Argus, aprilie 1928 (Anul 19, nr. 4489-4511)
1928-04-01 / nr. 4489
Anul XIX No. 4489 TimMEIURI «JE ORI ^ FEL . IN TOATE ZIARELE V..-' V-'IPRIN JOflETATEA PERfllA iif PUBLICITATE CAROL SIHUlttft % CHilitR STR-KAPiOFOi V1CI -9 IEI 11/H ABONAMENTE: IN TARA ii IN STRAINATATE On an 1000 lei Un an 220Q le] 5 luni 550 V I 6 luni 130Q H 3 luni 300 » N 3 luni 80Q J 3 iei în țară, 6 lei în străinătate BIROURILE: ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatorii 8, Pauker şi H* & Valentin . INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Origora Cafenea ucureşti. Strada Sărindar 7 Et. I. TELEFON: G Onmlolă 1 fbrilie 1338 e ' . ■&-. 'isf' ANIMNtILRI »E ORICE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN JOHETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE "iSfiOI SCHULDER³i S. BERCER 3TR. KARAGEORGEVICI 3 TEL: 11/84-PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Olastorl : Carol Schulder și 3. fiergar nr. Eugeniu Carada (fostă Karagheorghevicil Telefon 311 84 ... .......eeunumiMT.wi » ................. i 14.Tl.ni wiim 306/93 şi 323/69 ■ h —---------r- ■ ........... i 11 .... ■■ Ofensiva producţiunei încurcată, generaţii după generaţii, în vârtejul intrigilor meschine ale luptelor, care sau dat secole la rând, pentru dobândirea tronului în cele două principate, burghezia noastră a rămas cu deprinderea stranie, de a nu se preocupa decât arare ori de chestiunile cu adevărat importante. Aşa zisa noastră opinie publică întotdeauna gata a se pasiona, pentru marile crime şi mai ales pentru romanele de alcov ale oamenilor zilei, rămâne cele mai adesea ori impasibilă, atunci când sub cupola din dealul Patriarhiei se iau hotărâri din acelea, care interesează în cel mai înalt grad interesele mari ale vieţei noastre economice. Această simplă constatare, făcută fără gând de a jigni pe cineva, ne explică îndeajuns de ce, chiar în aceste timpuri de mari greutăţi de trai, în care fraudele cu banii publici au devenit o regulă aproape generală în administraţiunele noastre, atunci când se discută bugetele, tribunele parlamentului rămân goale depublic şi de ce puţine proecte de legi sunt votate cu repeziciunea, cu care sunt votate impozitele, în cele câteva şedinţe de noapte, cu care se încheie de obicei, în ajunul sărbătorilor, munca istovitoare a aleşilor naţiunei. Nu există cu toate acestea chestiune mai demnă de interes, în momentul de faţă, în care se vorbeşte pretutindeni cu atâta tărie de ofensiva producţiunei, decât chestiunea fiscalitate! noastre. De modul cum este aşezată această fiscalitate se leagă în cea mai largă măsură, desvoltarea ulterioară şi liberul joc al tuturor factorilor noştri economici. Şi dacă chestiunea fiscalităţii interesează deopotrivă pe toţi producătorii, fără excepţie, ea interesează în cel mai înalt grad, pe plugarii noştri. Şi aceasta nu numai pentru faptul că populaţia noastră rurală constitue imensa massa, a contribuabililor, ca şi imensa massă a consumatorilor agricoli într-o ţară exportatoare, este dintre cele mai desavantajoasă în faţa impozitelor. Preţurile produselor agricole fiind regulate de preţurile mondiale, în ţările exportatoare plugarii, care nu-şi pot valorifica produsul muncii lor decât prin export, sunt întotdeauna nevoite ca să-şi realizeze impozitele, scăzându-le din preţul de vânzare al produselor lor, pe când comercianţii, de exemplu, realizează impozitele lor de la consumator, adăugăndu-le la preţul de vânzare al mărfurilor. Agricultorii nu pot căpăta în ţările exportatoare, în nici un caz pentru produsele lor, decât cel mult preţul mondial, minus toate cheltuelile de transport mari şi mărunte, minus toate impozitele, care grevează producţiunea de la origine până pe piaţa de desfacere. Cine ar putea deci crede, că fără o revizuire a actualului regim fiscal, atât de apăsător, plugarii noştri ar putea păşi grabnic la mult dorita ofensivă a producţiunei? Nimeni nu contestă, desigur, că statul se găseşte într’o imperioasă necesitate de a-şi procura resurse din ce în ce, mai ridicate. Agricultorii noştri sunt cei dintâi, care înţeleg acest lucru şi nimeni nu cere ca să fie scutit de plata impozitelor. Ceia ce cer însă agricultorii este o mai echitabilă aşezare a impozitelor şi în special, desfiinţarea acelora dintre ele, care au devenit oneroase. Abolirea impozitelor aşezate de producţiune, cum sunt taxele de export — a căror desfiinţare o reclamăm de atâta vreme — sau cum este impozitul pe cifra de afaceri, constitue primul pas, ce trebue făcut pe această cale. Menţinerea şi mai departe a taxelor de export, în aceste momente, în care trebuesc făcute adevărate sforţări, pentru încurajarea exportului de produse agricole, în calea căruia s’au ivit atâtea greutăţi, constitue un adevărat anachronism, cu atât mai vizibil, cu cât taxele de export nu mai aduc astăzi statului decât neînsemnatul venit de circa 500 milioane lei anual. Și ar fi banal de sigur, ca să mai repetam, că im există impozite mai nedrepte, decât cele așezate pe producțiune. Aceste impozite sporind odată cu producţiunea, a cărei creştere se obţine cu sacrificii cu atât mai mari, cu cât trece dincolo de o anumită limită, lovesc pe producător, cu atât mai mult, cu cât destoinicia şi hărnicia sa — şi foarte arareori numai norocul — l-au pus în Situationen de a-şi spori producţiunea sa pe unitatea de suprafaţă. Banalitatea aceasta, se transformă însă într’o crudă realitate, atunci când este vorba de toate acele impozite ascunse, pe cari Ie percep o serie întreagă de administraţiimi şi instituţiuni altele decât Statul. Statul, a încetat de mult, de a mai fi la noi singurul beneficiar al impozitelor, caregrevează producţiunea agricolă. O serie întreagă de instituţiuni cu caracter profesional, sau administraţiuni cu caracter mai mult, sau mai puţin local, au impus fără milă produselor agricole toată gama taxelor. Autorităţile comunale, cele dintâi, au impus în principalele puncte de export, ca şi în multe alte localităţi din interiorul ţărei, o sumedenie de taxe, cari lovesc la descărcare, la încărcare, sau la trecerea lor produsele agricole. Camerile de comerţ au procedat la fel şi ele, în multe părţi. Camerile de agricultură, de creaţiune mai recentă, la rândul lor, dornice de a-şi creia venituri uşoare şi umflate, au grevat produsele agricole cu o sumedenie de alte taxe, fie la desfacerea lor în oboare, fie la aducerea lor în abatoare, fie la încărcarea lor în vagoane, etc. etc. Sute de milioane — numai bugetele camerilor de agricultură întrece 350 milioane lei anual — sunt încasate pe această cale de la producătorii agricoli, deși legile noastre fundamentale proclamă, că impozitele nu pot fi instituite decât în favoarea statului. Fără a contesta utilitatea diferitelor instituţiuni, cu caracter profesional, vom remarca totuşi, că impozitele, pe care ,aceste instituţiuni le percep, sunt cu totul în disproporţie cu serviciile pe care ele le aduc colectivităţii. Cele mai multe, dintre aceste instituţiuni, sunt simple adunări politice, în care bugetul nu constitue decât un mijloc de a întreţine o serie de automobile preşedinţiale şi în care veniturile nu constitue decât fericite ocaziuni de căpătuială, pentru clientela cluburilor politice. Abolirea taxelor de export, revizuirea şi reducerea simţitoare a tuturor taxelor, pe care produsele noastre agricole plătesc comunelor şi camerilor profesionale, iată care sunt măsurile, cu care trebue să înceapă, ofensiva producţiuneî. " M. A. BADARAU » Citiţi în corpul ziarului : A 5-a aniversare a „Uniunii industriilor metalurgice şi miniere“ din România Şedinţa Comitetului Bursei ALTE SANCŢIUNI APLICATE AGENŢILOR DE SCHIMB Comitetul Bursei Bucureşti s-a întrunit aseară, la orele 6, sub preşedinţia d-lui N. Bălănescu. Au luat parte d-nii Em. Brancovîci, M. A. Georgescu, I. Pilidî, Gr. Slăvescu, N. N. Boeru, sindicul Bursei, Flechtenmacher, P. Gr. lonescu, etc. D. P. ICONOMU secretar general citeşte procesul verbal al şedinţei precedente care a fost aprobat. In şedinţă secretă s’a luat din nou în discuţie chestiunea agenţilor de schimb cari s’au făcut vinovaţi de întârzieri în lichidarea operaţiunilor. D-nii Al. Munteanu şi H. Haritonovici agenţi oficiali, au dat o serie de explicaţiuni asupra mersului operaţiunilor în Bursă. După o scurtă deliberare comitetul a hotărât să aplice pedeapsa suspendării pe câte 5 zile agenţilor menţionaţi mai sus. Şedinţa a luat sfârşit la orele 8 și un sfert.REP. Un ion demers german la Rfoscova BERLIN 30. (Rador). — Ambasadorul Reichului la Moscova a făcut azi un nou demers pe lângă d. Cherin cerând ca inginerii germani arestaţi să poată comunica cu familiile lor. : „ DISCURSUL D-LUI IORGA D. Iorga era reţinut la Academie, unde făcea o comunicare. Camera ticsită de lume, deputaţi, senatori, miniştri, ziarişti şi public, aştepta de două ore, sosirea opoziţii. Şi d. Iorga a venit, urcând pe jos Dealul Mitropoliei. * Aşteptarea tuturora n’a fost zadarnică. D. Iorga a ţinut un mare discurs. A vorbit cu multă cumpătare, — cu multă omenie. Deşi s’a legat de talentul altora, am vorbit, fireşte, cu mult talent. Şi a rostit, cu o deosebită autoritate, in parlamentul ţarei, adevăruri care trebuiau spuse. Situaţia e serioasă. E foarte serioasă. D. Iorga nu a spus-o ca „să alarmeze străinătatea". Părerile auzite în străinătate i-au umplut sufletul de îngrijorare. Şi cele ce a văzut şi a auzit la sosirea sa in ţară nu i-au micşorat desigur îngrijorarea. D. Iorga a ştiut, cu mintea limpede a călătorului înţelept, care vine de departe, să desprindă aparenţele de realitate. A priceput că nu lupta atât de aprigă pentru putere, între partidele politice, ci mizeria materială şi morală in care se zbate ţara e partea cea mai neliniştitoare a greutăţilor prin care trecem. Cei care se străduesc să arate, cu toată sinceritatea, relele de care suferim, sunt învinuiţi că „fac politică“, că tulbură liniştea guvernului şi sperie străinătatea. Glasul cumpătat, dar totuş atât de puternic al d-lui Iorga, a pus in adevărata ei lumină ,pre mulţumirea adâncă a sufletului românesc", care se strânge amenințătoare, în dosul frontului politic. Cine va îndrăzni să învinuiască pe d. Iorga de lipsă de patriotism ? Cine va îndrăzni să spue că n’are dreptate ? * îndreptarea : D. Iorga are teoria sa. j£l O bazează pe ineficacitatea principiilor generale, de dreapta sau de stânga, şi pe „mediocritatea“ generaţiilor de azi şi poate chiar de mâine. Pentru o desăvârşită democraţie ne lipseşte cultura şi experienţa masselor. Pentru dictatură ne lipsesc dictatorii. Ne trebue — spune d. Iorga — oameni de omenie. O înţelegere sufletească între aceşti oameni. Ne trebue, înainte de toate, un suflet nou, în politică şi în viaţa de toate zilele. Ne trebue, in ori ce caz, o schimbare grabnică. Căci aşa nu merge, şi nu poate să meargă. Eşind apoi din teorie, unde s’a lovit fireşte de teoriile celorlalte partide, d. Iorga a făcut o propunere practică şi de împăcare pentru toată lumea. Un guvern de administrare tranzitorie, alegeri cinstite, ferite de orice presiuni şi un nou guvern, ales de înalta Regenţă din sânul noului parlament. * D. Prim Ministru a încercat să răspundă. Avea o sarcină grea. Ca să îşi o înlesnească a vrut să amâne discuţia.... în toamna viitoare. — Nu admit glumele, în clipe atât de serioase ! a răspuns d. Iorga, care avea aerul să ştie multe. Şi cu degetul ridicat, a ameninţat Adunarea, cu retragerea din parlament a...... majorităţii. G. G. Stabilizarea din Traim BELGRAD .10. (Rador). — Consiliul de miniştri în şedinţa de azi, a semnat decretul pentru stabilizarea dinarului. Legea relativă la stabilizarea dinarului, nu va fi prezentată Scupcinei spre votare, decât după sărbătorile Paştelui. Legea va conţine un singur articol, dinarul fiind stabilizat pe baza de 9,13 franci elveţieni, suta de dinari. * BELGRAD 30. (Rador). — D. Marcovici, ministrul de Finanţe, va pleca la Londra, în vederea continuărei tratativelor pentru Incheerea * împrumutului iugoslav. Imediat ce starea sănătatei îi va permite a suporta călătoria. Bugetul provizoriu al Germaniei a fost votat BERLIN, 30, — (Rador). Reichstagul a votat după a treia citire, budgetul provizoriu al statului pe 1928, supus de guvern aprobării sale. Proiectul a fost votat cu 200 de voturi, contra 170 de voturi, şi 4 abţineri. împotriva budgetului, au votat comuniștii, socialiștii, democriții. ; •• 7 •• . ..-A-' Noul proect de lege al chiriilor a fost depus la Cameră Ce conţine raportul confisiunei de legislaţie civilă Eri s’a depus la Cameră proectul de lege modificat pentru prelungirea contractelor de închiriere şi pe care ziarul nostru l-a publicat acum câteva zile. Dăm mai jos un extras din raportul comisiunei de legislaţie civilă a Camerei, care motivează nevoia proectului de lege. * Prelungirea contractelor de închiriere a dat naştere unui conflict de interese, între proprietari şi chiriaşi, manifestat din ce în ce mai acut şi care peste toate speranţele de destindere, el se menţine, dar din fericire nu mai păstrează Caracterul iniţial de generalitate. Construcţiile clădite în ultimul timp, au asigurat locuinţa chiriaşilor înstăriţi, pentru că toate au fost făcute în stil mare şi confort modern. Au rămas însă micii chiriaşi cari locuesc în micile proprietăţi, ameninţaţi de a rămâne fără locuinţe pentru că nu s’au construit căminuri şi pentru nevoile lor. Ultimii doi din cei şeapte legiuitori ce au regulamentat până azi raporturile dintre proprietari şi chiriaşi au manifestat dorinţa de a restabili regimul normal in materie de închiriere, singura cale care ar restabili armonia între cele două categorii sociale, care deopotrivă merită solicitudinea guvernului. Din nefericire, raporturile dintre chiriaşi şi proprietari se arată a fi încă încordate, şi momentele de credinţă sinceră că s’au destins, s’au năruit, iar spectacolul trist a situaţiei micului chiriaş, sileşte din nou pe legiuitor, contra tuturor convingerilor şi-ubrirtfiitr «jjti prelungi ’ sistemul. -protecţionist pârlâ I, 23 Aprilie 1929. Ministrul justiţiei în interesul ordinei şi armoniei sociale a eludat dispoziţiunile legei Cudalbu şi în loc a reda liberei transacţiuni toate imobilele a căror contracte expirau la 23 Aprilie 1928, a prelungit toate contractele cari la 23 Aprilie 1916 plăteau chirie anuală de lei 1200 inclusiv, sistematizând prin acesta mersul liniştit dar sigur către normalizare. COTA CHIRIILOR Comisiunea de legislaţie civilă, ţinând seamă că acolo unde problema locuinţelor, apare sub mai diferite aspecte, este Capitala Bucureşti şi că fixarea maximului la 1200 lei, chirie antebelică, ar face evacuabili pe cei mai mulţi, a ridicat chiria anuală de la 1200 lei anual la suma de lei 1500 inclusiv anual, iar pentru imobilele din restul ţării, unde fixarea chiriei anuale la 1200 lei inclusiv, ar fi făcut ca legea să nu dea liberei tranzacţii, pe unele locuri foarte puţine, iar în altele locuri, nici un imobil, a redus chiria anuală la 800 lei inclusiv. Proectul de lege a recunoscut forţa aparentă tuturor hotărârilor judecătoreşti pronunţate pe temeiul art. 36 din actuala lege până la 20 Martie 1928. Comisiunea de legislaţie civilă ţinând seama de unele hotărâri judecăreşti s’au dat condiţionate de faptul viitor a unei eventuale prelungiri a legii chiriilor şi a luat act în dispozitivul lor de rezervele chiriaşilor; a decis în conformitate cu toate principiile de drept, că anume hotărâri să nu aibă puterea de a evacua pe chiriaşii ce au avut acest simţ de prevedere. CHIRIAŞII EVACUABILI ♦ Comisiunea de legislaţie civilă a creiat o categorie nouă de chiriaşi evacuabili, în noul al. d)a art. 2. Sunt funcţionari publici şi pensionari publici, cari în cursul legii actuale, au putut, fie ajutaţi, de autorităţile de cari depind, fie de societăţile de funcţionari , să devină proprietari de imobile şi pentru acest motiv s’au obţinut de către proprietarul lor sentinţe definitive de evacuare. Acestora li s’a dat dreptul de a intra în casele lor, pentrucă contractul chiriaşului nu se mai prelungeşte. Proiectul de lege recunoaşte în al. b) a art. 2 efectul juridic al contractelor de închiriere, închiriate prin contracte cu dată certă anteriaoră zilei de 20 Martie 1926. El menţine sistemul da stabilirea chiriei pentru imobilele ce n’au fost închiriate la 23 Aprilie 1916 şi 23 Aprilie (6 Mai 1914) căci fără altă formalitate, ia ca bază tot valurile impozitului funciar din acel timp şi numai în lipsa lor, contractele de chirie ale imobilelor similare sau hotărârile comisiunilor de arbitri. •Şi dacă chiriaşilor li s’a acordat pre lungirea contractelor pe un nou periodl de un an, era nedrept ca proprietarilor, cari de 12 ani aşteaptă întregirea dreptului lor de proprietate, prin libertatea deplină de a se folosi personal sau de a-şi administra cum voesc avutul lor, să nu li se acorde un spor proporţional cu deprecierea monetară şi în acest scop s’a fixat la 32 ori chiria de bază dela 23 Aprilie 1916, pentru Vechiul Regat şi 23 Aprilie/6 Mai 1914 pentru restul ţării. Proiectul prin art. 1 menţine scadenţele convenţionale pentru plata chiriei pe anul 1928, iar pentru chiria datorată pe semestrul Aprilie — Octombrie 1928, acordă un termen chiriaşului până la 23 Aprilie 1928, până la care dată trebue neapărat să plătească chiria, căci alt cum operează pactul comisiunii legal din art. 22, a actualei legi. In fine art. 6 din proiect pune obligaţiune chiriaşilor care nu ar voi să beneficieze de prelungirea acordată, ca să notifice prin portărei proprietarului său, in termen de 10 zile, dela promulgarea legii intenţiunea sa, pentru ca proprietarul să aibă timpul necesar pentru a-şi lua măsurile ce va crede în interesul sau, fie pentru a-şi căuta chiriaş, fie pentru a-şi putea anunţa la rândul lui pe proprietarul sau, in caz când ar dori să-şi locuiască singur casa. In caz de tăcere, contractul se prelungeşte de drept in condiţiunile legii de faţă şi chiriaşul dacă părăseşte inopinat imobilul închiriat, va plăti chiria sau daune. 10$ gmlmmm în &g. lll-A „Argus“ în străinătate Programele financiare în Franţa Atitudinea partidelor In ajunul alegerilor (De la corespondentul nostru) Campania electorală în Franţa e un toiu. Mai puţin de o lună, ne mai desparte de alegerile pentru Cameră, şi în acest scurt interval, propaganda trebue să se desfăşoare cu toată intensitatea. Cum guvernul Poincaré s’a menţinut numai pe baza unei activităţi de salvare financiară, cum problemele financiare continuă să intereseze în cel mai înalt grad viaţa politică, programele partidelor in acest domeniu sunt punctul de greutate în manifestările de solicitare a votului. Cum se prezintă aceste programe în vederea alegerilor? Intr’un interesant articol, d. Caillaux, fost ministru de finanţe şi fruntaş al partidului radical socialist trece în revistă punctul de vedere al diferitelor partide în materia financiară, mai bine zis punctul de vedere aşa cum este înfăţişat în campania electorală. PROGRAMUL DREPTEI Grupările de dreapta, care sub diferite denumiri cuprind elementele conservatoare ale fostului bloc naţional, conducătorul Franţei de la 1914 la 1924 apoi părtaşe la guvernarea de uniune naţională din ultimii doi ani, n’au stabilit un program formal. Ele îşi însuşesc în totul rezultatele obţinute de d. Poincaré, afirmă necesitatea de consolidare a francului, aşa cum va socoti mai nimerit d. Poincaré şi pentru a da satisfacţie alegătorilor făgăduesc economii şi reduceri de impozite, deoarece povara fiscală apasă greu asupra contribuabililor. Pot face asemenea promisiuni cu atât mai mult cu cât ele nu obligă la nimic precis. Astfel elementele de dreapta, ocolesc cu grijă miezul problemelor financiare, evită să vorbească despre dificultăţile ce au mai rămas de învins şi se mulţumesc cu teoriile eftine despre menţinerea unităţii şî încrederei. FORMULA DEMAGOGICA A SOCIALIŞTILOR Partidele de stânga, — observăm, Caillaux, prezintă alegătorilor un program de reformă a sistemului impozitelor. Comuniştii nu contează, teoriile lor nemeritând luarea in consideraţie. Dar socialiştii, partidul puternic care a influenţat adesea situaţia politică in ultimii ani, are gata un întreg program. Experienţa nu le-a folosit însă la nimic. Socialiştii menţin şi de data aceasta înaintea alegătorilor propunerea unui impozit pe capital, botezat acum ca o taxă pe avere. E vorba numai de o schimbare de cuvinte, fiindcă in realitate socialiştii urmăresc tot impunerea capitalului de orice fel la o contribuţie excepţională. Contribuţia ar servi după cum susţin propagandiştii partidului la micşorarea sarcinilor ce apasă pe contribuabilii din categoriile de jos prin impozitele indirecte. Este insă o contrazicere flagrantă în acest raţionament, deoarece socialştii mărturisesc că această contribuţie extraordinară ar urma să fie aplicată o singură dată. In consecinţă nu poate fi considerată ca un sistem susceptibil să îndulcească sarcinile fiscale permanente. De altfel socialiştii au evitat cu deosebită grijă să spună ceva de felul cum se gândeşte să realizeze această operaţie dovedită nerealizablă când e vorba să lovească in capitalurile vizibile şi cu aceeaşi măsură în capitalurile invizibile sau flotante. Ferindu-se de soluţii concrete şi obligatorii în cazul carei ar fi chemaţi să împartă răspunderea guvernării, socialiştii se mulţumesc astfel să fluture o formulă demagogică, cu care speră să impresioneze massele proletare şi mica burghezie. PROGRAMUL RADICALILOR După ce expune aceste tendinţe extreme, d. Caillaux examinează doctrina financiară a partidului radical. Este autorizat să vorbească despre această doctrină fiindcă în bună parte este făuritorul ei. Cu o nuanţă, nu neînsemnată, însă, mulţi din fruntaşii partidului care se găsesc alături de d. Poincaré, au colaborat la realizarea unui program de refacere elaborat de acesta şi îşi propun să sprijine şi d© acum înainte ideile şi metodele d-lui Poincaré. Programul radical-socialist pune pe primul plan problema stabilizării monetei. Această operaţiune trebue înfăptuită cât mai curând pentru a pune capăt nesiguranţei cursurilor şi pentru a da posibilitate producţiei franceze să ia hotărâri de lungă durată, neameninţate de nici o primejdie. Circulaţia banului va dobândi un element de intensificare prin stabilizarea legală şi definitivă şi din aceasta va profita în primul rând statul. Echilibrul budgetului trebue menţinut prin împotrivirea energică la orice fel de cheltueii suplimentare şi prin suprimarea oricăror cheltueni de nu sunt absolut utile. De asemenea, sarcinile Statului ar trebui puse în concordanţă cu capacitatea de plată a naţiunei. Aceasta înseamnă că simptomele unei crize economice care se manifestă tot mai vădit trebuesc luate în seamă cu toată seriozitatea. Plata datoriilor publice care se cere actualei generaţiuni este prea împovărătoare. In această privinţă ar fi nevoe de o uşurare, care ar fi suficientă pentru a evita criza-Actualul echilibru budgetar este ceva improvizat. N’a fost timp destul pentru o alegere cu sânge rece, a impozitelor care să procure Statului o sporire de încasări cu o repercusiune minimă asupra vitalităţii economice a ţării. Prima sarcină a noului parlament va trebui să fie distincţia între impozitele ce urmează să fie majorate și impozitele ce trebuesc scăzute Astfel impozitul pe venit trebue modificat, fâcându-se deosebirea necesară intre venitul produs de capital șî venitul rezultat din muncă. Reducerile de impozit în favoarea acelora cari trăesc din salarii trebuesc acoperite prin majorarea impozitului asupra acelora cari traesc din capitaluri. Capitalurile neproductive, azi scăpând oricărei impuneri trebuesc DUPA DECLARATIILE D-LUI MUSSOLINI ’ Parlamentul din Budapesta înoată In fericire. Fiecare zi aduce alte omagii pentru lordul Rothermeere, puternicul lord al unui vast consorţiu de presă, care a izbutit să obţină destăinuirile d-lui Mussolini despre crezul său în privinţa Ungariei. Trufia maghiară se îmbogăţeşte cu speranţe noui. Un mare om de stat, conducătorul unei mari puteri, interesată in primul rând la menţinerea tratatelor s-a declarat înţelegător al ambiţiilor Budapestei. Dar, cum era firesc, ecoul acestor senzaţionale declaraţii răsună şi mai departe, pretutindeni unde există interes fie pentru menţinerea tratatelor pe care e întemeiat statutul politic actual, fie pentru răsturnarea acestui statut. Opinia franceză, reprezentanta cea mai dârză a respectării rezultatelor unui războiu, rezultate însemnând restabilirea unei echităţi internaţionale n’a pregetat niciun moment în a reacţiona. O unanimitate impunătoare, cuprinzând toate credinţele, dela dreapta simpatizând cu fascismul şi reprezentantul lui, până la stânga extremă, adversara principială a d-lui Mussolini, respinge cu hotărâre şi îngrijorare sugestiile primejdioase păcii europene şi tuturor statelor beneficiare ale tratatelor. Cum s’ar putea vreodată imagina o concesie teritorială pentru Ungaria, fără a se da dreptate, pe temeiuri de egală valoare, pretenţiilor Germaniei asupra Alsaciei, veleităţilor Austriei asupra Tirolului italian ? Şi cum se poate explica pornirea generoasă faţă de minorităţile ungare din partea Ducelui, în plin războiu cu elementul german din Tirol, cu elementul slav din Dalmaţia ? Toate consideraţiunile asupra buclucaşelor declaraţiuni, pot justifica nedumeriri, pot explica contradicţii. Ele nu schimbă faptul în sine, care este un semnal de natură să deştepta atenţia generală. Campania pentru revizuirea tratatelor e în progres. Azi se vorbeşte de Trianon, mâine se va vorbi de Versailles. Popoarele ameninţate să ia aminte. E în joc liniştea lor, stabilitatea statutului teritorial, încrederea în siguranţa hotarelor. La acţiunea ce le primejdueşte viitorul, un singur răspuns se impune : strângerea şi mai tare a solidarităţii între foştii aliaţi solidaritate în toate domeniile. încă odată, se vădesc pericolele unei izolări de apusul ce garantează pacea de azi, de Liga Naţiunilor, instrumentul creat să o consolideze. A. Hg. (Citiţi contţînuarea la pagina îl-a) Reconstruirea economică a tarii A fost obiectul documentatei interpelări pe care d. dr. W. Filderman a dezvoltat-o în şedinţa de Joi a Camerei. Sprijinituiu-se pe date şi statistici, a căror exactitate nu poate fi contestată, şi făcând o paralelă cu situaţia in care se găsesc celelalte ţări după război, d. Filderman a arătat că România este cea din urmă pe calea refracerei economice, deşi toată lumea străină credea că va fi printre cel® dintâi. Vorbind de problema manetei noastre, d. Filderman a arătat greşelile ce s’au făcut prin evitarea emisiunilor complimentare ale Băncii Naţionale în vederea procurărei de devize străine. A arătat insuficienţa absolută a circulaţiei noastre monetare şi repercusiunile pe care această situaţie le-a avut asupra vieţei economice a ţărei. Dintre toate ţările europene, numai două au o circulaţie monetară proporţional inferioară celei româneşti, Bulgaria şi Austria. In toate celelalte, circulaţia monetară este proporţional superioară: In Iugoslavia de 11 ori, In Belgia de 31 ori. Simpla exprimare a acestor cifre, lămureşte pentru ce comerţul şi industria românească se prăbuşesc. După ce a arătat nevoia unui împusmut extern pentru realizarea stabilizarei, d. dr. Filderman s’a ocupat de problema producţiei, în special acea agricolă. Oratorul a dovedit că dezorganizarea producţiei noastre agricole se datoreşte mai ales lipsei creditelor la ţărani, cărora când li se dă bani li se cere în schimb 18 la sută dobândă, pe când în Franţa creditele agricole se acordă cu o dobândă de 3 la sută. In descrierea întunecatului tablou al vieţii noastre economice, dr .dr. Filderman a arătat că pe lângă lipsa linei suficiente circulaţii monetare, comerţul şi industria au de luptat cu dobânzile uzurate, cu o lege a speculei intrată în vigoare acum zece ani, când de atunci indexul de scumpete s’a mărit, impozitele au crescut, iar puterea de cumpărare a leului a scăzut. Pe deasupra Statul nu-și plătește de ani de zile furnizorii. Iar când le va restitui datoria, nu le va achita nici măcar dobânda ce-au plătit-o pentru mărfurile furnizate.