Argus, octombrie 1927 (Anul 18, nr. 4337-4363)

1927-10-01 / nr. 4337

Anul XVIII No. 4337 ANUNOURI CAROL SCHULDER ti S. BERCER STR. KARAGEORGEVICI9 TEI: V/&4-(pK£*1:y. ABONAMENTE: IN Un an S luni 3 luni ŢARA 3000 lei 550 „ 300 IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 330Q n 3 luni 60Q » 3 Iei în ţară. 6 lei în străinătate ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori î S. Pauker şl Hi E. ValentinINDUSTRIEI şi FINANŢE! Director: Grigore Gafencu . Sâmbătă 1 Octombrie 192? ANINNCIURI DE ORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GEMERfllA de PUBLICITATE CAROL SCHULDER ţi S. BERCER . . STR. KARAGEORGEVICI 3 tel: 11/S4-PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder și S. Barger Str. Eugenia Carada (fostă Karagheorghevici ) Telefon 311184 BIROURILE:București, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFON: 306/03 și 323/60 Stabilizarea de fapt Un prieten, profesor de parte economică la o înaltă Instituţie de cultură din ţară, ne transmite o se­rie de întrebări ce i-au fost adre­sate de către un economist străin, cu privire la stabilizarea de fapt, anunţată de d. Vintilă Brătianu, la Paris. Iată aceste întrebări: 1) A fost în România o urcare în­­semnată a valorilor mobiliare, după stabilizarea de fapt a leului? 2) Această urcare a atins în a­­ceeaş proporţie acţiunile şi obliga­ţiile? 3) A fost (urcarea) mai caracte­ristică pentru valorile naţionale de­cât pentru valorile străine? 4) Valorile nationale ale Româ­niei sunt încă departe (evaluând cursul actual în aur) de cursul din 1913? 5) Urcarea are drept cauză prin­cipală cumpărările speculative sau cele pentru plasament? In primul caz, aceasta s’ar datora creditelor acordate mai liber de bănci (infla­ţie bancară)? Cam­ sunt cauzele acestei libertăţi? 6) In orice caz, urcarea e dato­rită reîntoarcere! capitalurilor e­ V­adate sau cumpărărilor făcute de capitaliştii străini? In cazul din urmă care ar fi raţiunea principală a acestor cumpărări? 7) Factorul „credinţa în stabili­tatea definitivă a puterii de cumpă­rare a unităţii monetare” a fost el preponderant? 8) Viloarea scontului nu va fi evaluat în jos, şi târând cu el scă­derea dobânzilor, nu va fi contri­buit de asemenea la ridicarea va­lorilor mobiliare? In acest caz, care ar fî raţiunea principală a scăderii scontului? 9) Capitalizarea nu tinde să se modeleze, mai curând ori mai târ­ziu, după randementul titlului? A­­ceastă rajustare se face încet sau repede? Am transcris toate întrebările puse de economistul străin, căci, după cum se vede, e vorba de un studii­ ştiinţific în preparare. Dar economistul străin a deju­gat la moară grea, căutând la noi date asupra stabilizării de fapt , veşnica naivitate a occidentalilor, cari se adresează în Orient, şi în mod foarte serios, pentru a culege date ştiinţifice. Stabilizarea de fapt anunţată ca înfăptuită la noi de către d. minis­tru al finanţelor, e ceva asemănă­tor parlamentului lui Midhat-paşa, pentru a scăpa de indiscreţia apu­senilor ştiinţifici. Nu s-a făcut, la noi, nici o încer­care de stabilizare de fapt. Din potrivă, guvernul şi Banca Naţio­nală continuă să facă politica de revalorizare, pe baza convenţiei dintre Stat şi Banca Naţională, din 1925-N’a fost, deci, la noi, nici o ur­care a valorilor mobiliare naţio­nale, cu atât mai puţin a valorilor străine, cari nicî nu dau pe la bursa noastră. Din potrivă. Acţiunile pe­trolifere au scăzut catastrofal, in timp de un an de zile, cu aproape trei sferturi din valoarea lor. Iar acţiunile bancare, metalurgice, tex­tile abia se menţin la o cotă de mi­zerie, mult inferioară cursurilor de emisiune.Cât despre „capitalul evadat” sau „cumpărările străine”, nici vorbă. Noi nu avem capital pentru nevoile noastre zilnice, necum să mai exportăm. Străinătatea nu cumpără din pricina nestabilității leului. Toate întrebările puse de econo­mistul străin, cad alăturea, fiindcă ele presupun o politică monetară, pe care guvernul nostru nu a adop­tat-o și nici nu are de gând să o a­­dopte. Leul e in continuă urcare. Nu dîn cauza înflorire! economice a tării, ci dîn cauza creditelor pe care Industry românească le-a gă­sit in străinătate, în valută forte. Acel­ sprijîn din afară a­ Industriei româneşti, având drept efect sus­ţinerea cursului leului, fiindcă Banca Naţională nu cumpără devi­zele la un curs fix, ci le trimite la Bursă, o mişcare speculativă a la hausse asupra leului se resimte din ce în ce mai mult. Cel mai mic ac­cident in reînoirea creditelor stră­ine va putea provoca o cădere a leului. Asta fiindcă suntem foarte de­parte de politica de stabilizare a leului. A. CĂMILE ŞI ELEFANŢI Monumentele, în feluritele lor forme, arată gradul de propăşire intelectuală şi artistică la care a ajuns un popor. Nu toate manifestările de artă sunt legate de bogăţia popoarelor. Pentru cele literare bogăţia nu-i totdeauna necesară. Homer a fost sărac. Si­lonia, pe vremea lui, tot săracă era. Pentru cele plastice, cari nu se pot înfăptui fără bani, o stare prosperă e trebuincioasă. A­­tena era bogată când s’a înălţat Partenenul. Veneţia şi Florenţa au putut creea, cu avuţiile lor, co­moara de monumente care le a­­şează printre cele mai artistice ce­tăţi ale lumii. Dar bogăţia nu ajunge ca un po­por să ridice monumente. Dovadă sunt Statele Unite ale Americei de Nord. El trebue să fie înzestrat cu darul măsurei şi al armoniei. Nouă ne lipseşte şi sărăcia lui Homer şi bogăţia Veneţiei. De a­­ceea n’am­ dăruit monumente, mart­ori mici, nici uneia din cele nouă Mase. Am avut, însă, un început de tradiţie artistică în manifestă­rile populare, la câteva din vechile noastre mănăstiri şi la unele clă­diri din Bucureşti. De această tra­diţie ne-am bătut joc ori am ne­socotit-o. Dispreţul a crescut, trep­tat, cu generaţile care au ieşit din liceul trifurcat. Şi aşa am ajuns la nelegiuirea ce se face cu pala­tul Universitat­ei, căruia îi se dă forma unei cămile cu doi ghebi. Şi aşa am ajuns la palatul Credi­tului funciar rural, bloc necioplit de piatră, asemănător, în culoare şi în formă, elefantului celui mare de la circul din Obor. Ne vom reîntoarce la buna tra­diţie de altă dată? Da. Când? In alt secol, ar zice Voltaire, cu alţi miniştri, alţi artişti, alţi arhitecţi şi alţi bucureşteni, _______T. P. CCitiţi continuarea la pag. II-a) Nevoile comerţului şi industriei Cum le înfăţişează Camera de Comerţ din Capitală Ne-am ocupat, în numărul de ori al ziarului nostru, de memo­riul înaintat de Camera de co­merţ din Capitală, Uniunii Came­relor de comerţ în legătură cu an­cheta întreprinsă de aceasta pri­vitor la situaţia economică a ţării. Am arătat, cu acel prilej, punctul de vedere al Camerei din Bucu­reşti în chestiunea transporturilor, a creditului şi a monetei. In cele ce urmează ne vom ocupa de pre­vederile memoriului în priveşte problema fiscală precum şi nevoi­le comerţului şi industriei. PROBLEMA FISCALA Legea contr­ieuţiunilor directe a contribuit desigur, într’o mare mă­sură, la sporirea veniturilor publice în raport cu creşterea producţiunei şi a veniturilor generale. In modul cum se aplică, uneori, a­­ceastă lege dă loc la multe impuneri nedrepte şi la stabilire de impozite cari sunt în vădită disproporţie cu veniturile reale. S-a făcut unele modificări necesa­re în lege cum este calculul amortis­mentului şi al rentabilităţii totuşi im­punerile întrec de multe ori puterile întreprinderilor mai ales când dispo­­zi­ţi­un­ile legii sunt greşit interpretate şi aplicate. Dar mai este o chestiune asupra căreia industria, în special, are să se plângă şi anume : stabilirea de taxe şi impozite de diferite autorităţi cu diferite scopuri, şi fără nici o legătu­ră intre ele. Ministerul muncii, mi­nisterul de industrie şi comerţ, mi­nisterul sănătăţii, judeţele, comune­le, etc., cer taxe sau impozite, cari, adunate la un loc, formează o sumă apreciabilă. Pe aceia o revizuire a întregului nostru sistem fiscal se impune, şi până atunci o aplicare riguroasă, dreaptă şi contiincioasă a lerilor. DOLEANŢELE INDUSTRIEI Ca deziderate privind industria menţionăm: Alcătuirea unei noi legi pentru încurajarea industrie naţionale în­trucât dispoziţiunile din actuala le­ge, unele nu mai corespund situa­ţiei, iar altele sunt ca şi desfiinţa­te prin legile ulterioare. Desfiinţarea importului pe ci­fra de afaceri şi pentru industrii sau dacă aceasta încă nu este posibil, modificarea legii prin apli­carea taxei la valoarea facturilor şi evitarea dublei impuneri (şi ca materie primă şi ca produs fabri­cat). Desfiinţarea acestui impozit pentru maşini şi accesorii, care se bucură de scutiri vamale, desfiin­ţarea impozitului de 1 la sută a­­supra exportului. Revizuirea tarifului vamal în a­­cele părţi unde, pentru unele ma­terii prime este o protecţiune prea mare, iar pentru unele produse fa­bricate o protecţie insuficientă, după cum se va vedea mai jos. Plata datoriilor Statului către furnizori. Desfiinţarea treptată a taxelor de export. Alcătuirea de comisiuni speciale pentru impunerea şi judecarea ape­lurilor industriaşilor. DOLEANŢELE COMERŢULUI Iată care sunt în general do­leanţele comerţului. Creiarea unui „Credit comer­cial” cu participarea Băncii Na­ţionale, a organizaţiunilor profe­sionale şi a comercianţilor. Abrogarea legii speculii şi înlo­cuirea cu o lege, care să sancţio­neze acaparările, fraudele şi ma­­noperile dolosive pentru a influen Imprumutul extern pentru oraşele principale ÎNTREVEDEREA GIHL—­V. BRA­­TIANU D. Em. Gihl, reprezentantul trus­tului financiar „Dillon Read and Comp. din New-York, a fost primit,­eri dimineaţă, într’o­ lungă audienţă de d. Vintilă Brătîanu. Financiarul american a expus, cu acest prilej, d-lui ministru de finanţe, condiţiini­­le împrumutului pe care îl oferă pen­tru principalele oraşe din ţară. O nouă întrevedere intre d-nii Vin­­tilă Brătianu şi Em. Gibl va avea loc Marţi 1 Octombrie a. c. Vizita unor editori germani In România Cu prilejul unei vizite de studii în sud-estul Europei, vor sosi în ţară la 6 Oct., venind de la Sofia, 12 editori de publicaţii germane. Oaspeţii vor profita de cele două zile, în care vor rămâne în ţară, pentru a se pune în legătură cu personalităţile de la noi. In ziua de 8 octombrie ei vor pleca prin Sibiu şi Timişoara în Germa­nia. Conducătorul grupului e d. dr. Pe­­chel, editorul lui „Deutsche Runds­chau". Viitatorii sunt d-nii : baron de Rheinbaben, fost secretar de stat, dr. F. Schultz, baron de Muet î- Lange, Pater Sterp, dr. Huehscher, Lange, Pater Sterp, dr. Huehscheri Paul Oeskar, Hoecker, Fr. Heiss, dr. Dussel şi V. Wagner. Construirea noului pod peste Donare EL VA COSTA 300 MILIOANE DINARI BELGRAD.­­ De două luni se pregăteşte terenul pentru construc­ţia marelui pod care va lega Bel­gradul cu Pancevo. Alături de po­dul ,,Carol I” de la Cernavoda, ace­sta va fi unul din cele mai mari poduri din Europa. Construcţia va costa 30 milioane dinari şi după contractele încheiate de guvernul iugoslav cu mai multe firme ger­mane care construesc podul în con­tul reparaţiilor, ultimul pilon trebue să fie terminat la 30 Sep­t 1930, astfel ca transporturile pe pod să poată începe în primăvara anului 1931. Fiecare pilon va avea nouă etaje, iar partea inferioară va aco­peri 400 m2. Construcţiile de fier la care a fost nevoe de 24000 tone material au fost fabricate în Germa­nia- Podul e proectat pentru cale ferată, trăsuri și pietoni. Problema economică la Căile Ferate de Al. Perieteanu La facerea bugetelor, la repartiţia excedentelor, la repartiţia îm­prumuturilor, nici un studiu, nici o continuitate, nici un principiu Nu vom stărui asupra impor­tanţei problemei transporturilor în general şi a celor făcute de căile ferate în special, căci toată lumea înţelege că nici o activitate eco­nomică nu e posibilă fără trans­porturi sigure. Este, însă, de observat că în orice industrie există două ramuri distincte de activitate : una are de scop să obţină produsul cât mai ieftin, cealaltă are de scop să pla­neze produsul în cele mai bune conditiuni. In orice fabrică partea industrială e separată de partea comercială. Industria transportu­rilor este însă o industrie spe­cială, că­ci ea formează trăsura de unire între toate celelalte industrii și de aceea ea poate influenta și stăpâni întreaga activitate econo­mică. Pentru acest motiv această ramură de activitate se exercită de stat sau cel mult de societăţi naţionale, sub controlul statului. In afară dar de modul cum se vor administra şi exploata căile ferate, există un interes major de a examina cum se vor utiliza că­ile ferate în economia naţională­­Acea­stă chestiune nu are nimic comun cu chestiunea adminstraţiei averii statului plasată în instrumente de transport. Administraţia unei in­dustrii nu are a se ocupa de utili­zarea produsului V.6 ori fabrica, decât spre a potrivi cantităţile şi felul cu cererea. Agricultorul nu se preocupă de ce face cumpără­torul cu grâul său, nici brutarul cu pâinea sa. Nu e indiferent sta­tului de modul cum se întrebuin­ţează mijloacele de transport. Este învederat însă, că cele două roluri nu pot fi îndeplinite de acelaş organ, că­ci nu poate fi ci­neva tehnician şi bun administra­tor spre a exercita o bună admi­nistraţie la căile ferate şi în acelaş timp să analizeze mersul tuturor industriilor în ţară, spre a exercita o bună politică de transporturi. Ceia ce justifică mai mult scin­darea organelor, este faptul că in­teresele sunt uneori contrarii. Ad­ministraţia are în vedere numai contul de profit şi pierderi al ex­ploatării calei ferate, pe când or­ganul economic are în vedere a­­celaş cont însă pentru întreaga ţară. Rezultă de aci că rolul econo­mic incumbă guvernului, care-l exercită prin Ministerul Comuni­caţiilor, a cărui existenţă nici nu se concepe altfel. De aceia şi există un Consiliu al Comunica­ţiilor, compus din reprezentanţi ai tuturor ramurilor de activitate economică din ţară, ataşat la Mi­nisterul Comunicaţiilor şi există şi un Consiliu de Administraţie ata­şat pe lângă Căile Ferate. Fiecare din cele două consilii are rolul său. Din nenorocire, tocmai cel mai important nu funcţionează şi atunci toate problemele apasă pe cel de al doilea diformându-i com­punerea şi falsificându-i scopul şi menirea în dauna bunului mers general. Ca să ne dăm seama de im­portanţa Consiliului Superior al Comunicaţiilor este destul să ob­servăm anarhia ce există în poli­tica transporturilor, rămasă fără conducere din cauza relei organi­zări a acestui Consiliu. Astfel dacă analizăm câteva ches­tiuni, vedem imediat lipsa acestui organ. E destul să întrebăm dacă a studiat cineva vreodată chestiu­nea repartiţiei mijloacelor finan­ciare de care dispune ţara, între diferitele feluri de mijloace de transport pe mare, pe fluviu, pe drumuri, prin aer sau pe şine. La facerea bugetelor, la repartiţia excedentului, la repartiţia împru­muturilor, nici un studiu, nici o continuitate nici un principiu, ci, fiecare departament rupe ce poate în urma unei adevărate bătălii la care iau parte miniştri, deputaţi, senatori, alegători şi cetăţeni in­fluenţi. Dar lipsesc tocmai cei ce ar trebui să fie : economişti, agri­cultori, comercianţi, ingineri şi în genere specialişti. Fiecare apucă câte o bucată, in­suficientă pentru îndestularea sa şi rezultatul e că nu se îndestu­lează nimeni şi fondul se iroseşte. Aşa asistăm la spectacolul urmă­tor : Liniile ferate Crasna-Huşi, Tecuci-Făurei au fost începute înainte de războiu, construite pe jumătate şi pă­răsite, lăsând în­gropate milioane fără nici o utili­zare. Liniile Ilva Mică-Dorna Va­tra, Chişinău-Sacaigeac, se cons­truesc cu o viteză de om pe jos, din cauza lipsei de fonduri, reu­şind a repeta tortura lui Manole, căci ceia ce se construeşte astăzi, se strică mâine, din lipsă de între­ţinere. Să, mai vorbim oare de li­nia Braşov-Buzău, care trebuia atacată odată pe toată lungimea sau nu trebuia începută de loc, că,ci utilizarea ei nu începe decât în ziua în care se va pune în cir­culaţie întreaga legătură între Ar­deal şi şesul Dunării. Această li­nie nu e linie locală. E linie de pe­­netraţiune, care pune în valoare o regiune. Linia întreagă, cu cale dublă, cu staţii largi şi bine în­zestrate, cu instalaţii de alimen­tare şi întreţinerea materialului de tracţiune, cu aparate de siguranţă, va costa circa 4 miliarde, aşa că continuând cu credite de 200 mi­lioane pe an vom putea angaja primii mecanici dintre cei ce sug biberonul astăzi. In schimb se înşiră sine spre a se lega linia Filiaşi-Tg.-Jiul-Bum­­bSg .­­ cu Ardealul, ca şi cum două rânduri de sine ar fi destul spre a constitui o cale ferată, fără a ţine seamă că linia ce se prelungeşte are curbe cu raze mici, garaje in­suficiente, şine slabe, că e lipsită de instalaţiuni de tot felul şi că debitul unei asemenea linii cu rampe mari, e neînsemnat. Lipsa de program și de studii a provocat deja destule pagube. Vom cita câteva pe lângă cele arătate mai sus. Terenurile găurei centrale din Capitală s’au expropriat de 35 ani, fără ca lucrarea să înceapă. Podul peste Dună­re s’a executat înaintea portului Constanţa deşi cele două lucrări sunt conexe. Portul Cons­tanţa nu are utilagiu deşi s’a ter­minat de 15 ani. Nici o legătură nu există între administraţiile diferitelor feluri de mijloace de transport. S. M. R., C. F. R., C. F. R., n’au de comun decât litera R, care ar trebui să reprezinte o întreagă politică de colaborare. Dar aviaţia civilă ? Poşta face regulamente şi per­cepe taxe pentru transporturile în comun pe şosele, ca pe vremea lui căpitan Costache. Consiliul Comunicaţiilor n’a fost consultat nici când s’a schimbat legea de exploatare a căilor fe­rate, nici când s’a înfiinţat subse­cretariatul de stat, nici când s’a desfiinţat. Se studiază legea dru­murilor, se vorbeşte de înzestra­rea serviciilor de navigaţie, de unele fusiuni, nu de partide, dar de societăţi de Navigaţie cu Statul şi nimeni nu crede util a consulta acest Consiliu. Este adevărat însă că așa cum e organizat, Consiliul nu poate fi consultat cu folos. Ce aviz poate da un consiliu fără cercetări, fără studii, fără analiză? E absurd să chemi oameni la consiliu, fără măcar să le comunici ordinea de zi, deși aceasta încă e insufi­cientă. Consiliul trebue să aibă un Secretariat, cu personalul necesar pentru cercetări şi studii. In chestiunile mari, el trebue prevenit din vreme ca să poată numi raportori, cari să comunice membrilor rapoarte în scris şi să le ţină la dispoziţie elemente de analiză. Se va zice însă că fiecare ad­ministraţie în parte îşi studiază problemele. Admiţând că ar fi adevărat, noi ştim cum ar ieşi un concert nu numai fără şef de or­chestră, dar în care fiecare artist şi-ar compune partiţia sa. Fiecare administraţie trebue să îngrijească de mersul industriei sale. Rolul de a îngriji de utiliza­rea economică şi de coordonarea eforturilor trebue exercitat de un singur organ comun, pus în situa­ţia de a cunoaşte şi decide în cu­noştinţă de cauză. Organizaţia Mi­nisterului de Comunicaţii nu con­sistă în organizarea biurourilor şi a comisiei de distribuţia cărţilor de liber parcurs. Miniştrii nu tre­bue să-şi înceapă cariera vizitând gara de Nord sau Atelierele Gri­­viţa, unde trebue să promită lapte şi miere, ci interesându-se de ma­rile probleme economice şi de ro­lul transporturilor în activitatea generală. In schimb administraţiile trebue să facă administraţia, iar Consiliul de Administraţie trebue să se ocupe de Administraţie. Dar des­pre aceasta vom mai vorbi. Știri economice in Polonia ■VARŞOVIA. — Până mai dăună­­z! Polonia nu dispunea de nici o fa­brică de automobile. De abia în ul­timul timp fabricile „Ursus" și-au construit ateliere la Czechowice lângă Varșovia unde au fabricat zi­lele acestea primele automobile po­loneze cu 22 N­P- Ministerul de răz­boiu polonez a comandat mai multe automobile pentru transport în ser­viciile armatei. Automobilele sunt aproape exclusiv construite din ma­terial polonez. Fabrica va produce la început 50 maşini pe lună. • VARŞOVIA. — Funcţionarii Bă­­cii de scont poloneze, celei mai mari instituţii bancare care operează cu capital străin, s’au adresat zilele acestea direcţiunii numitei bănci, cerând sporirea sa­lariilor cu 40 la sută. In caz că cererea nu va fi satisfăcută func­ţionarii sunt hotărâţi să proclame greva generală care s’ar întinde şi asupra filialelor din provincie, VARŞOVIA. — După cum a­­nunţă ziarele, se va înfiinţa în cu­rând în Polonia un sindicat pentru exportul mobilei poloneze şi altor produse de acest fel. In această privinţă s’a conovcat la Varşovia o conferinţă a persoanelor intere­sate. Factorii hotărâtori contează pe o bună desfacere în străinătate şi îşi promit în special mult dela piaţa elveţiană, Iugoslavia BELGRAD. — Zilele acestea s’a pus la Topoider lângă Belgrad pia­tra fundamentală a primei monetă­­rii de stat din Iugoslavia. Acest institut va fî prevăzut cu cele mai moderne instalaţii şi va costa 13 milioane dinari. Construcţia va fi terminată în anul 1929. Totodată a­­ceasta va fî şi prima imprimerie de bancnote în Balcani­ Monedele şi bancnotele sârbeşti se efectuau până acum în Franţa care prin mij­locirea Băncii Franţei a contribuit la întemeierea acestei monetarii, permiţând inginerilor iugoslavi să cunoască de aproape technica bate­rii monedelor. Austria VIENA­ — In ultimele luni ex­tragerea de minereuri de fier a crescut simţitor în Austria. Majori­tatea minelor lucrează cu 75 la sută din capacitatea de producţie faţă de 50 la sută cât era anul tre­cut. Furnalele şi marile uzine uti­lizează 80 la sută dîn capacitatea lor­ S® constată în ultimul timp o creştere a cererii de produse meta­lurgice austriace. Deasempenî ex­portul se îmbunătăţeşte. Rusia MOSCOVA. — Consiliul suprem al Economiei Naţionale socoteşte că perspectivele industriei sovietice pe exerciţiul 1927—1928 sunt mai fa­­vorabile decât cele din exerciţiul precedent. Datorită unei politici se­vere de economie, se speră că pre­ţurile de cost ale producţiei vor scă­dea, cu 5 la sută. ■ ■ CE AR FI FOST DACA­, Un ziar maghiar a lansat o bombă. Franța ar fi oferit Ungariei în 1920 o „ratificare­* de hotare în schimbul unui ajutor armat de o sută de mii de oameni în favoa­rea Poloniei. Ziarul maghiar dă amănunte : oferta franceză ar fi fost semnată de d. Papologu, pe atunci secre­tar general la „Quai d'Orsay\ Deocamdată, bomba confratelui ungur, nu a pricinuit avarii decât, la Budapesta. Fiecare se întreabă acolo, dece o propunere atât de avantajoasă n’a fost primită cu amândouă măinele. La ce se gânj dea pe atunci contele Bethlen ?, s In urma acestei frământări in­terne, desminţirile au început să vie, nu din străinătate, ci din par­tea oficialităţilor maghiare. Con­tele Andrassy, delegatul Ungariei la conferinţa păcei declară că nu ştie nimic despre o asemenea pro­punere. Conducătorul ministerului de externe e în aceiaşi situaţie. Se pare că ştirea publicată de „Ma­gyarzag“ nu există decât în fan­­tesia patriotică a redactorilor a­­cestui ziar. E un vis frumos al „Ungurilor cari se deşteaptă!“ Nu ne-am îndoit, nici un mo­ment, de acest lucru. Diplomaţia franceză, care urmăreşte cu atâta stăruinţă şi atâta consequentă res­pectarea desăvârşită a tuturor tra­tatelor de pace, considerându-se ca un tot unitar, menit să asigure­ pacea Europei celei noui, nu ar fi sacrificat desigur un hotar euro­pean pentru a întări un altul. E ri­dic­ot să se creadă că diplomaţia atât de prudentă a Franţei ar fi căutat, in zilele grele când era a­­meninţată Europa orientală, să se turbure şi Europa centrală. Dar aceste consideraţii nu o­m­presc comentariile ziarelor ma-­ ghiare. După cum nu le opresc nici desminţirile de acasă. Presa de peste Tisa se întreabă cu înfrigu­rare, ce ar fi fost dacă s’ar fi pri­mit pretinsele propuneri ale d-lui, Paleologu ? Frământare inutilă. Bombele false ca şi focurile de artificii ale lordului Rothermere, ca şi proce-­ sul optanţilor, ca şi toate celelalte, manifestaţii puse la cale la Bu­dapesta împotriva tratatului dela Trianon, se izbesc neputincioasei de voinţa de pace a Europei. G. a . Citiţi ls pag. III: Textul original al rapor­tului cf-lu­i Chamberlain în Procesul optanţilor un­guri la Consiliul Socie­tăţii Naţiunilor Lichidarea galeriilor franceze in America) PARIS, 29. (Rador). — In Comi­­sîunea Financiară a Camerei, d-l Poincaré, ar fi anunțat că in pre* zent se duc tratative între New* York și Londra, în vederea regulă­­rii datoriilor politice izvorâte dîn cauza războiului. Un imprompt american pentru Polonia NEW-YORK, 29. (Rador). — In cercurile financiare se afirmă că Polonia va obţine în America un îm­prumut de 70 milioane dolari. Acor­dul pentru acest împrumut va f semnat la New-York la Jumătatea lunei Octombrie „Oesterreichische Kredi­tanstalt“ Îşi măreşte capitalul — Telegramă particulară — BERLIN, 29­ — „Oesterreichische Kreditanstalt” îşi va mări capitalul cu concursul capitalului american. Cercurile bine informate apreciază urcarea cu 25 milioane şilingi, astfel că susnumita instituție va dispune de un capital de 90 milioane șilingi. (Berliner Boersencourier).

Next