Argus, iunie 1928 (Anul 19, nr. 4535-4560)

1928-06-01 / nr. 4535

Anul XIX No. 4535 DE CHICL­Ut IN TOATE ZIARELE prin ■$0»tTWEft ttHERflLÂcf PUB1ICITAH TAftÜl UHUtttft» VGfcftlilR 5TR K.4RAGEÓRGEVICI 9 . ■ ' te*:. 11/»».- :■ • -, • : J t.-.‘ ' V y* i • • -V-*-» • ABONAMENTE: 1 IN ȚARĂ ^ li IN STRĂINĂTATE Un an 1000 lai II Un an 22QQ Iei 6 luni 550 « I 6 luni 1300 “ 3 luni 30Q B 113 luni 8QQ _«J 3 lei în ţară 16, lei în streinătate ORGAN ZILNIC al COMERŢULUI Fondatori ; S. Pauker, §i H« Ei Valentin INDUSTRIEI §i FINANTEI Director ; GHgoră Cafenea TPlnerî I Iunie 1928 ^NIJNCIURi DEOnt­ CE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN , - • MIETATfflC’EHERfllfl de PUBLICITATE CAROL SCHULDERE S. BER GER ' M ; STR. KARAGEÖRGEVICI 3 tel: 11/S4. PUBLICITATEA :■ Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder *1 S. Berger Str. Eugenin Carada (fosta Karagheorgheviei) 9 Telefon 311/84 B I R O U R I L E: București, Strada Sărindar 7 Et. I. TELEFON: 306/93 și 323/69 Tarifele vamale Şi Conferinţa dela Geneva de Viator Este fără îndoială că rezoluţiu­­nile Conferinţei economice inter­naţionale întrunită la Geneva în 1927, a exercitat asupra tuturor statelor participante o influenţă in sensul că tarifele vamale nu s’au mai urcat de atunci. E un punct câştigat, de şi de natură negativă. Zilele acestea a avut loc la Ge­neva prima şedinţă al noului comi­tet consultativ, chemat să dea a­­vizul său Consiliului Ligei Naţiuni­lor asupra metodelor de urmat pen­tru a realiza dorinţele exprimate anul trecut de Conferinţă. Era de prevăzut că unii delegaţi vor ex­prima dezamăgirea lor faţă de pro­gresul relativ mic obţinut de cam­pania în favoarea dezarmărei va­male, deşi fiecare din ei ar fi trebuit să-şi spună că, în situaţia actuală, un asemenea progres tre­­bue să fie încet, căci nici o ţară nu va sacrifica interesele ei indus­triale şi în special, acelea născute după război. Fie că au creat prin propriile lor mijloace, fie că au moştenit, statele vor să conserve ceea ce posedă. In 1927, Conferinţa internaţiona­lă scontând un succes mai rapid a crezut de cuviinţă să proclame că „a sosit timpul de a opri urcarea tarifelor vamale şi de a inversa direcţia mişcărei lor“. Punctul prim al moţiunei a fost uşor câştigat, cu punctul al doilea trebue avut răbdare pentru că inversiuni de a­­cest gen presupun schimbări foar­te mari în întreaga configuraţie a muncei şi a producţiei în lume şi în special în ţările europene. Re­zultatele infime obţinute în această direcţie întăresc credinţa că aici înţelegerile particulare, de pildă cartelurile internaţionale între pro­ducători, cartelul ferului, al culori­lor etc. pot asigura o acţiune mai eficace in armonizarea intereselor a două sau mai multe naţiuni, de­cat tarifele. Totuşi unii reprezentanţi în sâ­nul comitetului din Geneva s’au a­­rătat mai nerăbdători şi printre a­­ceştia a figurat şi delegatul englez d. Layton, redactor-şef al lui Eco­nomist din Londra. D-sa a arătat că în numeroase tari liber-schim­­biste, au provocat mare nelinişte tendinţele statelor protecţioniste de a urca din nou tarifele vamale. An­glia va aştepta desfăşurarea eve­nimentelor, însă de pe acum s’a fa­miliarizat cu ideea că dacă până latr’un viitor ce poate fi întrevăzut nu se vor lua măsuri pentru stabi­lirea libertatii comerciale, ea va trece la un protecţionism mai pro­nunţat. Demonstraţiuni populare în sens protecţionist, au şi avut loc la Londra, sub conducerea lui Sir Ro­bert Horne, chiar în momentul şe­dinţelor Comitetului consultativ din Geneva. încă o dată, rezultate tangibile, pozitive, în sensul dorinţelor expri­mate acum un an de Conferinţa e­­conomică n’au fost atinse. Excep­­ţiuni formează Franţa care prin a­­doptarea clauzei celei mai favori­zate, a stimulat mult mişcarea spre încheierea tratatelor de comerţ, a­­poi Ungaria, care a redus într’o măsură oare­care taxele sale va­male... şi recenta declaraţie a gu­vernului român în sensul unei uşu­rări vamale. In ceea ce priveşte România, suntem de părere că tendinţa de a micşora puţin zidurile vamale s’ar fi produs şi fără intervenţia Ligei Naţiunilor... bine­înţeles o micşo­rare ce n’ar periclita de loc exis­tenţa acelor industrii de mare con­cesiuni, ce le considerăm necesare atât pentru independenţa noastră economică, cât şi pentru apărarea naţională. S’a constatat într adevăr că pentru diferite ramuri de pro­ducţie, concurenţa interioară a a­păsat într’atât asupra preţurilor în­cât acestea au ajuns sub nivelul taxei vamale. Este evident că în a­­semenea caz se impune o reducere, dacă n’ar fi pentru alt­ceva decât pentru a se menţine emulaţia. Destul de straniu e faptul că în ultimele şedinţe de la Geneva, Co­mitetul n’a crezut de cuviinţă să primească chestia dumpingului în cadrul cercetărilor sale. Iată totuşi o problemă capitală, întrucât ea in­sistă direct la măsuri protecţioniste cu intenţia de apărare împotriva u­­nui concurent agresiv, care vinde la vecini mai eftin ca în propria sa ţară. Intr’o direcţiune esenţială, nu pu­tem împărtăşi vederea exprimată de d. Layton şi anume că „intere­sele economice naţionale nu tre­­buesc puse deasupra intereselor u­­nei economii mondiale libere“. Noi unii, o mărturisim, n’am ajuns încă la concepţia cetăţeniei lumei şi considerăm cămaşa mai aproape ca surtucul. Repetăm că ideile pro­­păvăduite de Conferinţă îşi vor fa­ce încet drumul lor şi că, deocam­dată, este un succes că convenţia pentru suprimarea restricţiunilor la import şi la export a fost semnata de 27 state. OPINIA PUBLICA Vasazică, potrivit ultimului său co­municat, partidul national-țărănist va convoca la București pe toţi candidații săi la ultimele alegeri, cărora li s’au „furat mandatele“» —— se va întruni ri­dică „adevăratul parlament“. Acest „adevărat parlament“ se va în­truni și va lucra odată cu „parlamentul legal“ care şi el va fi convocat ca să voteze legile în legătură cu împumutul, dacă şi când se va face acest împru­mut. De ce ne-am mira că vom avea două parlamente ? Mirarea e­ că nu avem mai multe fiindcă de la război încoace avem belşug de opinii publice şi de fie­care opinie publică ar trebui să avem câte un Parlament. înainte de război aveam două ţări : ţara legală şi ţara reală. După război avem trei opinii publi­ce : „opinia masselor“, pe care o in­­voacă partidul naţional ţărănist, „opi­nia cinstită şi luminată“ pe care o in­­v­oacă liberalii şi pe care se sprijină gu­vernul şi „adevărata opinia publică cea luminată“ la care face un discret apel de prof. N. Iorga. Să se fie seamă că am scos din so­coteală opinia acelora care „opinează“ că nu avem nici un fel de „opinie pu­blică“. Aceştia sunt nişte defăimători cari trebue vârâţi la Jilava. Adevărul e că avem mai multe opi­nii publice şi dacă ele nu se pot împă­ca, e că nu avem decât un caşcaval, u­­nul singur, — şi acela e confiscat. In faţa acestei triste realităţi, ce con­tează opiniile publice, fie ele cât de luminate şi de adevărate ? Negocierile pentru stabi­lizarea leului Conferinţa Băncilor de emisiune.­B manifestare­a evreilor români din America Telegramă particulară BERLIN 30. O. Moreau, guvernatorul Băncii Fran­ţeî, a discutat la Roma cu guvernatorul Băncii Ita­liei şi cu contele Volpi, ministrul finanţelor, che­stiunea stabilizării mone­tare în România. Se anunţă că tratative­le în acest scop au înce­put şi cu „Federal Reser­ve Bank“ din New-York, cu „Rei­fn­sbank“ şi cu „Bank of Ei­land“. (Rert. Boei­sencourier) DECLARAŢIA EVREILOR RO­MANI DIN AMERICA Societatea Evreilor Români din America al cărei vicepreşedinte d. Leon Fischer se află de câteva zile în Bucureşti, a ţinut la New- York o şedinţă în care a fost re­dactată următoarea declaraţie trans­misă apoi instituţiilor financiare şi ziarelor americane spre publi­care. DECLARAŢIE Societatea Evreilor Români U­­niţi din America a purtat întotdea­una un mare interes bunului mers al României şi până acum a dat mult ajutor în diferite ocazii ţării natale a membrilor ei. A fost în­totdeauna de părere că soarta ce­tăţenilor evrei de acolo este lega­tă indisolubil cu aceia a ţării şi că o Românie fericită şi prosperă ar face posibilă şi o evreime Româ­nească fericită. Deci, nu poate ve­dea decât in mod favorabil stră­duinţele pe cari şi le dă România acum, pentru a-şi stabiliza valuta şi a-şi îmbunătăţi situaţia finan­ciară cu ajutorul împrumutului pro­pus. Societatea Evreilor Români uniţi din America a dat timpul din urmă oare­cam­ recomandaţii Ex­celenţei Sale ministrului Român de la Washington, de asemenea a formulat câteva cereri în vederea îmbunătăţirei situaţiei Evreilor din România, la notă cu satisfacţie despre asigurarea dată de către ministrul afacerilor străine al Ro­mâniei cum că s’au luat toate mă­surile necesare pentru apărarea vieţei şi proprietăţei evreeşti şi că va considera cu bunăvoinţă re­comandabile făcute. Societatea a fost cu deosebire mulţumită că pro­cesul studenţilor evrei din Cernăuţi a fost amânat „sine­ die” spre a înlătura astfel orice incidente ne­plăcute. Societatea Evreilor Români Fi­niţi din America simte că poate a­­duce un serviciu României în mo­mentul de faţă şi profită de acea­stă ocazie. Deci, se exprimă în fa­voarea împrumutului pe care Ro­mânia îl negociază acum şi speră că străduinţele ţării vor fi încoro­nate cu succes. (ss) Bennet E. Siegelstein-Preşed. Herman Speier, secretar ROMA. —­ Azi s’a semnat la Roma tratatul comercial între Al­bania şi Ungaria. Pr roma VARŞOVIA.— Desfacerea zahăru­lui polonez a­ înregistrat anul acesta o importantă creştere la exportul în Olanda, care este principalul consu­mator al zahărului polonez apoi la exportul de zahăr în Franţa, Italia, Letonia şi Lituania. In comparaţie cu exportul de zahăr din anul trecut a scăzut anul acesta exportul în An­glia, Suedia, Germania şi Finlanda. In Indiile britanice exportul polonez de zahăr a încetat complect. Consu­mul intern de zahăr a înregistrat o creştere extraordinară, Statele­ Unite NEW-YORK. — In urma negocie­rilor cu Comitetul Bursei din New- York, acţiunile societăţii F. G. Far­benindustrie au fost introduse la Wall Street. Acţiunea Farbenindus­trie va fi prima valoare germană, cu venit variabil, cotată la New-York. Condiţiunile impuse pentru ca aceas­tă hârtie să fie admisă la Bursa din New-York au fost îndeplinite. Prin­tre ele figurează şi clauza prin care se cere ca un pachet de acţiuni, în valoar­ie de cel puţin 5 milioane mărci,­­ fie plasat pe piaţa ameri­cană, ungaria BUDAPESTA. — Comitetul Bur­sei a decis ca începând de la 1 Iu­nie, şi pe tot timpul lunilor de vară, Bursa de efecte să nu func­ţioneze în zilele de Sâmbătă. A­­ceastă dispoziţie nu se aplică acti­vităţii Bursei de cereale. Criza din porturi Constanţa cade... Varna se ridică Două regimuri.—Conlucrarea capitalului străin.— Un proect inte­resant.—Constanţa, port de tranzit—Comerţul local şi populaţia cosmopolită — „Constanţa şi-a pierdut im­portanţa de odinioară. Până şi cei mai credincioşi vizitatori ai ei, au părăsit-o. Anul trecut 13.800 de persoane au trecut pe la noi pentru Varna. Constanţa decade, Varna se ridică’. Interlocutorul meu — un perso­naj cu o situaţie deosebită în viaţa economică a Dobrogei — are drep­tate. Ancheta noastră confirmă în totul spusele lui. Varna ocupă as­tăzi rolul pe care îl juca odinioară Constanţa pe litoralul Mării Negre. Viaţa economică a luat acolo un frumos avânt. Capitalul străin a venit să desăvârşească nevoile edi­litare ale oraşului. Numeroase lu­crări publice au fost terminate. Al­te sunt în curs de executare. Un consorţiu francez a obţinut conce­siunea unui nou Casino. Adminis­traţia face tot felul de înlesniri străinilor. Nu e deci mirare de ce atâţi români au trecut frontiera pentru Varna. Sute de milioane lei au eşit d­in ţară, înainte vreme exista un ponde­rator. Căile de comunicaţie insu­ficiente. Astăzi un serviciu regulat de automobile deserveşte ruta Constanţa-Varna în trei ore. Şi lumea pleacă să r­­ipească acolo sume cari, odinioară contribuma la desvoltarea singurului nostru port maritim. CONSTANŢA, PORT DE TRAN­ZIT Situaţia n’ar fi fost aşa de pre­cară dacă n’am fi arătat capitalului străin atâta vitregie. Se părea că portul Constanţa e răsfăţat de soartă. Aşezarea lui geografică şi avantagee naturale pe care le prezintă făceau din el poarta de trecere dintre, nord ves­tul Europei şi Orientul apropiat. Polonezii urmăreau infiinţarea unei zone libere poloneze. Cehoslovacia îşi îndrepta aci transporturile des­tinate Orientului. Trusturi puterni­ce americane urmăreau înfiinţarea de antrepozite de montare şi pla­sare. Viitorul apărea sub cele mai favorabile auspicii. Constanţa tre­buia să ia o neobişnuită desvoltare graţie tranzitului ce urma să se facă prin el. Ce s-a ales din toate acestea? Politica noastră xenofobă şi naţionalistă a făcut imposibilă conlucrarea străinătăţii. A mărginit şi posibilităţile de desvoltare ro­mâneşti. Şi astfel am ajuns în si­tuaţia actuală. Nici o activitate in prezent. Nici o perspectivă de des­voltare în viitor. UN PROECT INTERESANT Am stat de vorbă cu un inginer american, reprezentantul unui în­semnat concern industrial din Sta­tele Unite. Venise la Constanta ca să studieze posibilitatea creării u­­nor mari ateliere pentru montarea maşinelor americane, de tot felul destinate statelor balcanice şi din nordvestul Europei. Mi-a spus: — „Cunosc tara d-voastră. Am mai fost in ea acum câţiva ani. Venisem atunci să ofer guvernului român colaborarea noastră la re­construirea regiunilor dăunate în timpul războiului. In urma tratati­velor urmate mi-am dat seama în­să că e imposibil să ajung la vreo înţelegere. Proedul grupului ce reprezentam era prea vast, mijloa­cele de realizare oferite de d-voas­tră prea reduse. Acum am revenit. Situaţia ge­nerală economică e mult schim­bată . D-voastră va­ţi convins că aveţi nevoe de conlucrarea străi­nătăţii. Noi nu putem trece cu ve­derea posibilităţile ce ni le oferă portul Constanţa în relaţiile co­merciale cu această parte a Euro­pei. Deocamdată sunt în prima fază, a studiilor. Dacă voi­ găsi împre­jurările favorabile şi dacă vom pu­tea obţine zona liberă de care avem nevoe pentru realizarea proectului, vom începe unele trata­tive cari numai în defavoarea Ro­mâniei nu pot fi”. SITUAŢIA COMERŢULUI In ce priveşte situaţia comerţu­lui local, la Constanţa ea nu e rea. Nu s’au produs nici falimente, nici moratorii şi nici incendii. Sau, mai exact, nu s’a produs într’o propor­ţie atât de mare ca în alte părţi. Cauza nu trebue căutată însă, în­tr’o mai bună stare economică a regiunei. A judeca astfel înseamnă a nega realitatea. Dacă negoţul lo­cal are mai puţin de suferit este pentru că reducerea deverului pro­vocată de slăbirea puterii de cum­părare a consumatorilor perma­nenţi, e înlocuită de consumul po­pulaţiei flotante cosmopolită, ine­rentă unui port de importanţa Con­stanţei. Fără de această categorie de cumpărători, comerțul local n’ar a­­vea o situație diferită de cel din restul tarrii­ REP. Circulaţia la Bucureşti ,-mbm. ♦ «a—----- de George Caranfil Măsuri pexitro lantesrauresL ei îmi permit să fac câteva reflecţii a~ asupra modului cum se efectuează cir­culaţia vechiculelor în Bucureşti. Cum străzile — unele din ele cel puţin. — nu sunt destul de bine lumi­nate noaptea, devine din ce în ce mai necesar,la trăsurile ca şi orice vehicul care circulă sau stă pe loc să poarte lu­mină roşie la spate. De câtăva vreme se observă o modă nenorocită la taximetre, de a umbla noaptea cu un singur far aprins, fără să mai amintesc că­­majoritatea merge cu lumina mare a farurilor şi-şi fac o voluptate să ţi-o bage în ochi. Una din cauzele cari împiedică con­siderabil circulaţia, este faptul că ma­joritatea trăsurilor se opresc în mijlocul străzei — dacă nu chiar de-a curme­zişul — aşteptând ca, clientul ce se gă­seşte înăuntru să rezolve cu un prieten pieton, niscai probleme importante, sau să găsească banii potriviţi spre a plăti, în timp ce treizeci de persoane grăbite nu pot trece. Fără exagerare se poate spune că 90 la sută din vehiculele oprite nu sta­ţionează lipite de trotuar ceea ce îngus­tează porţiunea rămasă pentru circulat. Aşa de pildă pe porţiunea Bul. Elisa­­beta dintre Calea Victoriei şi str. Bre­­zoianu, între orele 8 jum. şi 10 jum. seara este o adevărată minune dacă poţi trece din cauza trăsurilor şi auto­mobilelor ce staţionează, cel puţin vre­melnic pe două rânduri pe partea cine­matografelor. La fel pt porţiunea Bv­d Carol, cuprinsă între Bvd Academiei şi Statuea Brătianu, sunt două şine de tramvai. O staţie de automobile pe o parte, una de trăsuri, pe ce­al­alta şi două staţii de tramvai­, „Circulaţi dacă puteţi“ ! OPRIREA VECHICULILOR Ar fi de dorit să se interzică ca au­tomobilele şi trăsurile care merg pe par­tea dreaptă să se poată opri la trotua­rul din stânga, fiindcă întrerup de două ori circulaţia : odată la trecerea pe stânga şi a doua oară când trec din nou pe dreapta. Când circulaţia este foarte intensă, ea poate fi blocată în ambele sensuri timp de mai multe minute, prin trecere­a unei trăsuri de pe o parte pe alta Ce să mai spunem, de birjarii cari, cum zăresc o lnie de tram­vai, se gă­sesc parcă obligaţi să umble pe şină şi nu se dau la o parte nici în ruptul capului. Alţii găsesc mai interesant sa facă curse pe străzile principale etc... Ar mai fi de dorit, interzicerea ab­solută de a face „marche arrioré" aşa de periculos pentru pietoni, cât şi pen­tru vehiculele ce vin din spate. NUMĂRUL O chestiune de primă importanţă este aceea a numărului ce sunt obligate să poarte orice vehicul. Mai întâi, ar trebui ca toate vehicu­lele de orice natură ar fi, să poarte un număr, ceea ce nu este cazul. In al doilea rând, ar trebui să se fi­xeze dimensiunile ce în mod obligato­riu, trebue să aibă cifrele cuprinse în număr, cum și culoarea lor și a fondu­lui pe care sunt scrise ; pedepsirea ace­lora ce au numărul murdar şi care nu se poate ceti, fie din cauza prafului, fie din orice altă cauză. In aceeaşi ordine de idei, trebue ca neîntârziat să se ia măsuri să dispară automobilele ce poartă în loc de număr, menţiunea „probă“. De asemenea nu este admisibil ca mai multe automobile să poarte acelaş număr. A elibera un a­şa zis „număr de garaj" unui garaj care pune douăzeci de automobile în circulaţie sub acelaş număr, este nega­­ţiunea însăşi a ideii de număr. Aşa de pildă am avut ocazia să văd în ulti­mele două zile, cinci automobile, de a­­cea­ marcă purtând toate No. 1340 B, ca şi alte trei cu No. 1400 B. Este de notat că nici unul din automo­bile nu erau noui. Pentru aceleaşi motive trebue cu de­săvârşire interzisă circulaţia automobi­lelor cu numere de hârtie sau carton, fie scrise cu mâna, fie tipuri‘­.4 acestea neprezentând nici un fel­ de gai­­e. Cu acest sistem, oricine poate mistifica nu­mărul iniţial în mai puţin de un minut. ÎNLESNIREA CIRCULAŢIEI Pentru a înlesni circulaţia, ar trebui interzis să se încarce sau descarce mărfuri de orice natură (cărbuni, lemne, etc.) în orele de mare aglomerare cel puţin pe stră­zile principale. De asemeni, nu este admisibil ca strada să fie transformată în grădină, curte sau grajd. In treacăt fie zis, mă întreb şi eu ca toată lumea de altfel, care este rostul aşa numiţilor „agenţi de cir­culaţie’’. Ei sunt singurii cari cir­culă, cu un beţigaş în mână, fă­când pe figuranţii de operetă. Câte­odată fac şi semne, care par a în­semna: descurcaţi-vă. GREUTATEA ÎNCĂRCĂTURII In sfârşit, în afară de toate aceste consideraţiuni, este de dorit ca neîntâr­ziat să se elaboreze un regulament care să fixeze ce greutate maximă să apese pe centimetrul pătrat de stradă. In ade­văr, greutatea încărcăturei unei căruţe care face cărăuşie, trebue să fie într’un anumit raport cu lăţimea şinei de la roată în aşa fel, încât, pe măsură ce creşte greutatea, şina trebue să fie mai lată, pentru ca să se repartizeze pe un număr mai mare de centimetri pătraţi. Dacă şina de la roată este prea în­gustă, aceasta fac pavajul sau sfărâmă piatra pe unde trece, astfel că uzura pavajului este enormă, deci întreţinerea lui costisitoare şi străzile pline de gropi. Doresc înainte de a termina, să ating chesiunea autobuzelor atât pentru im­portanţa cât şi pentru batjocura ce pre­zintă. CIRCULAŢIA AUTOBUZELOR Nu trebue pierdut din vedere că ele îndeplinesc un rol de primul rang în ce priveşte transporturile, aducând servicii considerabile, de­oarece sunt cartiere în­tregi care nu posedă alte mijloace de locomoţiune. Deci populaţia nevoiaşă, vrând nevrănd şi în orice condiţiuni nu se poate lipsi de ele. Mai întâi sunt de o murdărie desgus­­tătoare. Dar acest considerent este se­cundar dacă scapi cu viaţă din evolu­­ţiunile acrobatice pe care se cred datori să le facă softurii respectivi, căci poţi trăi la rigoare şi în murdărie. Dacă ai avut norocul să nu fi avut vreun accident, atunci ai perspectiva de a muri asfixiat, autobuzul fiind trans­format intr’o închisoare rulantă. Mi s’a întâmplat deseori să călătoresc cu alte iCititi continuarea în pag. lit­ a­ MANIFESTAŢIILE DIN IUGO­SLAVIA Hotărârea lăudabilă a guvernului iu­goslav de a ratifica acordurile cu b­a­­ia, inaugurând prin această atitudine o fază de Încredere între cele două fără ndreplăţia speranţele în posibilitatea unei înţelegeri complecte. Furtuna ma­nifestaţiilor publice, la Belgrad şi în oraşele principale din Croaţia, amenin­­ă să spulbere aceste speranţe şi să a­­dâncească şi mai mult criza primejdios­­ă a relaţiilor italo-iugoslave. Demons­­raţiile par a fi opera tineretului univer­itar. Dacă ar fi limitate la aceste ele­­mente, se poate înţelege că deşi sgomo­­oase, pot să nu fie tragice. Primejdia ar fi dacă mişcarea pornită de căminu­­■ile studenţeşti, utilizată de partidele o­­poziţiei ca instrument de agitaţie contra guvernului, ar cuprinde massele mari de t­oporului, împinse împotriva Italiei, îm­potriva păcii, împotriva unor interese vi­tale pentru Iugoslavia, din socoteli de politică internă. Pentru moment, e de relevat, hotărârea guvernului iugoslav şi calmul guvernului italian. La Belo­grad şi în oraşele universitare se iau măsuri întinse pentru împiedecarea u­­nor manifestaţii inoportune în cel mai înalt grad, din Roma nu ne-a sosit încă discursul răsunător al Ducelui. Sunt deci toate semnele că factorii de răspun­dere nu cedează unei enervări momen­tane şi speră să ducă la bun sfârşit ne­gocierile începute pe calea înţelegerii. Ar fi trist din cale afară dacă mani­festaţiile unui tineret nerăspunzător şi manevrat, ca pretutindeni, de interese po­liticianiste, ar împiedeca realizarea in­­ter.tf.hr guvernul­.... 4 m-ninirea conflict italo-iugoslav a apăsat neconte­nit, în ultimii ani, atmosfera internaţio­nală. Hotărârea guvernului din Belgrad menită să înlăture această ameninţare, serveşte cauza păcii generale, în aceeaş măsură în care corespunde intereselor, ţării. După cum am mai spus, norma­lizarea relaţiilor dintre Italia şi Iugo­slavia, poate fi punctul de plecare al unei radicale evoluţii a politicei fas­ciste în Europa Centrală, influenţată până acum în primul rând de tendinţa izolării şi lovirii unui adversar. Să spe­răm, de aceea, că guvernul din Belgrad va reuşi să pună frâu la timp agitaţii­lor periculoase Iugoslaviei şi păcii şi vor putea obţine ratificarea parlamentului, pentru politica de împăcare a cărei ini­ţiativă a luat-o, sub inspiraţia Franţei şi Angliei. / A. Hg. împrumutat iugoslav MANIFESTAŢIILE IUGOSLAVE PRIMEJDUESC ÎMPRUMUTUL Telegramă particulară LONDRA 30. —­ Presa engleză comentând conflictul italo-iugoslav, ia atitudine împotriva Belgradului. Cauza ultimelor manifestaţii primej­dioase consolidării pacifice In Bal­cani este căutată în presiunea ban­cherilor englezi cari au cerut ra­tificarea acordurilor de la Nettuno. „Financial Times”, relevând im­presia defavorabilă produsă in cer­curile financiare engleze de recen­tele manifestatiuni consideră că este probabilă amânarea imprum­u­tului iugoslav până după vacanța de vară. (Beri. Boersencourler) Tratativele pentru forma­rea noului guvern germa® BERLIN, 30. — (Rador). Azi au început tratativele oficiale relativ la noua compunere a viitorului gu­vern. Preşedintele Reichului a pri­mit în audienţă în acest scop, pe, fostul preşedinte al Reichstagu­lui, d­­ăr Loebe, cu care s’a între­ţinut asupra rezultatului alegerilor, şi a situaţii politice creiată prin a­­ceste rezultate. Adevărata situaţie politică însă, nu va putea fi clarifi­cată, decât după convocarea şi în­trunirea Reichstagului, când se va vedea modul cum partidele repre­zentate în Reichstag înţeleg să se grupeze. Până acum însă, nu s’a decis data fixă când va fi convo­­leat Reichstagul.

Next