Argus, martie 1929 (Anul 20, nr. 4774-4790)

1929-03-13 / nr. 4774

Anul AA np. 4774 ANUNCILRI DE ORI­CE FEL IN TOATE ZIARELE PRIN SOCIETATEA GENERALĂ de PUBLICITATE CAROL SCHULDER\\ S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 9 TEL: 11/84-ABONAMENTE IN STRAINATATB Un an 22oo lel 6 luni lloo „ 3 luni Boo -8 lel In |arflf 8 lel In streln&tate in tara Un an loco lat 6 luni 55o n 3 luni loo „ ORGAN ZILNIC al COMERTULDl fondatori I S. Pauker HH.L Valentin INDUSTRIEI si FINANTE! Kareuci n lÂâl NUNCIURI \ ' DE ORI­CE FEL , - -^ IN TOATE ZIARELE ■ PRIN 50MATRA­GEAM de PUBLICITATE CAROL SCHULDER t î S.BEROER STR. KARAGEORGEVICI 3 •'IA • .­­.tel: 11/84 PUBLICITATEA l Concesiunea Exclusivi a Societăţel Generale de Publicitate Diractori­­ Carol Schuld«» in I» Mr. Bsgsahi Oarada (fosti KaracheerglMMI­­ Talefoa 811/84 BIROURILE­ București, Strada Sărindar 7 Et. L - TELEFONI 306/93 și 323/60 Conducta de Petrol de VIATOR Un nou Pipe-Lîne lampina-Constanta Dată fiind creşterea producţiei şi exportului produselor petroli­fere, problema unor conducte noi de la Prahova spre Constanţa in aşteptarea unor altor conduc­te spre Giurgiu — s’a pus de fauri. .­­ . De patru ani, planuri au fost elaborate în acest scop, o socie­tate specială a fost constituită, însă proectul tot proect a rămas. Sunt indicii că guvernul actual care aspiră la titlul de guvern al realizărilor, şi în special d. V. Madgearu, spirit pozitiv şi prac­tic, va ţine să facă un lucru te­meinic şi în folosul industriei. Folosul constă într’un trans­port mai eftin, prin conductă de­cât prin cisternă. Aceasta este un postulat elementar. Dacă nu se realizează o economie efectivă prin conductă, atunci utilitatea ei e mai mult ca problematică. Ori astăzi, situaţia este următoa­rea: costul transportului de pe­trol lampant prin conductă e mai scump de cât cel prin şină. Insă Statul doritor de a asigura o re­muneraţie capitalului învestit în pipe-line, a prohibit pur şi simplu transportul prin cisternă. Şi cum nu s’a ajuns încă la o standardi­zare a lampantului, la o produc­ţie de două sau trei tipuri uni­forme, rezultatul este că cutare întreprindere care fabrică o cali­tate superioară, încarcă lampan­tul ei bun la Băicoi şi primeşte la Constanţa o marfă proastă, fa­bricată de altcineva. Mai trebue reţinut faptul că administraţia conductei pune în socoteală expe­ditorului o pierdere de 2 jum. la sută, pierdere ce nu există la transportul prin cisternă. întrebarea fundamentală ce se pune azi este, dacă sistemul e­­xistent va fi menţinut şi pentru conductele noul proectate, în spe­­cial pentru un pipe-line ce se va afecta transportului benzinei. În absenţa unei astfel de coducte, benzina e astăzi transportată ex­clusiv prin vagoane-cisternă. In scurt, oare constructorul conduc­tei pentru benzină, va conserva pentru acest produs tradiţia ve­che a lampantului, cu alte cuvin­te, o dată pipe-line-ul pentru ben­zină construit, se va interzice transportul său pe calea ferată? Chestiunea aceasta este de cea mai mare însemnătate, nu numai cum s’ar părea în primul mo­ment d­in punctul de vedere al costului de transport, ci din acel al calităţei produsului românesc şi al puterii sale de concurenţă în târgul mondial. De­oarece, precum am arătat mai sus, se întâmplă des ca ex­peditorul prin conductă al unui lampant de calitate superioară să primească la Constanţa, un produs inferior, fabricanţii de lampant ajung fatal la conclu­zia că n’au nici un interes să pro­ducă o marfă bună. Vor prefera fabricarea unei calităţi la limita admisibilă, deci cât se poate de rea, dar nu destul de rea, ca să fie refuzată la transport. Dacă transpunem însă acelaş sistem la benzină, unde o stan­dardizare la un număr restrâns de tipuri mici nu se poate con­cepe de­o­cam­dată, întru­cât consumul are nevoie de diverse calităţi pentru diferite scopuri,­­dacă în interesul de a se asigura rentabilitatea conductei de ben- zînă, se proclamă acelaşi princi­piu ca şi pentru lampant, adică transportul exclusiv prin conduc­­­ă, atunci departe de a servi in­teresele industriei petrolifere, i se căşunează o daună incomensu­rabilă. Care societate va mai a­­vea interes să fabrice o benzină superioară, pentru un anumit scop dacă nu va avea siguran­ţa să recupereze ra portul mari­tim sau eventual fluvial, o marfă identică cu aceea pe care a expe­­ct­at-o? Un pipe-line lucrând în asemenea condiţiuni, ar consti­tui un îndemn direct la o fabri­­caţiune de calitate proastă şi ar da o lovitură ireparabilă repu­taţiei benzinei româneşti în târ­gul internaţional. De altfel, simpla enunţare a condiţiunei referitoare la trans­portul benzinei rezervat exclusiv pipe-îinului, excluzându-se com­­plect şina, dovedeşte fără să fie nevoie de vre­o altă demonstra­­ţie, că conducta va fi mai scum­­pă ca cisterna. Este perfect în re­gulă ca constructorul pipe-lîiu­­lui fie el Statul sau o înt­reprin­dere particulară autonomă, să tindă la asigurarea unei renta­bilităţi convenabile acestui mod de transport. Beneficiul realizat de conductă să fie împărţit în două, jumătate proprietarului şi jumătate industriei. O astfel de condiţie, foarte echitabilă, se con­cepe atâta vreme cât conducta ar lucra mai eftin ca cisterna şi în asemenea caz, prohibirea tran­sportului pe calea ferată nici nu e necesară, căci nu va veni nici unui fabricant în gând să ocolea­scă conducta, odată ce ea e mai eftină. Insă menţinându-se ex­pres interzicerea transportului prin cisternă, proclamându-se monopolul conductei se mărturi­sește că scurgerea pe această cale este mai scumpă de­cât tran­sportul pe şină. In asemenea caz toată strădania, toată cheltuiala vor fi în zadar. Scopul este ca in­dustria să tragă un folos şi nu să se asigure venituri unei între­prinderi de transport, fie că ar a­­parţine Statului sau unor parti­culari. Problema conductei merită un studiu chibzuit: o uşurinţă co­misă aici poate cauza cel mai mare rău industriei petrolifere române. Plata datoriilor Statului rămase în restanţă Ministerul de finanţe a datilor primite de la celelalte departamente, din care rezultă că suma totală a datoriilor Statului se ci­frează la suma de 5 mi­liarde 160 milioane lei. Plata acestor datorii, după cum am anunţat, va începe in cursul acestei săptămâni. Piaţa se va face în Capitală pe baza unui cec emis de ministe­rul sau instituţia Statului asupra Băncei Naţionale. In provincie aceste plăţi se vor face prin sucursa­lele Băncii Naţionale. * Normele după care se va face plata datoriilor Statuii, le-am publicat în numerile trecute ale zia­rului. INDUSTRIA NAŢIONALA Monitorul Oficial, sub înfăţişarea lui de z­ ax grav şi cu greutate, axe, nu rareori, şi părţile lui hazlii,­­ hazlii, dar şi cu mult înţeles pentru felul cum e rânduită gospodăria noastră. Aşa, în numărul său de la 18 ianua­rie, anul acesta, Monitorul publică jurnale ale consiliului de miniştri „de interes particular“ prin care: 1. — Se acordă fabricii de pâine şi franzelă „Braşov", ce­d. Nicolae N. Cergan voeşte a înfiinţa în Bucureşti, Calea Griviţei No. 23, înlesnirile şi foloasele legii pentru încurajarea industriei naţionale. 2. __ Se acordă fabricii de pâine şi franzelă, ce d. Ch. Csere voeşte a înfiinţa în Bucureşti, şoseaua, Filan­tropia No. 74, înlesnirile şi foloasele legii pentru încurajarea industriei naţionale. Care sunt aceste înlesniri, se ştie: reduceri şi chiar scutiri de vamă, mari reduceri de transport pe căile, ferate şi însemnate reduceri şi scutiri de impozite, către stat, judeţ şi comună.­­ Va si zică, statul dă înlesnirile şi foloasele prevăzute de legea pentru încurajarea ,industriei naţionale cui? Unor „fabrici” de pâine şi fran­zelă , pe româneşte taman „brutării" Şi in ce scop? Ca să dea imbold, fireşte, fabricanţilor“ de covrigi să coacă, în ţari, toată pâinea de care e nevoie şi să se curme, odată, scan­­dalul de a se mai importa pâine, franzele, şi lipii din străinătate!... Apoi, n’au dreptate plugarii, crescă­torii de vite, pescari­i, pomicultorii, podgorenii, cari plătesc atâtea biruri, să se revolte, să se adune la „Dacia”, să ţipe şi să înfiinţeze Liga Agrară, ca să apere drepturile, prea des uitate, ale celor mai temeinice pituri muncitoare şi producătoare din ţară? .­­­TCP.­ Toate tranşele împru­mutului au fost vărsate ŞEDINŢA CONSILIULUI CASEI AUTONOME Dri dimineaţă a avut loc şedinţa consiliului de ad­mninistraţie al Cassei Auto­nome. In această şedinţă s’a comunicat oficial că toate tranşele împrumu­tului nostru extern, sub­scrise pe diferite pieţe străine, au fost puse la dispoziţia Băncii Naţiona­le. Până la tipărirea titlu­rilor definitive ale aces­tui împrumut s-au emis obligaţiuni provizorii. Prelungirea contractelor de închiriere Conferinţa de aseară de la Ministerul Justiţiei La ministerul de justiţie a avut loc ieri seară între orele 7—9 jum., şedinţa comisiunei institui­te spre a studia chestiunea pre­lungirii contractelor de închi­riere. A prezidat d. ministru Gri­­gore Iunian asistat de secretarul general al departamentului d. Ispasiu. Din această comisiune fac parte d-nii D. Tănasescu, Gri­­gore Perieţeanu, Sava Ştefăne­­scu, Gheorghe Rădulescu, C. G­­rătescu, D. Lupu, P. Patriciu, B. Magder, M. Ianculescu, T. Weber, I. Pistiner, V. Rădulescu, P. Su­­ciu, Marin Ilincă, E. Lahovary, Căp. Costescu, G. Jena, H. Streit­­man, I. Iuca şi P. Simonidi. CERERILE PROPRIETARILOR Reprezentanţii proprietarilor au încercat să susţină ca contrac­tele de închiriere să nu fie pre­lungite, în timp ce reprezentanţii chiriaşilor cereau prelungirea pe o perioadă mai lungă. CUVÂNTUL D-LUI MINISTRU AL JUSTIŢIEI D-l ministru GR. IUNIAN, a ară­tat scopul acestei convocări, de a decide dacă contractele trebuesc pur şi simplu prelungite pe un an de zile, în care răstimp să se ela­boreze un program amplu în legă­tură cu problema locuinţelor (cons­­trucţiuni, etc.), sau dacă guvernul să vină de îndată cu o lege care să reglementeze raporturile dintre chiriaşi şi proprietari pe o perioa­dă mai lungă. Pre­ci­ise caz chestiunea prelungirii conttractelor de închiriere de p­­eri­oa­dă de un an de zile, este definitiv câștigată. Desbaterile au fost amânate în continuare pentru astăseară la ora 7. Situaţia comerţului de cereale Ce ne declară preşedintele Asociaţiei­ Cerealiştilor din Constanţa Portul Constanţa are în lunile a­­cestea de iarnă, un aspect jalnic. In alte timpuri pulsa aci viaţă şi dom­nea o activitate febrilă. Dorind să cunoaştem cauzele cari au determinat această stare de lu­cruri, precum şi mijloacele pentru în­dreptarea ei am­ întreprins cercetările în lumea comercială, în măsură să ne lămurească. Ne-am adresat în acest scop preşe­dintelui Asociaţiei cerealiştilor din Constanţa, d-lui Turlea Weissbach, vechi cerealist şi bun cunoscător al chestiunilor economice. îmbrăţişând problema sub toate aspectele ei, d-sa ne-a făcut o luminoasă expunere pe care o redăm­ mai jos: De anii de zile auzim într’una plân­geri că recoltele sunt dificilare, că grânele n’au preţ şi că exportul stag­nează. Dar nimeni nu se Întreabă: cam ce s’a făcut In tot timpul acesta pentru curmarea răului. Stăpâniţi de un optimism exagerat ne închipuim că relele acestea sunt trecătoare şi fără a face sforţări pentru a ridica agricultura la nivelul noilor cerinţe ale timpului, aşteptăm cu fatalismul propriu orientalului, ca bunul Dumnezeu şi mana cerească să ne transforme iar în „Grânarul Eu­ropei" cu care ne făleam altădată. Agricultorii noştri au luptat ani de a rândul cu seceta, cu lpsa de credite de seminţe bune şi de unelte agricole. Urmarea acestei stări de lucruri este că producem puţin şi puţinul cât producem este prost şi prea scump, încât am încetat de a mai fi un factor de seamă pe pieţele consumatoare străine. CONCURSNŢA AMERICII ” înainte d război, debuşeu­rile pro­duselor noastre agricole nu erau dis­putate de Rusia. Azi Rusia nu prea mai contează ca ţară exportatoare. In schimb a răsărit un concurent u­­riaş­ pe care România nu-l întâlnea în calea ei înainte de război. E vor­ba de America. Cu câţi­va ani în ur­mă, americanii se lăudau în reviste­­le­ lor de specialitate­ că In scurt timp vor fi în măsură a îndestula întregul consum european cu grânele lor bune şi eltine. S’au finit de cu­vânt. Grânele americane au pătruns astăzi până şi în imediata noastră ve­cinătate, unde avem debuşeuri asi­gurate şi produsele noastre erau bine apreciate. Din punct de vedere agricol dar, România se găseşte azi în situaţia mi­cului industriaş care, ca mijloace rudimentare şi fără capital, trebue să ţină piept marelui industriaş cu u­­zine enorme, cu producţie uriaşe, bună şi eftină. CEREALELE NOASTRE SUNT PREA SCUMPE Cu ocazia votărei legei standardi­zatei cerealelor, s-a susţinut că pri­cina tuturor relelor de cari suferă agri­cultura noastră şi implicit exportul, ar fi numai calitatea inferioară a ce­realelor noastre, cari din această cau­ză nu pot obţine preţuri destul de re­muneratorii. Eroare profundă. Cerealele noastre sunt prea scum­pe faţă de alte provenienţe. Aceasta e adevărul. Ţările transoceanice oferi­­n Eu­­ropa grânele lor, de calitate supe­rioară, la un preţ care corespunde pen­tru noi cu ci­rca 70.000 lei vagonul, bordo vapor Constanţa sau Brăila. Ţinând seama că din acest preţ mai trebuesc scăzute diferite taxe fiscale, precum şi transportul de la lo­cul de producţie până bordo­va.­por, rămâne întrebarea dacă agricul­torii noştri mai pot găsi, la aceste pre­ţuri, vre-o rentabilitate pentru puţi­nul cât produce. Aceast­a e problema exportului no­stru. CUM A FOST APASATA AGRICUL­TURA ROMANEASCA Fără îndoială că dele război incoa­ce s'au făcut multe greşeli pe tăritmul economic S’a dat o atenţie deosebită indus­triei şi s’a neglijat cu totul agricul­tura. Industria a fost favorizată de . Creditul industrial” şi de un tarif vamal de protecţionism. In schimb pentru agricultură, prin­cipala noastră sursă de avuţie naţio­nală, nu s’a făcut nimic. Dimpotrivă s’a făcut totul pentru ruinarea şi des­curajarea ei. Preţurile maximale, contingentarea taxa de export de 45.000 lei apoi de 22000 lei la vagonul de grâu- tari­ful de transport sporit cu 50 la sută pentru cerealele destinate exportului, sunt episoade de cari ne vom ruşina mai târziu. Astăzi ne găsim intr­o situaţie ex­trem de gravă. Nu mai suntem „ţara eminamente agricolă’’ şi „grânarul Europei” de altă dată, dar nici „ţa­ra industrială” care am vroit să o creiăm cu ori­ce preţ. Politica eco­nomică dusă de la război încoace se răzbună amar. CE TREBUE FĂCUT Singura noastră scăpare din situaţia în care ne aflăm este nu­mai în intensificarea producţiei, sprijinită de Stat cu toate sacri­ficiile posibile. In ceea ce priveşte comerţul de cereale propriu zis nici el nu stă mai bine. Enormele fluctuaţiuni valutare din ultimii ani şi nestabilitatea regimului de export, au sdrunci­­nat acest comerţ din temelii. Cred că nu exagerez când voi spune că nu există un singur co­merciant sau exportator, care să nu fi fost grav atins de aceste calamităţi. Este adevărat că trista stare de lucruri de acum se mai datore­­şte şi unei serii de ani secetoşi, cari au atins culmea anul trecut. Dar nimeni nu ne garantează că în anii viitori vom avea condiţi­uni atmosferice mai prielnice. Datoria cârmuitorilor noştri este, dar să găsească mijloace pentru atenuarea efectelor secetei. Nici un sacrificiu nu trebue să pară prea mare pentru atingerea a­­cestui scop. Toate sforţările tre­bue să fie concentrate în această direcţie, căci, repet, numai de la intensificarea producţiei poate veni salvarea noastră. I. N. D. Comerţul de vite al austriei VE­ENA, I (Radar). — Se anunţă că în Ministe­rul exe cesnerf austriac s-a înfiinţat o centrală pentrus expertei vitelor, care a şi început să lucreze luând contact cu organizaţiile streine interesate. Prin această centrală se va fa­ce întreg comerţul de vi­te. In acest scop s’a luat contact si cm cercurile tain "'"'"'aria '■ are furmără foarte mulțî crescători. O conferinţă a d-lui C­itroen PARIS 11 (Rador). — Marele in­dustriaş Citroen a ţinut o conferin­ţă la şcoala de arte şi meserii asu­pra construcţiei automobile. El a conchis că politica salariilor înalte duce nu numai la ameliorarea uti­lajului, dar la augmentarea abili­tăţii lucrătorilor, ceea ce permite suprimarea elementelor inutile, du­blarea producţiei, fără augmentare de personal şi o dublare de salarii fără mărirea m­atulm­­ie ansi 6 PAGINI Ştiri economice Statele­ Un­ite Ungaria NEW-YORK. — Producţia de mătase a Statelor Unite s-a ri­dicat în 1928 la 98.650.000 lbs faţă de 91.272.000 lbs în 1927. Consumul mătasei a fost de mai mult de­cât 110­ milioane lbs. Producţia totală a firelor de mătase a fost, în 1928, de două ori atât de mare ca în 1927. Se aşteaptă ca în 1929 ea să fie du­blă celeia din 1928. NEW-YORK. L. In ultimii cinci ani, Statele­ Unite au împrumutat di­verselor ţări străine o sumă de 6.725 milioane dolari, astfel repartizată: guverne, 3.887 milioane dolari; bănci, instituţii de credit şi trusturi finan­ciare, 586 milioane dolari, restul a fost plasat în împrumuturi indus­triale. Totalul sumelor plasate de Statele Unite în lume se ridică la circa 15 miliarde dolari, fără a socoti credi­tele și avansurile făcute de guvernul american altor guverne. Mearco MEXICO. _ In Noembrie 1928. Intrările totale brute ale căilor ferate mexicane au fost de 8,99 (8,70), iar cheltuelile de 7,97 (8,40) dolari mexi­cani. Astfel că încasările nete se cifrea­ză la 1,02 (0,34) mii. dolari mexicani. Pe unsprezece luni (Ianuarie până la Noembrie 1928) încasările brute au fost de 102,78 (101,51) şi cheltue­lile 90,2 (95,8) mii. dolari mexicani. Câştigul net a fost de 12,5 (5,6) m­l. olari mexicani Coeficientul de mişcare s’a socotit pentru Noembrie la 88 63 (96,14) la sută şi dela Ianua­rie până la Noembrie de 87,79 ( 93,46) la sută. * MEXICO. — Producţiunea pe­trolului în 1928 s’a ridicat la 48-147-698 barile, ceiace aşează Mexicul la al patrulea rând între ţările producătoare de petrol. RIO DE JANEIRO II In 1928, exportaţiunile de cafea din Brazilia s’au urc­­t la 13.905.115 saci, faţă de 15 115 061 saci în 1927 Valoarea ex­port. 'ţîur­ilor de cafea s’a ridicat, în 1928, la 70.325.087 lire sterline, faţă de 52.684.557 în anul precedent BUDAPESTA. — In legătură cu înfiinţarea institutului de export, este de acttualitate chesiunea finanţărei exporului. Au fost puse la dispoziţia exportatorilor mai mure sume. Pentru finanţarea exportuui industrial nu s’au putut aduna mai mult decât două mi­lioane pengoe. Acum se discută mo­dalităţile prin cari s’ar putea pune la dispoziţie credite. Elveţia BERNA. — Dintr’un raport o­­ficial, publicat d­e curând, rezul­tă că, la sfârşitul anului 1929, reţeaua căilor ferate elveţiene fiind electrificată în proporţii de 85 la sută, Elveţia, la acea dată, va fi în fruntea ţărilor europene, care au adoptat sistemul electri­ficării căilor ferate. * BERNA.— După o statistică o­­ficială, importaţiunile elveţiene în 1928 s-au ridicat la 2.745 mi­lioane franci, ceea ce­­reprezintă o creştere de 181 milioane faţă de 1927. Exportaţiunile au atins 2.134 milioane franci, ceea ce în­seamnă o creştere de 111 mili­oane. Balanţa comercială dă, pe 1928, un deficit de peste 610 mi­lioane, faţă de 540 milioane şi jumătate, în anul precedent Italia ROMA.­­ După Agenzia Eco­nomico Finanziaria, circulaţia fiduciară s’a urcat în Italia, în cursul lunii Decembrie, dela 16.821 la 17.291 milioane lire, ceea ce reprezintă o scădere de circa 700 milioane lire, faţă de sfârşitul lui Decembrie 1927.­­ ROMA. — Ministerul finanţe­lor a declarat în Consiliul de mi­niştri că, la data de 31 Decem­brie, exerciţiul bugetar în curs prezenta un excedent de 21 mi­lioane lire. Acest excedent este datorit, în special, unui control riguros al cheltuelilor. ROMA. _ După „Giornale d’Ita­­lia“ deficitul balanţei comerciale i­­taliene pe 1928 poate fi evaluat la 17 mii-ar­de doi jumătate Urr Cehoslovacia PRAG­A. In 1928, importaţiu­nile Cehoslovaciei s’au cifrat la 19.196 milioane coroane, în creştere cu 1.235 milioane cor. faţă de intră­rile din 1927, iar exportaţiunile au a­­tins 21.229 milioane cor. cu 1.094 mi­­lioane cor. mai mult decât în 1927. Volumul global al schimburilor ex­terne a crescut de la 38, 1 miliarde coroane în 1927, la 40,4 miliarde cor. în 1928, şi soldul activ, care era de 2.174 milioane cor. în 1927, este de 2.033 milioane cor. în 1928. • PRAGA. — Raportul asupra co­merțului exterior de hameiu al Ce­hoslovaciei, arată după marea scăde­re a exportului din ultimii doui ani, O nouă reducere pentru 1928. Au fost exportate în 1928 131.104 zta. ?­*3 de 1926 și 112.389 în 1925. Despăgubirile de răz­boi pentru distrugerile petrolifere Comisiunea care se ocupă cu e­­xaminarea despăgubirilor cuvenite dăunaţilor de petrol s’a întrunit la ministerul de finanţe. Au luat parte d-nii: St. Stănescu, secretar gene­ral al ministrului de finanţe, d­r. Ernest Ene, secretar general al mi­nisterului de industrie, Em. Giuan directorul general al despăgubirilor de războiu, Eliescu, din partea Con­siliului Legislativ, Caranfil, din partea ministerului de externe şi­­ Csăcescu, din partea dăunaţilor ro­mâni. In această şedinţă s-au examinat normele după care urmează să se acorde despăgubirile cuvenite dău­­natilor de petrol din ordin de pe lista Mrazec Wenger, Funk, pre­cum și actele ce urmează a se cere solicitatorilor. S-a hotărât ca aces­­te despăgubiri cari sunt fixate să se acorde în 86 rate semestriala și anume în primii 5 ani câte 2 la sută în următorii­­5 ani câte 3 ium. la sută şî în restul de 30 ani câte 4 m­m. la sută, în aceasta înţele­­gându-se capital şi procente. în ceeace priveşte despăgubirile cu­venite moştenitorilor, s’a hotărât ca ele să fie trimise tribunalelor­­ urila asia aAadin. NI ANIVERSAREA FASCISMULUI Regimul fascist, întronat in Italia de d-nul Benitto Mussolini, a îm­pli­nit cinci ani de existenţă. Cine îi exa­minează activitatea şi rezultatele la care a ajuns, nu poate contesta că el a produs o adevărată transformare în­ viaţa socială şi economică a regatu­lui italian şi că această transformare a fost binefăcătoare. Metodele folo­site pentru atingerea acestui scop sunt discutabile. Rezultatele bune la care a ajuns, nu. Dacă fascismul poate încheia după cinci ani, trecuţi in împrejurări ex­cepţional de grele pentru existenţa lui, un astfel de bilanţ, desigur că cea mai mare parte din izbândă se dato­­reşte şefului, d-nul Mussolini. Primul ministru al Italiei, este o personalitate excepţional înzestrată. S-a dovedit un om de stat extraordi­nar în politica internă, ca şi în cea ex­ternă. Un creator de metode de gu­vernare, cari au repus o ţară zdrunci­nată, pe temelii solide. Un gânditor, profund, care ştie să analizeze proble­mele mari şi să le dea deslegarea cu­venită. Economia, industria, finanţele, agricultura, întreaga viaţă italiană, poartă pecetea gândirei d-lui Musso­lini. Dacă împrejurările s’ar fi ivit, Ducele ar fi fost design, şi un mare general. Pe lângă aceste însuşiri, primul ministru italian mai posedă o alta, cu totul remarcabilă şi indispensabilă de altfel unui adevărat om de stat: ora­toria. D. Mussolini va rămâne desigur printre cei mai străluciţi vorbitori din câţi a cunoscut istoria modernă. El ştie să dea cuvântărilor sale, o formă aşa de frumoasă şi un cuprins atât de interesant, în­cât umbra păr­ţi­nicei — căci discursurile d-lui Mus­solini sunt închinate toate prea mă­­rirea fascismului — nu se poate ivi. In acest dar al vorbitei, care comple­tează atât de bine pe omul de Stat, stă neîndoios o parte din secretul influ­enţei hotărâtoare a d.lui Mussolini asupra mulţi­mei. In ultimul discurs pe care l’a ţinut cu prilejul adunărei de la Roma, pen­tru aniversarea a cinci ani de existen­ţă a fascismului, s’a ocupat de câteva importante chestiuni de politică exte­t­­ă şi internă. Dacă lămurirea pe care a dat-o despre motivele cari au ho­tărât recunoaşterea Statului Papal de către Statul Italian, alcătuieşte o pil­dă strălucită de analiz­ a unei supe­rioare probleme morale, cuvintele prin care a precizat îndatoririle şefu­lui de guvern, pot sta ca un memento pentru oricare conducător de oameni. „Nu e suficient de a guverna cu mâna tare. Trebue ca poporul cel mai depărtat, cel mai umil, să aibe dova­­da că guvernul e compus din oameni, care înţeleg, ajută şi nu sunt despăr­ţiţi prin bariere de restul umanităţii“* G. H. Situaţia sumară a­­ Băncii Naţionale PE ZIUA DE 2 MARTIE 1929 Ultima situaţie sumară a Băncii Naţională, pe ziua de 2 Martie a- e­, nu arată schimbări prea importante în situaţia conturilor. Numai angaja­mentele la vedere arată un spor mai însemnat, trecând de la 24 miliarde 459 milioane 253.834 lei la 24 mi­liarde 743 milioane 148 556 lei. Din această sumă, circulaţia fiduciară re­prezintă 20 miliarde 743 milioane 148.556 Iei iar viramentele şi recipi­­sele la vedere 4 miliarde 418 mii- 144 249 lei. Stocul metalic, în uşoară urcare, ajunge la 8 miliarde 209 mii. 285 046 lei de la 8 miliarde 268 mii. 946.906 lei Portofoliul de efecte scontate, de­ asemeni în taică scădere, figurează cu 8 miliarde 31 mii- 892.814 lei. Avansurile pe efecte publice 958 mii. 288.762. împrumuturi acordate Centralei Băn­cilor Populare şi Centralei Coopera­­tivelor de producţie şi consum, un miliard 798 mii. 883.617 lei- Casa de împrumut de gaj agricul­­torilor 233 mii- 550.552 lei. Vechea datorie a Statului figurea­ză cu 4 miliarde lei iar fondul de li­chidare al datoriei Statului la primul nostru institut de emisune, instituit prin convenţia din luna Iunie 1925, se cifrează la 3 miliarde 177 mii. 306 mii lei. Scontul rămâne neschimbat la şa­se la sută şi taxa la împrumuturile pe fonduri publice şapte la sută­­. Celelalte sconturi neschimbate sau cu deosebiri fără nici o însemnătate. întocmirea noului tarif vamal dri dimineaţă a avut loc la mi­nisterul de industrie şi comerţ, o conferinţă prezidată de d. mini­stru V. Madgearu. S’au examinat normele după care urmează a fi întorm­i* V­ itar dinwr'i

Next