTIVA Ţinând seama de argumentele a­­cestor două teze extreme, unii mem­bri din Comitetul Bursei au preconi­zat un sistem intermediar, adică o definiţie nici prohibitivă şi numai restrictivă a operaţiei de bu­rsă. S-a susţinut părerea că, în afară din Bursa Oficială, este operaţie de bur­să şi acea negociere făcută de o ban­că sau un bancher, membri ai aso­ciaţiei Bursei, sau chiar de către orice membru al asociaţiei Bursei cu un agent de schimb şi înscrisă bineînţeles în scriptele sale. O FORMULA TRANZACTIONALA In ceea ce priveşte părerea mea, ea n­u poate să exprime decât o părere personală şi nimic mai mult Am comb­ătut In comitetul Bursei teza prohibitivă invocând argumentele tezei liberale înşirate mai sus. Dintr’un spirit, de împăciuire am formulat teza restrictivă ca formulă transacţională şi am susţinut-o cu Întreg raţionamentul arătat, rămâ­nând contra variantelor ei. Formula ce am propus pentru operaţiunile a­­fară din Bursă s’ar putea redacta : t.Sunt operaţii de Bursă toate ne­­gocierile încheiate între un membru al asociaţiei Bursei şi un agent de schimb şi inregistrate în scriptele Bursei“. Această definiţie înglobează nego­cierile de acţiuni şi efecte. Pentru de­vize ea­ rămâne în spiritul legei ac­tuale de devize din 23 Februarie 1923, citată mai sus. Când legiuito­rul va abroga această lege de devize, el va hotărâ pentru viitor. Pentru­ controlul riguros al opera­ţiunilor făcute de agenţi cu membrii asociaţiei în afară din Bursă, sunt de părere a obliga pe cale reglementară, pe toţi agenţii să le emită zilnic sub plic închis sindicului. Bursei un ta­blou detailat de încheierile lor la or­dinea lor cronologică. Cursurile, însă numai cursurile, vor putea fi publi­cate într’o cotă specială în mod in­formativ. In ceea ce priveşte formula prohi­bitivă cred că, dacă se, va adopta, ea va conduce fatalmente la crearea clandestină a unui sistem de culisă pentru care piaţa noastră este s­i cu totul necoaptă şi­ la improvizarea din nou a unor remizeri necontrolabili şi lipsiţi de experienţa şi garanţia ce prezenta viitorii agenți oficiali sindi­­calizați AL­­P. i . 9 $ * WM.9. ® « • «-* a­m*«“S2» a. £ 9.9.M-8.B.9­9­9­9 9-9 • k Europa In 1926 Anul 1926 va fi socotit printre anii bogati în promisiuni de bine. Căci desfăşurându-se pe temeliile operei dela Locarno, 1926 a fost un an de clarificare şi de aşezare a primilor pioni spre idealul păcii adevărate. Dela turburarea Europei în 1914, după cinci ani de războiu, şi şapte ani de neîncredere şi duşmănie vi­cleană s’a inaugurat în acest an o eră nouă : era de încercare a cola­borării între popoare, odată cu Intra­rea în vigoare a tratatelor dela Lo­carno. In toamna anu­lui 1925, foşti­ adver­sari de războiu, întruniţi în micul orăşel elveţian, puneau bazele sigu­ranţei principalelor ţârî din Europa. Germania oficială părăsia orice gân­duri de revanşă, recunoştea de bună voe tratatele de pace, semnate la Ver­sailles din constrângere şi se declara părtaşă la garantarea ordinei euro­pene, stabilită prin acele tratate. Pen­tru ca toate acestea să capete vigoa­re, se punea însă o condiiune prea­labilă : intrarea Germaniei în Liga Naţiunilor. O simplă formalitate pă­rea această condiţie, odată ce Ger­mania semnase acordurile de la Lo­carno. S’a văzut curând că simpla formalitate era in realitate o proble­mă extrem de dificilă. Intrarea Ger­­maniei, ca mare putere, în Liga Na­­ţiunilor, pe picior de egalitate cu cele mai privilegiate mari puteri, a sgu­­duit din temelii edificiul de la Gene­va. Mai mult de jumătate din anul 1926 a fost consacrat sforţărilor me­­nite să facă cu putinţă acest act. Intrarea Germaniei în Liga Naţiu­nilor e fapta ce imprimă caracteris­tica anului. Importanţa ei a definit-o Briand, în magistralul discurs de primire a noului stat asociat, în acea familie pacifică de popoare : •„S’a sfârşit lungul şir de ciocniri sângeroase, s’a sfârşit groaznicul războiu, cu brutalităţile lui. Aruncaţi tunurile şi mitralierele. Activitatea voastră va fi consacrată de-acum Înainte numai concentrării sforţări­lor generale de pace“. Un auditoriu, ilicit , din condu­cători ai popoarelor, a aplaudat cu înflăcărare acel imn de pace, închi­nat colaborării europene.­­ Dar intre arta înaripată a cuvinte­lor şi brutalitatea realităţii e o pră­pastie. La Geneva, după o expresie deve­nită curentă, se vorbeşte „limba eu­ropeană". Insă acasă, „europenii" de la Geneva sunt siliţi să constate că odată cu schimbarea aerului, se schimbă şi situaţiile. Imediată consecinţă a intrării Ger­maniei în Liga Naţiunilor a fost în­trevederea dintre d-nul Briand şi She­semann la Thoiry. S’a constatat aco­lo un adevăr evident ca o axiomă : pacea Europei e în funcţiune de înţe­legere deplină franco-german. Nici o piatră nu se poate clădi la edificiul păcii europene, decât pe a­­ceastă temelie. La Thoiry, reprezentanţii celor do­uă ţări, plecând dela recunoaşterea acestui adevăr, au încheiat înţelege­rea principială între Franţa şi Ger­mania. S’a făcut multă larmă în ju­­ml acestei întrevederi. Larmă înşelă­toare, cel puţin până acum. Căci, re­­zultatele practice ale acordului prin­cipial, nu se văd încă. Desigur, rela­­ţiunile între Paris şi Berlin s'au îm­bunătăţit considerabil, o dispoziţie reciprocă de înţelegere există. Dar, nici Franţa, nici Germania, nu vor­besc „europeneşte". Fiecare guvern pune înainte interesele proprii „Do­ut des" este principiul de bază al oricărei realizări diplomatice. Şi, deo­camdată, înţelegerea frank-germană, atât de dorită de popoarele ce gravi­tează împrejurul acestor doi poli al politicei europene, rămâne încă un simplu deziderat. Negocierile începu­te cu entuziasm, tânjesc. In Franţa, opinia publică scoteşte că s’au fă­cut prea multe concesiuni fostului adversar ; in Germania se socoteşte că, după ce Reichul a abdicat dela orice planuri de revanşă, trebue să vină răsplata, fără alte sacrificii. Sunt desigur explicabile aceste di­ficultăţi, ce întârzie înfăptuirea pla­nurilor stabilite la Thoiry. Atâtea ob­stacole au rămas din trecutul unei duşmănii seculare, atâtea interese speciale despart cele râmă mari pa­teu ! Anul ce s’a încheiat a înlătu­rat unele piedici, a svârlit lumină pe drumul ce duce la împăcarea reală şi totală. Şi aceasta e mult. * Clarificarea raporturilor franco­­germane, suib privigherea stăruitoa­­re a Angliei face parte integrantă din opera urmărită, sub egida LigiI Naţiunilor. Ea constituie o încercare de înfăptuire a păcii, pe baze de so­lidaritate europeană. In afară de a­­ceste sforţări şi adesea urmărind contra-balansarea lor, s’au manifes­tat unele fapte de cari, trebuie să­ se ţină seamă, la bilanţul, de sfâr­şit de an. In timp ce Europa bolnavă , îşi caută vindecarea la Geneva, două ţări încearcă să i şi satisfacă ■ intere­sele in afara de sfera Ligei Naţiu­nilor. Rusia so­vietică­ îşi arată deschis ostilitatea faţă de această instituţie. Tratatul ruso-german, prezentat ca, simplu pact de amicifie, e in reali­tate o încercare abilă de a anihila prevederile statutului Ligei Naţiu­nilor, nu orice acţiune, de orice fel, întreprinsă sub autoritatea Genevei Negocierile pentru un pact­­de arbi­traj şi neutralitate cu statele balti­­ce, urmăreau acelat scop. Dintre a­­ceste state, numai Liuania a cedat stăruinţelor sovietice, semnând un tratat de alianţă cu Moscova. Re­centa lovitură de stat la Kovno, a­­nulează insă succesul sovietic. In sfârşit, amiciţia ruso-turcă, consoli­­dată în întrevederea dela Odessa, face parte din aceiaşi orientare po lifted. S’a vorbit c­u acel prilej de o Înţelegere orientală, menită să u­­nească la început Rusia, Turcia,, Persia şi Afganistanul, şi mai târ­ziu, poate, şi celelalte state asiatice, împotriva Ligei Naţiunilor. Oricum­ ar fi şansele realizării u­­nui asemenea plan îndrăzneţ, el vă­deşte totuşi preocupări grave şi ame­ninţătoare pentru pacea lumii, AU factor de politică separată este imperialismul fascist. Italia se so­­coate nedreptăţită, în situaţia inter­naţională ce i-au hărăzit-o ultimele decenii. Mussolini visează să redea Italiei prestigiul­ui forţa imperială. Ducele cochetează cu Rusia, pentru expansiunea în Orient, negociază at Spania pentru Tanger, se apropie de Albania şi Grecia pentru stăpâni­rea Adriaticei şi mai târziu a Medi­ter­anei. Dar imperialismul Romei moderne provoacă nemulţumiri europene şi prezintă cauze de dezbinare şi ener­vare, absolut protivnice idealurilor Ligei Naţiunilor. ’ « Intre anii grei de refacere interni a ruinelor războiului, 1926 va ocupa un loc de cinste. In cela mai mult« din ţările Europei s’au înregistrat progrese mari in opera d© consolida­, 72 ........sV a*.. "ub­­acule." 11. prăpastia decăderii financiare. Armi­stiţiul politic a îngăduit echilibrarea bugetară şi asanarea tezaurului. O po­litică prudentă a partidelor republi­cane coalizate este pe cale să­ dee­­mintă afirmaţia că Franţa a câştigat războiul, dar a­ pierdut,pacea.­­ Germania, sub ocrotirea planului Dawes, cunoaşte binefacerile stabili­zării. Ea a reintrat cu totul în:itua­­ţia normală. La fel Ungaria şi Aus­tria, unde în 1926, experţii Ligei Na­ţiunilor au dus la bun sfârşit opera de refacere. Grecia se ridică, cârmu­ită de un guvern naţional parlamen­tar, din starea jalnică în care a­­cuf­un­daseră repetatele dictaturi militare. Şi până şi Rusia Sovietică, unde dii­vorţul de marxismul integral se de­săvârşeşte tot mai categoric, cunoa­şte progrese sub un guvern oarecum­­ moderat, ce a isbutit sa înfrângă ata­curile unei opoziţii extremiste. Bilanţul Angliei pe 1926 este întu­necat. Greva neagră, cum a fost bo­tezată încetarea activităţii In mineie de cărbuni, a aruncat un văl sumbru deasupra acestui an de grea încerca­re. Dacă politiceşte burghezia engle­ză a înregistrat victorii, învingând greva generală în puţine zile şi silind la capitulare sindicatele minierei, du­pă opt luni de luptă, pagubele eco­nomiei naţionale sunt Incalculabile. Vor trebui ani de muncă grea de-a­­cum înainte, pentru restaurarea pro­sperităţii tradiţionale a poporului englez. *­­ Am spus că anul expirat Intri !» Istorie bogat în promisiuni de bine, ca un an de clarificare şi speranţe. El ne-a făgăduit pacea adevăraţi. Anii următori 11 vor da dreptate sau vor dovedi că a semănat iluzii înşe­lătoare ? Elementul de progres al omenirii « optimismul. Să fim deci optimişti. Şi pentru că anul acesta caracterizat prin sforţările de organizare a păcii, a stat clipă de clipă sub influenţa personalităţii lui Briand, îl vom de­fini aşa cum l-a definit principalul făuritor al nouei politici europene : „îmi spuneţi că am sădit un măs­lin, ce poate fi privit în îngăduinţă, dar dela care nu se poate aştepta multă umbră. „N’am făcut nici atâta. Nu u măslin, ci un sâmbure de măslin uns plantat nou la Locarno. El începe să ridice, la suprafaţa pământului, mici muştenaie de ţărână. Caută soarele, ar voi să-1 găsească. Va creşte, dacă nimeni nu-1 va sdrobi, cu un picior brutal”. ALEX. HURTIG ■ •■ , ■ Statutul Tangerului PARIS. 30. — (Rador) . Se a­­nunță că negocierile franco-spa­­niole p­entru reventuria modificare a statutului Tangerului vor’începe în a doua jumătate a liniei Ianua­rie. Intre guvernele din Paris §i Madrid s’a încheiat un acord regu­land procedura negocierilor. i I

Next