Argus, februarie 1929 (Anul 20, nr. 4740-4759)

1929-02-01 / nr. 4740

And XX No. 4740 iwni’mnm V DEDRI II FEL 'i-' IN TOATE ZIARELE PRIN ITAIEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER V­­S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 '■V*" '■ tel: 11/84­, ABONAMENTE IN TARA Un an looo Ini 6 luni 59o n S luni 3oo n 9 lei In tară, 6 IN STRAINATATE Un an 2200 lai 6 luni 13oo „ 3 luni 8oo M lei m streinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatorii S. Pauker «1 H. F. Valentin INDUSTRIEI si FINARTEI C Tineri 1 Februarie 1929 ANUNCILRI DE ORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE : ■ : ■ PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER)­ S.DERBER STR. KARAGEORGEVICI 3­1 tel: 11/84-PUBLICITATEA­­ Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directorl i Carol Schuld« «I S. Borgen Str. Encenin flarada (fostă Karagheorcheitdl i Telefon »11/84 BIROURILE B­ucurești, Strada Sărindar 7 Et. LT­ELEFON: 306/93 și 323/69 Agricultură, Industrie şi Comerţ Unit, chiar şi din membrii frun­taşi ai acestor bresle, cred că e un antagonism, dacă nu în to­tul dar în cele mai multe dintre interesele lor. Examinând, însă, mai nu de aproape nevoile acestor pături sociale, să vede cât de strâns u­­nite sunt ele. Interesele unora să confundă cu a celorlalte. U­­nele să complectează cu altele. Comerţul nu aduce servcii ma­ri agriculturii şi industriei şi nu trăeşte el prin­ agricultură şi in­dustrie ? Comerţul e acel ce procură uneltele agricultorilor şi materia primă industriei Tot el pune în valoare şi duce peste mări şi ţări, punând la dispozi­ţia celui mai îndepărtat şi mic consumator, produsele muncii a­gricole şi industriale. Dar co­merţul de bancă, dacă dă viaţă agricultural şi industriei, nu tră­eşte numai prin acestea. Deşi să recunosc toate aces­tea, să găseşte totuşi că ar fi în­tre comerţ, agricultură şi indus­trie un grad de antagonism pe chestia tarifului vamal. Voi vor­bi intri un articol viitor şi voi stărui ceva mai mult asupra chestiunei vamale. Să vedem, acum, care sunt gravele conflicte dintre agricul­tură şi industrie. Avantajele pe care trebuie să le aibă industria, ca să poată trăi și desvolta, sunt ele în paguba agriculturei ? O mare şi puternică industrie nu e oare cea dintâi spre folosul agri­cultural chiar ? Murmurele care se ridică din partea agricultorilor, contra in­dustriei sunt ele oare justificate? Astăzi să ridică voci din multe părţi, care cer nu numai avan­taje pentru agricultură, dar nici mai mult nici mai puţin decât desfiinţarea industriei. Greutăţi­le pe care le întâmpină agricul­tura li se par că vin din cauza avantajelor ce le-ar avea indus­tria. Conflicte ce s’ar găsi între a­gricultură şi comerţ de o parte şi industrie de altă parte, sunt neînsemnate, faţă de antagonis­mele se să ivesc între diferitele­­categorii de industrii Cei mai mari consumatori ai produselor unor industrii sunt chiar alte in­dustrii. Observaţi armonia din­tre fabricele de cuie şi cele de tras sârmă, între torcătoriile de lână şi fabricele de ţesut şi îm­pletit, între industriile metalur­gice şi cele de laminat fier. Dar dragostea dintre fabricele de hâr­tie şi industria grafică. Şi aşa între toate industriile. Murmure de ale agricultorilor contra industriei au fost mereu, mai ales când anii agricoli erau slabi. Mi-aduc aminte, sunt a­­cum vre­o 25 de ani, când marii agrarieni începuse chiar o mică agitaţiune pe această chestie, în­tâlnind odată la Sinaia pe Emil Costinescu, pe atunci ministrul de finanţe i-am spus : — D-le ministru, ce însemnea­ză atacurile acestea ale agrarie­nilor contra industriei ? Nu e industria acea care le consumă materia primă mai cu preţ decât la export ? Industria spirtului şi a glucozei nu consumă porum­bul stricat, care altfel n’ar avea nici o întrebuinţare ? Tot astfel sfecla, pe care o valorifică fabri­cele de zahăr , zarzavaturile şi legumele transformate în conser­ve. Dar cu pielea vitelor, care fiind de o calitate ordinară n’au mare preţ la export, cu lâna oi­lor ? Nu mai menţionez, indus­tria morăritului,­­a pastelor ali­mentare şi fără excepţiune a valorificarei tuturor produselor solului şi subsolului ţării. Dar ca să sa poată obţine exportul produselor agricole, viticole şi al animalelor noastre, nu să face­au sacrificiul industriei ? Chiar a­­cum în urmă ca să obţineţi ex­portul produselor agricole în Germania, n’aţi sacrificat indus­tria textilă, şi acum ca această industrie să poată să trăiască, trebuie să-i daţi alte avantaje de­cât protecţia vamală, pe care nu o mai are. — Toate sunt perfect exacte îmi răspunde regretatul fost mi­nistru. — Atunci d-le ministru un cuvânt al d-voastră plin de au­toritate, ar lămuri lucrurile şi ar înceta imediat toate atacurile nedrepte contra industriei. — N’am nici un interes Şi cum Tara privit uimit, E­­mil Costinescu continuă zâm­bind : — „Dacă ca industriaş a-şi a­­vea interes să fac acest gest, ca ministru de finanţe am interesul contrar. Ii las deci să să certe între ei, ca să nu bage de sea­mă cine-i adevăratul vinovat. Ai ghicit cred“. Dacă pe atunci bugetul statu­lui era de câteva sute de milioa­ne, când ţara avea căile de co­municaţie bune, şi tot utilajul a­­gricol şi industrial intact, pătu­rile sociale o duceau greu, dar astăzi după un război atât de ni­micitor, când avem totul de re­făcut, cum oare suportăm un buget formidabil de aproape o sută de miliarde ? Adunaţi la bugetul statului, pe cel al căilor ferate, al poştelor, al comunelor, al judeţelor, al organizaţiunilor semi-autonome, al numeroase­lor asociaţiuni de mizerie pentru ajutorarea mizeriei, al diferite­lor comitete şi para-comitete, al diferitelor flori de felurite co­lori şi veţi vedea că nu suntem departe de formidabila sumă ară­tată de mine. Iată dar în ce direcţiune tre­buie văzut antagonismul, iată unde-i scumpirea vieţei. De câte ori am fost în mijlo­cul industriaşilor, nu le-am dat voie, ca apărând interesele lor şi arătând nevoile breslei lor, să a­­tace celelalte pături sociale. Că­ci toate suportă fără să ne dăm seamă, enormele greutăţi ale sta­tului. Şi în lor să ne,atacăm, ar­gumentând şi probând că cutare pătură socială plăteşte mai pu­ţin ca alta, să arătăm mai bine cum prin muncă cinstită şi in­tensivă a tuturor, să ajungem la mărirea producţiei şi prin mări­rea exportului să uşurăm viaţa. Mi s’a spus odată : „Suntem o generaţie de sacrificii". Până când ? Noi care am suportat cel mai crâncen război, cu toate o­­rorile lui, cu aeroplane şi ze­­peline cu geruri cumplite, cu tifos exantematic, cu lipsuri de neînchipuit şi de tot felul, dis­trugerea averilor noastre, cu o ocupaţie străină, cu schilozi şi mizerie la tot pasul, cu sute de mii de morţi pe câmpul de luptă, tot noi să ducem tot greul ? Noi cam­ cu atâtea sacrificii vom lăsa urmaşilor noştri o ţară mare, frumoasă şi bogată, tot noi să mai suportăm toate greu­tăţile ? Pentru ce nu le-am re­partiza şi puţin asupra genera­ţiilor viitoare ? Un împrumut mare acum, altele apoi, iată ce ne trebuie și să nu încetam să cerem. Dr. S. CERKEZ PRIMĂRIA Ziarele spun că va fi disolvat con­siliul comunal al Capitalei. Ele mai spun că d. dr. Costinescu protes­tează şi ar fi inconsolabil. Împărtăşim din toată inima dure­rea d-lui doctor. E într'adevăr foarte greu să fii zece ani primar al Capita­lei, să tragi nădejdea că ai să mai fii vreo zece şi întră bună zi să te trezeşti... disolvat.. Dar durerea e pentru oameni şi ce păţeşte astăzi d. dr. Costinescu au mai păţit-o mulţi alţii din iluştri lui predecesori. Asta să-i fie consolarea. Nădăjduim, totuşi, ca din durerea fostului primar să iasă o stare nouă şi mai bună pentru Capitala noastră. De la răsboi încoace. — Iată zece ani încheiaţi — Bucureştii nu au fă­cut nici un pas mai hotărît ca să iasă din rândul oraşelor orientale. Fără lumină îndestulătoare şi fără pa­vaj, cu o neînchipuită murdărie, mai ales la periferii, unde scarla­tina seceră copii, Bucureştii au căpă­tat, ce e drept, unele îmbunătăţiri e­­dilitare, dar cu totul neînsemnate, dacă avem in vedere intervalul de ze­ce ani in care au fost făcute şi si­tuaţia financiară destul de bună a primăriei. Capitala României întregite aş­teaptă, încă, pe primarul ei, — pe primarul care să înţeleagă, că nu se mai poate ca Bucureştii să înoate vara in praf şi iarna în noroi. Să nădăjduim că, prin disolvarea consiliului comunal, se va înlesni schimbarea la faţă a Capitalei noa­stre, schimbare atât de viu dorită de toţi cetăţenii?■ R. O manifestaţie pentru Anschluss în Austria VIENA, 30. (Rador). — In şedin­ţa de eri a Parlamentului, deput­atul Wottawa, preşedintele partidului populist pan-german, a protestat in numele partidului său împotriva di­feritelor demonstraţii ale guvernelor scraine în chestiunea­­ Anschlussului. Discursul a fost în esenţă o polemică cu recentele declaraţii ale­­d-lui Briand. Deputatul Wottawa a afirmat im­portanţa chestiunei minorităţilor şi a susţinut că tratatul de la Sain-Ger­­main nu poate fi considerat ca intan­gibil Cererea de revizuire a acestui tratat nu va amuţi niciodată iar Liga Naţiunilor oferă cea mai preţioasă platformă pentru activitatea repre­zentanţilor germani de­oarece po­porul german îşi poate afirma reven­dicările de la această tribună. ...— ♦ Fiiamete ln Atgindishn BERLIN, 30 (Rador). _ Din Londra se anunță că provincia Cabul din Afganistan, suferă de foarte mare foamete. Ştiri economice Polonia VARŞOVIA. — Intr’o şedinţă a Asociaţiei industriaşilor metalurgici poloni s’a decis constituirea unei co­misii de export care să pregătească un expozeu despre situaţia exportului. In acest expozeu se va cere guver­nului să se acorde o deosebită protecţie metalurgiei polone, fie intro­ducând premii de export, fie creind condiţiuni special de avantajoase pen­tru piaţa internă. Ungaria BUDAPESTA. — Anul 1928 nu a fost favorabil industriei textile din Ungaria. Din falimentele constatate în acest an, 63—70 la sută privesc in­dustria textilă, care înregistrează, nu­mai în 1928, tot atâtea cazuri de insolvabilitate ca în ultimii două ani reuniţi. Pasivul atinge 42 milioane pengő, anglia LONDRA. — Producţia de căr­buni a Marii­ Britanii, in 1928, a a­­tins 231 milioane tone, faţă de 256 în 1927, ceea ce corespunde unei scăderi de 10 la sută. Producţia şi-a atins maximul în cursul primului trimestru, cu peste 5 milioane tone pe săptămână. Numărul muncitorilor de mine a ur­mat curba producţiei. La începutul lui 1928, numărul lucrătorilor a fost de circa 970.000; în Decembrie, după scăderi succesive, numărul a scăzut sub 900.000, Franţa PARIS. __ Cercurile financiare franceze acordă o deosebită impor­tanţă ultimului buletin săptămânal al Băncii Franţei deoarece el arată o micşorare a circulaţiunii bancnote­lor de 1029 mii. franci şi o mărire a acoperirei cu aur de 1030 mii. franci. In ziua stabilizărei francului cir­culaţi­unea bancnotelor se cifra la 58.752 mii. franci şi a crescut de a­­tuncea până la 62,175 mil. f. De mai multe săptămâni bilanţul arată o destul de accentuată înclinare a băn­cii spre cumpărăturile de aur. In ziua stabilizării francului activul de aur se ridica la 29.935 mii.Astăzi este de 33.709 mii. fr. S’a urcat deci cu aproape cinci miliarde de franci. Statele„Unite NEW-YORK­ — După­­Iron Age”, Statele-Unite au produs în 1928 can­titatea record de 51.650­ 000 tone oţel, ceea ce reprezintă­ 48­ la sută din producţia mondi­ală, evaluată la 107-500.000 tone. Producţia Statelor­ Ţinite de oţel lu­crat a atins 37-300.000 tone, din ca­re 18 la sută au fost absorbite de in­dustria automobilă, 16,5 la sută de industria clăditului şi lucrarior pu­­bice, 16 la sută de cale ferate şi 6,5 la sută de exportaţiuni. Producţia de fontă a Statelor­ Unite a trecut peste 33 miloane tone, ceea ce reprezntă un procent de 44 la su­tă din producţia mondială, care a a­­tins cifra record de 86-230­ 000 tone. AVEREA STATULUI Documentata expunere a d-lui Virgil Madgearu. — Cât de mare e averea Statului. — Ce venit aduce ea Expunerea de motive, cu care d. V. Madgearu, ministrul industriei, însoţeşte proectul de lege al co­mercializării bunurilor Statului, este de o netăgăduită valoare do­cumentară. E o lucrare bogată in cifre şi date, — singura apărută de la răsboi încoace, care ne dă putinţa să ne facem o idee despre avuţia Statului şi rentabilitatea ei. Nu e dlar fără de interes să îm­părtăşim cititorilor unele din da­tele cuprinse în această luminoasă lucrare. Averea Statului Statul nostru este posesorul unei avuţii foarte însemnate compusă din terenuri şi exploatări agricole, păduri, bălţi, terenuri inundabile, întregul subsol, mine şi uzine me­talurgice, forţe hidraulice şi sta­­ţiuni balneare. Statul mai este şi proprietarul marilor servicii pu­blice cu caracter economic : căile ferate, poşta, telegraful, telefonul, porturile maritime şi dunărene, docurile, serviciile de navigaţie precum şi drepturile regaliane re­prezentate prin Regia Monopoluri­lor Statului şi unele monopoluri economice , mijloace de transport şi comunicaţie. /**■ Evaluarea unei asemenea averi este, desigur, foarte greu de făcut, iar pentru unele bunuri ca bogă­ţiile subsolului, evaluarea nu este posibilă decât cu mari aproximaţii. Averea Statului a fost evaluată, înainte de războiu, la 2 miliarde 320 milioane lei aur. Această­ avere a fost sporită simţitor după răsboi. Notăm numai: o reţea ferată de aproape de trei ori mai mare, un domeniu forestier dublat, un aport nou în exploatări miniere şi indu­striale. După datele comunicate mini­sterului de industrie, evaluarea ac­tuală în lei aur a bunurilor Statu­lui, în afară de fondul minier (bo­gă­tiile subsolului aparţinând Sta­­­tul­ui: petrol, gaz metan, cărbuni»* O altă evaluare a fost făcută mai recent de d. prof. dr. I. N. An­­gelescu, care a ajuns la o sumă de 6.200 milioane lei. In această, eva­luare se înglobează, însă fondul Rentabilitatea exploatării bunuri­lor economice a dat, in anul 1927 un beneficiu de 2 miliarde 901 mi­lioane lei hârtie sau 92 jum. mi­lioane lei aur. Acest beneficiu calculat la un bun de 6 miliarde 200 lei aur (ulti­ma evaluare, a d-lui prof. Angele­­scu) reprezintă o rentabilitate de 1 jum. la sută, faţă de 5,4 la sută cât era rentabilitatea bunurilor Sta­tului, înainte de război Un asemenea rezultat poate fi considerat ca sub-mediocru. După cum se poate constata, din tabloul de mai sus, la principalele sale exploatări, Statul înregistrea­ză deficite, la căile ferate, la­ser­etc.) și drepturile regaliene, ar fi următoarele : Lei aur 2.139.445.799 no.ooo.ooo 77.371.073 56.000. 000 16.955.000 12.190.000 5.365.000 23.476.928 66.877.04S 1.315.000.000 viciul maritim și la exploatările mi­niere și industriale, adică tocmai la serveiile cu administraţii vaste, cu funcţionari şi muncitori nume­­roşi, cu ramificaţii întinse. Făcând toate rezervele despre gradul de precizie al calculelor de mai sus, reese totuşi că după me­todele de exploatare de azi, bunu­rile economice ale Statului au­­ rentabilitate infimă şi exploatarea lor trebuie să fie supusă unei refor­me radicale. Acesta e şi rostul noului proect de lege al comercializării întocmit de d. Virgil Madgearu după cele mai sănătoase norme economice şi supus aprobărei parlamentului. C. F. R. P. T. T. Porturile maritime Porturile fluviale Docurile Galaţi şi Brăila N. F. R. S. M. R. Staţiuni balneare R. M. S. Pădurile Pescării Minele şi întreprinderile industriale ale Statului Terenuri, ferme, diverse rotar. . . 4.009.10V.IMO minier şi drepturile regaliane ale Statului. O EXPLOATARE SUBMEDIOCRA Rentabilitatea exploatării în re­gie a acestor bunuri a fost urmă­toarea : Rentabilitatea pe anul 1927 a principalelor exploatări în regie al bunurilor eccmnmir.p. nie Statului. NOTA. — încasările R. M. S. având un caracter fiscal nu au fost considerate drept beneficii de exploatare. *) Fără fondul Minier: 176.500.000 40.000. 000 5OO.OQ0.00o Comerţul exterior de cereale al Germaniei Exportul de cereale al Germaniei a depăşit cu 600 mii de va­goane exportul României Statistica oficială dă următoarele cifre despre importul şi exportul de cereale şi derivate în cursul lunii Noembrie 1928, comparându-le cu Examinând aceste cifre, facem o sumă de constatări extrem de intere­sante. Se ştie, că recolta 1923 a fost foarte bună în Germania (cu singura excepţie a cartofilor). Totuşi totalul de aproape 700.000 vagoane impor­tate (depăşit până la finele anului 1928), îi asigură, odată mai mult ran­gul de primul stat importator de pro­duse agricole din lume. Importul total a scăzut faţă de a­­ceaşi lună a anului trecut cu 260 374 tone, sau 30,78 la sută. In acelaş timp, exportul a crescut cu 136 428 tone, adică mai puţin de 180­ 69 la sută­ Cea mai mare scădere la im­port o prezintă secara, cu aproape a zecea parte din cantitatea importată în Noembrie 1927. Tot secara arată urcarea cea mai mare la export, a­­nume de 6 ori mai mult decât în Noembrie 1927. Aproape aceași ur­care la export o prezintă și grâul, pe când importul acestui articol a scăzut numai cu 21.23 la sută-cele din Noembrie 1927 şi arătând şi totalurile perioadei Ianuarie-Noem­­brie 1928 (în tone). Exportul total de 1.591.534 tone în perioada Ianuarie-Noembrie­ întrece exportul României de 1.001-738 tone cu 596-771 tone sau aproape 60 la sută. Germania este deci şi o ţară ex­portatoare de cereale de primul rang In Europa. Explicaţia principală a cifrelor sur­prinzătoare din această statistcă o gă­sim în recolta extraordinară de seca­ră, atât calităţi superioare pentru pa­nificaţie, cât şi inferioare pentru fu­raj. Intervine apoi reducerea impor­tului de orz american, european şi chiar african. Din oarzele americane au sosit câteva vapoare de Federal Bailey No. 2 cu marfă alterată. Din cele europene, oarzele ruseşti lipsesc complect, cele româneşti au avut un coeficient de impurităţi excesiv de mare, iar cele din Africa de Nord (cu Ioni franceze) au fost expediate mai mult în Franţa, sub regim vamal de favoare. Spre sfârşitul anului s’a ma­nifestat lipsa porumburilor europene şi scumpirea acestui articol intr o disproporţie absolută faţă de grânele furajere americane. Dacă nu era su­­p­­raproducţia acestora din urmă, e cert că importul ar fi scăzut şi mai mult. Cifra de 12.325 tone făină exporta­tă reprezintă cea mai mare cantitate lunară de după război. IMPORTUL CEREALELOR DIN ROMANIA Din specificaţia articolelor impor­tate, repartizate după ţările de prove­nienţă, redau mai jos numai cele re­feritoare la importul din România. Indicăm, totodată, In dreptul fiecărui articol şi locul, pe care îl ocupă acest import faţă de cel din alte ţări de pro­venienţă (In tone): IMPORTUL DIN ROMANIA IN NOEM­BRIE 1926 Citiţi continuarea In coz. 3­ a) Uco 211.812 1.591.534 Grâu 304 locul 19-lea) Secară 1.669 (locul 4-lea) Orz furajer 39.587 (locul 2-lea) Orz p. indus. 5.709 (locul 1-lea) Ovăz— Mei 401 (locul 1-lea) Porumb 469 (locul idea) Fasole 235 (locul 3-lea) L£nte 324 (locul 2-lea) Rapiță 2.030 (locul 2-lea) Muștar 177 (locul 1-lea) Mag 12 (locul 8-lea) Seni* de­ul soarelui 15 (locul 2-lea) Tăiate 1542 (locul 12-lea) Betemi 42( locul 5-lea) Tm*e oleagin: 4.169 (locul 4-lea) V­oiaj : 57.050 O MANIFESTAŢIE DE PACE In unanimitate şi într’o atmosfe­ră de generală însufleţire, Camera votat proectul de ratificare a pactului Kellog. Discursurile rosti­te, de ministrul Externelor ca Si­de­, reprezentanţii tuturor partidelor au stăruit în afirmarea politicii de pa­ce a României şi în preamărirea pactului semnat la Paris, în scopul de a pune războiul afară din lege. A fost un prilej de reamintire a în­tregii noastre acţiuni externe, care dela războiu încoace, prin toate manifestările ei, er a urmărit decât consolidarea păcei. Colaborarea Ro­­mâniei la Liga Naţiunilor a fost me­­reu activă, mereu devotată înalte­­lor idealuri ale acestei instituţiuni. In 1924, România a fost printre cele dintăiu ţări cari şi-au dat ade­ziunea la pactul obligatoriu de ar­bitraj şi neagresiune Macdonald­ Herriot. Suveranii României, a dintăiu, au fost oaspeţii Genevi Toate tratatele încheiate de Româ­nia n’au avut alt scop decât întă-­ rirea păcii, pe bazele stabilite de­ Liga Naţiunilor. In relaţiunile cu­ vecinii, preocuparea continuă a po­­ liticii româneşti a fost restabiliredi bunelor relaţiuni. Iar faţă de Rusia­ să nu se uite că atâţia ani în urmă* România a oferit Sovietelor un pact de neagresiune şi a repetat mereu oferta, în orice prilej. Pactul Kellog consfinţeşte sou­lemn o politică de fapt dela carei statul român nici un moment, dela încheerea păcii, nu s’a abătut. Ade­ziunea României la pactul Kellog era o simplă formalitate de expri­mare a unei credinţe statornic mar­­turisită. Iar graba cu care Româ­nia, îndată după ce marile puteri iniţiatoare au deschis drumul, a voit să-şi manifesteze sinceritatea acestei politici ratificând pactul de­ la Paris, e o nouă dovadă a intenț­­iilor noastre. Votul de ori al Camerei, care în­ scurt timp va fi urmat de votul Se­natului, are o deosebită semnifică-­ tie şi în raport cu recenta propag nere sovietică. De la această pro-, punere, România fusese exclusă­ ca participantă directă sub pretex­tul că nu ratificase pactul Kellog!­ Acest pretext dispare acum. Ratifi­carea pactului clarifică o situaţie în ce ne priveşte şi dă prilej Si gu­­vernului sovietic să clarifice atitu­dinea sa. România, aşa cum a dec­­larat d. ministru de externe Mi­­ronescu, urmăreşte cu interesul cu­venit iniţiativa sovietică. Piedeca ce ne reţine, e incertitudinea crea­­tă de rezervele sovietice. Aveai dreptul să aşteptăm lămurirea a­­cestor rezerve de care depinde­m*­şezarea temeinică a păcii între Rtt* sia Şi vecinii ei. Şi ca o urmare îl* rească, noui perspective pentru nor­­malizarea relațiilor la frontiera noastră răsăriteană. A. Hg. mi— ♦ mm—— Un comunicat al Legaţiunei Spaniole Legaţiunea e­gală a Spaniei ,­lemu­nică ! Mişcarea revoluţionara izbucnită la Ciudan Real a dat greş. Ordinea a fost restabilită peste tot. Revoluţionarii s’au pre­dat fără rezistenţă. Co­municaţiile sunt restabi­lite. Maiestatea Sa Rege­­le se găseşte tei în Anda­luzia. PARIS. 30 (Rador). — „Courier Strasbourg", publică o scrisoare sem­nată de Ricklin, adresată d-lui Poin­caré, prin care primul protestează îm­potriva acuzaţiilor aduse împotriva sa de la tribuna Camerei. Ricklin repetă că mişcarea autonomistă nu urmăre­ște scopuri criminale, ea nefiind se­paratistă şi urmând să se desvolte în cea mai perfectă legalitate, în ca­drul complet francez. D-sa afirmă că revendicările Alsaciei, se fac numai intre cetăţenii francezi, fără ameste­cul străinilor. Alsacia şi Lorena sunt ferm decise să rămână franceze, ele făcând parte integrantă din Franța. D-sa termină scrisoarea deschisă adresată d-lui Poincaré, declarând că niciodată nu va părăsi drapelul al­sacian, și că niciodată nu va face sacrificiul de a renunța la revendică­rile particulare ale Alsacieii.

Next