Argus, mai 1928 (Anul 19, nr. 4512-4533)

1928-05-02 / nr. 4512

Anul XIX No. 4512 M­UNCiURI '. DE ORI’CE FEL IN TOATE ZIARELE­­• PRIN . ■ jQdfTATEA QEkERflLA le PUBLICITATE CAROL SCHULDER)i $.BERCER STR. KARAGEORCEVICI 9 Tel.i1/84 ABONAMENTE: IN TARA ii IN STRĂINĂTATE Un an 1000 le! Il Un an­­ 2200 lei 6 luni 550 " Il 6 luni 1300 ” 3 luni 300 “ Il 3 luni 800 “ 3 lei în ţară 6, lei In streinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatorii Si Pauker şi H. E. Valentin __I. INDUSTRIEI $i FINANŢEI / \director s Grigore Gafencu BIROURILE: Bucureşti, Strada Sărindar 7 Et. I. — TELEFON: Mercuri 2 Mai 1928 ANUNCIURI DEORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA SERALĂ pe PUBLICITATE CAROL SCHULDCrlUl S.CERDER STR. KARAGEORGEVICI 3 TEL: 11/1­­4-PUBLICITATEA : Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Directori: Carol Schulder gl S. Berger Str. Eugenia Carada (fosta Karagheorghevici) 9 Telefon 311/84 306/93 și 323/69 Români şi Cehoslovaci de Viator Două popoare vecine urmau să-şi traseze calea după mistuitorul răz­boi: Românii şi Cehoslovacii. Par­tea de suferinţă a Românilor fu­sese mai mare, la prima vedere: două treimi din teritoriul ţarei au fost ocupate, economia sa, în deo­sebi transporturile, distruse. Ii ră­măsese numai o singură bogăţie pe care puterea omenească nu poate s-o distrugă: pământul cel rodnic. Este evident că prima datorie a cârmuitorilor ar fi trebuit, nu să făurească potopul de legi de cari puteam foarte bine să ne lipsim, ci să refacă transporturile şi să însă­nătoşească moneda îmbolnăvită în­că de la 1959. Aceste două refor­me fundamentale nu sunt înfătuite nici azi. Ce au făcut vecinii Cehoslovaci? Suprafaţa pământului de care dispun nu poate nutri cei 14 mi­lioane locuitori ai ţărei. Pe lângă aceasta, aveau chinuitoarea grijă de a procura lucru celor cinci mi­lioane de muncitori industriali, ab­solut incapabili de a-şi câştiga e­­xistenţa în afară de munca în fa­brică. A fost o grijă copleşitoare, de care profanul nu-şi poate face o ide­­e, căci în vechea monarchie austro-ungară produsele industria­le ale Cehoslovacilor îşi găseau un debuşeu uşor, fără bătaie de cap. Teritoriul Ceho-Slovaciei actuale conţinea trei sferturi din industria întregei monarchii: fabricanţii ce­hoslovaci având un târg de 52 mi­lioane locuitori în faţa lor, nu s’au gândit vreodată, înaintea războiu­lui, să intre în contact direct cu consumatorii din restul lumei; fuse­seră obişnuiţi să fie finanţaţi şi conduşi de cei din Viena. lată-i singuri a doua zi după răz­­boi­, reduşi la propriile lor mijloa­ce. lată conducătorii cehoslovaci în faţa problemei grozave: 1) să asigure traiul unui popor în care se găsesc numai 5 milioane agricul­tori, şi în schimb 4 milioane func­ţionari şi comercianţi, plus 5 mi­lioane de lucrători industriali, afa­ră de aceasta, grija de a separa soarta coroanei cehe de soarta co­roanei antriace, care se afundă în prăpastie. Cum au rezolvat conducătorii cehoslovaci problema aceasta de viaţă şi de moarte, în acele mo­mente hotărâtoare când, pentru pri­ma oară după secole, erau stăpânii hotărârii lor, nemai­depinzând de nimeni? Răspunsul ni l-a dat Duminică arastul comercial al Cehoslovaciei, d. dr. Augenthaler, în instructiva sa conferinţă ţinută într’o româ­nească aleasa la Sfatul Negusto­resc, na insistat asupra chestiei valutare pentru că toată lumea o cunoaşte. Ministrul de finanţe ce­hoslovac a făcut a doua zi după ar­mistiţiu, exact contrariu de ceea ce a făcut ministrul român de finanţe. Cel dintâi a tras un cordon în ju­rul ţarei sale, ne­lăsând, timp de câteva săptămâni pe nici un străin să intre, pentru a avea vreme de a-şi face în interval catagrafia co­roanelor deţinute de cehi şi a le ştampila. Cârmuitorii noştri, dim­potrivă, au lăsat deschise graniţele ţarei şi astfel au invadat în Ro­mânia miliardele de coroane şi de ruble pe care a trebuit apoi să le răscumpărăm, creind astfel teme­lia inflaţiei şi sărăcirei deţinătorilor de lei Dar problema industrială? Cu o pătrundere şi un curaj ce merită admiraţie, miniştrii ceho­slovaci şi-au dat seama că fără jertfe dureroase ea nu poate fi re­zolvată. O industrie veche, în ma­re parte amortizată nu mai avea nevoie de o protecţie aproape pro­hibitivă. Datoria ei de moment era să se arunce în învălmăşeala con­curentei mondiale, sa uite cadrele confortabile ale vechei monarchii în care lucra fără orizont şi să se facă cunoscută de consumatorul din afară A fost o perioadă de tranziţie plină de suferinţe, până ce fabricantul cehoslovac s’a obişnuit cu un câştig înjumătăţit şi obligat să colinde lumea pentru a găsi clienţi­ Mulţi au sucombat Cei ră­maşi, oţeliţi în luptă, susţinuţi cu toată puterea de guvern, au mers înainte şi au ajuns la izbândă. N’au redus salariile lucrătorilor căci nu aici e soluţia. Cu cât lucrătorul câştigă mai mult el consumă mai mult şi cinci milioane de lucrători bine retribuiţi, deci buni consuma­tori, reprezintă mult în economia unui popor. Dimpotrivă, lucrătorul ceh a devenit cel mai bun aliat al fabricantului pentru că, în econo­miile sale, a cumpărat acţiuni de «1« Intreprinderei, devenind păr­taş.... e sistemul preconizat de Ford. Căpitanii, în economie naţională ca şi căpitanii în armată, se jude­că după succes. Politica cârmuito­­rilor cehoslovaci a dat în ultimii zece ani rezultatele următoare: 1) Coroana cehă e stabilă de o serie de ani şi a devenit valuta cea mai statornică din Europa. Cârmui­­torii cehoslovaci n’au cedat nici un moment ispitei revalorizărei — o tărie de caracter puţin comună — au priceput la timp că, coroana ce­hă la 15 centime aur se adaptează perfect economiei cehe. 2) Politica lor economică şi va­mală a pus temelia unei prosperi­tăţi solide care a permis poporu­lui ceh să răscumpere valori pla­sate în Austria pentru suma de pa­tru miliarde coroane cehe. Au mai adus, de cu vreme, capital străin în tară. Ceeace industria e pentru cehi, pentru noi e agricultura. In ultimii zece ani se poate spune că ea a fost lăsată uitării de guvernele noastre. Abia de curând s’a pro­nunţat vorba de „ofensiva agrico­lă“, însă fapte concrete încă nara văzut. Noi am alergat după himere. Ve­cinii cehoslovaci s’au ocupat cu realităţi. Aceasta e concluzia pa­ralelei dintre ambele ţări. m­mm. TEMISTOCLE ŞI ARISTIDE In discursul pe care l-a ţinut, la Chi­şinău, cu prilejul serbărilor Untei Ba­­­­crabiei, Naltul regent, " prea­fericitul patriarh domn domn Miron, a dat şi oa­­recari îndrumări oamenilor noştri poli­­tici sfătuindu-i in îndoita sa calitate de şef al Bisericii ţi şef al Statului, să se apropie sufleteşte în serviciul ţării. Iar ca să întărească sfatul, a dat fi o pildă din istoria anticei Atene. Anun­ţând rivalitatea dintre Temistocle şi Arislid, înaltul nostru cărmuitor a re­produs momentul când aceşti doi băr­baţi s’au împăcat, stând pe o piatră, in drum spre o grea misiune ce le fusese dată• Aristide zise lui Temistocle:" ,,Știi ce Temistocle? Hai, să lăsăm vrajba ce avem intre noi, pe această piatră, căci călătorim pentru folosul maicei noastre, a patriei și când vom isprăvi cu bine, vom vedea ce o mai fi". Lesne se poate aplica, la noi, aceas­tă pildă• Aristide cel drept, e fireşte d- Maniu, omul legalităţii Temistocle c­el şiret, e fireşte d. Vintilă Brătianu• Rezultatul ar fi ca d- luliu Maniu să spună d-lui Brătianu: ,Aici ce, Vinti­lă? Hai, să lăsăm vrajba ce avem în­tre noi şi să facem cum e bine. Tu ră­mâi tot la pigere- Eu primesc să rămân tot în opoziţie. Ce o fi pe urmă, om vedea". Dacă d- Maniu s’ar hotărî să ur­meze pilda lui Aristide cel drept, e si­gur că dorinţa de apropiere sufletească între oamenii politici a Înaltului regent va fi împlinită. Căci Temistocle al nos­tru e gata să rămână... la putere• .. ——mmm ♦ Recolta cerealelor In Argentina Evaluarea definitivă a recoltei cerealelor nu diferă mult de eva­luarea provizorie, făcută în luna februarie. Pentru sămânţa de in însă datele definitive arată o scă­dere a cantităţii recoltei în raport cu previziunile făcute anterior. Producţiunea totală de grâu este evaluată la 65.990.000 chintale. Re­colta orzului da 3.170.000 chintale. Aceea a ovăzului se ridică la 7 590.000 chintale. Secara a dat în total 1.680 chintale. Recolta sămân­ţei de in se cifrează la 20.630.000 chintale. Cantităţile disponibile pentru ex­port au fost la 19 Aprilie a. c., ur­mătoarele: 21.700.000 chintale grâu şi 10.870.000 chintale sămânţă de in, faţă de 29.600.000 şi 9.818­ 000 chintale In Aprilie 1927. 1 Scrisoare din Londra Desvoltarea industrială a Angliei Raportul comisiei de studii prezidate de Sir Arthur Balfour Comisiunea de studii şi de anchetă instituită de către parlamentul brita­nic în 1924, cu scop de a cerceta con­diţiuile existente în industrie, şi de a refera, în special, asupra perspecti­velor comerţului de export, şi-a publi­cat acum câte­va zile raportul. Comisiunea, sub preşidenţia lui Sir Arthur Balfour, se ocupă în acest ra­port de factorii economici care au in­fluenţat mai de aproape asupra evo­­luţiunei industriale în Anglia, după războiu. Date extrem de interesante au fost strânse în acest studiu, relativ la producţie, energia motrice, preţuri de cost şi de desfacere, salarii, capi­taluri învestite şi rentabilitate. Din comparaţia schimbărilor intervenite în raportul acestor factori ai produc­ţiei, comisiunea caută să deslușească cauze și efe­cte, și să tragă conclu­­ziuni asupra mersului viitor al indus­triei în Anglia. Strângerea datelor statistice s’a fă­cut pentru epoca 1907—1924 deci pe o perioadă de 17 ani. In acest interval, capacitatea ener­giei motrice în Anglia a crescut de la 8 milioane H. P. la 13 trei sferturi mii. H. P., deci cu aproape 75 la sută. Producţia industrială însă nu s’a mărit în aceaşi proporţie, ceace de altfel, conform unui vechiu principiu economic, nici nu era de aşteptat. To­tuşi, comisiunea găseşte un desechili­­­­bru prea marcat între sporul capacită­ţei energiei motrice şi sporul produc­ţiei, mai ales când se face paralela cu situaţiunea economică în Statele­ Unite, unde atât capacitatea energiei motrice cât şi producţia au înregi­strat, în aceaşi perioadă, sporuri a­­proape identice, şi anume de circa 64 la sută pe cap de lucrător Nu e mai puţin adevărat, că în Anglia efectele intens­if­ic­ărei mijloacelor de fabrica­­ţiune, ca ameliorarea organizărei şi perfecţionarea procedeelor technice, au fost, în parte, contrabalansate prin reducerea orelor de lucru şi criza de­­buşeurilor CREŞTEREA PREŢULUI DE COST Aceleaşi împrejurări au înrâu­rit şi creşterea preţurilor de cost, majorându-le, faţă de cele dinainte de războiu, cu 80—90 la sută in medie la diversele industrii. Din­tre numeroasele cazuri-tip analiza­te ca bază a calculului, spicuim ur­mătoarele exemple ale scumpiră preturilor de cost 1924, lată de 1913, uleiuri pentru motoare cu 20 la sută combustibile detonante cu 33 la sută bastimente cu 47 la sută fier și oțel cu 62 la sută, produse mecanice cu 66 la sută produse chi­mice cu 74 la sută textile de bum­bac egipt­ian cu 175 la sută. Cu toate că conform tuturor preceptelor economice, libera con­curenţă, ca acea existentă în indus­tria engleză, are tendinţa să nive­leze preţurile, trebue să relevăm că acest axiom nu pare a fi apli­cabil şi preţurilor de cost. Din con­tră, observăm variaţiuni continue şi sensibile la preţurile de cost in­dustriale în Anglia, chiar când e vorba de produse identice, din sâ­nul aceleiaşi industrii. Această sta­re se datoreşte, în primul rând, condiţiunilor deosebite de produc­ţie, de pildă eventualelor avantagii sau desavantagii geografice, tech­nice, sau de conducere. Inegalită­ţile mai sunt accentuate de către lupta neîngrădită de concurenţă, prin faptul că întreprinderile han­dicapate, şi care cu timpul îşi pierd parte din clienţi şi deci debuşeuri, sunt silite să-şi repartizeze chel­­tuelile de fabricaţiune asupra unei producţiuni restrânse, majorând astfel preţul de cost şi micşorând, concomitent, propria lor putere de rezistenţă. SALARIILE Din acest preţ de cost industrial, comisiunea socoteşte că costul salarii­lor celor întrebuinţaţi direct sau indi­rect în procesul fabricaţiunei, repre­zintă, în medie, pe diferitele indu­strii, cam 30—£o la sută Procentul cel mai ridicat îl găsim în industria cărbunelui, cu 70 la sută iar cel mai mic în industria fontei, cu 10 la sută. Intre aceste două extreme, cota-parte a manoperei din praful total de cost, este de 15 la sută pentru textile, 12 la sută pentru oţel, 20 la sută pentru industria chimică şi 34 la sută pen­tru industria mecanică. In general, sporul preţului manope­rei în diversele industrii pare să fie invers proporţional cu scumpirea ma­teriilor prime respective, cu cât cota­­parte a materii brute din preţul total de cost înregistrează faţă de 1913, un spor mai pronunţat, cu atât cota-par­te a manoperei a crescut mai puţin. Faptul că, faţă de salariile din 1913, procentul sporului actual, soco­tit pe unitate manufacturată, depă­şeşte sensibil procentul urcărei sala­riilor, calculat pe medii săptămânale, ne dă un indiciu sigur că reducerile introduse în orele de lucru (de circa 10 la sută), nu sunt compensate prin­­tr’o producţie sporită la ora de lucru, după cum se preconiza de către La­bourişti. SUPRACAPITALIZARE In afară de înrâurirea pe care o au asupra rentabilităţei indus­triale, costul materiilor prime, al manoperei şi debitul producţiei, preţurile de cost sunt adese­ori in­fluenţate şi de către supra-capi­­talizarea întreprinderilor (Over­­capitalisation). Această latură a problemei producţiunei este astăzi la ordinea zilei în Anglia, mai ales în industria cărbunelui. Comisiunea Balfour, în studiul publicat, găseşte că, supra-capita­­lizarea, atât timp cât întreprinde­rile respective produc în condi­­ţiuni normale de liberă concurenţă şi nu sunt cartelate sau altfel com­­binate, nu poate înrâuri preturile de desfacere. In schimb supra­­capitalizarea poate, însă, avea o influentă dezastroasă asupra pre­ţului de cost industrial, cu atât mai mult atunci când capitaluri ca imobile, instalatiuni, maşini, etc. asupra cărora se amortizează a­­nual, sunt evaluate peste valoarea lor reală. In ceea ce priveşte distribuţia pro­duselor, comisiunea stabileşte că în medie, o treime din costul de distribuţie, adică diferenţa dintre preţul de cost industrial şi preţul de desfacere en gros, se preia de către engrosiştii-distribuitori, pe când producătorii şi transporta­torii îşi împart restul de două treimi. Iar din diferenţa dintre pre­ţul de desfacere en gros şi cel de vânzare en detail, trei sferturi re­prezintă cheltuelile de desfacere şi un sfert câştigul detailistului. CONCLUZIILE COMISIEI DE STU­DIU în ?..nii gecersi­ ceaisfutca Ra’­­four se arată optimistă cu privire la viitorul industrial al Angliei, rele­vând, însă, to’odată marile greutăţi în care are de luptat industria, dato­rate în special impozitelor locale (Ra­tes), care le subţiază peste măsură be­neficiile. Acest sistem învechit de im­punere nu mai corespunde situaţiunei actuale, economice cât şi geografice, şi mai -Ies devine nedrept prin „re­­gionali­tatea” lui, față de deplasările centrelor industriale in ultimii ani. Cu această ocazie comisiunea relevă că centrul de gravitate industrial în An­glia s-a deplasat dinspre Nord înspre Sud mişcare care se explică prin im­portantele electrificări împrejurul ma­rilor oraşe din Sud Astă­zi mai bine de jumătate din populaţia totală a ţă­rii 3*a aglomerat împrejurul celor cinci centre urbane : Londra, Birmin­gham, Land­rashire, Glasgow și Edin­burgh, care toate la un loc nu ocupă decât o zecime din întinderea totală a Angliei. Spre terminarea războiului petrolifer? Tratativele de împăcare între „Standard Oil“ şi „Royal Dutch-Shell4* Am atras zilele trecute atenţia asupra unor tratative ce se ur­mează pentru încetarea războiului între cele două mai mari consorţii petrolifere din lume, „Royal Dutch’’ şi „Standard Oii”. Fără a putea a­­firma ceva precis, sursele de in­formaţie străine aveau impresia că o înţelegere e pe cale a se realiza, cu toate tăirile despre noule con­tracte de aprovizionare intervenite între sindicatul sovietic „Naphta” şi „Vacuum OiT, societate afiliată consorţiului „Standard OU’’. Telegramele pe cari le primim azi de la serviciul particular al zia­rului nostru sunt de natură să pre­cizeze această impresie. Le publi­căm întocmai: BERLIN. 29. — Ziarul „Telegraph“ din Amster­dam afirmă că termina­rea războiului petrolifer este iminentă. Un repre­zentant al trustului ,,Stan­ditwyfE föl hri.t.ft.­nice a remis Comisiunei tarifare, însărcinată să examineze chestiunile de dumping şi de concurenţă, pe această piaţă, o decla­raţie prin care ,,Standard Oil“ se declară gata să re­nunţe la războiul de pre­ţuri, în cazul când compa­niile Roy­al Shell” şi „Bir­ma Oil Co.“ îşi iau un an­gajament similar. Ziarul află că negocieri­le în vederea unu­i acord general între societăţile concurente continuă. *,Ro­yal Shell“ cere ca „Stan­dard Oil“ să-i cedeze o treime din petrolul obţi­nut în Rusia. A doua trei­me este cerută de „An­­glo-Persian Oil”, ultima treime urmând să rămână companiei „Standard Oil“ In cer­curile olandeze ale comerţului de petrol, ştirea a produs o enormă senzaţie. . . (Beri. Boersenconrier) MOSCOVA SI TRATATIVELE IN CURS O altă ştire nu vr.ui p­uţin semnifici­tivă :­ «­­vy I VII I D919 "» , ’ 9 ' BERLIN. 28.­­ Din Mos­cova se anunţă că guver­nul Sovietelor urmăreşte cu cel mai mare interes situaţia schimbată pe pia­ţa internaţională a petro­lului, în legătură cu sfor­ţările companiilor „Stan­dard On­’’ şi iiRoyal Dutch” de a ajunge la o împăcare a intereselor lor. Cercurile conducătoa­re ale sindicatului „Naph­ta“ par că ar voi să se aco­modere nouei situațiuni. Pe de altă parte se anunță că reprezentantul sindicatului „Naph­ta” la New-York a început trata­tive cu „Standard OU”, pentru noui furnituri de petrol rusesc. De data aceasta ar fi vorba de furnituri de petrol rusesc în Balcani, unde din cauza relaţiilor diplomatice nere­gulate până acum, intrarea petro­lului sovietic întâmpină dificultăţi. Ar urma ca prin mijlocirea orga­nizaţiilor companiei „Standard OU” să se introducă la început o can­titate de 20 000 tone petrol sovie­­tic în ţările balcanice. (Beri. Boersenconrier) DESPĂGUBIREA FOŞTILOR PRO­PRIETARI - In sfârşit ziarul, Nerw-York He­rald", în ediţia care apare la Paris, se pu­pă într’un­rticol de fond de pro­blema a traiului rusesc. Zi­dul afirmă că sindicatul ..Nacht* ar fi of­rit t­ustului . Royal Dutch ’'hell" să-i vân­dă produse petrolifere pe prețuri mode yets s, ci sir Henry Deter din g •xami­­t­ează propunerea. Pe de altă parte, con­ducătorii trusturilor petrolifere engleze și americane s’ar fi întrunit Joia trecută la Londra in scop de a căuta realizarea unui acord. Negocierile vor urma in curând la Paris. Se afirmă că una din condiţiunile acordului ar fi asentimen­­tul ,companiilor americane de a se preleva din beneficiile rezultate prin vânzarea petrolului rusesc un anumit procent destinat să constitue un fond de despăgubire care să fie ulterior reparti­zat între foştii proprietari de terenuri şi instalaţini petrolifere în Rusia. Pentru Sinistraţii Greci Regina Elisabeta şi Re­gele George iau parte cu însufleţire la acţiunea de ajutorare a sinistraţilor greci. Rezerva plină de demnitate şi de discreţiune în care foştii suverani ai Greciei se ţin pe terenul politic, dă acţiunei Lor o valoare morală deosebită. Înalta Lor pildă va fi urmată de­sigur de întreaga populaţiune greacă din România, care va trece peste orice disensiune, pentru a da cu lărgime a­­jutor celor loviţi de nenorocire. Românii, simţitori în­totdeauna faţă de neno­rocirile altora, vor contribui cu atât mai mult la a­­linarea suferinților unui popor- prieten. Au subscris pe lista noastră: „Argus“ Lei 10.000 Regina Elisabeta «■ 15.000 Regele George ** 42.000 Dante Paolini « 1.000 sum sms mes Belgia BRUXELLES. — Consumaţi cărbunelui în Belgia a atins în 1­927 cifra de 35.547.000 tone faţă de 32 640 000 tone din a anul trecut• Ex­tracţia în 1926 a fost de 25.260­ 000 tone, aceea din 1929 de 27 320.000 tone­­Diferenţa dintre extracţia naționa­lă şi consumaţie este deci de 7380 000 tone pentru 1926 şi de 8­ 227 000 tone 1927. Amintim că lr 1913 prodacpa car­boniferă belgiană atinsese 22-842­ 000 tone şi consumaţia 26-046.000 tone- Australia MELBURN. —­D Buce, primul minist­rr al Austaliei a declarat în parlament că guvernul său studiază o ofertă pentru introducerea capitalurilor germani în Australia în vederea asi­gurării desvoltării industriei de cărbuni. * Bulaafia SOFIA. — Banca ipotecară a Bul­gariei va acorda în mod larg, împru­muti­ri ipotecare proprietar dor a căror imobile au sufet­­ stricăciuni, în urma recentelor cur­emn­e de pământ, pentru a le permite să-și repare, căt mai cu­rând, casele-Acolo unde imobilele au fost com­plet distruse și valoarea terenului nu va fi suficientă pentru a garanta un împru­mut ipotecar, care să permită reconstrui­rea lor, guvernul bulgar va garanta su­ma ce va depăși împrumutul normal, franţa PARIS. — La data de 1 Aprtie crt. tonajul global al vapoarelor de comerţ, de peste 100 tone, în construc­ţie în întreaga lume s-a ridicat la 2 milioane 893-251 tone, faţă de 3 mii- 118.721 tone la 1 Ianuarie şi 3 mi. 074.057 tone la 1 Octombrie trecut- Franţa suportă o nouă scădere având 102­ 494 tone în loc de 115.029 tone 1 Ianuarie şi 130.914 tone la 1 Octom­brie- In Marea Britanie se înregistrează o scădere de 130.000 tone faţă de tri­mestrul precedent. Elveţia BERNA­ — Printr’un decret al Consiliului federal au fost suprimate, cu începere de la 1 August 1928, toate interdicţiile la export decretate la 30 August 1918, şi din care o mare par­te au fost suprimate prin decretul din 30 Iunie 1925. Cehoslovacia PRAGA­ •— Fabricile de spin din Cehoslovacia au o mare însemnata­te pentru economia agricolă a statului. Aproape jumătate din producţia de spirt este fabricată în micile rafinării cu o capacitate de producţie maximă 800 hl., aparţinând persoanelor par­ticulare de la sate sau coperativelor- In 1927 aceste fabrici au produs 360.973 hl. care au fost vândute cu 165 mii. 190 585 coroane cehe. In cursul anu­lui trecut consumul de spirt rafinat a scăzut cu 24.000 hl-din contra cel de spirt denaturat a crescut cu 13.392 hl- Deasemenea a crescut cu 13.000 hl. și cantitatea de spirt destinată fabricării de dynalkol (în loc de benzină pentru au­tobiobil). Exportul din spirt­­ b. mărit cu 22 000 hl. Fabricile de spirt de a­fară sunt organizate într’o asociaţie care numără 780 membri. Grecia ATENA. — Sericultura n’avea înainte în Grecia mare întindere­ Abia după colonizările refugiaţilor greci din Asia Mică această ramură a industriei ia o desvoltare intensă. In 1922 au fost cultivate în Grecia 1,3 milioane kg- gogoși de mătase, în 1925 2,2 mii kg. iar în 1927 3,2 mii­ kg. din care cantitate se poate fabrica 1 milion kg. mătase­. sin mi . 11 MAI 1924 — 29 APRILIE 1928 La 11 Mai 1924, după o luptă crâncenă, pleca ostracizat dela condu­cerea Franţei, omul osândit de agitaţia stângii sub ofensătoarea numire de Poincaré — la guerre■ Cartelul socia­list­ radical învinsese blocul naţional, într’o bătălie înverşunată, a cărei ţintă fusese îndrumarea Franţei spre cel mai larg progres social■ Atât de teribilă fu­sese lovitura dată guvernării lui Poin­caré­ încât în cădere, acesta atrăgea şi preşedintele republică, Millerand, pa­tronul blocului guvernamental. Ca ins­talarea cartelului stângei la conduce­rea b­ebilor publice, se anunţau făgădui­rile cele mai generoase. Câţiva ani de cârmuire au spulberat iluziile şi, mai grav, au zdruncinat din temelii gospodă­ria ţării■ Greşeli acumulate în vremea fos­tului parlament, pe care avea să le su­porte cartelul stângei, nepriceperea con­ducătorilor sau sabotarea lor de către, forţele oculte ale capitalului? Ori­care din acestea ar fi cauza, după doi ani de guvernare, de discuţiuni teoretice fără rezultat, de tatonări, şovăitoare şi de hotărâri fără aplicare, situaţia era tragică. Nu mai era vorba de împlini­rea reformelor sociale generoase. Fran­cul scădea vertiginos, tezaurul era golit, inflaţia pentru nevoile statului, în plin, iar publicul, acelaş public care îşi pu­sese încrederea în cartelul stângii, aştep­ta cuprins de panică, un mântuitor, care să poată opri scufundarea. Ciudat capriciu al evenimentelor, care a făcut ca mântuitorul, în persona lui Poincaré, să fie sou­ătat de acei cari îl..­­osândiseră. Cu excepţia socialiştilor, foştii tovarăşi ai cartelului s-au alăturat la opera de refacere, pornită de Poin­caré. Au mărturisit ţării înfrângându-şi patimile, că au greşit. Au secundat sfor­ţările lui Poincaré şi au arătat drumul cel bun­ La 29 Aprilie 1928, alegătorii francezi, cu o puternică majoritate, fac dovada că au cules învăţătură din des­făşurarea lucrurilor. Alegerile, cum pre­vedeam nu s’au dat atâta pe programe sociale. Bătălia electorală s’a concen­trat în jurul persoanei lui Poincaré. N’au învins partide de dreapta, sau de stânga. Au câştigat partidele cari au înţeles să tragă folos din opera­­,u­­niunei naţionale să propovăduiască urmarea acestei opere. Dintre partidele guvernamentale înregistrează pierderi numai radical-socialiştii, adică tocmai aceia cari nu au jucat real şi unitar pe cartea Poincaré. Aripa conducerii ofi­ciale a partidului, reprezentată prin Daladier, plăteşte preţul unei atitudini nehotărâte. Dintre grupările de opoziţie, comu­niştii pierd zece mandate; e consecinţa sistemului electoral pe arondisment şi dovada că propaganda întreţinută cu bani străini na avut influenţa distrugă­toare sperată asupra masselor muncito­reşti­ Muncitolii rămân cre­incioşi so­­caliştilor care­ se păstrează neschimbat numărul mandatelor. E un rezultat nor­mal, dată fiind disc­u­sa socialistă şi ideologia politică specială, care nu în­­gădue alegerea de nuanţe. In noua Cameră, Poincaré dispune de o puternică majoritate. Spre folo­sul franţei, spre folosul Euro-­­pei , prin continuitate de guverna­re, se garantează opera de refa­cere financiară, baza oricărui progres social, se garantează menţinerea politi­cei externe de până acum, urmărind în­ţelegerea europeană, pe temeiul întăririi tratatelor şi desăvârşiri operei de la Geneva, A. H..

Next