Argus, februarie 1928 (Anul 19, nr. 4437-4461)
1928-02-01 / nr. 4437
Anul XIX No. 443? ANLNEIURI CAROL SCHULDER VS.DERLER STR. KARAGEORGEVICI 9 tel: 11/sp- ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI ABONAMENTE: IN TARA .I IN STRĂINĂTATE In an 3000 lei NI Un an 2200 lei S luni 550 , tl 6 luni 3300 », Muni 300 « tl 3 luni 800 » 3 lei in tari, 6 lei In etramnatate BIROURILE: B Sărind fir 7 Et. I. Fondatori : 8* Pauker |i H. E* Valentin INDUSTRIEI $i FINANTEl ftiractor ; Grigore Gafeneu ■arcul 1 Februarie 1928 CAROL SCHULDER ti S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 tel: 11/S4-PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Director! i «erol Schulder fia Ciargar Str. Eugeniu Caradatosti Karagheorghevici % Telefon 311 84 306/93 si 323/69 Măsuri urgente Pregătirea stabilizării durează ,am mult Nu încape îndoială, că această operaţie cere un studiu aprofundat şi sincer al situaţiei. Mai trebuesc apoi şi bani străini pentru a-i asigura succesul. De aceea şi vedem, că în timp ce se vorbeşte tot cu mai multă stăruinţă de un împrumut extern, ne sosesc şi musafiri recunoscuţi în străinătate pentru marea lor competinţă în materie financiară. Dar numai cu vorbe şi cu plaiuri frumoase, ţara nu poate trai. Oricare ar fi opinia experţilor, iţi de orice natură ar fi împrejurările cari întârzie contractarea unui împrimut extern, viaţa economică de toate zilele, piaţa, nu vrea şi nu poate ţine socoteală. Cele patru şi jumătate miliarde, pe care guvernul a anunţat că Banca Naţională le ţine la dispoziţia pieţii, nu au putut jucă nici măcar rolul unui balon de oxigen. Noua politică a Băncii Naţionale, urmărind transformarea portofoliului industrial greoi şi permanent, în portofoliu comercial mobil şi lichidabil la trei luni, este de fapt o nouă dovadă, că iluzia tot mai dăinuieşte la conducerea finanţelor noastre publice. Băncile mari urmând îndemnul aceloraşi competinţe cari ne conduc şi astăzi, s’au angajat adânc în politica de naţionali*3,re a industriilor. Intreprinderiile devenite astfel participaţoui şi activ bancar, trebuesc susţinute în perioada aceasta de Ups de bani şi de reducere excesivă a consumaţiei. Altfel ele s’ar ruina şi ar târî după ele şi băncile cari le patronează. Cum ar putea atunci instituţiile de credit angajate în industrii, să schimbe clientela lor industrială, pe o clientelă comercială străină şi nesigură în vremurile de astăzi ? Chiar instituţiile, cari au reuşit să-şi treacă o mare parte din portofoliul lor la Grefitul Industrial, nu stau mult mai bine sub raportul lichidităţii,i al mobilităţii clientelei lor. Din cauza lipsei de bani toate afacerile stagnează. Nimeni nu poate duce la capăt în termen normal o treabă începută, ca să poată lichidă cu banca la vreme şi să dea loc altui client, sau să revie cu o afacere nouă. Un client în bancă este astăzi un post fix, pe care banca e nevoită să-l îngădue până la vremuri mai bune, bucuroasă când îşi încasează dobânzile. De aceea portofoliul mobil şi lichidabil la trei luni, pe care îl doreşte Banca Naţională, nu se poate realiză şi nu se va putea realiză atâta timp cât va stagna piaţa din lipsă de bani , pretinde acum portofoliu mobil şi lesne lichidabil, ar fi a cere bolnavului pe moarte să se comporte ca un om sănătos. Metoda sugestiei întrebuinţată de răposatul Coué pentru a lecui boalele, nu poate reuşi în viaţa economică. Piaţa înseamnă schimb mecanic de bunuri, cu ajutorul banului. Pe o piaţă sănătoasă se găsesc bani destui şi pentru producţie şi pentru schimb. Dacă prin măsuri artificiale se răresc banii, producţia se micşorează. O falsă supra-ofertă se simte pe piaţă, provocată de reducerea consumaţiei, din lipsa mijlocului de schimb, a banului. Raporturile normale se răstoarnă şi nimeni nu mai are curajul să învestească pentru producţie sau pentru consumaţie, căci nimeni nu ştie ce proporţii va lua restrângerea mijloacelor de schimb , lipsa banului şi scumpetea creditului. Nu rămân pe piaţă decât afacerile în curs, cele pe care le-au surprins împrejurările şi cari nu pot fi amânate. Dintre acestea, o bună parte ne mai putând să o ducă, sunt lichidate în pagubă. Cele cari se mai menţin, formează clientela fixă, portofoliul imobilizat, de care se plânge Banca Naţională. A-l înlocui şi pe acesta cu alt portofoliu nou, ar însemna a lichida în pagubă şi întreprinderile cari au dus-o cu chiu cu val, în perioada aceasta grea, şi a înlocui un portofoliu de bine de rău probat ca valabil, cu un portofoliu dinainte condamnat. Căci cine are, astăzi, garanţii serioase şi nu este înscris peste puterile lui în portofoliul fix ? De aceea ca măsură provizorie, ca un mijloc de salvare şi ca un gaj de îndreptare, credem că guvernul ar trebui să recurgă la un mijloc eroic până ce va avea toate condiţiile unei stabilizări legale îndeplinite. Acest mjloc eroic este suspendarea legii plafonului de emisiuni pentru schimbul de devize la cursul de astăzi. Nici o primejdie nu se poate întâmplă. Dovadă e ceea ce se întâmplă în Franţa, unde emisiunea pentru devize a atins aproape emisiunea supusă plafonului, fără ca francul să scadă. Numai în ultimele săptămâni, Banca Franţei a emis peste două miliarde de franci contra devize. Emisiunea totală atât cea supusă plafonului cât şi cea contra devize a trecut de 80 de miliarde, fără ca francul să dea semne de slăbiciune. Dimpotrivă, imitând acest exemplu, guvernul nostru va salva piaţa de cele din urmă şi cele mai rele consecinţe ale politicei de restrângere monetară şi de scumpere a creditului. In acelaş timp lucrând astfel, el ar pregăti atmosfera stabilizării, atât pe piaţă cât şi îtt Banca Naţională, căci ridicarea plafonului pentru schimbul de devize ar aduce înainte de stabilizarea legală o mare cantitate de aur şi devize în stăpânirea Băncii Naţionale. A. CORTEANU PROGRAMUL DE LA IAŞI La întrunirea de la Iaşi, toată lumea a avut partea sa : naţional-ţărăniştii lume multă, guvernul spaima şi ordinea, iar noi o promisiune a d-lui Iuliu Manitu. In adevăr, suntem bucuroşi să găsim, în toiul luptelor politice şi un cuvânt bun, o tăgăduiniă pentru cei cari se luptă cu nevoile vieţii. D. Iuliu Maniu a fost, la Iaşi, pe placul nostru. După ce îşi a vărsat jocul pe liberali, nu s-a mulţumit să enunţe numai principii generale, de cari ţara e sătulă, ci a pus punctul pe i. A intrat în amănunte, cari interesează ziua de astăzi, preconizând soluţii la suferinţele economice. A luat angajamentul, ca şeful partidului de opoziţie, să susţină şi eventual să înfăptuiască : stabilizarea leului, imprumutul extern, libertatea capitalului străin în România. Cu aceste trei puncte de program imediat, d. Maniu poate fi încredinţat ci are de partea sa întreaga opinie luminată a ţării, după cum ar putea să o aibă orice guvern s'ar angaja şi s'ar ţine de cuvânt în executarea unui asemenea program. R. Sovietele cumpără materiale cale ferata în America LONDRA, 30.Radori. — Se anunţă din New-York, că delegaţia sovietică venită acî pentru cumpărarea materialelor de cale ferată, a cumpărat un anumit număr de locomotive, precum şi mai multe alte maşini, ca maşini de perforat şî automobile camioane, carile sunt necesare la construirea liniei ferate de la Tashkent la Novosibirsk, în lungime de aproape 1000 de kilometri Cum se dau devizele Lămuririle Oficiului de control In legătură cu sistemul după care se dau devizele de către Oficiul central de control al devizelor, conducătorii acestei institutiuni, ne-au dat următoarele lămuriri: DEVIZE PENTRU PLATA DE CAMBII SAU TRATE Acelor cari au de făcut plăti pe bază de cambii sau trate, Oficiul de control al devizelor le dă orice sumă pe baza avizelor Băncilor sau caselor, iar persoanelor şi caselor de încredere cari au cambiile sau tratele, în străinătate li se dă şi fără de aviz, numai pe baza obligaţiei ce-şi iau ca într’un termen ce variază intre 12 și 20 zile să prezinte achitate Oficiului, efectele pentru cari au luat valutele respective. VALUTE PENTRU CONTURI DESCHISE Acelor cari au de făcut plăti la străinătate pe baza de conturi deschise, li se dau devize după ce s'a constatat că într’adevăr datoria este ilicită şi că solicitatorul trebue să plătească datoria la epoca pentru care cere devize. Când are de făcut mai multe plăţi deodată, se dau mai întâi pentru plăţile mai urgente, iar pentru celelalte plăţi mai puţin urgente în mod treptat. Oficiul central de control al devizelor a luat măsura ca să se prezinte cu cererile, însuşi patronii sau procuriştii lor, pentru ca atunci când este nevoie să se aleagă care plată trebue făcută mai întâi, să se poată pronunţa însuşi cel in drept. VALUTA PENTRU CEI CE PLEACĂ IN STRĂINĂTATE Persoanelor cari pleacă In străinătate şi dovedesc aceasta ca paşapoartele vizate la legaţiile respective, li se dă de asemenea valută, însă numai în limita necesităţilor solicitantului şi în raport cu scopul pentru care pleacă în străinătate. * Conducătorii Oficiului de control al devizelor fac cunoscut că cei cari se cred nedreptăţiţi se pot adresa lor şi cererile lor vor fi exanjinate cu cea mai mare bunăvoinţă şi imparţialitate, dându-lise dreptate atunci când o vor avea, deoarece Oficiul devizelor nu urmăreşte să, facă nimănui decât dreptate, M. B. împrumutul Extern Problema Garanţiei de ViATOM Se succed experţii străini cari cercetează pe rând finanţele ţarei şi vor prezenta apoi rapoartele lor. Intre timp, opuniunea publică e din ce în ce mai tulburată de greutăţile ce se opun încheierea unui împrumut şi de ştirile pesimiste ce ne sosesc din toate părţile. Se întreabă cu amărăciune de ce România e mai oropsită decât toate naţiunile cari o înconjoară, cercetează trecutul pentru a examina ce anume fapte au putut contribui la scăderea creditului ei. Nu admite ca o chestie pur technică, amortisment, dobândă, preţul de emisiune, să fie un obstacol de neînvins la înfăptuirea unei operaţiuni de care ţara are o nevoie absolută. Iar dezamăgirea e cu atât mai adâncă, cu cât îşi aminteşte ce uşor îşi acoperea România Mică nevoile ei de credit la bancherul din Berlin. Se duceau pe vremuri negociatorii noştri la d-nii de Hansemann sau Breischroeder, cereau împrumuturi de sute de milioane, adesea cheltuite dinainte şi le obţineau. Dar pe de altă parte, nici o eclipsă nu s’a semnalat în corecta executare, a obligaţiunilor contractate de Româna. Cu toată culanţa bancherului german care n’a avut niciodată prilej ,să se plângă de relaţiile sale cu România, s’au putut înregistra pe atunci, manifestaţiuni sporadice de nemulţumire, din pricină dependenţei noastre exclusive de Un Singur împrumutător. Pentru un individ ca şi pentru o naţiune e neplăcută senzaţia de a depinde cu creditul de un singur împrumutător care poate închide robinetul când îi se abate. In special pentru o naţiune ca a noastră care înaintea războiului a avut în cursul unei serii de ani excedente bugetare sute de milioane în lei aur. » Evident, după războinl crâncen şi distrugător de atâtea bunuri, România mărită a întâmpinat obstacole grele în executarea obligaţiunilor ei financiare, obstacole cu atât mai dureroase cu cât prietenii şi tovarăşii ei de arme nu i uu dat ajutor. Recunoaştem că in materie de distribuţiune de credit, o schimbare fundamentală s’a produs în lumea sărăcită postbelică. Rândurile împrumutătorilor s'au rărit, se reduc azi în fapt la emglosaxoni, cu agravarea că Statele Unite nu deschid credit vre-unei ţări europene in afară de Germania de cat in înţelegere cu Anglia. Astfel în Londra este unicul punct spre care se îndreaptă privirile tuturor candidaţilor la credit şi cuvântul Londrei cade greu în balanţă pentru tot continentul, când e vorbă de împrumut. Nu avem nici un drept să susţinem că Londra nu ne-a arătat până acum bună-voinţa sa. Pe de altă parte, cum o spuneam mai sus, mm la sută mai mult sau mai puţin la dobândă, iarăş nu joacă aici un rol hotărâtor, în aşa fel încât negociatorul român să declare că renunţă mai bine la împrumut decât să plătească 7 la sută în loc de 6. Aşa fiind, nn credinţa populară a început să pătrundă ideia ca unul din principalele obstacole cari se ridica în faţa împrumutului, ar fi de natură psicologică întru cât aratinge fibrele cele mai sensibile ale mândriei naţionale. Intr’un cuvânt, nu căpătăm bani pentru că ni se cere control Şi vor fi unii extremişti de părere că mai bine să fim reduşi la pâine cu ceapă, decât să primim blestematul control. Chestiunea e pusă sub o înfăţişare cu totul falsă Nimic mai rău decât să capeţi un cap roşia de pe urma unui cuvânt rău înţeles. Condiţiariile creditului sunt azi schimbate în Europa întreagă, banul s’a rărit şi s'a scumpit. Grija irtprumutătorului este ca banii ce-l dă cu împrumut, să meargă la destinaţia sa stabilită, şi nu la alte cheltuieli neprevăzute în contract. Această siguranţă ce vrea s'o aibă e legitimă. Deci, persoana ce o deleagă pentru a exercita supravegherea, nu este un controlor cu drepturi să se amestece în întreaga gestiue financiară a Statului. însărcinarea sa e mărginită și avem curajul să afirmăm că ar fi binefăcătoare pentru țară. Delegatul acesta străin lucrează cu noi, ne vede la muncă, se interesează de progresele noastre, devine cu vremea cel mai bun Prieten şi apărătorul intereselor noastre băneşti. Avem un exemplu viu sub ochi. D. Parker Gilbert, supraveghetorul finanţelor germane in numele Comisiunei reparaţiunilor, e acelea cari a pus pe tapet problema cea mai gingaşe care interesează Reichul in cel mai inait grad : fixarea sumei integrale ce are de plătit Germania pentru reparaţiuni. E cel mai mare serviciu ce i-a putut face. * Prin urmare fobia la adresa unui supraveghetor n’are rost. Ar trebui ca noi singuri să-l cerem. AVEM MOTIVE SA CREDEM CA SI GUVERNUL E DE ACEASTA PARERE. Tocmai de aceia amânările continue în încheierea împrumutului sunt neînţelese... afară numai dacă d-nii experţi străini au descoperit atâtea neclarităţi în gestiunea noastră financiară, încât regularea lor cere un timp mai îndelungat. Cert e însă că chestia garanției împrumutului nu prezintă vreo gravitate. Moartea ruvernatorului Bănci Naţionale O telegramă sosită ori în Capitală, anunţă că a încetat din viaţă la Cannes (Franţa) d. Th. Căpitanovici- vice-guvernatorul Băncii Naţionale a României, # Căpitanovici, care moare in vârstă de aproape 70 ani, plecase acum vreo două săptămâni împreună cu soţia în localitatea franceză aminttîtă mai sus. La câteva zile după sosire a contractat o gripă care se agravase simţitor în ultimele zile. Acim patru zile d-na Căpitanovîci a telegrafist la Bucureşti tutei rude, d. colonel Pleniceanu, cerându-i să vie de urgenţă la Cannes, exprimându-şi grija asupra stării sănătăţii soţului d-sa.Ie. Chiar a doua zi d. col. Pleniceanu a plecat şi probabil că a sosit aseară. Fostul vice-guvernator al Băncii Naţionale a încetat din viaţă Duminică noaptea, rămăşiţele pământeşti vor fî aduse în ţară după ce se vor îndeplini toata formalităţile necesare. Trista veste a fost comunicată telegrafic de d-na Căpitanovici rudelor din Capitală, după care au fost înştiinţate şi autorităţile superioare.Până astă noapte nu sosise o a doua telegramă asupra dispoziţiunilor luate pentru transportarea sicriului spre România. Intre America şi Anglia NEW-YORK, 30. (Rador). — Ziarele anunţă că guvernul american va exprima regrete guvernului britanic pentru cuvântarea amiralului Plunkett, arătând că nici o personalitate oficială nu împărtăşeşte purerile acestuia, pretinzând că războiul între America şi Anglia ar fi inevitabil mai curând sau mai târziu. Cronica navigaţiei Organizarea Marinei Comerciale Autorităţile de care depinde Marna,— Prima condiţiune pentru reorganizare In toate ţările cu litoral maritim marina naţională propriu zisă se subdivide în două mari ramificaţii. 1) Una denumită marina militară, care are de scop apărarea naţională pe apă şi pe litoral şi de care nu ne vom ocupa în prezentul nostru studiu şi 2) alta denumită marina civilă sau în mod generic marina comercială, care are de scop transporturile maritime ca şi fluviale de călători, bagaje, mărfuri şi poştă. SUBDIVIZIUNEA MARINEI CIVILE Marina noastră civilă se subimparte la noi în două subdiviziuni. a) Marina civilă sau comercială de stat, care cuprinde toate vasele aparţinând Statului, pentru a le întrebuinţa în exploatarea unor anumite întreprinderi edilitare, cum ar fi de ex. vasele afectate construcţiei portului Constanţa, în administraţia unor oficii publice ca docurile, serviciul hydraulic al porturilor, sau pentru transportul de călători, mărfuri şi poşte. In această ultima formă statul la caracterul de armator avândisele fluviale afectate direcţiunea N. F. R. şi S. M. R., pendinte de Direcţiunea Generală a Porturilor şi Căilor de comunicaţie pe apă din Ministerul Comunicaţiilor. b) Marina civilă particulară formată din parcul de vase ce aparţin diverselor persoane particulare, cetăţeni români sau străini, cari menţin arborat pavilionul național. AUTORITATEA DE CARE DEPINDE MARINA COMERCIALA Administrația marinei civile a statului depinde de direcțiunea respectivă căreia îi sunt afectate vasele pentru exploatare. Administrația marinei civile particulare nu are însă asupra sa o autoritate care să o protejeze sî sa exercite in mod Independent, conducerea din punct de vedere national In lipsa unei asemenea autorităţi, care în alte ţări cu litoral maritim este reprezentată printr’un secretariat de stat sau o direcţia a raarnei comerciale afactată pe lângă ministerul de comerţ respectiv, la noi, mica noastră marina comerciala depinde: 1) de ministerul de externe, care eliberează actele de romanizare şi care deşi trebue să-i suporte protecţiunea în apele străine, neavând în formaţia ministerului nici un cunoscător în materia, nu este în stare, sau refuză să intervie pentru protecţiunea pavilionului naţional de pe vasele comerciale; 2) de ministerul de război care prin desfiinţarea Direcţiune! ■economice de la Iaşi, a menţinut peste termenul fixat pri legea de împiedicarea înstrăinare a vaselor sui» pavilion român, o grea asuprire, din care cauza imediat după război marina noastră comercială particulară nu a putut să progreseze astfel după cum trebuia. 3. de ministerul comunicaţiilor (Direcţia Porturilor) care fiind în acelas timp şi armator, având interese identice, nm permite concurenţa altor vase din armamentul privat, de cât a acelora ce le dictează anumite consideraţiuni de ordin politic. 4) De ministerul sănătăţei publice, care prin restricţiunile sale, în orice moment poate să împiedice operaţiile în porturi, aşa după cum îi dictează nu dispoziţiile legii, ci diverse alte considerente. 5) De Construcţia Porturilor Maritime care păstrează monopolul remorcajelor în portul Constanţa. 6) De ministerul de Finanţe direcţia generală a vămilor. 7) De Oficiile de Siguranţă şi Poliţie ale Statului şi în fine de 8) Camerele de Comerţ din porturi care reglementează unele chestiuni ale raporturilor dintre căpitan, vas şi încărcători. FORMAREA ECHIPAJELOR Echipajul inferior provine din practicanţi ,cu acei care au servit în marina militară. Personalul superior provine din aceştia în urma depunerea unui examen aşa zis de brevet sau din absolvenţii şcoalei de trupă din marină din Constanţa. Personalul superior, din lipsa unei şcoli ne lipseşteDin această cauză s’a împrumutat dela marina militară, prin trecerea ofiţerilor activi, afară din cadre. Pentru a nu se mai stingheri apărarea naţională de bune elemente, este necesară înfiinţarea unei şcoli de marină comercială. Prima condiţiune ce se cere pentru reorganizarea marinei, comerciale, este aceasta şi cade în atribuţiile ministerului de instrucţie publică. Avându-se un personal apt pregătit în mod special ,pentru marima comercială particulară, se poate trece la înfiinţarea Direcţiune! Marinei Civile, în atribuţiile căreia să fie tot ce este azi subdivizat Lipsa acestei organizări în protecţia intereselor armamentului particular naţional, menţine mîca noastră marină comercială de fluviu şi de mare, cu excepţia vaselor statului, care suferă de alt Inconvenient, în imposibilitatea de a se desvolta. C. TONEGARU MISIUNEA D-LUI TITULESCU Nici o voce discordantă n'a tulburat armonia corului de elogii, cu care presa italiană a salutat vizita d-lui, Titulescu la Roma. Mai mult ca oricând, ar fi stăruitor chiar decât la semnarea pactului de amiciţie, ziarele italiene fără deosebire au arătat necesitatea colaborării italo-române, în Balcani şi în Europa Centrală şi a urcz strânse legături economice directe între cele două ţări. Presa italiană e, fără excepţie, guvernamentală. Părerile ei oglindesc, în orice împrejurare, gândirile conducătorilor regimului fascist. Bs aceea şi ■ greutatea e;c li se cuvine e deosebită. Despre întrevederea Mussolini-Titulescu, nu sa dat un comunicat oficial, ca de obiceiu. Comentările ziarelor au înlocuit insă această formalitate diplomatică. A reuşit d. Titulescu la Roma ?. Pentru a răspunde, ar trebui să știm ce a urmărit in capitala Italiei. Vizita fusese arătată la început ca un simplu act de curtoazie, ca un omagiu al României către Italia. Aflam azi, din presa străină, că d. Titulescu n'a ales Roma ca primă etapă a călătoriei numai din grija unei politei diplomatice, ci având să înfăptuiască o misiune precisă. Ministrul nostru de externe aducea la Roma, odată cu asigurarea sentimentelor de prietenie românească şi o serie de probleme ce trebuiau rezolvate. Intre acestea, figurau pe primul plan, o expunere a politicei Micei înţelegeri în raport cu politica italiană, clarificarea acţiune! diplomatice in Balsam şi in Europa Centrali, armonizarea,ţelurilor, urmărite de Italia şi de Franţa în aceste regiuni. Au fost puţine banichetele primite şi date de DL Titulescu la Roma. Nu ni sau transmis liste lungi şi recepţii fastuoase şi de toasturi ocazionale. Dar, avem insitarea întrevederilor, dovedind că vizita ministrelui nostru de externe n'a fost o călătorie de petrecere. D. Titulescu a schimbat vederi principalii miniştri din guvernul italian, s'a întreţinut cu reprezentanţii statelor din Mica înţelegere, a văzut pe ambasadorii Franţei, Angliei, Germaniei, s-a întâlnit de patru on cu d. Mussolini. O activitate neobosită, justificată prin importanţa preocupărilor cărora e consacrată. Cel pupu două din ele interesează în cel mai înalt grad, marea politică europeană, relaţiile dintre Franţa şi Italia, aduse indirect in discuţie prin definitor legăturilor României cu amândouă aceste puteri, relaţiile dintre Italia şi Iugoslavia, pentru ameliorarea cărora reprezentantul român, factor ■ esenţial in Mica înţelegere, s'a străduit la Roma. D. Titulescu şi-a încheiat misiunea în Italia. Va fi azi la Paris şi aci va avea prilej să arate în ce măsuri ai izbutit pe lângă d. Mussolini. Nu va trece mult, şi vom putea aprecia, valoarea reală a strângerei amiciţiei italo-române. Sunt doar atât de multe chestiuni ce interesează România, chestiuni unde Italia are să spună c®n vântul hotăritor. A. Hg. Un interview al Mai Madgiaro in L’oeuvre PARIS, 30. (Rador). — Ziarul „L’oeuvre’’ publică un interview al d-lui Virgil Madgearu, prin care d-sa cere noui alegeri, într’o luptă electorală liberă şi loială partidul naţional-ţărănesc, este sigur de vieone”, a declarat d-l Madgearu. Relaţîlie românii-ftaîgare. OPTIMISMUL PRESEI DIN SOFIA SOFIA, 30 (Rador). — Ziarul .Adora" consideră că foarte apropiat de primul ministru Liapceff, publică un articol de fond în care îşi arată mulţumirea pentru începuturile de , buni prietenie ce se manifestă deja, un timp neoîace intre România ■ şi Bulgaria. Bunăvoinţa României faţă de Bulgaria se manifestă prin fapte, iar nu prin vorbe deşarte bun este cazul cu alţi vecini. Ziarul se arată foarte mulţumit de ultima amnestie din România care va permite reîntoarcerea la vatră a o mulţime de bulgari dobrogeni. De asemenea hotărirea guvernului român de a pune în funcţiune telefonul Bucureşti-Sofia este încă o dovadă de încrederea ce aceasta » arată Bulgariei. Ziarul , speră că şi în chestiunea sechestrului i se va ajunge la o înţelegere. Eipuzail tf.in Stresemann BERLIN, 30. (Rador). — D-1 Stresemarnn a ţinut în şedinţa de azi a Reichstagului, un foarte interesant discurs, relativ la politica externă a Germaniei. D-1 Stresemann a vorbit pe larg de proiectul german asupra problemei siguranţei, cu care ocaziune, d-sa s’a ocupat şi de chestiunea Rhenanîei, în legătură cu problema siguranţei. D-sa a arătat apoi că Germania a încheiat convenţii, comerciale cu mai multe ţări, printre care este şi Franţa, precum şi faptul că în prezent se negociază meheerea unor asemenea tratate, şi cu Ceha® slovacia. Polonia și Lituania.