Argus, februarie 1928 (Anul 19, nr. 4437-4461)

1928-02-01 / nr. 4437

Anul XIX No. 443? ANLNEIURI CAROL SCHULDER V­S.DERLER STR. KARAGEORGEVICI 9 tel: 11/sp- ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI ABONAMENTE: IN TARA .I IN STRĂINĂTATE In an 3000 lei NI Un an 2200 lei S luni 550 , tl 6 luni 3300 », Muni 300 « tl 3 luni 800 » 3 lei in tari, 6 lei In etramnatate BIROURILE: B Sărind fir 7 Et. I. Fondatori : 8* Pauker |i H. E* Valentin INDUSTRIEI $i FINANTEl ftiractor ; Grigore Gafeneu ■arcul 1 Februarie 1928 CAROL SCHULDER ti S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 tel: 11/S4-PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Director! i «erol Schulder fi­a C­iargar Str. Eugeniu Carada­­tosti Karagheorghevici % Telefon 311­ 84 306/93 si 323/69 Măsuri urgente Pregătirea stabilizării durează ,am mult Nu încape îndoială, că acea­stă operaţie cere un studiu apro­fundat şi sincer al situaţiei. Mai trebuesc apoi şi bani străini pen­tru a-i asigura succesul. De aceea şi vedem, că în timp ce se vorbeşte tot cu mai multă stă­ruinţă de un împrumut extern, ne sosesc şi musafiri recunos­cuţi în străinătate pentru marea lor competinţă în materie finan­ciară. Dar numai cu vorbe şi cu pla­iuri frumoase, ţara nu poate trai. Oricare ar fi opinia experţilor, iţi de orice natură ar fi împreju­rările cari întârzie contractarea unui împrimut extern, viaţa e­­conomică de toate zilele, piaţa, nu vrea şi nu poate ţine soco­teală. Cele patru şi jumătate mi­liarde, pe care guvernul a anun­ţat că Banca Naţională le ţine la dispoziţia pieţii, nu au putut jucă nici măcar rolul unui balon de oxigen. Noua politică a Băncii Naţio­nale, urmărind transformarea portofoliului industrial greoi şi permanent, în portofoliu comer­cial mobil şi lichidabil la trei luni, este de fapt o nouă dovadă, că iluzia tot mai dăinuieşte la conducerea finanţelor noastre publice. Băncile mari urmând îndem­nul aceloraşi competinţe cari ne conduc şi astăzi, s’au angajat adânc în politica de naţionali­­*3,re a industriilor. Intreprinde­­riile devenite astfel participa­­ţoui şi activ bancar, trebuesc susţinute în perioada aceasta de Ups­ de bani şi de reducere ex­cesivă a consumaţiei. Altfel ele s’ar ruina şi ar târî după ele şi băncile cari le patronează. Cum ar putea atunci instituţiile de credit angajate în industrii, să schimbe clientela lor industrială, pe o clientelă comercială străină şi­ nesigură în vremurile de astăzi ? Chiar instituţiile, cari au reuşit să-şi treacă o mare parte din portofoliul lor la Gre­f­­itul Industrial, nu stau mult mai bine sub raportul lichidităţii­­,i al mobilităţii clientelei lor. Din cauza lipsei de bani toate afacerile stagnează. Nimeni nu poate duce la capăt în termen normal o treabă începută, ca să poată lichidă cu banca la vreme şi să dea loc altui client, sau să revie cu o afacere nouă. Un client în bancă este astăzi un post fix, pe care banca e ne­voită să-l îngădue până la vre­muri mai bune, bucuroasă când îşi încasează dobânzile. De aceea portofoliul mobil şi lichidabil la trei luni, pe care îl doreşte Banca Naţională, nu se poate realiză şi nu se va putea realiză atâta timp cât va stagna piaţa din lipsă de bani , pretinde acum portofoliu mobil şi lesne lichidabil, ar fi a cere bolnavului pe moarte să se comporte ca un om sănătos. Metoda sugestiei întrebuinţată de răposatul Coué pentru a le­cui boalele, nu poate reuşi în viaţa economică. Piaţa înseamnă schimb meca­nic de bunuri, cu ajutorul ba­nului. Pe o piaţă sănătoasă se gă­sesc bani destui şi pentru pro­ducţie şi pentru schimb. Dacă prin măsuri artificiale se răresc banii, producţia se micşorează. O falsă supra-ofertă se simte pe piaţă, provocată de reducerea consumaţiei, din lipsa mijlocului de schimb, a banului. Raporturile normale se ră­stoarnă şi nimeni nu mai are cu­rajul să învestească pentru pro­ducţie sau pentru consumaţie, căci nimeni nu ştie ce proporţii va lua restrângerea mijloacelor de schimb , lipsa banului şi scumpe­tea creditului. Nu rămân pe piaţă decât afa­cerile în curs, cele pe care le-au surprins împrejurările şi cari nu pot fi amânate. Dintre acestea, o bună parte ne mai putând să o ducă­, sunt lichidate în pagubă. Cele cari se mai menţin, for­mează clientela fixă, portofoliul imobilizat, de care se plânge Banca Naţională. A-l înlocui şi pe acesta cu alt portofoliu nou, ar însemna a lichida în pagubă şi întreprinderile cari au dus-o cu chiu cu val, în perioada acea­sta grea, şi a înlocui un portofo­liu de bine de rău probat ca va­labil, cu un portofoliu dinainte condamnat. Căci cine are, astăzi, garanţii serioase şi nu este înscris peste puterile lui în portofoliul fix ? De aceea ca măsură provizo­rie, ca un mijloc de salvare şi ca un gaj de îndreptare, credem că guvernul ar trebui să recurgă la un mijloc eroic până ce va avea toate condiţiile unei stabilizări legale îndeplinite. Acest mjloc eroic este suspen­darea legii plafonului de emi­siuni pentru schimbul de devize la cursul de astăzi. Nici o primejdie nu se poate întâmplă. Dovadă e ceea ce se întâmplă în Franţa, unde emi­siunea pentru devize a atins a­­proape emisiunea supusă plafo­nului, fără ca francul să scadă. Numai în ultimele săptămâni, Banca Franţei a emis peste două miliarde de franci contra devize. Emisiunea totală atât cea su­pusă plafonului cât şi cea­ con­tra devize a trecut de 80 de mi­liarde, fără ca francul să dea semne de slăbiciune. Dimpotrivă, imitând acest exemplu, guver­nul nostru va salva piaţa de cele din urmă şi cele mai rele conse­cinţe ale politicei de restrângere monetară şi de scumpere a cre­ditului. In acelaş timp lucrând astfel, el ar pregăti atmosfera stabilizării, atât pe piaţă cât şi îtt Banca Naţională, căci ridica­­­rea plafonului pentru schimbul de devize ar aduce înainte de stabilizarea legală o mare can­titate de aur şi devize în stăpâ­nirea Băncii Naţionale. A. CORTEANU PROGRAMUL DE LA IAŞI La întrunirea de la Iaşi, toată lu­mea a avut partea sa : naţional-ţără­niştii lume multă, guvernul spaima şi ordinea, iar noi o promisiune a d-lui Iuliu Manitu. In adevăr, suntem bucuroşi să gă­sim, în toiul luptelor politice şi un cuvânt bun, o tăgădui­ni­ă pentru cei cari se luptă cu nevoile vieţii. D. Iuliu Maniu a fost, la Iaşi, pe placul nostru. După ce îşi a vărsat jocul pe liberali, nu s-a mulţumit să enunţe numai principii generale, de cari ţara e sătulă, ci a pus punctul pe i. A intrat în amănunte, cari intere­sează ziua de astăzi, preconizând so­luţii la suferinţele economice. A luat angajamentul, ca şef­ul partidului de opoziţie, să susţină şi eventual să în­făptuiască : stabilizarea leului, impru­mutul extern, libertatea capitalului străin în România. Cu aceste trei puncte de program imediat, d. Maniu poate fi încredin­ţat ci are de partea sa întreaga opi­nie luminată a ţării, după cum ar pu­tea să o aibă orice guvern s'ar anga­ja şi s'ar ţine de cuvânt în executa­­rea unui asemenea program. R. Sovietele cumpără mate­riale cale ferata în America LONDRA, 30.­­Radori. — Se a­­nunţă din New-York, că delegaţia sovietică venită acî pentru cumpă­rarea materialelor de cale ferată, a cumpărat un anumit număr de loco­motive, precum şi mai multe alte maşini, ca maşini de perforat şî au­tomobile camioane, cari­le sunt necesare la construirea liniei ferate de la Tashkent la Novosibirsk, în lungime de aproape 1000 de kilo­metri Cum se dau devizele Lămuririle Oficiului de control In legătură cu sistemul după care se dau devizele de către Ofi­ciul central de control al devizelor, conducătorii acestei institutiuni, ne-au dat următoarele lămuriri: DEVIZE PENTRU PLATA DE CAMBII SAU TRATE­ ­Acelor cari au de făcut plăti pe bază de cambii sau trate, Oficiul de control al devizelor le dă orice sumă pe baza avizelor Băncilor sau caselor, iar persoanelor şi ca­selor de încredere cari au cambiile sau tratele, în străinătate li se dă şi fără de aviz, numai pe baza o­­bligaţiei ce-şi iau ca într’un ter­men ce variază intre 12 și 20 zile să prezinte achitate Oficiului, efec­tele pentru cari au luat valutele respective. VALUTE PENTRU CONTURI DESCHISE Acelor cari au de făcut plăti la străinătate pe baza de conturi des­chise, li se dau devize după ce s'a constatat că într’adevăr datoria este ilicită şi că solicitatorul tre­bue să plătească datoria la epoca pentru care cere devize. Când are de făcut mai multe plăţi deodată, se dau mai întâi pentru plăţile mai urgente, iar pentru celelalte plăţi mai puţin urgente în mod treptat. Oficiul central de control al devi­zelor a luat măsura ca să se pre­zinte cu cererile, însuşi patronii sau procuriştii lor, pentru ca atunci când este nevoie să se aleagă care plată trebue făcută mai întâi­, să se poată pronunţa însuşi cel in drept. VALUTA PENTRU CEI CE PLEACĂ IN STRĂINĂTATE Persoanelor cari pleacă In străi­nătate şi dovedesc aceasta ca pa­şapoartele vizate la legaţiile res­pective, li se dă de asemenea va­lută, însă numai în limita necesi­tăţilor solicitantului şi în raport cu scopul pentru care pleacă în străi­nătate. * Conducătorii Oficiului de con­trol al devizelor fac cunoscut că cei cari se cred nedreptăţiţi se pot adresa lor şi cererile lor vor fi e­­xanjinate cu cea mai mare bună­voinţă şi imparţialitate, dându-li­­se dreptate atunci când o vor a­­vea, de­oare­ce Oficiul devizelor nu urmăreşte să, facă nimănui de­cât dreptate,­­ M. B. împrumutul Extern Problema Garanţiei de Vi­ATOM Se succed experţii străini cari cercetează pe rând finanţele ţa­rei şi vor prezenta apoi rapoar­tele lor. Intre timp, opuniunea publică e din ce în ce mai tulbu­rată de greutăţile ce se opun în­cheierea unui împrumut şi de ştirile pesimiste ce ne sosesc din­­ toate părţile. Se întreabă cu a­­­­mărăciune de ce România e mai oropsită decât toate naţiunile cari o înconjoară, cercetează trecutul pentru a examina ce anume fapte au putut contribui la scăderea creditului ei. Nu ad­mite ca o chestie pur technică, amortisment, dobândă, preţul de emisiune, să fie un obstacol de­­ neînvins la înfăptuirea unei ope­raţiuni de care ţara are o nevoie absolută. Iar dezamăgirea e cu atât mai adâncă, cu cât îşi amin­teşte ce uşor îşi acoperea Româ­nia Mică nevoile ei de credit la bancherul din Berlin. Se duceau pe vremuri negociatorii noştri la d-nii de Hansemann sau Breisch­­roeder, cereau împrumuturi de sute de milioane, adesea chel­tuite dinainte şi le obţineau. Dar pe de altă parte, nici o eclipsă nu s’a semnalat în corecta exe­cutare, a obligaţiunilor contrac­tate de Româna. Cu toată cu­­lanţa bancherului german­ care n’a avut niciodată prilej ,să se plângă de relaţiile sale cu Ro­mânia, s’au putut înregistra pe atunci, manifestaţiuni sporadice de nemulţumire,­ din pricină de­pendenţei noastre exclusive de Un Singur împrumută­tor. Pen­tru un individ ca şi pentru o na­ţiune e neplăcută senzaţia de a depinde cu creditul de un singur împrumutător care poate închide robinetul când îi se abate. In special pen­tru o naţiune ca a noastră care înaintea războiului a avut în cursul unei serii de ani excedente bugetare sute de mi­lioane în lei aur. » Evident, după războin­l crâncen şi distrugător de atâtea bunuri, România mărită a întâmpinat ob­stacole grele în executarea obliga­ţiunilor ei financiare, obstacole cu atât mai dureroase cu cât prie­tenii şi tovarăşii ei de arme nu i uu dat ajutor. Recunoaştem că in­ materie de distribuţiune de credit, o schimbare fundamentală s’a pro­­du­s în lumea sărăcită postbelică. Rândurile împrumutătorilor s'au rărit, se reduc azi în fapt la emglo­­saxoni, cu agravarea că Statele Unite nu deschid credit vre-un­ei ţări europene in afară de Germania de cat in înţelegere cu Anglia. Ast­fel în Londra este unicul punct spre care se îndreaptă privirile tuturor candidaţilor la credit şi cuvântul Londrei cade greu în balanţă pentru tot continentul, când e vorbă de împrumut. Nu avem nici un drept să susţi­nem că Londra nu ne-a arătat până acum bună-voinţa sa. Pe de altă parte, cum o spuneam mai sus, mm la sută mai mult sau mai pu­ţin la dobândă, iarăş nu joacă aici un rol hotărâtor, în aşa fel încât negociatorul român să declare că renunţă mai bine la împrumut de­cât să plătească 7 la sută în loc de 6.­­ Aşa fiind, nn credinţa populară a început să pătrundă ideia ca unul din principalele obstacole cari se ridica în faţa împrumutului, ar fi de natură psicologică întru cât ar­­atinge fibrele cele mai sensibile ale mândriei naţionale. Intr’un cu­vânt, nu căpătăm bani pentru că ni se cere control Şi vor fi unii extremişti de părere că mai bine să fim reduşi la pâine cu ceapă, decât să primim blestematul con­trol. Chestiunea e pusă sub o înfăţi­şare cu totul falsă Nimic mai rău decât să capeţi un cap roşia de pe urma unui cuvânt rău înţeles. Con­­diţiariile creditului sunt azi schim­bate în Europa întreagă, banul s’a rărit şi s'a scumpit. Grija irt­pru­­mutătorului este ca banii­ ce-l dă cu împrumut, să meargă la desti­naţia sa stabilită, şi nu la alte chel­­tuieli neprevăzute în contract. A­­ceastă siguranţă ce vrea s'o aibă e legitimă. Deci, persoana ce o de­leagă pentru a exercita suprave­gherea, nu este un controlor cu drepturi să se amestece în în­treaga gestiue financiară a Sta­tului. însărcinarea sa e mărginită și avem curajul să afirmăm că ar fi binefăcătoare pentru țară. Dele­gatul acesta străin lucrează cu noi, ne vede la muncă, se interesează de progresele noastre, devine cu vremea cel mai bun Prieten şi apă­rătorul intereselor noastre băneşti. Avem un exemplu viu sub ochi. D. Parker Gilbert, supraveghetorul finanţelor germane in numele Co­­misiunei reparaţiunilor, e acelea cari a pus pe tapet problema cea mai gingaşe care interesează Rei­­chul in cel mai inait grad : fixarea sumei integrale ce are de plătit Germania­­ pentru reparaţiuni. E cel mai mare serviciu ce i-a putut face. * Prin urmare fobia la adresa unui supraveghetor n’are rost. Ar trebui ca noi singuri să-l ce­rem. AVEM MOTIVE SA CRE­DEM CA SI GUVERNUL E DE ACEASTA PARERE. Tocmai de aceia amânările continue în în­cheierea împrumutului sunt ne­înţelese... afară numai dacă d-nii experţi străini au descoperit atâ­tea neclarităţi în gestiunea noa­stră financiară, încât regularea lor cere un timp mai îndelungat. Cert e însă că chestia garan­ției împrumutului nu prezintă vre­o gravitate. Moartea ru­­ver­­natorului Bănc­i Naţionale O telegramă sosită ori în Ca­pitală, anunţă că a încetat din viaţă la Cannes (Franţa) d. Th. Căpitanovici- vice-guvernatorul Băncii Naţionale a României, # Căpitanovici, care moare in vâr­stă de aproape 70 ani, plecase a­­cum vreo două săptămâni împreună cu soţia în localitatea franceză a­­minttîtă mai sus. La câteva zile după sosire a con­tractat o gripă care se agravase simţitor în ultimele zile. Acim­ patru zile d-na Căpitano­­vîci a telegrafist la Bucureşti tutei rude, d. colonel Pleniceanu, cerân­­du-i să vie de urgenţă la Cannes, exprimându-şi grija asupra stării sănătăţii soţului d-sa.Ie. Chiar a doua zi d. col. Pleniceanu a plecat şi probabil că a sosit a­­seară. Fostul vice-guvernator al Băncii Naţionale a încetat din viaţă Du­minică noaptea, rămăşiţele pămân­teşti vor fî aduse în ţară după ce se vor îndeplini toata formalităţile necesare. Trista veste a fost comunicată telegrafic de d-na Căpitanovici ru­delor din Capitală, după care au fost înştiinţate şi autorităţile supe­rioare.Până astă noapte nu sosise o a doua telegramă asupra dispozi­­ţiunilor luate pentru transportarea sicriului spre România. Intre America şi Anglia NEW-YORK, 30. (Rador). — Zia­rele anunţă că guvernul american va exprima regrete guvernului bri­tanic pentru cuvântarea amiralului Plunkett, arătând că nici o persona­litate oficială nu împărtăşeşte pure­rile acestuia, pretinzând că războiul între America şi Anglia ar fi inevi­tabil mai curând sau mai târziu. Cronica navigaţiei Organizarea Marinei Comerciale Autorităţile de care depinde Marna,— Prima condiţiune pentru reorganizare In toate ţările cu litoral maritim marina naţională propriu zisă se subdivide­ în două mari ramificaţii. 1) Una denumită marina militară, care are de scop apărarea naţio­nală pe apă şi pe litoral şi de care nu ne vom ocupa în prezentul nos­tru studiu şi 2) alta denumită marina civilă sau în mod generic marina comer­cială, care are de scop transportu­rile maritime ca şi fluviale de că­lători, bagaje, mărfuri şi poştă. SUBDIVIZIUNEA MARINEI CIVILE Marina noastră civilă se subim­­parte la noi în două subdiviziuni.­ a) Marina civilă sau comercială de stat, care cuprinde toate vasele aparţinând Statului, pentru a le în­trebuinţa în exploatarea unor anu­mite întreprinderi edilitare, cum ar fi de ex. vasele afectate construc­ţiei portului Constanţa, în adminis­traţia unor oficii publice ca docu­­rile, serviciul hydraulic al porturi­lor, sau pentru transportul de că­lători, mărfuri şi poşte. In această ultima formă statul la caracterul de armator având­­­i­sele fluviale afectate direcţiunea N. F. R. şi S. M. R., pendinte de Direc­ţiunea Generală a Porturilor şi Căi­lor de comunicaţie pe apă din Mi­nisterul Comunicaţiilor. b) Marina civilă particulară for­mată din parcul de vase ce aparţin diverselor persoane particulare, ce­tăţeni români sau străini, cari men­ţin arborat pavilionul național. AUTORITATEA DE CARE DE­PINDE MARINA COMERCIALA Administrația marinei civile a statului depinde de direcțiunea res­pectivă căreia îi sunt afectate va­sele pentru exploatare. Administrația marinei civile par­ticulare nu are însă asupra sa o autoritate care­ să o protejeze sî sa exercite in mod Independent, con­ducerea din punct de vedere na­tional In lipsa unei asemenea autorităţi, care în alte­ ţări cu litoral maritim este reprezentată printr’un secreta­riat de stat sau o direcţia a raar­nei comerciale afactată pe lângă minis­terul de comerţ respectiv, la noi, mica noastră marina comerciala de­pinde: 1) de ministerul de externe, care eliberează actele de romanizare şi care deşi trebue să-i suporte pro­­tecţiunea în apele străine, neavând în formaţia ministerului nici un cu­­noscător în materia, nu este în sta­re, sau refuză să intervie pentru protecţiunea pavilionului naţional de pe vasele comerciale; 2) de ministerul de război care prin desfiinţarea Direcţiune! ■eco­nomice de la Iaşi, a menţinut peste termenul fixat pr­i­ legea de împie­dicarea înstrăinare a vaselor sui» pavilion român, o grea asuprire, din care cauza imediat după răz­boi marina noastră comercială par­ticulară nu a putut să progreseze astfel după cum trebuia. 3. de ministerul comunicaţiilor (Direcţia Porturilor) care fiind în acelas timp şi armator, având inte­rese identice, nm permite concuren­ţa altor vase din armamentul pri­vat, de cât a acelora ce­­ le dic­tează anumite consideraţiuni de or­din politic. 4) De ministerul sănătăţei pu­blice, care prin restricţiunile sale, în orice moment poate să împie­dice operaţiile în porturi, aşa du­pă cum îi dictează nu dispoziţiile legii, ci diverse alte considerente. 5) De Construcţia Porturilor Ma­ritim­e care păstrează monopolul remorcajelor în portul Constanţa. 6) De ministerul de Finanţe di­recţia generală a vămilor. 7) De Oficiile de Siguranţă şi Po­liţie ale Statului şi în fine de 8) Camerele de Comerţ din porturi care reglementează unele chestiuni ale raporturilor dintre căpitan, vas şi încărcători. FORMAREA ECHIPAJELOR Echipajul inferior provine din practicanţi ,cu acei care au servit în marina militară. Personalul su­perior provine din aceştia în­ urma depunerea unui examen aşa zis de brevet sau din absolvenţii şcoa­­lei de trupă din marină din Cons­tanţa. Personalul superior, din lipsa unei şcoli ne lipseşte­Din această cauză s’a împrumu­tat dela marina militară, prin tre­cerea ofiţerilor activi, afară din cadre. Pentru a nu se mai stingheri apărarea naţională de bune ele­mente, este necesară înfiinţarea u­­nei şcoli de marină comercială. Prima condiţiune ce se cere pentru reorganizarea marinei, co­merciale, este aceasta şi­ cade în atribuţiile ministerului de instruc­ţie publică. Avându-se un personal apt pre­gătit în mod special ,pentru ma­rima comercială particulară, se poate trece la înfiinţarea Direcţiu­ne! Marinei Civile, în atribuţiile că­reia să fie tot ce este azi subdi­­vizat Lipsa acestei organizări în pro­tecţia intereselor armamentului particular naţional, menţine m­îca noastră marină comercială de flu­viu şi de mare, cu excepţia vaselor statului, care suferă de alt Inconve­nient, în imposibilitatea de a se desvolta. C. TONEGARU MISIUNEA D-LUI TITULESCU Nici o voce discordantă n'a tulbur­­at armonia corului de elogii, cu care presa italiană a salutat vizita d-lui, Titulescu la Roma. Mai mult ca ori­când, ar fi stăruitor chiar decât la semnarea pactului de amiciţie, zia­rele italiene fără deosebire au ară­tat necesitatea colaborării italo-româ­ne, în Balcani şi în Europa Centrală şi a ur­cz strânse legături economice directe între cele două ţări. Presa­ italiană e, fără excepţie, guvernamen­tală. Părerile ei oglindesc, în orice împrejurare, gândirile conducătorilor regimului fascist. Bs aceea şi ■ greu­tatea e;c li se cuvine e deosebită. Despre întrevederea Mussolini-Ti­­tulescu, nu sa dat un comunicat ofi­cial, ca de obiceiu. Comentările ziare­lor au înlocuit insă această formali­tate diplomatică. A reuşit d. Titulescu la Roma ?. Pentru a răspunde, ar trebui să știm ce a urmărit in capitala Italiei. Vi­zita fusese arătată la început ca un simplu act de curtoazie, ca un omagiu al României către Italia. Aflam azi, din presa străină, că d. Titulescu n'a ales Roma ca primă etapă a călă­toriei numai din grija unei politei diplomatice, ci având să înfăptuiască o misiune precisă. Ministrul nostru de externe aducea la Roma, odată cu asigurarea sentimentelor de prietenie românească şi o serie de probleme ce­­ trebuiau rezolvate. Intre acestea, fi­gurau pe primul plan, o expunere a politicei Micei înţelegeri în raport cu politica italiană, clarificarea acţiu­ne! diplomatice in Balsam şi in Eu­­­ropa Centrali, armonizarea,­ţelurilor,­­ urmărite de Italia şi de Franţa în aceste regiuni. Au fost puţine baniche­­­tele primite şi date de DL Titulescu la Roma. Nu ni sau transmis liste lungi şi recepţii fastuoase şi de toas­turi ocazionale. Dar, avem insi­tarea întrevederilor, dovedind că vizita mi­nis­trel­ui nostru de externe n'a fost o călătorie de petrecere. D. Titulescu a schimbat vederi principalii miniştri din guvernul ita­lian, s'a întreţinut cu reprezentanţii statelor din Mica înţelegere, a văzut pe ambasadorii Franţei, Angliei, Ger­maniei, s-a întâlnit de patru on cu d. Mussolini. O activitate neobosită, justificată prin importanţa preocupă­rilor cărora e consacrată. Cel pupu două din ele interesează în cel mai înalt grad, marea politică europeană, relaţiile dintre Franţa şi Italia, adu­se indirect in discuţie prin definitor legăturilor României cu amândouă aceste puteri, relaţiile dintre Ita­lia şi Iugoslavia, pentru ameliorarea cărora reprezentantul român, factor ■ esenţial in Mica înţelegere, s'a stră­duit la Roma. D. Titulescu şi-a încheiat misiunea în Italia. Va fi azi la Paris şi aci va avea prilej să arate în ce măsuri ai­ izbutit pe lângă d­. Mussolini. Nu va trece mult, şi vom putea aprecia, va­loarea reală a strângerei amiciţiei italo-române. Sunt doar atât de mul­te chestiuni ce interesează România, chestiuni unde Italia are să spună c®n vântul hotăritor.­ A. Hg. Un interview al Mai Madgiaro in L’oeuvre PARIS, 30. (Rador). — Ziarul „L’oeuvre’’ publică un interview al d-lui Virgil Madgearu, prin care d-sa cere noui alegeri, într’o luptă electorală liberă şi loială partidul naţional-ţărănesc, este sigur de vie­­one”, a declarat d-l Madgearu. Relaţîlie românii-ft­aîgare. OPTIMISMUL PRESEI DIN SOFIA SOFIA, 30 (Rador). — Ziarul .Adora" consideră că foarte apropiat de primul ministru Liapceff, publică­­ un articol de fond în care îşi arată mulţumirea pentru începuturile de , buni prietenie ce se manifestă deja, un timp neoîace intre România ■ şi Bulgaria. Bunăvoinţa României­ faţă de Bulgaria se manifestă prin fapte, iar nu prin vorbe deşarte b­un este cazul cu alţi vecini. Ziarul se arată foarte mulţumit de ultima amnestie din România care va permite reîntoar­cerea la vatră a o mulţime de bulgari dobrogeni. De asemenea hotărirea gu­vernului român de a pune în funcţiu­ne telefonul Bucureşti-Sofia este încă o dovadă de încrederea ce aceasta » arată Bulgariei. Ziarul , speră că şi în chestiunea sechestrului i se va a­­junge la o înţelegere. Eipuzail tf­.in Stresemann BERLIN, 30. (Rador). — D-1 Stre­semarnn a ţinut în şedinţa de azi a Reichstagului, un foarte interesant discurs, relativ la politica externă a Germaniei. D-1 Stresemann a vorbit pe larg de proiectul germ­an asupra proble­mei siguranţei, cu care ocaziune, d-sa s’a ocupat şi de chestiunea Rhe­nanîei, în legătură cu problema si­guranţei. D-sa a arătat apoi că Ger­mania a încheiat convenţii, comer­ciale cu mai multe ţări, printre care este şi Franţa, precum şi faptul că în prezent se negociază meheerea unor asemenea tratate, şi cu Ceha® slovacia. Polonia și Lituania.

Next