Argus, ianuarie 1929 (Anul 20, nr. 4716-4739)

1929-01-24 / nr. 4734

Anul XX No. 4734 ANINCIURI DE ORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE , PRIN t-r -" SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER si S. BERGER STR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/84 ABONAMENTE IN STRAINATATE Un an 32oo lai 6 luni 13oo M 3 luni 800 mm 3 lei In tară, 6 lei In streinătate IN TARA Un an looo lei 6 luni 55o v 3 luni 3oo n ion8 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI fondatorii S. Pauker fi H. r. valentin INDUSTRIEI sl FINANTEI Joi 24 Ianuarie 1929 mN.UNCIURI „\ dedri-eefel IN TOATE ZIARELE PRIN ' lOOETATH (XHEMU oePUSUQTATE CAROL SCHULDER ti S. BERGER STR. KARAGEORGEVICI 9 / ' .tel. ii/h.4 . PUBLICITATEA a Concesiunea Exclusivă a Societățe* Generale de Publicitate Dlrectorli Carol Schuldar şl s. Berg« 8tr. Eugenio Oarads (tosti Earagbeorgkevtd) * Telefon S11/S4 BIROURILE! București« Strada Sârindar 7 Et. L. — TELEFONI 306/03 vl 32360 Reorganizarea Creditului Nevoia cea mai viu simţită, astăzi, la noi, e acea a reorgani­zării creditului. încercările de re­valorizare au dus la secătuirea creditului înăuntru şi la îngreu­­narea legăturilor de credit cu streinătatea. Se fac, acum, încercări de nor­malizare. Se aşteaptă din zi în zi încheierea împrumutului ex­tern, pe baza căruia să se poată introduce stabilizarea monetară şi normalizarea creditului. Dar, fiindcă ţara a stat şase ani pe un teren fals, fără să re­­acţioneze şi fiindcă situaţia de astăzi nu e, propriu zis, o reac­­ţiune a oamenilor, ci mai mult un produs al împrejurărilor, cre­dem nimerit ca, în momentul a­­cesta al tranziţiei, să fixăm câ­teva noţiuni, cunoscute din punct de vedere teoretic, dar foarte trebuitoare în practica noastră de politică economică. Dacă aceste noţiuni ar fi fost clare şi în mintea conducători­lor şi în mintea cetăţenilor, fără îndoială că n’am fi ajuns unde suntem. Nevoia ne obligă acum să ne întoarcem la principiile fundamentale ale vieţii economi­ce moderne. Şi e bine ca odată reveniţi pe calea dreaptă să ne dăm seama de limita şi de direc­ţia ei. Organizaţia noastră economi­că şi politică este, în principiu, organizaţie de stat capitalist. Cu­vântul acesta de capitalist e în­să, adese­ori, rău înţeles. De a­ceea se fac confuziuni regreta­bile în politica economică a sta­telor şi, la noi, confuziunea a mers până la absurd, din punct de vedere teoretic, şi până la ruină, din punct de vedere prac­tic. Regim capitalist înseamnă pro­ducţie pentru schimbul liber. Fiecare produce ceva, un bun sau un serviciu, pentru a-l da în schimbul altor bunuri sau altor serviciu Schimbul, în regimul capita­list, se face prin credit. Creditul este baza acestui regim. Orga­nizarea creditului este esenţial în sistemul capitalist pentru că afacerile iau o desvoltare într-o direcţie sau alta, după cum cre­ditul este mai uşor sau mai greu de realizat De aceea creditul joacă în acest regim rolul de­ controlor automat al afacerilor şi al vieţii economi­ce în genere. Creditul nu cere pentru sine decât siguranţa capi­talului învestit şi un venit, o do­bândă sau un profit Căci credit fără interes nu există. Interesul acesta al creditoru­lui guvernează lumea capitalis­tă şi regulează automat raportu­rile dintre oameni, ca producă­tori şi consumatori. Puterea aceasta discreţiona­ră a creditului, face ca reforme­le sociale ce se propun să atace direct problema creditului. Ori­care ar fi forma în care se pre­zintă sitemele inovatorii în via­ţa socială, ele se reduc în fond la două categorii. Unele care tind să îmblânzească atotputer­nicia creditului, satisfăcându-i condiţiile lui de bază: siguranţa investiţiei şi profitul, dar utili­zând puterea lui pentru binele măselei populare, pentru ridica­rea mulţimei dezarmate faţă de legile de fier ale creditului. Al­tele care tind la distrugerea au­torităţii creditului, la suprimarea lui şi înlocuirea sistemului auto­mat de producţie şi schimb prin credit, cu un sistem de control personal al producţiei şi consu­maţiei. Reformele din prima catego­rie, oricât de îndrăsneţe ar fi, ră­mân în cadrul sistemului bur­ghez. Cele din categoria doua, sub orice variantă, fac parte din domeniul socialist Intre aceste două sisteme nu există nici un mijloc de înţele­gere. Orice încercare de a pro­duce un sistem intermediar, dă naştere la hibrizi, fără formă şi fără rezultate practice sănă­toase. La noi, s’a încercat după răs­­boi, un fel de regim mixt un so­cialism sui-generia. S’a distrus creditul ca în sistemul socialist, dar nu pentru a-l înlocui prin­­tr’o creaţiune socialistă, ci pen­tru a forma o societate privile­giată, care să aibă controlul şi monopolul creditului Rezultatul a fost că, după în­cercări prelungite, toata această creaţie artificială a căzut sub ruina generală pe care a adus-o încercarea de artificializare a cre­ditului. Problema care se pune astăzi este de a da statului nostru, în organizaţia lui economică, o for­mă pur capitalistă şi de a înde­părta toate analogiile sau imita­­ţiunile sistemului socialist. Este o problemă de viaţă pe care ne-o pun împrejurările şi greşelile din trecut Trebue să introducem regimul liberei producţiuni pentru schim­bul liber, prin normalizarea con­diţiilor creditului Creditul tre­bue readus la condiţiile lui sim­ple şi automate : siguranţa in­vestiţiei şi profitul, fără de nici o altă consideraţie. Introducând această reformă, vor dispare de la sine toate încer­c­ă­rile de socializare în favoarea unei clase sau a unui grup de oameni. Dar restabilirea creditului, în funcţiunea lui normală, ar putea atinge crunt la noi, marea mul­ţime a poporului nedeprinsă cu exigenţele şi viaţa economică modernă, cu importanţa şi seve­ritatea creditului. De aceea, normalizarea la noi cere un şir de reforme sociale care să transforme creditul din­­tr’un mijloc de opresiune, într’un mijloc de viaţă civilizată, la în­demâna celor mulţi şi,­nepregă­tiţi Şi cea ‘ mai importantă re­formă în această direcţie este organizarea unui credit agricol care să transforme viaţa rurală de astăzi, şi să-i dea putinţa de a sta în concurenţa mondială cu ajutorul capitalului. A. CORTEANU Construcţiile navale ii Marea ir.fanie­ ­ IN COMPARAŢIE CU ALE CELOR­LALTE MARI PVTttM — LONDRA­ — După statisticile lui ,Lloyd Register” -Isnard­ în construc­ţie în Marea Britanie prezenta la sf&­­ţitul lui Decembrie trecut o creştere de 153.034 tone, faţă de Septembrie 1928. Unităţile actualmente în cons­trucţie reprezintă 1.242.794 tone, cu 336­ 919 mai puţin decât la sfârşitul lui 1927-Patru ţări au, actualmente, peste 1GO.OCO tone în curs de constrcţie: Germania (382.400 tone), Olanda (182 de mii 220 tone), Franţa (161 566 to­ne), Japonia (118­ 500 tone). Tonajul global în curs de construcţie în strei­­nătate (1.373.207 tone), este inferior cu 56.375 tone totalului de la sfârşi­tul lui Septembrie trecut întrece, în­să, cu 132­ 000 tone triajul In cons­­tructia ne şantierele britanice CIRCULAŢIA IN BUCUREŞTI Interese profesionale map, obligat­ori după amiază, să mă duc până in Dealul Mitropoliei. Pornind din str. Sărindar şi trecând pe Brezoianu, pe Belvedere, pe cheiul Dâmboviţei, pe lângă Palatul Justiţiei şi din calea Rahovei urcând spre dealul care du­ce la Palatul Camerei, mersul pe jos sau într'un vehicul te face să desnă­­dijdueşti. Ţi se pare că noţiunile ci­vilizaţie, edilitate şi cuviinţă sunt sim­ple iluzii. Este aproape cu neputinţă de descris halul de murdărie în care se găsesc străzile capitalei României şi dezordinea in care se face circula­ţia pe aceste străzi. Zăpada care a căzut in ultimele zi­le, a rămas în mai toate părţile ne­strânsă. Iar din locurile unde a fost adunată, stă pa marginea strimtelor străzi in grămezi aşa de mari, că face iluzorie lăţimea — şi in timp obiş­nuit insuficientă — a uliţelor. Pe unde bate soarele dimineaţa, şi zăpada se topeşte puţin, in spre sea­ră îngheaţă şi strada devine un pa­tinaj uriaş. Pietonii alunecă, automo­bilele patinează, caii cad. Şi, fireşte, circulaţia devine cu ne­putinţă in asemenea condiţiuni. Vă închipuiţi ce însemnează să se potic­nească, pe strada Brezoianu de pildă, un camion al cărui cai au alunecat. Automobilele aşteaptă in şiruri lungi liberarea drumului, claxoanele urlă, şofe­rii înjură, birjarii ţipă. Şi in toa­tă această înghesuială, mai intervine şi preistoricul tramvai cu cai, sărind de pe linie cu vagon şi călători, cu tot. Aiurea, când cade zăpada, oricât­­rie abundent, serviciul municipal are mijloace la îndemână s-o cureţe noaptea şi repede. Ziua străzile sunt libere pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor. La noi, curăţirea străzi­lor se face, cum se face, ziua. Şi se pot vedea lungi şiruri de căruţe, tra­se de cai slăbănogi, încurcând ele cir­culaţia. Ba uneori oprind-o cu totul, ca să descarce zăpada in canaturile din mijlocul străzilor. Pentru un municipiu, cum se inti­tulează pompos administraţia comu­nală a Capitalei, serviciile su­nt rău organizate. Nu fac nici cât ale unei primării rurale de aiurea. G. H. Colaborarea financiară franco-română O recepţie în onoarea d mmi­i­nistru Mihai Popovici PARIS, 22. (Rador). — „Comite­­tul International Economic" a or­ganizat azi o recepţie pentru d-nii Popovici ministrul Finanţelor şi Lugoşianu, subsecretar de Stat. A­­sistau intre alţii d-nii de Peyerim­­hoff, preşedintele Comitetului Cen­tral al industriilor miniere, gene­ralul Lerond. d-1 Serruys, reprezen­tantul Franţei in Comitetul Econo­mic al Ligei Naţiunilor, amiralul Dumesnil şi numeroase personali­tăţi financiare. D-1 Charles Rîst, vice-guverna­­torul Băne ai Franţei a descris o­­pera financiară şi economică reali­zată de România în perioada de după război­ şi a salutat pe cei doi bărbaţi de Stat români. D-l Mihai Popovici a expus pro­gramul politic şi economic al nou­lui guvern, ţinând mai ales la grab, mica punere în valoare a bogăţiilor agricole şi industriale, graţie cola­borarii capitalurilor străine şi ro­mâne. D-l Mihai Popovici a rea­mintit in linii mari politica sa bud­­getară şi a indicat repercursiunile pe care stabilizarea monetară le va avea asupra desvoltării econo­mice, la care Franţa va aduce un larg concurs. D-l subsecretar de Stat Lugo­­şeanu a exprimat recunoştinţă pen­tru concursul dat de d-1 Charles Rist la pregătirea stabilizării şi a arătat că recentele evoluţiuni vor însemna într’un viitor apropiat o desvoltare a culturii, o sporire a nevoilor populaţiei şi o intensifi­care a producţiei. D-1 Serruys a mulţumit oratori­lor şi reamintind opera Comitetului Internaţional Economic, a subliniat că acesta se va sili să contribuie la o colaborare in domeniul economic intre România şi Franţa. Revizuirea planului Dawes NEW-YORK, 22. (Rador). — Cer­curile autorizate americane cred că dacă lucrările Comitetului de experţi se vor termina în mod po­zitiv, ele vor determina o revizui­re a planului Dawes, deoarece pro­babil că se va ajunge la suprimarea unor organisme prevăzut­e in planul Dawes. In ceea ce priveşte comercializa­rea datoriei germane, aceleaşi cer­­curi observă că posibilităţile pieţei americane par a fi In prezent foar­­te limitate. Poşta iugoslavă devine întreprindere privată BERLIN, 22. (Rador). — Din Bel­grad se anunţă că guvernul iugo­slav pregăteşte o lege prin care exploatarea poştei, telefonului şi te­legrafului va fi comercializată, fiind trecută unei întreprinderi particu­lare 1 LEGEA MINELOR de VIATOR . ..In seria de legi economise pe cere guvernul le va remania pentru a le pune in concordanţă cu cerinţele vre­­mei şi cu nevoile ţarei, legea Mine­lor ocupă locul de frunte. Este vor­ba de regimul de explo­atare a unei comori, ştiut fiind că România e una din ţările continentale al cărui subsol e foarte bogat. Fără îndoială, toate amănunțitele legei din 1924 vor fi dis­cutate cu chibzuinţă pentru a se fixa un regim stabil căci in chestie minie­ră e foarte puţin primnaos progresu­lui, intervenţia prea frecventă a le­giuitorului. . .Pe lângă dispoziţiile de detaliu ale legei, se cuvine să se insiste în primul rând asupra principiilor­ de bază asu­pra spiritului de la care porneşte. Sau ca să spunem lucrurile pe faţă : se caută crearea de venituri pentru Stat sau e vorba să se dea o desvol­tare temeinică avuţiei naţiunei ? Despre aceste întrebări şi multe al­tele conexe, am stat de vorbă cu d. l. Gigurtu, inginer de mine. In calita­tea d-sale de director general al So­­cietăţei Mica are experienţa cerută, căci societatea Mica exploatează aur, argint, cărbuni şi petrol, patru substanţe miniere de frunte. Dăm cuvântul d-lui Gigurtu. MENIREA LEGII MINELOR „O lege cu caracter economic ca Legea Minelor, are menirea să ajute şi să încurajeze pro­ducţia. Altfel nu presintă nici un interes, deoarece legislaţia co­mună e îndestulătoare. Critica primordială ce se poate adresa legei Minelor existente, e că pleacă de la o pier^ă falsă a­­ceWatcSh1f' declara că zăcămin­tele miniere ce se găsesc în sub­sol sunt proprietatea Statului. Până ce nu sunt descoperite, a­­ceste bunuri nu există și, deci, n’au nici o valoare, Statul se de­clară proprietar al unui bun ine­xistent. Astfel, întreaga econo­mie a legei e alterată din aceas­tă cauză. Legea consideră că Statul e posesorul unor bogăţii enorme pe care le cedează spre exploatare concesionarilor ce-i convin, iar prin această conce­siune își constitue venituri. In realitate nu există bunuri minie­re până ce nu le descopere un explorator care îşi ridică munca şi averea în acest scop. După ce le-a descoperit exploratorul, de­ la Interview venit concesionar, trebue să fa­­c­ă cheltueli nuri a fends per­­dus pentru a putea extrage a­­cele bunuri din pământ, o între­prindere ce nu reuşeşte întotdea­una din cauze pe cari nimeni nu putea să le prevadă, greutăţi de exploatare subterană, alunecări de straturi, presiuni, apă, nisip. Apoi greutăţi comerciale, con­junctura pretorilor s’a schimbat in acei doi, trei ani cât a trebuit descoperitorului să ajungă la ex­ploatare, preţurile au scăzut cu 10 până la 50 la sută. „ vezi os­cilaţiile în preţul petrolului, plum­bului, argintului, zincului, chiar­­ al cărbunului, preţ în funcţie de alte combustibile“. „Aşa­dar greşită este concep­ţia după care Statul prin legea Minelor se consideră ca un dis­tribuitor de bunuri miniere pe care le dă unor concesionari fe­riciţi că le capătă. Şi de­oarece se presupune că vor face averi cu bunurile Statului, se cuvine, evident, să plătească diverse ta­xe, să fie supuşi la tot felul de restricţiuni. Din pricina acestei concepţiuni eronate de la obâr­şie, se găsesc în lege numai o­­bligaţiuni pentru explorator şi exploatator. Au dreptul de a fi mulţumiţi că au obţinut conce­sia plus, acela de a-şi perde ca­pitalul“. LEGEA MINELOR NU ŞI-A A­­TINS SCOPUL „Iată cauza primordială pen­tru care legea Minelor în vigoa­re n’a atins scopul ei de a des­­volta industria minieră. Ca să mă rezum­­­e în regulă ca avuţii­le subsolului să aparţină naţiu­nei, însă legislaţia care asigură exploatarea lor trebue să urmă­rească ţelul ca nevoile economi­ei naţionale să fie satisfăcute înainte de toate şi nu cele fisca­le ale Statului. „In loc ca Constituţia să spu­nă că subsolul e proprietatea Sta­tului mai bine zicea că „dreptul de a căuta şi a exploata bunuri­le miniere aparţine Statului“, iar acesta, printr’o lege specială, va stabili condiţiunile In care se vor valorifica aceste drepturi. Statul o face nu pentru a-șî apropria o avere noua ci pentru a încu­raja găsirea și exploatarea unor bunuri ascunse a căror punere în valoare ar putea fi zădărnicită dacă ar rămâne la dispoziția pro­prietarului solului. De altfel sunt unele cazuri când e avantagios ca acele drepturi săt rămână la dispoziţia proprietarului, el sin­gur fiind interesat în valorifica­rea lor. De aceea în general ca­rierele au rămas pretutindeni la dispoziţia proprietarului, lignitul de asemenea, iar în Bucovina, Statul austriac a considerat că şansele de desvoltare ale indus­triei petrolifere sunt mai mari dacă renunţă la dreptul lui de concesionare a petrolului în fa­voarea proprietarului suprafe­ţei. REGIMUL APLICAT EXPLOA­TATORILOR „Precum se vede, teoriile sunt dife­rite (accesiune, dreptul domenial, res nullius) ele nu pot fi luate in consi­deraţie a priori şi recunoscute bune sau rele, ci fiecare e aplicabilă, după stadiul desvoltărei industriei într-o ţară, după felul substanţelor şi mă­rimea zăcămintelor. „Un examen critic al diverselor ar­ticole din lege trebue deci să pornea­scă de la punctul de vedere arătat mai sus. Statul este deţinătorul unui drept pe care ii cedează in scop de a des­­volta industria minieră pentru propă­şirea economică a ţarei. El întocme­şte legea pentru a fixa raporturile in­tre exploatator şi Stat, intre explota­­tor şi proprietarii funerari, între ex­ploatatori şi lucrători, el­ fixează ba­zele poliţiei miniere pentru­­siguranţa lucrătorilor şi exploatarea economică din punct de vedere naţional”.­­ Cu principiile generale desvol­­tate mai sus de d. I. Gigurtu sun­tem de acord. O lege care de­termină regimul minier al unei ţări nu trebue să aibe în vedere scopuri fiscale, punând pe pla­nul al doilea interesul economiei naţionale. O pildă, atunci când Statul, în schimbul perimetrelor petrolifere acordate diverselor societăţi, a fixat o redevenţă de SO la sută din brut, nu numai că a reluat cu o mână ceea ce a dat cu cealaltă , dar a mai ciupit și pe deasupra. Dar să nu antici­păm. Vor veni toate la rând. Modificarea Legii Camerilor de Co­merţ şi Industrie Ce se u­rmăreşte prin proectul discutat la Senat Modificarea legii Camerilor de Comerţ şi Industrie a dat naştere la discuţii şi vii şi interesante atât în Parlament cât şi în organizaţiunile profesionale. E un fapt îmbucurător că atât fac­torii politici cât şi cercurile comer­ciale şi industriale iau parte activă la o legiferare, care priveşte un orga­nism atât de important în viaţa eco­nomică a unei ţări, cum sunt Camere­­le de Comerţ şi de Industrie. E firesc ca în aceste discuţiuni să se exagereze unele lucruri şi să se ciocnească unele interese. Noi vom releva în mod obiectiv, aşa cum de altfel au făcut şi unii d­ni senatori, cari au discutat proiectul, părţile bune ale unei legi şi părţile susceptibile de critică. REFORME BINEFĂCĂTOARE In primul rând, trebuia să consta­tăm că o mare parte din modificări au fost formulate în cei trei ani de aplicare a legii de însăşi Camer­te de comerţ şi industrie, aşa că în ceea ce priveşte aceste modificări nu poa­te fi vorba de o desfiinţare a auto­nomiei acestor instituţii Dintre aceste modificări menţio­năm : Concentrarea Camerilor de comerţ şi industrie la mai multe judeţe, des­fiinţându-se prevederea din actuala lege că se pot înfiinţa Camere în fie­care judeţ* Limitarea dreptului de vot pentru societăţile pe acţiuni, cari după le­gea in vigoare­, puteau să aibă 3­20 voturi Suprimarea adunărilor generale formate din toţi alegătorii, deoarece în practică aceste adunări erau re­prezentate prin 50—60 alegători din­­tr'un număr da câteva mii. Determinarea termenului pentru care sa face fixarea numărului meat­brilor da ales și reprezentarea lor In categorii-Suprimarea dreptului pentru gu­vern de a numi o jumătate din nu­mărul membrilor. Suprimarea Comisarului Guvernu­lui. O mai largă autonomie pentru fie­care secţiune : comercială şi indus­trială, având fiecare câte un preşe­dinte, iar pentru a preîntâmpina o­­biecţiunile industriaşilor împotriva Camerilor unitare,­­ a prevăzut ca fiecare secţiune să discute separat chestiunile ce o interesează şi dacă în plenul Camerii nu se ia o hotărâre unitară cu două treimi din­ membrii prezenţi Camera va comunica sepa­rat opiniunile celor două secţiuni. Reducerea cotei pentru Uniune şi asigurare­a Încasării cotei înfiinţarea comitetului de direcţie la Uniune. Iată dar dispoziţiuni, pentru cari cu drept cuvânt d- Virgil Madgearu ministrul industriei şi comerţului- a fost felicitat de senatorii Camerelor de comerţ şi industrie. CRITICILE ADUSE PROECTULUI Criticile aduse proiectului se re­feră la trei modificări mai importante, şi anume: Sistemul de votare. Dizolvarea Camerilor de­­Comerţ şi de Industrie, 1 . Separaţia Camerilor. In ce priveşte punctul trei, întreaga negustorime, indiferent de organiza­ţie şi culoare politică, este împotriva separaţiei şi in acest sens sau pro­nunţat constant Cernerile de Comerţ. In ceea ce priveşte industria, majori­tatea cere intr’adevăr „Camere in­dustriale’, totuşi consideră ca un pas înainte autonomia ce se dă secţiunilor prin modificările introduse. SISTEMUL DE VOTARE Sistemul de votare a dat loc la cele mai vii discuţii şi am putea spune că împreună cu disolvarea automată du­pă promulgarea legii sunt singurele puncte, cari nu întrunesc aprobarea întregei negustori noi. Trebue să precizăm că în proectul depus de d. ministru Madgearu la Senat se menţinea sistemul reprezen­tării pe categorii ca şi în actuala lege însă în loc ca alegerea să se facă de fiecare categorie, urma să se facă cu vot unic pe listă cuprinzând toate ca­tegoriile. Faţă de obiecţiunile aduse acestui sistem, care ar fi lăsat ca numărul cel mare al micilor comercianţi şi mici­lor industriaşi să decidă asupra lis­tei de ales, in secţiuni s’a creiat trei categorii la comerţ şi două categorii la industrie. FORMAREA CATEGORIILOR Aceste categorii însă nu reprezin­tă diferitele ramuri de comerţ şi Industrie, ci se referă mai mult la felul întreprinderei. La comerţ s’a separat negoţul ma­re de negoţul cu amănuntul, deşi se poate să fie detailişti cu un comerţ mai desvoltat şi mai important de­cât un mic angrosist-La industrie s’a separat în *. a) Uzina, şantiere, fabrici şi b) me­serii — ceeace credem că a fost o scăpare din vedere, căci meseriaşii nu sunt alegători la Camera de co­merţ, majoritatea plătind impozitul profesional as 12 la sută nu şi adi­ţionalei»­ram­iere ari 5 din legea Camerilor de comerţ. (Ştiţi continuarea In pag. X IlI-a) II UN FAPT NOU. Nota prin care Polonia răspunde ultimei propuneri a guvernului sovie­tic înseamnă un mare pas înainte în examinarea propunerii ţintind la apli­carea pactului Kellog intre Rusia şi statele vecine. Guvernul polon de­clară in principiu că aprobă propune­rea, menţinând condiţia de la început, ca ea să cuprindă toţi vecinii apu­seni ai Rusiei. Menţiunea din nota ultimă a d-lui Litvinov că participa­­rea României nu e împiedecată­ de ni­mic, e primită cu deosebită satisfac­ţie, de guvernul polon. Ceva mai mult, aliata noastră acceptă propunerea ru­să de a se interesa asupra punctului de vedere al guvernului român. Mini­strul Poloniei la Moscova, închee, nota, e autorizat să înceapă negocie­rile pentru a preciza propunerea Lit­vinov. Vom urmări cu toată atenţia cu­venită aceste negocieri, al căror re­­zultat dorit de noi ca şi de guvernul polon nu trebue să fie altul decât o cât mai sigură consolidare a păcii. Teza guvernului român e clară şi nu reclamă multe discuţii: am aderat la pactul Kellog, îl vom ratifica fără în­târziere fiindcă socotim cu adevărat condamnabilă orice agresiune şi nu urmărim în toată politica noastrâ de­cât pacea. Nici un interes nu ne în­deamnă la vreo altă politică. Vax voim ca pacea să fie o siguranţă» Rusia, prin propunerea de a apu­ca pactul Kellog aduce această siguran­ţă ? Felul în care s’a făcut adeziunea, Sovietelor ia pactul din Paris nu In», seamnă o garanţie in acest sens» Intr adevăr rezervele sovietice atinge grav liniştea statului român. Guver­nul sovietic, semnând pactul Kellogg a afirmat între altele că îşi ia anga­jamentul de a renunţa la războia. In­să îşi rezervă dreptul de a ridica ara­­­mele în cazul când o putere ar ocu­pa un teritoriu ce-i aparţine. Ştim ci până acum Sovietele au susţinut în­totdeauna că in asemenea situaţie ar fi România, că unirea Basarabiei ar fi o ocupaţie militară a unui teritoriu rusesc. Menţine Rusia acest punct de vedere? In acest caz, orice discuţie, şi orice Încercare de a creia garanţii de pace sunt dinainte condamnate-Nota d-lui Litvinov, remisă la Mo­scova, pare a fi renunţat la această teză. In acest caz, dacă Basarabia « scoasă din discuţie, propunerea de aplicare a pactului Kellog merită ai fie examinată cu toată atenţia. Rusie să dovedească acum că nu urmăreşte o simplă manevră, ci la fel cu Polo­nia şi România, doreşte o sinceră ga­­ranţie de pace. __ ♦ A- H9" Răspunsul sovietelor la a doua nota polonâ BERLIN, 21. (Rador). — Din Moscova se anunţă că d-1 Litvinoff» drept răspuns la nota remisă gu­vernului sovietic de guvernul po­lon. in urma propunerei făcute de Soviete, va răspunde că in curând urmează să se semneze protocolul între cele două țări, relativ la pac­tul Kellog, urmând ca ulterior, prin Intermediul Poloniei, guvernul So­vietelor să facă aceiaş propunere, Statelor Baltice și României. incendiu catastrofal la­­Coastantinopol BERLIN, 22. (Rador). — Din Con­stantinopol se anunţă că in cartie­rul grec Tata­via, s’a produs un in­cendiu, care din cauza vântului a luat proporţii imense. Cartierul in­cendiat este foarte populat şi veche Graţie zăpezei, focul a putut fi stins intr’un timp relativ scurt. Sunt mai multe victime, insă numărul lor nu a putut fi stabilit in mod oficial până acum. Au fost distruse de In­cendiu peste 1000 de case, ai căror locuitori, in număr de peste 5000, au rămas fără adăpost. Pagubele materiale sunt foarte mari, ele ur­mând a fi stabilite posterior, in ur­ma anchetei ce se va face de auto­­rități. + Expoz­ia internaţională de la Barcelona BERLIN, 21 (Rador)— Informa­ţii semi-oficioale primite din Bar­celona, anunţă că Expoziţia inter­naţională de la Barcelona, se va des­chide la 15 sau 16 Mai 1929. E

Next