Argus, martie 1928 (Anul 19, nr. 4462-4488)

1928-03-01 / nr. 4462

Anul XIX No. 4462 ANUNEIURI DEORI­CE FEL , IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER ti S. BERCER STR. KARAGEORGEVICI9 TEL. 11/S4-ABONAMENTE:. IN TARA S IN STRĂINĂTATE tin an 1000 lei II Un an 2200 le! 5 luni 650 V H 6 luni 1300 „ 3 luni 300 « |l 3 luni 300 .. 3 lei în țară, 6 lei în străinătate 6 PAGINI JOI I Hama 1928 CAROL SCHULDfRp S. BERBER STR. KARAGEORGEVICf 9 TEL: 11/84 PUBLICITATEA ; Concesiunea Exclusivă a Societăţi Generale de Publicitate Sirectori : Carol Schulder și S. Berger str. Eugenia Carada (fostă Karagheorghev­ici I . Telefon 311­84 ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI »■ fondatori : S. Pauker şi H« B ^.Valentin w* INDUSTRIEI şi FINANŢE! Directori Grigore Gafencu IROURILE B­ucureşti, Strada Sărindar "7 Et. I. TEL­­E­F O­N: 306/93 şi 323/69 Cum se fac legile ale VIATOR In chestia locuinţelor Liga chiriaşilor a fost invitată deunăzi de ministerul de jus­tiţie să prezinte, în intervalul scurt ce ne separă de data fa­tidică de Sf-tul Gheorghe, un ta­blou al tuturor evacuărilor ho­tărâte de justiţie, în toată ţara. Pretenţia aceasta ar fi amuzantă dacă subiectul s’ar preta la ve­selie ceeace nu e deloc cazul. Fireşte, Liga a răspuns că n’are mijloacele să facă un recensă­mânt şi că această sarcină intră in cadrul îndatoririlor autorităţei publice. Dacă amintim acest incident, este pentru a vădi că cei chemaţi să dea o soluţie poblemei locuin­ţei, au început să-şi dea seama că lucrul lor ar trebui să se rea­­zăme pe câteva indicaţiuni sta­tistice... aşa cum s’a procedat în toate ţările de pe continent şi că nu e îngăduit să se legifereze în vânt, fără cea mai mică indica­­ţiune asupra stadiului exact al chestiei. Când guvernul vorbeşte de standardizare, ştim precis la câte mii de vagoane se va aplica operaţia, căci avem o statistică a recoltei. Când se legiferează în materie de căi ferate, cunoaştem lungimea reţelei şi numărul exact al locomotivelor şi vagoanelor. Dar are cineva o idee despre numărul caselor clădite de la 1919 până azi în toate centrele urbane din ţară ? A făcut cineva o sta­tistică — aşa cum a fost întocmi­tă în Austria, în Germania, în Ce­hoslovacia — asupra numărului apartamentelor ce se află actual­mente goale în toată ţara şi în deosebi la Bucureşti ? Cam ce Chirie cer proprietarii pentru a­­ceste apartamente goale ? Sunt ele accesibile marei masse bur­gheze, funcţionarilor şi meseria­şilor, sau sunt apanajul persoane­lor cu dare de mână, deci în ma­joritate presupun chiar dela o su­tă mii lei în sus ? S’a interesat vre-o autoritate să afle câte imo­bile ocupă Statul cu diversele sale administraţiuni în supra­populata Capitală a ţărei ? In revista Democraţia, d. Al. Alimănişteanu spune că printre principalele cauze ale lipsei de lo­cuinţe în oraşe, este reforma a­­grară. Numeroşi ţărani s’au înstă­rit. Trimit copiii lor să înveţe în şcolile secundare şi astfel un o­­raş ca Slatina unde, înaintea răz­boiului s’au numărat d’abia vre-o 500 elevi, azi sunt peste trei mii. Iată o constatare ce purcede dela un spirit exact de observaţie. S’a întocmit oare o statistică asupra numărului elevilor din toată ţara cari învaţă în oraşe, fără a locui împreună cu părinţii lor ? In străzile cele mai depărtate de centrul Capitalei, dar la fie­care câţiva paşi de tăbliţele a­­cele, fond de aur cu slove negre, cari arată câte birouri ale diferi­telor întreprinderi industriale sau comerciale, ocupă azi apartamen­te în dauna mult chinuiţilor chi­riaşi. Există o statistică a numă­rului lor, plus o indicaţie dacă acest număr tinde să scadă sau să sporească ? Am putea să multiplicăm uşor lista acestor întrebări ce se refe­ră la cunoaşterea de aproape a problemei locuinţei, însă la care nimeni nu poate da un răspuns, pentru că nimeni din ierarhia cârmuirei n’a dat vre-o atenţie, cel puţin până azi, celei mai în­semnate probleme sociale postbe­lice. Am mers înainte cu ochii le­gaţi, cu o indiferenţă orientală şi tocmai la spartul târgului, atun­ci când guvernul pare că tinde la libera tranzacţie cu mici excep­­ţiuni, s’a decis să se înscrie în buget suma de 100 milioane lei pentru construcţii de locuinţe. Acesta e un plasture pe un picior de lemn. Vreo câţiva funcţionari ai Statului vor găsi adăpost, ceea ce nu va încălzi de fel massa cea mare care trăeşte cu frica eva­­cuare. A propos, câţi vor fi e­­vacuaţi la Sf. Gheorghe ? O ştie cineva ? Dar întrebarea fundamentală : Cam câte locuinţe de diferite ca­tegorii, trei, două şi o singură o­­daie cu antreu şi bucătărie, sunt necesare în toată ţara pentru a curma răul din rădăcini ? Nu vorbim de apartamente cu odăi mai multe, căci de această cate­gorie nu ducem lipsă. D. Al. Ali­mănişteanu socoteşte că ar fi ne­voie de vre­o 200.000 locuinţe însă nu întemeiază această cifră pe date certe. In fine, comisia acea specială­, însărcinată acum, în extremis, să studieze problema locuinţei, şi să-i dea o soluţie, mai mult sau­ mai puţin fantezistă, căci nu se reazămă pe nici o bază certă, a întocmit oare un calcul pentru a afla cam în ce proporţie se va­­ scumpi viaţa în urma sporului ge­neral al chiriei ? O asemenea ur­care are repercusiuni multiple. Acel funcţionar, acel meseriaş care va fi obligat să plătească o chirie peste puterile sale va cere o urcare de salar şi când va do­vedi că altfel nu poate trăi, va trebui să i se acorde. Dacă nu i se acordă, te pomeneşti cu greve. Dacă i se acordă se resimte bu­getul Statului şi al particularilor. Am schiţat mai sus, la repe­zeală, numai câteva aspecte ale problemei. Insă din înşirarea lor reese lămurit superficialitatea cu care se confecţionează legi In dulcea Românie. E adevărat că în cele mai multe cazuri e o mar­fă din care douăsprezece merg la duzină... ,,­. Suspendarea navi­gaţiei pe Dunăre BRAILA 28. — Din cau­za scurgerii de sloiuri subţiri pe Dunăre, cursa de pasageri Galaţi-Brăila a fost suspendată. Braţul Chilia a îngheţat parţial. La punctul Ceatal din faţa Tulcei s’a prins ghiaţa.• Gerul neobişnuit din ul­timele zile n’a întârziat să-şi arate efectele. Direcţiunea serviciului hidraulic din Capitală a fost încunoştiinţată tele­grafic că începând de eri au început să curgă slo­iuri pe Dunăre, la Galaţi, Tulcea şi Ismail. In aceste două locali­tăţi din urmă sloiurile sunt in mari cantităţi şi de dimensiuni neobiş­nuite. Acest fapt se datoreşte temperaturei excesiv de scăzute din sudul Basara­biei. Navigaţiunea în Josul Dunărei, care de abea se reluase, a fost din nou suspendată. Este vorba de cele două Unii fluviale, deservite de vapoarele C. F. R.: Brăi­­la-Galaţi-Tulcea-Sulina şi Brăila-Galaţi-Ismail- F­al­cov. Vapoarele nu-şi vor re­lua cursele decât atunci când timpul va permite Timpul rău a făcut ca şi numeroase vapoare de mare cari aşteptau să in­tre în Dunăre, pentru a încărca la Galaţi şi Brăi­la, să mai rămână încă pentru câtva timp la Su­lina. GALAŢI 28 Febr. — Datorită ge­­rului care se menţine în dreptul por­­­tului nostru au început să curgă sloiu­ri pe Dunăre. Din această cauză di­recţia N. F. R. a suspendat cursele de pasageri pe timp de 8 zile. Vapoa­rele au fost iernate din nou în docuri,­­ docuri. Vaporul Ancora care plecase Sâm­­bătă cu pasageri spre Vâlcov, a fost prins de sloiuri în dreptul Ismailu- I lui Pasageră au fost debarcați acolo. IDELE LUI MARTIE Intrăm, peste o zi, în zori primej­dioasă , luna Martie. Din cele mai vechi timpuri, luna asta are reputaţia de a fi buclucaşă. Origina acestei tradiţii e agrară, — cum s'ar zice ţărănistă. Cât ţine iama, oamenii stau sgri­buliţi în casă. Vine primăvara şi toţi ies la câmp. Fiecare vrea să răşlu­­iască de la vecin, o palmă, două de pă­mânt. Pe toate hotarele dintre ogoare e ceartă mare. Satul intră în fierbere. Au­­torităţile administrative şi judecătoreşti au de lucru până ce se isprăveşte cu semănatul, când totul reintră în pace şi linişte. Aşa e acum, aşa a fost totdeauna. De la ogor, obiceiul certurilor şi al răsturnărilor de hotare şi de stăpâniri, a trecut în politică. Cesar e una din cele mai ilustre victime ale lunei Mar­tie. Şi la noi, cele mai multe schimbări de regim să făceau în Martie. Dar, gurile rele spun că aceasta nu era tocmai le­gată de tradiţia latină, ci era mai mult o potriveală bugetară : guvernele cădeau în Martie, ca noul guvern să se bucure de întreg bugetul, care intra în aplicare la 1 Aprilie. Căci, dacă se întâmplă ca vechiul guvern să treacă o zi, două pes­te 1 Aprilie, guvernul nou găsea sleite toate capitolele bugetare. Socoteala aceasta nu se mai potri­veşte. Bugetul începe acum la 1 Ia­nuarie. Ideele lui Martie au pierdut rostul lor economic. Ele se apropie din nou de tradiţia ţărănistă. In ce priveşte bugetul, dacă ar cădea, Domne fereşte, guvernul acum, cei cari vor veni, vor găsi atâţia bani în casa Statului câţi iepuri sunt în biserică. R. România câştigă un mare proces internaţional SENTINŢA TRIBUNALULUI AR­BITRAL MIXT ROMANO-TURC IN CHESTIA VACUFURILOR Un important proces internaţio­nal, în care erau în joc interese de miliarde, a luat sfârşit zilele aces­tea prin succesul deplin şi defini­tiv al Statului român. Tribunalul arbitral mixt româno-turc de la Con­stantinopole, instituit în baza trata­tului de pace din Lausanne şi com­pus din Baronul Nordeskjold, sue­dez, ca preşedinte, d-l consul ge­neral Ionescu, arbitru român şi pro­fesorul universitar Ahmed Reşîd ca arbitru turc, a respins, după o de­liberare de două luni, acţiunea in­tentată împotriva Statului român de mai mulţi proprietari turci din Dobrogea care revendicau terenu­rile ce fuseseră trecute fără despă­gubire în proprietatea Statului nos­tru după războiul de la 1877—78 şi împărţite la veterani şi colonişti. Desbaterile procesului care sufe­rise diferite amânări au ţinut pa­tru zile. Din partea reclamanţilor turci au predat avocaţii români, d-nii C. Mi­­cescu, A. Bentoiu şi Virgil Arion. Interesele Statului român au fost apărate de agentul guvernului pe lângă Tribunalul arbitraj, d-l Bag­­dat, procuror la înalta Curte de Ca­saţie şi de d-nii avocaţi Victor Du­­mitrescu, M. Antóniade şi Alfred Juvara. Pentru a înţelege importanţa prin­cipială a procesului câştigat de Stat, e util să se ştie că aproape jumătate din întinderea Dobrogei Vechi se găseşte într’o situaţie ju­ridică asemănătoare cu terenurile despre cari era vorba în acest liti­giu. Reclamanţii cari perduseră pro­prietăţile lor în urma anexării Do­­brogei la România socotiseră că în baza unor dispoziţii din Tratatul de la Lausanne, pot obţine restituirea terenurilor sau valoarea lor actuală în bani. Prin respingerea acţiunei în ches­tiune, Tribunalul mixt s’a pronun­ţat implicit asupra tuturor cazurilor similare ce sunt pendinte şi urmea­­ză a mai fi desbătute în faţa lui. In acest fel chestiunea proprietă­ţilor diin Dobrogea, redeschisă un moment apare ca definitiv tranșată. Spania reintră in Liga Naţiunilor PARIS, 28 (Rador). — In cercu­rile diplomatice se confirmă că gu­vernul spaniol are intenţia să rein­tre în Liga Naţiunilor cu prilejul a­­dunărei din Septembrie. Relaţiile comerciale între România şi Germania Schimbul de mărfuri dintre ambele țări, în nouă luni ale anului 1927, s-a soldat cu un excedent de aproape două miliarde pentru România Luna Octombrie a adus noul ci­fre — record cu privire la expor­tul Germaniei. Cu toate acestea, din cauză că şi importul a crescut. Importul în schimbul pur de mărfuri arată faţă de Septembrie o creştere de 70 mil. RM. ; la a­­ceastă creştere participă alimen­tele şi băuturile cu 19 mii, mate­riile prime şi semifabricate cu 27 mii. şi produsele fabricate cu 24 mil. RM. Comerţul dintre Germania şi România este în creştere continuă. In primele 9 luni ale anului trecut importul Germaniei din România a crescut faţă de intervalul cores­punzător din 1926 dela 88.853.000 RM. la 166 mil. 081.000 RM. sau pasivitatea comerţului exterior a crescut, trecând dela 242 mil. în Septembrie la 284 mil. RM. în Oc­tombrie. Balanţa se prezintă astfel: Exportul şi-a continuat în Oc­tombrie mişcarea sa ascendentă şi arată o urcare de 20 mil. RM, la care participă alimentele cu 6 mil. şi produsele fabricate cu 25 mil. Exportul de materii prime arată în schimb o uşoară scădere. Comerţul Germaniei cu România în nouă luni ale anului 1927 livrările făcute în contul repara­ţiilor. Pentru primele 9 luni ale anului 1927 comerţul dintre România şi Germania s-a încheiat conform sta­­tisticei oficiale germane aşa­dar cu un sold activ de 48.550.000 RM, sau circa 1,9 miliarde lei în favoa­rea României. Creşterea cea mai mare provine din creşterea impor­tului de cereale furajere (porumb şi orz) din care Germania a impor­tat în total în 1927 cantităţi cu mult superioare celor din 1926. Ast­fel, cantitatea totală de porumb im­portată în 10 luni din 1927 a fost de 1.821.582 tone (din care din Ro­mânia 308.225 to.) fată de numai 522.706 to. în acelaș interval 1926 (din care din România 118.844 to.). Pentru orzul furajer cifrele cores­punzătoare sunt: 1.345­ 757 to. în 1927 (din care 356.443 to. din Ro­mânia) fată de 1.096.253 to. în 1926 (din care 149.658 to. din Ro­mânia). Structura comerţului germano­­român în intervalul Ianuarie-Sep­­tembrie 1927 a fost următoarea, în RM, comparativ cu epoca corespun­zătoare din 1926, cu 77.229.000 RM., reprezentând o creştere de aproape 87%; de ase­menea şi exportul german în Ro­mânia a crescut de la 91.616.000 la 117.522.000 RM. sau cu 25.906.000 RM., ceea ce reprezintă o creştere de 28%. In cifra exportului intră şi (Citiţi continuarea in pag. IV-a) Ch­estiun­ea optort!5ior Noua notă a României adresatăUngariei Guvernul român face o propunere de conciliatiune GENEVA 28 (Rador). — Se știe că în ziua de 15 No­embrie, guver­nul ungar a remis o notă ministru­lui de externe al României, prin care pe de o parte respingea con­­cluzîunile raportului Chamberlain în chestiunea oPtantilor, iar pe de altă parte propunea o aşa zisă solu­­ţiune practică de conciliaţiune. A­ această soluţie consta din rezerva­rea principiilor tezei ungare, cerân­du-se României să restituie în na­tură anumite bunuri ale oPtantilor, ca de pildă pădurile, iar pentru rest D. ministru Titulescu a adresat acum o lungă şi amănunţită notă guvernului ungar, concretizând punctul de vedere românesc, aşa cum a fost expus la Paris. Nota începe prin a exprima re­gretul că guvernul ungar n’a cre­zut că trebuie să se supună rezo­­luţiunei unanime a Consiliului, lua­tă la 19 Septembrie 1927. Un stu­diu aprofundat al notei ungare din Noem­brie duce guvernul român la concluzia că ceiace guvernul un­gar denumeşte „soluţie practică de conciliaţiune” este afirmarea pur şi simplă a punctului de vede­re ungar. Astfel se cere României şi sacrificiile ce i-ar fi impus pier­derea proceselor agrare şi se re­zervă înn acelaş timp principiile care ar permite supuşilor unguri să reclame vecinic privilegii în variatele domenii ale vieței Sta­tului român. Mai mult încă,­­ nota ungară din Noembrie constituie o agravare a oiertei ungare din 1923 căci astăzi se cere și restituiri in natură. Orice restituire a unui bun expropriat creiază o impresie de nestabilitate a reformei.* noastr. sociale. Nota d-lui Titulescu arat, sprijinindu-se pe cifre că ’expro­prierea pădurilor pe calea refor­mei agrare este o necesitate în Transilvania unde pământul arabil fiind în proporţie de numai 250 la sută, ţăranul trăeşte din creşterea vitelor şi pădurii. CHESTIUNEA PREŢULUI Trecând la pretenţiunea unui preţ superior decât acela prevăzut în le­gea agrară nota constată că Ro­mânia a semnat tratatul de la Tria­non în baza egalităţii de tratament pentru toţi supuşii săi. Aceasta re­zultă şi din scrisoarea conferinţei de pace, care a declarat inutilă în­serarea unei clauze suplimentare pentru a menţine fără nici un fel -I de preferinţă bunurile optanţilor sub plata unui preţ de expropriere în aur, inferior însă valoare! Integrale a bunurilor, întrucât raportorul chestiunei în faţa Consiliului Ligei Naţiunilor ex­primase în Decembrie dorinţa unui schimb amical de vederi, fără pre­judiciul punctului de vedere al păr­ţilor sau al poziţiei chestiune! în faţa Consiliului, d-l ministru de ex­terne Titulescu a avut la Paris mai multe conversaţiuni cu d. Egry, u­­nul dîn avocaţii optanţilor. Nu s’a putut însă ajunge la nici un acord, imperiul leg­ei naţionale. Aceasta re­zultă şi dîn declaraţia d-dui Appony la Conferinţa păcei, unde a cerut pentru unguri un regim egal cu ro­mânii. O MĂRTURISIRE UNGARA Nota d-lui Titulescu combate apoi unele din argumentele memo­riului ungar prin care se respinge raportul Chamberlain şi aserţiunea ungară cu acest raport cere dovezi inutile şi imposibile de făcut. Nota d-lui Titulescu spune tex­tual: „Când se afirmă că reforma iagrară din România, — cea mai vastă operă de consolidare socia­lă, — este o etichetă având ca scop să se răpească bunurile câ­torva unguri, când se afirmă deci implicit că România a făcut pe cale ocolită ceiace tratatele o îm­piedecau să facă pe cale făţişă, este imperios necesar să se aducă dovezile, pe cari se întemeia­ză asemenea alegaţiuni. Pornind dela declaraţia guvernului ungar că îi este imposibil să facă do­vezile cerute prin raportul Cham­berlain, o mărturie preţioasă care închide orice posibilitate de a se mai discuta serios că Reforma a­­grară românească a vizat pe un­guri, — guvernul român voeşte totuşi să dea el dovada concilia­­ţiunei, în spiritul Ligei Naţiunilor. PROPUNEREA ROMÂNIEI „Dacă Ungaria acceptă raportul Chamberlain şi dacă Consiliul Li­gei Naţiunilor găseşte mijlocul ca gestul ce România doreşte să facă să nu creeze un precedent, Româ­nia e dispusă a lăsa ca Ungaria să preleveze din reparaţiunile datori­te României o sumă limitată, care să nu corespundă unui privilegiu de fapt sau unui spor de preţ, ci să constituie un gest de graţie, care să dovedească că la baza apărării te­nace a României nu stă lift senti­ment de ostilitate împotriva pro­prietarilor unguri, ci interesele vi­tale ale neamului român. Bine­în­ţeles, Ungaria va trebui să plăteas­că această sumă optanţilor şi toate procesele vor trebui retrase. „GU­VERNUL ROMAN FACE INSA O CONDITIUNE ESENŢIALA DIN ACCEPTAREA RAPORTULUI CHAMBERLAIN*­. Cât despre plata din contul repa­­raţiilor, Ungaria trebuie să ştie că România nu tolerează cel mai mic impozit în folosul supuşilor unguri, când Ungaria ne datoreşte sume enorme ca reparaţii şi nu le plăteş­te. Chiar dacă nu ar fi vorba de un gest de grafie, ci de o obligaţiune decurgând din tratate, şi încă nici un for Internaţional nu poate obli­ga România să execute obligaţiuni­­le din tratate, când drepturile ei înscrise în tratate sunt suspendate. Nota termină prin rezerva că propunerea României nu implică nici o recunoaştere a vreunei obli­gaţiuni, nici o renunţare la un drept şi nici modificare a pozitiu­­nei părţilor in fata Consiliului sau a rezoluţiei din Septembrie. • Aci se termină nota română. Da­că Ungaria va refuza propunerea României, pentru motivul pe care l-a mai exprimat, că nu înţelege a se plăti ea pe ea însăşi, situaţiunea este clară. Rezoluţiunea adoptată în unanimitate de Consiliul Ligei Na­ţiunilor în Septembrie 1927 dă câş­tig de cauză României. România a făcut în plus şi un gest de concilia­­ţiune, în spiritul Ligei Naţiunilor, lu­cru care întăreşte poziţiunea ei morală şi spulberă acuzaţia de osti­litate faţă de proprietarii unguri. Op­tanţii să-şi îndrepte deci plângerile la Budapesta. Şi dacă Ungaria nu voeşte să plătească nici supuşilor săi ceea ce este datoare şi nu plă­teşte României, să judece optantii singuri unde au întâmpinat mai multă generozitate, în ţara lor, sau în ţara românească? CONTELE APPONY VA REPRE­ZENTA UNGARIA IN CHESTIA OPTANTILOR GENEVA, 28 (Rador).— Guvernul ungar a înştiinţat Secretariatul ge­neral al Ligii, că în chestiunea optan­­ţilor va fi reprezentată de contele Apponyi. Nota României ROMANIA ŞI OPTANŢI In faţa Consiliului Ligii Naţiunilor, procesul nostru cu Ungaria în chestiu­nea optanţilor s’a încheiat în Septem­brie cu raportul Chamberlain, care, în principiu, reamnoştea punctul de vedere, al României. Raportul avea caracterul unei recomandaţiuni, adresată guverne­lor în cauză, care erau invitate să ia atitudine faţă de următoarele trei re­guli: tratatul de­ pace nu exclude a­­plicarea reformei agrare supuşilor un­guri, optanţi sau neoptanţi; nu­­ trebue să existe inegalitate de tratament între unguri şi români; exproprierea nu con­stitue un act de lichidare, în sensul dis­­poziţiun­ilor tratatului, decât dacă s’ar aplica bunurilor unui supus ungur, în calitatea lui de ex-inamic. Guvernul român a acceptat în totul raportul Chamberlain. Guvernul ungar l-a respins nu totul. Situaţia ambelor părţi la Geneva e aşa­dar neschimbată, ca şi în Septembrie, trecut. Telegrama pe care o publicăm azi arată că, urmând sfatul Consiliului, cele două guverne au încercat totuşi să cadă la o înţelegere, printr’o soluţie practică, şi cum se spune în limbaj diplomatic, de conciliaţiune. Propunerea Ungariei, remisă ie­ Bucureşti în Noembrie, a fost respinsă în ea nu făcea decât să repete pretenţiunile ce nu reuşiseră la Geneva. Propunerea guvernului român, cuprinsă în nota d-lui Titulescu, depăşeşte însă cadrul tezei susţinută la Geneva. D. Titulescu oferă optanţilor o compensaţie bănească. Condiţiunea esenţială este însă accepta­rea de către Ungaria a raportului Cham­berlain şi retragerea tuturor proceselor,, agrare. Suma de bani acordată optan­ţilor ar urma să fie prelevată şi repar­tizată de guvernul din Budapesta din despăgubirile pe cari, în virtutea tria­­talului de pace Ungaria le datoreşte României. Propunerea nu e nouă. Ea a mai fost sugerată de ministrul nostru de externe, în conversaţiunile neoficiale cu reprezen­tanţii optanţilor. S'a susţinut atunci, drept răspuns, că Ungaria nu înţelege să se plătească singură, să mute banii dintr’un buzunar în celălalt. Argumen­tarea e însă falsă. România are de pri­mit din partea Ungariei o sumă enormă ca reparaţiuni de război. Tratatul de la Trianon prevede clar această obliga­­ţiine. Guvernul român a cordat Ungariei un moratoriu, alături de ceilalţi aliaţi» pentru ca să înlesnească refacerea fi­­nefritelor ungare. Creanţa însă exista neschimbată. Şi chiar dacă, în virtutea tratatului de pace, România ar fi con­­damnată să plătească despăgubiri, nimic n’ar obliga-o să execute o obligaţie fi­nanciară în favoarea Ungariei, câtă vreme obligaţiunile de aceeaşi natura ale Ungariei sunt suspendate. Cu atât mai mult nu se poate combate o oferta, pornită dintr’un sentiment de generozi­tate, fără constrângere contractuală. E probabil, totuşi, că propunerea României nu va fi acceptată, fiindcă im­plică o totală renunţare la punctul de vedere ungar. Cu toate acestea e bine­venită. România a dat încă o dovada a spiritului ei de înţelegere. Situaţia ei la Geneva în apropiata sesiune, când problema va veni din nou în discuţie, nu poate decât câştiga, în comparaţie cu intransigenţa prin nimic îndreptăţită, a guvernului din Budapesta. A. Hg. D. Stresemann la Geneva BERLIN. 28. (Rador). - D l Sirs sémáim ä plecat delà Cap Martín, la Geneva, unde ya rămâne câteva zile. Silii SIIIII Statele Uralt# NEW­ YORK—Cu toate ştiri!« contradictorii publicate până acum. „Shipping Board" pare to­tuşi hotărât să-şi vândă o parte din flotă. El a vândut până acum trei mari vapoare: American Aus­tralia Orient Line, Oregon Orien­­tal Line şi American Oriental Mail Line pe un preţ total da 3.743.000 dolari. VARŞOVIA.—Noul port polo­nez la Marea Baltică, Gdyn, a ptre­scut în ultimii ani într’un tempo extrem de rapid. Astfel în 1927 au trecut prin portul Gdyn, 1058 vase cu un tonagiu de 840.000 tone faţă de 606 vase cu 420.000 tone în 1926 şi 164 vase cu 146 mii tone în 1925. De asemenea o mare creştere prezintă cantitatea de mărfuri încărcată sau descărcată. Astfel în 1927, greutatea totală a aces­­tor mărfuri a fost de 885.000 tone faţă de 403.000 tone 1926 şi 51.000 tone în 1925.ungaria BUDAPESTA. — Se anunţă că ...Banca de Credit Ungară" şi­­,­Banca Comercială din Pesta" — cele mai mari bănei din Ungaria vor fuziona in curând.

Next