Argus, august 1927 (Anul 18, nr. 4285-4310)
1927-08-01 / nr. 4285
Anul XVIII No. 4285 6 PAGINI ABONAMENTE: IN TARA II IN STRAINATATE Un an 1000 lei il Un an 2200 lei 6 luni 550 . Il 6 luni 1300 „ 3 luni 300 „ U 3 luni 800 k. 3 lei în ţară. 6 lei in străinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori : S. Pauker şi H» E» Valentin INDUSTRIEI şi FINANTEI Directori Grigora Gafenou 0 Inai 1 Aorist 192? ^ PUBLICITATEA ; Concesiunea Exclusivă a fiocietățe) Generale de Publicitate directorii Carol Schulder şi S. Berger Str. eugene» tarait.» (testa itaragneorghevio a telefon 311134 BIROURILE: Bucure ști, Strada Sărindar 7 Et. I« TE L EF O N: 300/ 03 și 323 09 Porturile noastre Ori unde întoarcem privirile, în activitatea economiei naţionale de după răsboi, nu constatăm decât ruină sau regresată cu situaţia din vremuri normale, deşi ţara s’a mărit mai mult decât de două ori şi prin populaţie şi prin suprafaţă. La nevoi sporite şi la activităţi productive ce ar trebui să apară duble, potrivit sporului de teritorii şi populaţie, constatăm un utilaj adesea inferior proporţional celui dinainte de răsboi şi o activitate foarte departe de normal. In priinţa aceasta, starea porturilor noastre, a tuturor fără deosebire, ne prezintă un tablou din cele mai îngrijitoare. O scurtă exarminare a datelor statistice reprezentând activitatea marilor porturi Brăila, Galati și Constanta, fără a mai pomeni de paralizia complectă a porturilor dunărene secundare, ne pote duce la conduia că mina lor e aproape iremediabilă din cauze la a căror pătrundere nu se gândește nimeni. Datele comparative publicate în ziarul nostru cu privire la portul Brăila de către d. ing- Demetriade, directorul docurilor respective, sunt de o elocintă pe deaîntregul alarmantă. Traficul de import a scăzut la a zecea parte din traficul normal dinainte, de răsboi, iar cel de export abia a izbutit să se ridice până la jumătate din normalul antebelic. Cum perspectiva transituirii şi manipulării cerealelor sârbeşti sau bulgăreşti prin portul Brăila, ca în 1926, este aproape închisă pentru viitor, soarta marelui oraş, care trăeşte şî se desvoltă prin activitatea portului, ne apare în culori destul de triste. Dacă şi conducătorii porturilor Galaţi sau Constanta s’ar apuca să facă tablouri corespunzătoare, după pilda d-lui ing. Demetriade, suntem siguri că ele nu s’ar deosebi prea mult de tabloul portului Brăila. . încât putem spune că de unde ne-am fi aşteptat ca viaţa şi desvoltarea porturilor noastre să ia un avânt excepţional pe urma dublării teritoriului şi a populaţiei ţării, constatăm cu mare durere că viitorul acestor porturi ne apare grav ameninţat de ruină şi sărăcie.Nu putem intra acum în examinarea şi explicarea multiplelor cauze ale fenomenului. Desigur, unele ne apasă ca o fatalitate şi ne pun în neputinţă de a reacţiona, dar altele se datoresc lipsei oricărei directive serioase în îndrumarea vieţii porturilor noastre sau, mai curând şi mai grav, greşitei îndrumări de a urma orbeşte anumite scopuri limitate fără a ţine seamă de interesele mari, generale şi permanente ale poziţiei României la gurile Dunării şi pe ţărmul Mării Negre. Iată pentru ce vom conchide că întreaga noastră politică în materie de transporturi şi navigaţie va trebui revizuită ţinându-se seamă de supremul interes al stimulării activităţii porturilor româneşti. Şi aceasta cât mai repede fiindcă nu avem vreme de pierdut. N. D. Moartea lui Robert de Fiers Vestea neaşteptată a morţii lui Robert de Fiers va pricinui în ţara noastră, o adâncă întristare. Acest parizian zâmbitor, atât de spiritual atât de scânteietor, atât de parizian, a trăit epopeea noastră naţională din timpul retragerei şi a rezistenţei supreme în Moldova. Cu un suflet atât de înţelegător, de cald şi de românesc, încât numele său, care în Franţa a pătruns in Academie a intrat la noi în Istoria zilelor de restrişte şi de glorie. L’am văzut pentru ultima dată, acum câteva luni, in palatul ziarului JLe Figaro”. Biroul direcţiei sale literare era plin: ziarişti, critici, oameni de teatru, femei elegante, spuma unei societăţi de elită, vie şi scânteietoare, cum o pot evoca numai cei© două nume alăturate: Le Figaro şi Robert de Fiers. Când a aflat despre vizita unui modest prieten de la Dunăre a cerut ca uşile să fie închise şi să fie lăsat, câteva clipe singur cu mine. „Iţî aduci aminte?” mă întreba el, cu un glas copleşit da emoţia amintirilor Şi în câteva cuvinte, trezi in faţa noastră, umbre scumpe ale trecutului: zilele eroice dela Mărăşeşti şi de la Iaşi, noaptea jalnică a flecărei misiune franceze, reîntoarcerea falnică a căpitanului Robert de Fiers în avion de la Salonic. Acest zbor peste armatele lui Mackensen pentru a vesti prietenilor din România victoria lui Franchet d’Esperay, a rămas pentru autorul glumeț al atâtor comedii delicioase, cea mai frumoasă amintire din viaţă. Succesele teatrale şi academice nu putuseră până atunci, îndestula pe deplin dorul de glorie al acestui artist, coborâtor din marchizi şi din războinici. La plecare, l-am rugat să-mi dea câteva rânduri pentru „Argus”. A scris atunci următorul articol, care cuprinde întreaga dragoste pentru România a marelui prieten pe care îl plângem azi. G. G Pământul şi poporul românesc de Robert de Fiers Nu e nevoie să fii inginer, economist, agricultor sau financiar ca să-ţi dai seama de neasemănatele bogăţii, pe care le are România. Ele au bunătatea să nu se ascundă şi orice călător, numai să dea puţină atenţie priveliştilor drumului, le descoperă fără greutate. E uşor să vezi, când vine vara, bogăţia pământului în cereale. E destul, pentru aceasta să străbaţi Bărăganul ori Basarabia, ori câmpiile aurite ale Valahiei. Numai pământul Chanaanului a putut da locuitorilor săi, asemenea recolte. Tezaurul petrolifer român e cel mai însemnat din Europa, cu toate că exploatarea nu e decât la începutul ei Care domeniu păduros e mai măreţ decât acel al Carpaţilor ! Şi nu trebue uitată nici întinderea şi însemnătatea salinelor române, nici minele de lignit, de fier şi de cupru, nici pescăriile minunate ale Dunării şi ale marilor lacuri. Nu e oare, acolo un belşug de mijloace de trai, cum nici o altă ţară din continentul nostru nu le întruneşte, atât de uimitoare şi atât de felurite ? Desigur, Occidentul nu nesocoteşte toată această prosperitate menită să crească initio proporţie formidabilă, dar o preţueşte, cu uşurinţă. Vecinătatea nemărginitei şi neliniştitoarei Rusii pare, unora, o ameninţare neîntreruptă şi groaznică, care stă chiar în coasta acestui pământ binecuvântat. Ei bine, toţi aceia cari au asemenea temeri, nu cunosc deloc însuşirile de căpetenie ale poporului român. Nu e altul pe lume care să fie mai neclintit, mai profund neprimitor al spiritului de răsturnare şi de distrugere. Nu e altul la care rasa latină să fi păstrat, mai vii şi mai hotărâtoare puternicele ei virtuţi de ordin, de răbdare şi de judecată. Să ne gândim numai la aceasta : în timp de mai mulţi ani armatele române au trăit în primejdie de fiecare moment, să fie molipsite de bolşevismul cel mai activ şi cel mai nimicitor al diviziilor ruseşti, atât de strâns amestecate cu ale lor. . Şi nici o căprărie, nici un om n- a ascultat îndemnurile, n’a urmat pilda acestor temuţi răspânditori de anarhie. Să fie îngăduit unuia din acei cari, în ceasurile tragice, a fost martor al acestei admirabile fidelităţi a unei naţiuni către rasa şi pământul ei, să creadă că cea mai preţioasă bogăţie a României e poporul său. ■Il lim : CENZURA IN PROVINCIE Aflăm cu întârziere, dar în sfârşit aflash — şi asta-i esenţialul — că din ziua de 20 iulie cenzura a fost introdusă pe tot cuprinsul ţării, fără nici un motiv sau vreo cauză vădită din punct de vedere guvernamental. Spunem aşa fiindcă e foarte greu de găsit un punct de vedere legitim, chiar în vreme de râs hoiu, spre a îndreptăţi cenzura presei tipărite, când adevărata primejdie pentru moralul unei ţări în vremuri excepţionale o constitue tocmai presa netipărită, iarna publică precum spuneau Romanii, svonul circulând din gură în gură necontrolabil şi greu de desminţit.. Şi, Doamne, ce proporţii ia presa netiparită, adică gura mahalalei, când presa tipărită, cunoscută, responsabilă, lesne de identificat şi de desminţit este desfiinţată prin măsuri de cenzură preventivă!... La Constanţa, prefectul a chemat pe reprezentanţa ziarelor locale în acea zi faticidă de 20 iulie şi le-a explicat pentru ce se introduce cenzura. Evident, era vorba de respectarea ordinei legale şi constituţională stabilite şi pe care nu te gândeşte s'o tulbure nimeni... Ca s’a întâmplat, însă, de atunci până astăzi? S’a întâmplat ce se întâmplă totdeauna, la noi, ca orice măsură restrictivă şi de forţă în care bunul plac decurgând din libera apreciere fără nici un criteriu de control judiciar se exercită ca... Vodă prin lobodă. Cenzura a devenit, chiar la Constanţa, un mijloc de a suprima orice critică politică nu la adresa guvernului ţării, dar nici chiar asupra actelor de gospodărie şi administraţie locală. In plus, cenzura a introdus forţat sacrosanctitatea personagiilor politice locale din partidul guvernamental, fie ei foşti sau viitori miniştri... Două exemple mai edificatoare decât orice . Un ziar local, Dacae, este zilnic silit sa apară cu pete albe !&rid îşi permite să vorbească despre interzicerea jocurilor la cazinoul local Socotind-o drept o măsură grav păgubitoare pentru viaţa Constanţei. Şi acelaş lucru îl face decăte ori îndrăsneşte să atingă persoana şefului liberal local, d. V. Sassu, fost ministru. Dacă na trebue ceva pentru condamnarea cenzurii la noi, apoi asemenea procedeuri îndeplinesc cu vârf şi îndesat eventuala lipsă. Suntem de acord, onoraţi guvernanţi ? R° — Ansf’îi'DSS-ul PARIS, 30 (Rador). — Ziarul „Rend” din Viena organul cercurilor de extremă stângă, pretinde câ s’ar fi elaborat planul pentru realizarea Anshlussului, care ar urma să fie proclamat odată cu restabilirea monarhiei in Germania, laluriştii vor fonta singuri în alegeri LONDRA, 30 (Rador). — Deputat Henderson, secretarul partidului laburist, vorbind aseară la o întrunire publică a desminţit existenţa unui acord între laburişti şi liberali, pentru obţinerea unei majorităţi comune anti-conservatoare la viitoarele alegeri generale. D. Henderson a precizat că piticiul laburist nu a discutat niciodată posibilitatea unui asemenea acord, şi a adăugat că nu se poate şti ce rezervă viitorul, dar laburiştii sunt decişi să lupte pentru obţinerea unei majorităţi independente şi cucerirea guvernului Producţia industrială a Ardealului In prima jumătate a anului 1927 Concurenţa industriilor străine. — Consecuţele tarifaui vamal. » Excesul de fiscalitate. Un imperativ al situaţiei actuale : stamizarea leului Banca Naţională din Cluj a primit un raport detaşat asupra situaţiei producţiei industriale di Ardeal în prima jumătate a anului 1927-INVAZIA DE MĂRFURI STRĂINE Din el reese clar că, producţia industrală a Ardealului s’a resimţit atât de influenţa fenomenelor economice industriale, cât şi de influenţa politicei economice a guvernelor, perindate la cârma ţârii. Pentru noi, de mare însemnătate a fost constatarea atitudinei agresive a ţărilor industriale, — cu care avem legături economce mai strânse, — faţă de străduinţele producţiei interne, de a emancipa pleţele româneşti de sub dominaţia industriai străine. În primele patru luni ale anului, această atitudinea putut mandesta cu atât mai uşor, cu cât în străinătate survenise un curent de tettenire a producţiei şi, guvernele respective luaseră, măsuri pentru înlesnirea exportului, în vreme ce, la noi, tariful nerevizuit îşi pierduse orice caracter protectionist. In această peroadă de vreme, industria străină, fiind bine informată de modul cum vor fi stabilite taxele, în noul tarif vamal,* ci se va pregăti» de multă vreme, spre a fi pus în aplicarea de abia la 14 Aprilie 1927, a pornit o adevărată invazie de mărfuri asupra pieţelor româneşti, în cele mai favorabile condiţiuni de plată. In acţiunea lor erau favorizaţi şi de tendinţa evidentă de îmbunătăţire a cursului nostru valutar. Urmarea a fost că, şi după punerea în aplicare a noului tarif vamal, pieţele noastre s’au resimţit, şi se resimt încă şi azi, de congestiunea produselor străine. REDUCEREA PRODUCŢIEI INDIGENE In împrejurările acestea, industria noastră, rămânând cu produsele nevândute, a fost obligată să-şi reducă, cel puţin pe un timp oarecare, producţia şi să concedieze o parte din muncitori. Drept consecinţă logică a acestei reduceri şi a concedierii lucrătorilor, am avut de înregistrat două fenomene, puţin obişnuite în viaţa noastră economică : şomajul, atât de trist, şi abundenţa de numerar la bănci. Desigur că, o parte din industriile mai mici, care n'au putut suporta stagnarea, s-au desfiinţat Fără îndoială că, reducerea producţiei n-ar fi fost atât de gravă dacă nu intervenea, pe lângă invazia mărfurilor străine reducerea, tot mai accentuată a capacităţii de consumare a locuitorilor indigeni Este acesta un fenomen care se tot accentuiază şi care merită să fie studiat. NOUL TARIF VAMAL ŞI DIFERITELE IMPOZITE ŞI TAXE FISCALE Noul tarif vamal a fost primit cu satisfacţie de producători, cari nădăjduiau ca, la adăpostul său, să capete preponderenţa pe pieţele indigene. Departamentul finanţelor însă, luând cu o mână, ceea ce a acordat cu cealaltă, a determinat o asemenea scumpire a producţiei, încât a făcut iarăş posibilă concurenţa străinătăţii,chiar cu un tarif vamal urcat. Intr’adevăr, majorarea cotei vechi a impozitului pe lux şi cifra de afaceri, de la 1 la sută la 2 la sută, stabilindu-şi drept bază impozabilă nu valoarea relă a mărfurilor ci o valoare fictivă, aşa numita valoare medie. In acest fel, la multe produse, transformate de mai multe ori, impozitul pe cifra de afaceri atinge valori de 10 şi 12 la sută din preţul de vânzare. De asemenea, s’a mai introdus impunerea şi a mărfurilor de export cu 1 la sută, care mai înainte beneficia de scutire. Adăogând şi celelalte contribuţiuni mărite, cum au fost noua lege a timbrului, legea de 2 lei săptămânal de fiecare angajat, majorarea impozitului pe proprietăţile clădite şi neclădite şi alte legi fiscale, se înţelege uşor că scumpirea generală a producţiei era fatală. PUŢINE ÎNDREPTAR! Nici o măsură care să oprească a-acest val da scump. Tariful de transport, împotriva căruia producătorii au protestat cu vehemenţă în atâtea rânduri, a fost menţinut, exceptându-se industria petroliferă şi forestieră pentru care s’au făcut unele reduceri, după ce au avut de suferit pagube imense. Nu s-a rezolvat problema stabilizării leului, de care e atât de strâns legată oriceîncercare de calcul al preţurilor DOBÂNZILE AU FOST REDUSE . Intr’o singură direcţie se poate afirma că se constată o ameliorare : reducerea cotei dobânzilor dela 40 şi 50% la 20—30%. Băncile au fost determinate de relativa disponibilitate de capital, consecinţă a reducerei producţiei industriale şi a consumaţiei, să acorde această reducere. Totuş, dobânzile rămân încă destul de urcate şi continuă să împovăreze producţia şi să influenţeze asupra preţurilor scumpe. IMPERATIVUL CATEGORIE AL POLITICEI ECONOMICE Desigur că, şi la noi, ca şi în restul statelor europene, e nevoe, pentru însătoşirea situaţiei economice, ca toate străduinţele să se îndrepte întru ostenirea producţiei. Aceasta se poate face pe de o parte prin schimbarea politicei fiscale, în sensul ca ea să se întemeeze pe impunerea cât mai dreaptă a veniturilor nete, in loc de a da producţiei, aşa fel încât să nu se stânjenească activitatea productivă şi să se lase joc liber concurenţei; pe de alta, prin acordarea de credite directe industriei, de către Banca Naţională, instituţia preferind pe producătorii, întreprinderilor comerciale. Vă trebui găsit şi mijlocul de a impune industriei obligaţia, ca faţă de eter ptirea vamală acordată să se pregătească pentru viitor să primească lupta de concurenţă liberă, ca industriile străine. Această pregătire nu se poate face decât producând tot mai bine şi mai ieftin. NIC. CONSTANTIN Ştiri economice Statete Unite LONDRA. — „Financial Times” anunţă că din cauza revărsării fluviului Mississipi s-a produs o reducere cu 12,4 la sută a terenurilor cultivate cu bumbac. Este, totuş, aşteptată o recoltă de 15 milioane baruri care, comparată cu recolta din 1925, poate fi considerată ca favorabilă Conform dărilor de semă ale Ministerului de comerţ şi industrie al Statelor Unite suprafaţa totală cultivată cu bumbac, in anul în curs, se ridică la 42.683 000 morge, faţă de 48.730.000 în anul trecut, 48 090 000 în anul 1925 şi 42 641 000 în anul 1924 (o morgă = 0.40677 hectar). Pe linia VARȘOVIA. — Guvernul polonez negociază cu mai multetrupuri financiare din Statele Unite, și in special, cu banca Blair and Cy, un împrumut de 20 milioane de dolari destinat construirii mai multor Unii de cale ferată, in provinciile orientale, împrumutul va fi garantat de căile ferate ale Statului Elveţia BERNA- ■— Un acord comercial provizoriu a fost semnat, la Berna între Elveţia şi Finlanda El va intra în vigoare după ce va fi ratificat de parlamentul finlandez, probabil în Septembrie viitor. Prin acest acord, cele două ţări adoptă clauza naţiunii celei mai favorizate. • BERNA. — Elveţia şi Turcia au încheiat o convenţiune comercială, care va intra în vigoare, pentru o durată da doi ani, o lună după schimbul ratificaţiilor. Prin acest acord, ambele ţări beneficiază de clauza naţiunii cel ei mai favorizate. ■ rom . NEGOCIERILE GRECO-IUGOSLAVE Informaţiuni îmbucurătoare sosesc de la Atena. Delegaţii greci şi iugoslavi, întruniţi spre a rezolva numeroasele puncte litigioase cari de câţiva ani împiedică relaţiunile normale între cele două ţări, înregistrează mereu noui succese. Rând pe rână işi găseşte dezlegarea câte una din problemele supuse negocierilor. Uleie trecute se anunţa o înţelegere privitoare la tarifele transporturilor, ori se anunţa acordul asupra unor chestiuni de politică vamală. Astfel se micşorează treptat cercul de dificultăţi şi se deschide calea spre lichidarea principalei probleme : accesat Iugoslaviei in portul Salonic, cu administraţia liniei ferate Ghergheli-Salonic, servind acest port. Conversaţiunile actuale nu constitue prima încercare de lămurire a raporturilor greco - iugoslave. Din primele timpuri după războia, guvernele din Belgrad şi Atena s’au silit să se pună de acord, înlăturând piedicele unei colaborări depline. Pedicile s’au dovedit insă mai puternice decât bunăvoinţa părţilor interesate, mai ales că preocupări politice au intervenit în tratarea unor chestiuni economice. Astfel, fostul regim din Grecia, reprezentat prin dictatorul Pangalos, ajunsese la o înţelegere complectă cu Iugoslavia, regulând toate litigiile şi reînoind strânse legături politice. Odată cu răsturnarea lui Pangalos, au căzut însă şi acele acorduri, ce reprezentau îndelungate sforţări şi largi pers*pective. \ , Se pare că de data aceasta, a* cordurile greco-iugoslave sunt,, clădite pe teren mai ierni.Să nă* dăjduim că opera de înţelegere veţ fi dusă la bun sfârşit. Nu numai la folosul direct, a două ţări amice dar nu interesul consolidării gemerale în Balcani, dorim acest rezultat. Restabilirea colaborării între Iugoslavia şi Grecia va însemna primul pas spre normalizarea imtegrală a relaţiunilor balcanicei prima piatră de temelie a unui Locarno-Balcanic, care se poate închipui înainte de complecta lichidare a tuturor diferendelor ce despart două dintre cele mai importante puteri ale peninsulei. ^ A. Hg factor a rgga al Bolgariei BERNA, 30 (Rador). — Regele Boris al Bulgariei, însoțit de principesa Eudoxia, a sosit la Lucerna. On tar m asplffi LONDRA, 30 (Rador). — Lordul Reading care este iniţiatorul mişcării pentru oferirea unui dar Lordului Oxford, a hotărât împreună cu ceilalţi amici, de a cere consimţământul Lordului Oxford pentru accperarea acestui dar , acest dar fiind o dovadă a aprecierii lor pentru marile servicii publice aduse de către Lordul Oxflord. Lista complectă a celor can au contribuit este publicată acum, cuprinzând 17 martie, dintre cari urii bine cunoscuţi liberali, alţii conservatori şi uite persoane cari s’au interesat de viaţa politică engleză. Arguşul cultural O industrie românească Din când în când se anunţă „realizarea” câte unui film românesc. Reclame în ziare, reclame in revistele, de specialitate, afişe şi steaguri tricolore pe stradă. Le speculează un sentiment naţional uşor de înţeles şi se încearcă, mai curând, comercializarea orgoliului nostru în lipsa unor filme măcar onorabile. Căci e ruşinos, cu totul ruşinos tot ce s’a realizat până acum în „filmul românesc“. Nici în primele filme, de acum istorice, ale industriei franceze de acum douăzeci de ani filme care astăzi la Paris, mai sunt din când în când proectate, ca să stârnească generala ilaritate a sălii, nu era atât lipsa de gust şi insuficienţa câtă am văzut la „Papat“, „Eroii Neamului”, etc. O fotografie imposibilă, o fenomenală nepricepere a unor improvizaţi regizori, care isbutesc să ne dea filme în care actorii aleargă pripiţi in loc să meargă şi gesticulează ca epilepticii, o neştiută complectă a perspectivei, o intrigă de presă şcolară, sfârşesc prin a desgusta definitiv publicul de filme româneşti (spectatorii au ajuns să aibă teroarea lor) să compromită pentru multă vreme o idee frumoasă şi utilă şi mai ales să inspire o definitivă neîncredere capitaliştilor., E cu atât mai surprinzătoare, starea asta de lucruri cu cât mai toate statele europene au isbutit să aibă succese în cinematograf. Numai România Mare nu. Evident , că, nu poate fi vorba de a realiza o mare industrie. Numai câteva state îşi pot permite luxul să se arunce în marea bătălie cinematografică. Stăpână a pieţei cinematografice înainte de război-Franţa a trebui să cedeze pasul Italiei, cu ale ei Francisca Bertini, Maria Carmi etc. Dar filmul de lux şi mondenitate al Italiei a fost complect înlocuit de filmul istoric german care ne-a dat fresce din revoluţia franceză şi capitole din trecutul german împreună cu înscenări expresioniste. Franţa încearcă să se refacă, dar peste amândouă a venit sdrobitoare concurenţa americană cu capitalurile ei uriaşe, cu montări grosolane, dar cu o organizare comercială superioară. Piaţa mondială este, astăzi, acaparată de cinematograful american. „Ufa” a dat un sgomotos faliment, iar filmul de mare anvergură „Napoleon“ a fost luat în exploatare tot de americani. La Hollywood au fost aduși toții actorii fruntași de cinematograf din lume. Trebue să facem aci o paranteză pentru filmul suedez, care fără să însemne o concurentă comercială, a însemnat, totdeauna, o concurentă artistică prin realizările lui superioare. : Nu cu astfel de industrii ne putem gândi să concurăm noi. Dar dacă ţinem seama de ce mijloc de propagandă e filmul, nu putem neglija de loc această problemă, care ne poate pune în situaţii penibile. Şi penibil a fost modul în care au fost înregistrate, de pildă funerariile regelui Ferdinand. Celpuțin în versiunea vă, zută de noi, operatorul a dat dovezi de o nepricepere, care ca români ne-a pus în situaţii cu totul delicate. Intr’un film funerar au fost înregistrate grupuri vesele, gesturi groteşti şi echivoce. Stupiditatea unui operator nu poate să fie lăsata să-şi dea toate neplăcutele ei consecinţe. Un domn care, fără creier, învârteşte o manivelă nu poate avea dreptul să ne facă pe toţi de râs. Nu mai vorbim de negustorii care n’au avut grije să facă tăieturile necesare şi au predat filmul cum l’au luat, sălilor. Un convoi, o scenă are momentele ei caracteristice şi acelea se înregistrează numai, are anumite unghiuri de perspectivă şi numai atunci se poate înregistra. (In privinţa asta din tot ce au înregistrat românii un singur lucru poate fi citat onorabil : călătoria prinţului Carol în jurul lumii, înregistrată într’un frumos film de inginerul Pasmantir). Revenind deci la „filmul roma«nesc” e» de la sine înţeles că, pentru noi se pun probleme speciale» care trebue gândite şi formulate de oameni care nu sugerează prin simpla lor prezenţă, absenţa oricărui sens artistic. Nu putem avea filmul de figuraţii mari cap nu avem capitaluri, nu putem da filme de lux şi mondenitate pentru că nu avem clădiri monumentale şi ştranzi occidentale. Deci trebue să ne mărginim la frumuseţile naturale — atât de numeroase— ale ţării, trebue să contăm pe jocul actorilor, pe valoarea scenariului (de o esenţială importanţă la noi) şi pe efortul superior artistic al regisorului. Noi ne-am grăbit să învârtim o manivelă, să tocăm câteva sute de mii de lei ale cine ştie cărui naiv şi să nM instituim un monopol al filmării, cu o grabă profund neserioasă. Dar asupra acestor aspect© ale problemei vom reveni. CAMIL PElKEisCU A