Argus, februarie 1927 (Anul 18, nr. 4134-4157)

1927-02-02 / nr. 4134

Anul XVIII No. 4134 AUTOMOBILE a­bonmnente in Tară Un an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300­­, 3 lei în țară. 6 In Străinătate Un an 2200 lei 6 luni 1300 » 3 luni 800­0 lei în str&in&t&te B­IROURILE: ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori g­r. Pauker $1 H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANTE! Directori Grigore Gafencu­­ Mercur 1­2 Februarie 1928 PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societiţei Generale de Publicitate Ciracteri­e Carol Schulder şi s. Borger Str. Eugeniu Carada (fosta Karagheorghevici 9) Telefon 11­84­9­­­I, S t­r S & F TELEFON: 6/03 și 23/69 Părerile unui expert Ce ne declară d. prof. Gaston Jèze: Politician» nu trebue sä se ocupe de finanţe Statul nu trebue sä se ocupe de monetă Revalorizarea francului de la 210 la 120 lira sterlină şi felul cum, a trecut gospodăria franceză prin a­­ce de salturi valutare, adaptându-se noului curs, fără a perde aproape nimic din puterea ei de producţie, au uimit cu drept cuvânt lumea. Dese­ori, în crizele pe cari le stră­bate Franţa, împinşi de patimi po­litice şi de temperamentul lor indi­vidualist, francezii se sitesc, parcă, să agraveze ei înşişi situaţia,, Astfel la începutul anului trecut, aspectul Parl­ament­ului, diferitele soluţii po­litice susţinute de partide, atât de primejdioase propăşirii unei gospo­dării capitaliste, nenumăratele schim­bări, de guvern, atât de dăunătoare autorităţii unui Stat, împingeau fran­cul în prăpastie. Dar, Franţa a reacţionat. Organi­zaţia de stat franceză, politică şi economică, e vechie, şi ajunsă la maturitate. Elementele care o com­pun au, drepturi inprescriptibie şi pretenţii justificate la viaţă. Statul nu se poate reface împotriva, unei clase sau în dauna unor cetăţeni. El nu poate jertfi pe producători, du­­pă cum nu poate strivi pe rentieri şi pe micii capitalişti. Reînălţarea Franţei nu e numai un spor de vi­­litate, E în ace­aş timp o operă de echilibru şi de dreptate, E o reac­­ţtiene prin toţi şi pentru toţi. Deaceia, Franţa iese tot mai în­treagă şi mai desăvârşită din fie­care criză. Cuminţenia ei politică şi uimitoarea mlădiere a organismului ei economic, întăresc puterea şi in­dependenţa de care are nevoe pentru a-şi putea urma înalta ei menire. Şi e o mnâingdere pentru toate sta­tele europene, mai ales pentru cele mijlocii şi mici, că in ciuda crizelor economice şi a prăbuşirilor valu „Criza s’a potolit. Una din cele mai importante cau­ze ale crizei a rămas, însă, datoria noastră flo­tantă e neconsolidată. ..Ca technician, veţi pricepe ca mă interesează mai puţin­ încrede­rea, de altfel salutară, pe care o inspiră guvernul actual, decât ma­surile practice care se iau, sau care ar trebui luate, pentru a curma răul din rădăcini. ..In această privință, socotesc că nu s-a făcut destul. Politica noastră nu a prezintat nici o conti­nuitate de ordin technic. ..In România, de pildă, cred că s’a urmat o cale mai bună. D. Vin­­tilă Brătianu şi-a propus un scop precis, pe care l’a urmat în mod sistematic, echilibrând bugetul şi consolidând datoria flotantă. E baza ori­cărei politici financiare. ..Socotesc, fireşte, că orice în­cercare de „deflaţie‘‘ prin restrân­gerea circulaţiei, pentru răscum­părarea de către Stat a datoriei lui către Banca de Emisiune este o greşeală. „Statul nu trebue să stânjenească circulaţia, după cum nu trebue, de altfel, să se ocupe de mo­netă“. (Profit de această împrejurare pen­tru a supun© d-lui profesor, proec­­tul pentru comercializarea recoltei susţinut de „Argus“ In primăvara trecută. Părerea d-lui Jose e urmă­toarea­ : _— Nu cred că aţi fi reu­şit să stabilizaţi leul fără a vă fi procurat şi credi­te în deviză forte. In ori­ce cate emisiuni tutui, pe buză de aur sau devize aur, la, cursul zilei nu pre­zintă, din punct de vedere technic nici un risc şi nu constituesc o inflaţie. E O ADEVARATA EREZIE DE A LE CHEMA AST­FEL. Inflaţie sunt emisi­unile pentru stat şi nevo­ile statului Apoi, d. Jose îşi reia firul expu­nerea : — Repet: Statul nu tre­bue să se ocupe de mone­­tă, căci Statul e cel mai crunt duşman al m­onetei. „Moneta şi politica trebue să fie despărţite. Pe pragul Băncei de Emisiune ar trebui să păzească un Arhanghel cu sabia în mână, la nevoe cu o furcă, pentru ca Sta­­tul să nu pătrundă in ea. ..Aci, stă neînţelegerea mea cu JB Cailloux, f­ostul ministru de fi­­are statele de vechie cultură îşi păstrează rangul şi că Inţelepciunea şi Puterea nu au trecut, in între­gime de pe continentele creatoare Pe continentele creditoare. Tot din motivele arătate, însă, re­­înălţarea Franţei, după o criză, nu­ corespunde cu dezlegarea tuturor problemelor care au pricinuit criza­Huite elemente opuse rămân in pre­zenţă. Principiile de echilibru şi de dreptate conciliază interesele potriv­nice, nu suprimă, însă, întotdeauna nepotrivirea lor. Printre problemele care au rămas deschise, e problema datoriei fio­tante. Datoria flotantă a Stat­ului a cres­cut, chiar sub guvernul Poincaré Bonurile de tezaur pe termen scurt (de la o lună la trei) s'au înmulţit în locul celor dela şease luni la un an. In total, aceste bonuri de te­­saur se ridică, după cifrele ce mi-at­ fost date, la, 10 miliarde franci hâr­tie, adică 9,32 miliarde franci aur Din această sumă, pot veni la sca­denţă, lunar, patru până la cinci miliarde franci hârtie, adică 600 milioane până la un miliard franci aur. Dacă statul le acoperă, fie cu rezerva Morgan fie cu notiile şi im­portantele lui rezerve în devize aur ar schimba numai de creditor şi s-a­ i lega şi mai rău de Banca Franţei. Singura scăpare pare sa fie o cor., solidare a acestor bonuri in impru­­muturi pe termen lung. Aceasta e părerea distinsului e­conomist, a, profesor Gaston lèse, ui­nul din specialiştii care au studiat în modul cel mai amănunţit proble­mele financiare franceze, şi a cărui influenţă asupra faimosului comitet de experţi a fost hotărâtoare, nanţe acceptase aproape în între­gimea sa, proectul experţilor. A vrut însă să păstreze Banca d­e Emisiune la dispoziţia statului­­Or, O BANCA DE EMISIUNE, CA SA-SI POAT­A ÎNDEPLINI MENIREA. TREBUE ÎNAINTE DE TOATE SA FIE INDEPENDENTA DE STAT SI DE ORICE INFLU­ENTA POLITICA. ..In ce priveşte guvernul ac­tual, nu cunosc intenţiile sale. D. Poincaré nu spune nimic. „Revalorizarea a avut, fireşte multe consecinţi bune. A avut şi altele, îngrijitoare. Şi nu numai pentru industrie. Astfel, portofo­liul de valori franceze a fost pră­dat de către străini. Azi suntem nevoiţi, ca să mărginim influenţa străină în societăţile noastre, să instituim prin lege votul plural în favoarea acţionarilor francezi. In­­tr'atât a fost de puternică, pe mă­sură ce francul creştea şi valorile scădeau, irupţia străină în partea cea mai vie a gospodăriei noastre­„Prea mult a slujit la noi reva­lorizarea drept drapel politic, drept mijloc de a mări prestigiul şi autoritatea unui guvern. Şi prea pu­ţin s’au ocupat oamenii politici, şi de această dată, de partea tech­­nică a problemei. „Stabilizare? Fireşte, în acea­stă perioadă de încredere, stabili­zarea e înlesnită. Ea depinde însă de două condiţiuni: „I. CONSOLIDAREA datoriei flotante. „In această privinţă ar trebui să cunoaştem exact situaţia. Ne tre­­buesc statistici şi o publicitate ne­contenită, după pilda engleză Lipsa de publicitate nu măreşte întru nimic „încrederea“, împie­dică însă mutica serioasă şi proec­­tele de ordin technic. „II. REGULAREA DATORII­LOR EXTERNE. „Din punct de vedere politic so­cotesc că trebue să regulăm a­­ceste datorii, ratificând conven­ţiile pe care le-am încheiat până acum. „Atunci, intervine şi aci, punc­tul de vedere technic. Şi el va fi decisiv. „VA TREBUI SA SE HOTĂ­RASCĂ CUM SI IN CE FEL VOM PUTEA PLATI DATORIILE NOA­STRE. Americanii fac azi, faţă de noi, aceiaş greşeală, pe care cu toţii am făcut-o faţă de ger­mani la Versailles­ Ei ne cer plăţi pe cari, din punct de vedere juri­dic, le datorim, dar pe cari din punct de vedere monetar, nu le putem efectua. „Politicianii de pe am­bele continente, nu au priceput încă problema transfertului. UN STAT NU POATE CREA SCHIMB. EL NU POATE CREA VALUTA FORTE. Numai mijloacele lui de export, — dacă nu inter­vin noi credite—hotar­esc capacitatea sa de a do­bândi valută străină. „America va trebui, fie să sti­muleze exportul vechiului Conti­nent și destul, ca acesta să-şi poată achita, în mod conştiincios obligaţiile, fie să caute un mijloc practic, prin care, fără să-şi rui­neze propriul export, să se înţe­leagă cu Europa. „Cu cât chestia datorii­lor interaliate va trece mai repede din mâna­ oa­menilor politici în mâna experţilor, cu atât va fi mai bine pentru lumea în treapă“. * La plecare, d. Jose mă roagă să ■ »lut pe prietenii săi din România. . ..Aveţi o însărcinare *sprecială, i-I­ t profesor ?" ... nTransmite te rog, d-t'ti Vin­il ui Brătianu, complimentate unele cete mai bune", y _ „Nu voi îndrăzni să execut per­­sonal această însărcinare de­oare­ce de trei ani, ziarul meu „tachinea­ză" neîncetat pe d. V Brătianu. Dar voiu transmite complimentele prin „Argust". Se zice că d. Brătianu II citește, regulat şi voiu fi încântat să găsească, in sfârşit, ceva în el, care sd.î facă plăcere", GRI­GORE GAFENCU Mâine FRANŢA ŞI GERMANIA Declarative d-lui profesor Joze Germanii se retrag din cartelul oţelului BERLIN.— Se comunică din Berlin că producăto­rii germani ar avea inten­ţiunea să se retragă din cartelul oţelului. Preşe­dintele Camerei de co­merţ din Duisburg a lăsat să se prevadă o hotărâre in acest sens. Se afirmă că nemulţu­mirea producătorilor ger­mani cari ameninţă cu retragerea din cartelul o­­ţelului provine din fap­tul că tranşa acordată Germaniei este, azi, con­siderată ca insuficientă, ea fiind stabilită într’un moment când industria grea per­mană se reorga­niza. Alţii cred că e vorba de o manevră a naţiona­liştilor pentru a face să cadă un important acord internațional. D. Menoilescu a plecat s­pr­e Bucureşti ROMA 31. (Rador). — D. Ala­­noilescu, preşedintele delegaţiei Române, a plecat astă seara în­spre Bucureşti. In lipsa d-sale, de­legaţia Română, va continua tra­­tativele, sub preşedinţia d-lui Ce­sar Popescu. receptia de la legaţia româna din Belgrad BELGRAD. (Rador). — Vi­neri 28 ianuarie, în saloanele Le­gatiqnei Române din Belgrad, d-na şi d- Theodor Emandi, minis­trul României, au oferit un dejun urmat de recepţie în onoarea d-lui Josef-B­ernand Grenard, ministrul plenipotenţiar al Franţei, care pă­răseşte Iugoslavia. In afara de sărbătorii şi de so­ţia sa au participat la dejun: d. Ninco Periei, ministrul iugoslav al afacerilor străine cu d-na, minis­trul Angliei cu d-na, ministrul Un­gariei, ministrul Turciei, secreta­rul general al Ministerului de Ex­terne, etc., etc­ ■ HIM: INTIMIDARE Desbater­e la proeetul de lege pen­tru organizarea căilor ferata vau sfârşit, la Cameră, prin cuvântările d-lor generali Văleanu şi Averescu. Primul ministru, întriun discurs plin de tact, de răbdare şi de simţ politic, a lămurit pe deplin contro­versa dintre guvern şi partidul libe­­ral, în ceea ce priveşte organizarea ad­ministraţii drumurilor de fer. Cu o formulă simplă, discursul pre­şedintelui de consiliu s-ar putea re­zuma astfel : Ca şef de guvern nu mă tem decât de propriile noastre greşeli. Intimidările pe cari le cear, că adversarii noştri politici nu au nici un efect. Impresia ce lasă aceste cuvinte e bine venită ca să lămurească multe echivocuri ce plutesc în atmosfera politică, dar vine, mai ales, la tmvii­ pentru a da vigoare şi tărie organi­zărilor ce se proectează. Căile ferate vor câştiga, de­sigur, prin noua organizare ce statorniceş­te acolo d. general Văleanu Dar a­­cest câştig ar fi aproape egal cu­ nimic, dacă d. general Văleanu s’ar lăsa intimidat şi nu ar căuta acolo unde să găsesc, adică în străinătate, banii necesari pentru desăvârşită re­facere a căilor ferate. Căci, drumu­rile noastre de fer au nevoie, înainte de toate, de refacere. Ca să fie or­ganizate trebue să existe. Precedenta activitate a d-lui general Văleanu la ministerul comunicaţiilor, e o bună chezăşie că d-sa nu va fi, lipsit, nici acum, de curajul necesar. O intimidare se încearcă şi asu­pra ministrului de agricultură, care şi el, îndrăzneşte" să creadă că re­facerea agriculturei are nevoe de că­pătâi străin. Nu avem nici u­t motiv să bănuim că d. Garoflid va fi mai puţin curajos şi nu va îmbrăţişa, cu toată convingerea, deviza primului ministru : intimidările adversarilor politici nu au nici o valoare ’­­. CRIZA DIN IUGOSLAVIA Belgradul anunţă din nou o criză de guvern, l­a câta de un an nn­­coace? Fiindcă, sub colaborarea din­tre radicali şi radicişti, frământările de acest gen au luat­­ un caracter quasi-endemic. Toate demisiile de până acum au fost provocate de con­duita radicaliştilor. Miniştrii partidu­lui ţărănesc croat aduceau în întru­niri publice învinuiri grele colegilor lor din guvern, sau depuaţii croaţi votau alături de opoziţie şi împotri­va majorităţii guvernamentale.­­­ totuşi după fiecare demisie, noul guvern era din nou expresia colabo­­rării precedente. La închegarea coaliţiei dintre par­tidele radical şi radicist, s'a spus că deabia cu aceasta s'a desăvârşit uni­rea sufletească a, Iugoslaviei. Radicala reprezentau în covârşi­toare măsura Serbia veche, radi­ciştii erau exponenţii autorizaţi ai Croaţiei. Dar, coaliţia formată a intâmpi­­nat de la început dificultăţi extreme, pentru a deveni instrumentul adevă­rat al unei reale şi sincere colaborări. Oricât de mare ar fi bunăvoinţa re­­ciprocă, radicalii şi fadaciştii sunt se­paraţi prin două concepţii politico, antagoniste. Primii, pionierii începu­turilor statului, ar dori o organizare centralistă, cu dominaţia Belgradu­lui şi a Serbiei vechi". Radiciştii au reprezentat ani dea rândul ideea statului federal, şi as­tăzi, când şi-au mai moderat aspira­ţiile, urmăresc totuşi o largă aut­ono­mie pentru provinciile noui, dintre cari unele, din toate punctele de ve­dere, au o desvoltare superioara Ser­biei. Cu toate deosebirile, radicali şi ra­dicişti, sunt condamnaţi, de câţiva ani, să ţină casă laolaltă. Compoziţia parlamentului, in care croaţii lui Rădici ocupă al doilea loc ca importanţă, nu îngădue altă for­mă de guvern Niciun partid n'au majoritatea necesară. Radicalii ar ■putea guverna fără radicişti, dacă i-ar putea înlocui printr’o foarte lar­­gă coaliţie. De altfel, după fiecare ceartă de menaj, în această direcţie s'a căutat rezolvirea crizei. La fel se anunţă şi acum, dar dacă supărarea dintre radicali şi radicişti e ireducti­bilă, iar formarea coaliţiei imposi­bilă,­­ şi toate indiciile denotă pro­babilitatea acestor eventualităţi, so­luţia finală va fi un guvern de fun­c­ţionari, care să pregătească noui a­legeri şi să dea astfel putința unei clarificări. a. Hg. Asasinat postic in Bu­varia BERLIN, 31. — (Rador). O şti­re din Sofia anunţă că generalul Protogheroif, şeful comitetului re­voluţionar macedottian ar fi fost asasinat. Săptămâna Cerealelor t ^ de S. A. Focşâneanu Disponibilităţile de grâu întrec nevoile consumului mondial, ducerea taxelor vamale şi exportul cerealelor.—Noui întreprin­deri de export.—Scăderile de preţuri continuă Ştirea despre o intervenţiune de stat In Argentina cu scopul de a opri mersul descendent al preţu­lui grâului nou din această ţară, se desminte. Ea este considerată tar­divă, incapabilă de a modifica ten­dinţa de acum stabilită, de împre­jurări atât de puternice în favoa­rea cumpărătorilor. PRODUCŢIA GRÂULUI Ultimele informaţiuni statistice din Argentina dau date foarte op­timiste asupra producţiunei grâu­lui. Excedentul exportabil este es­timat la 6 milioane de tone, în loc de cinci milioane, cât se anunţa până acum. Recolta ţărilor de peste ocean, adunată la producţia celorlalte ţări agricole, dă o medie globală care întrece cu mult necesităţile consumaţiei mondială de grâu, pâ­nă la ivirea nouilor recolte de toamnă. Aşa cum stau lucrurile astăzi şi faţă de rezerva importatorilor de grâu, chestia valorificărei cantită­ţilor imense care nu vor întârzia de a ieşi din Argentina, Australia şi Canada va deveni greu de re­zolvat Ţările exportatoare îşi vor disputa debuşeurile prin oferte din ce în ce mai presante şi mai ef­­tine. PREŢUL GRÂULUI IN INTERIOR Nu mai încape îndoială că grâul nostru, din care mai avem un pri­­lej apreciabil pentru export, nu va mai putea intra în linie de concu­renţă. El alimentează abundent ne­voile consumului intern, care până la viitoarele recolte, nu va avea de înfruntat vre­o cerere pentru străinătate, căci importatorii nu se interesează de grânele noastre in­ferioare şi relativ scumpe. Preţul la care aceste grâne se vând, deocamdată, morilor din ţară, nu îndreptăţeşte încă scumpirea fem­ei care nu credem că va oferi convenienţă pentru export într-un viitor apropiat. Nu ne-ar mira dacă fără ca gra­nde să se poată vinde în ţară cu folos pentru producători, consuma­torii să fie totuşi obligaţi să mă­nânce pâine scumpă. Acest fenomen s’a mai întâmplat la noi. DUPA REDUCEREA TAXELOR DE EXPORT Până una alta, reducerea taxe­lor de export scontată de mai di­­nainte, a venit în ajutorul deţină­torilor de cereale, care au obţinut chiar peste paritate. Pieţele de im­port, care se aşteptau însă la ofer­te mai eftine de la noi, fiind de­cepţionate au reacţionat scobo­­rând limitele de cumpărare cu a­­proape echivalentul nouilor taxe. Din această pricină transacţiile în orz şi porumb au stagnat. „Arborii nu tresc până in cer" spune un proverb. El a fost ade­verit şi de urcarea fantastică a navlurilor căreia i-a urmat, ime­diat, o scădere precipitată. Ne te­mem ca, cu preţul de circa 150 sh, pentru orz-furajer, dela 150 sh cât era, şi de circa 142 sh pentru po­rumb, dela 128 sh nivelul său cel mai jos, nu ne vom mai întâlni in campania de primăvară. Preţurile mari sunt un imbold la vânzarea oricărui articol, ori­cât de rar şi ascuns ar fi. Acest lucru il adeveresc orzurile, cari au răsă­rit deodată, din toate ţările produ­cătoare, de la cari pieţele consu­matoare nici nu se aşteptau la o­­ferte. Şi astfel s-a produs o enteni­re a acestui articol, până mai eri rar şi scump. TÂRGUL PORUMBULUI S’a înregistrat o mişcare neobi­­cicuita îi# iârgid* pe.-mt3%­aî *1 m zului, disponibile si imediat livra­bile pentru export, graţe timpului care a permis scurgerea pe Dună­re a acestor cereale pana la Suli­na, unde circa 30 de vapoare de mare, aşteaptă acest trafic de măr­furi, neobicinuit in această epocă a anului. Din cauza liniilor înzăpezite, Con­stanţa a rămas izolată câteva zile- nefiind alimentat cu cerealele diri­jate de luni de zile spre el. — a­­cest port de mare, pierde din în­semnătatea lui pentru viaţa noas­tră economică. NOUI ÎNTREPRINDERI DE EX­PORT Prin faptul că ţara noastră con­tează în campania viitoare, pe an important excedent exportabil de porumb, o serie de firme austriace şi ungare au venit să sporească lista caselor de export din ţară, care n­are decât să profite de pe urma unui comerţ de valorificare exercitat de firme serioase şi cu capital. Negreşit că nou­le întreprinderi comerciale de export sunt o conse­cinţă a modificărei regimului de export. E lesne de priceput ce ur­mări, ar avea pentru economia ge­nerală, o desfiinţare generală a ta­xelor de export. Proiectele de legi ale Ministeru­lui de Agricultură tind să dea po­sibilitate exportului nostru sa valo­rifice cantităţile şi calităţile pro­ducţiei noastre naturale, recâşti­gând pentru provenienţele noastră debuşeu­rile şi reputaţia de cât o­dată. In această direcţie, se urmăreşte, în prima linie, cultivarea grâului selecţionat, asemănător acelui de Manitoba, cu care producţia boie­rească din judeţele Botoşani, Do­­rohoi, Vaslui şi Roman, putea uşor, concura înainte de război­ SCĂDERI de preţuri La încheerea acestei cronici, bursele din Chicago, Wînipeg şi Buenos­ Aires aduc cursuri mai joase pentru grâu şi porumb. A­­ceste scăderi sunt provocate de presiunea disponibilităţilor de ce­reale ale nouilor recolte care a-» ’hr A. ite Tinm • Ab'n­slî? -j? Canada unde lipsesc mijloacele de antrepozitare. Din această cauză cerealele nu vor întârzia să ia dru­mul de mare spre Europa, care su­prasatirată de imensele sosiri de grâu, va fi împiedicată de a se in­teresa şi aproviziona mai activ cu porumb şi alte articole furajere. O restrângere a impozitului de că­tre pieţele consumatoare n’ar pu­tea să ne fie indiferentă nouă, cari avem toată nădejdea în exportul acestor produse ale noastre. • Cererile accentuate de tanagiu pentru ţările de peste ocean au provocat o ameliorare în târgul navlului Devizele slabe. Ştiri economice Germania BERLIN, (Uta).—Bilanţul comer­cial german pe anul­­1926 prezintă un pasiv de 711 milioane mărci. Fa­ţă de anul precedent, aceasta înseam­­­nă oricum o însemnată îmbunătăţi­­re, căci în 1925 balanţă comercială a fost pasivă cu 4,3 miliarde mărci, asupra mărfurilor revenind numai 3,6 miliarde. In anul trecut comer­ţul exterior a fost din ce în ce mai intens. In Ianuarie importul a fost de 733 milioane, exportul de 801 , în iunie 795 importul şi 760 expor­tul iar semestrul prim s-a încheiat cu un excedent la export de 420 milioane. Acest sold activ a fost ab­sorbit cu totul în lunile următoare prin sporirea treptată a importului, transformându-se în armă în sold pasiv. Numai în Sepembrie s-a în­registrat un excedent de export la mărfuri de 13 milioane, pe când tot la mărfuri în Iulie a fost un exce­dent de import de 121 mil., iar in Decembrie de 123. Prin continua cumpărare de aur de către Banca Naţională această balanţă pasivă la mărfuri de 132 milioane s'a ur­cat la 711 milioane ca sold general pasiv. • BERLIN. — Cercurile interesate din Berlin cred, că în curând, se va constitui cartelul zincului. Se citează ca trebuind să participe la formarea acestui cartel următoa­rele societăţi sileziene: Giesche- Spolka-Akzynia, Zines din Silesia, d­ohenloche A. G. Fuerst Henkel von Donnersmark şi Henkel von Donnersm­arck-Reuten Estates. E probabil că după această înţelege­re a industriei din Silezia de Sus, va avea Ioc o convenţiune ca indus­tria germană. Şi în industria polo ■ neză s’a început o mişcare pentru crearea unui cartel­ cehoslovac la PRAGA. — Ministrul de finanţe cehoslovac prepară o emisiune de Bo­nuri 5 jum. la sută, în vederea răscum­părării celor 3 miliarde de donuri 6 la sută din care 1.300 milioane sunt ram­bursabile în cursul acestui an, iar restul în 1931. * PRAGA. — S’a constituit la Praga o nouă societate cu un ca­pital de 8 milioane de coroane ce­hoslovace pentru exploatarea unei linii aeriene Praga-Berlîn, la­­ care se vor adăuga şi alte linii, în spe­cial, linia Breslau-Praga-M­unchen cu corespondenţa pentru Geneva. Pe de altă parte s’a încheiat o con­­venţiune aeriană între Cehoslova­cia şi Germania, prin care se ga­rantează libertatea de a trece cu avionul peste teritoriile ambelor ţări. Italia ROMA. — Totalul circulaţiei fi­duciare la 31 Decembrie trecut s’a ridicat la 18,152 milioane de lire, cu o uşoară scădere faţă de totalul circulaţiei fiduciare dela 30 Noim­­brie­* ROMA. — Rezultă din înforma­­ţîunile oficioase culese de „La Borsa" că totalul circulaţîunei fi­duciare se ridica, la 31 Decembrie trecut, la 19.955 milioane de lire. •» ROMA­ — Rezultă din statisti­cile publicate de Lloyd Register, ca Italia ocupă actualmente al doilea loc în ce priveşte consrucţiunile navale. La un total de 1­ 933.027 tone în construcţie, Anglia figurează cu 760.000, Italia cu 239.775 Germa­nia cu 211.062 , Statele­ Unite cu ,151 635 , Olanda cu 145.005 și cu 143.068 ton®. Anglia LONDRA,­­ „Industrial News“ a­nunță că firma londoneză ,,Perg­et Comp.“ a încheiat un contract cu guvernul belgian pentru a începe lu­crările construim imul port. Prin a­cest contract s'au luat dispoziţiun Ca portul Mutadi să fie mărit, cons­truindu-se în acelaş timp un nou port la Angoango în Congo. Lucrările au fost evaluate la ci­fra nominală de 350.000 lire sterline *• LONDRA­ — In Marea­ BritanU s’a consumat în 1926 : 122 122 tone de aram^ faţă de 115.189 tone în 1925 ; 18.296 tone de cositor, faţă de 24.879 ; 25°­503 tone de plumb, faţă de 253.459 şi 157 632 tone de zinc, fată de 166­ 310 in 1926. LONDRA.­­ Din statisticele ofi­ciale rezultă că, în cursul anului trecut, în urma grevelor şi a conflictelor indus­triale, s’au pierdut in Anglia 162 mili­oane 780 mii zile. Cifra e aproape de două ori mai mare decât cea din 1921 când s’au pierdut, din cauza grevei mi­niere, 85.870.000 zile. In timpul gre­vei, industria metalurgică a fost în spe­cial atinsa, procentul șomerilor în aceas­tă industrie, care era de 16.1 în Apri­lie, s’a urcat la 66.6 în Mai şi s’a men­ţinut la 62.8 până la sfârşitul grevei în Noembrie trecut. * LONDRA: — Se semnalează o în­viorare a industriei de bumbac din Lancashire. Optimismul bursei din Man­chester aminteşte „boom-ul“ din 1920. La Blackburn şi Preston, marele cen­tre manufacturiere din Lancashire, fa­bricile părăsite multă vreme, au reluat lucru. Comerţul de exportaţiuni spre China, India, Egipt, Continent şi Do­­minionuri e înfloritor. Cumpărăturile e­­fectuate în ultimile 15 zile întrec cu mai multe mii de lire pe­ople ale perioadelor corespunzătoare din ultimii șase ani.

Next