Argus, mai 1929 (Anul 20, nr. 4813-4836)

1929-05-01 / nr. 4813

Anni XX No. 4813 ^8/IU e mom \ DE ORI-CE FEL i IN TÓATE ZIARELE PRIN MIETATEA GENERALA de PUBLICITĂȚI CAROL SCHULDER v. S­. DLR OER STR. KARAGEORGEtfiCI 9­­ TEL: 11/8.4 ABONAMENTE IN STRAINATATIft Un an 22oo lei 6 lunl l3oo „ 3 lunl 8oo „ 3 lei in tară, 6 lei in streinatata IN TARA (In an 1ooo lei 6 lunl 950 H 3 luni 3oo•* ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatori i s. Pauker 1 1 H. F. Valentin INDUSTRIEI $i FINANTEI tf MercurO Mai 19AQ ANUNTTURI DE CRI­CEFII IN TOATE ZIARELE SOCIETATEA GENERALĂ de PUBUCITAT CAROL SEHULDER ti 5.CERCER STR. KARAGEORGEVSCI 3 TEL: 11/S4 PUBLICATA ÍEA : Concesiunea Exclusivă a Societăţei Generale de Publicitate Directori­e Carol Schulder și i. Bargst Str. Eugenio Carada (fostă Karagheorghevici) 9 Telefon 311/84 PRIN BIROURILE­ Bucureşti, Strada Sărindar 7 Et. I. - TELEFONS 306/93 şi 323/69 Lipsa de Capital de VIATOR Capital propriu şi capital împrumutat Buna stare a unui popor este in­fluenţată în mod decisiv de exis­tenta unui volum însemnat de ca­pital, iar formarea sa prin eco­nomie e de o importantă hotărâ­toare pentru ori­ce tară. Indica­­tiuni precise asupra formărei ca­pitalului în România, sau asupra venitului total al naţiunei, n’avem. Cert este că o mulţime de împre­jurări au împedecat, în ultimii ani, procesul formărei economiilor. Din potrivă au încurajat înclinaţia spre risipă, rămasă încă din timpurile României Mici, dar îmbelşugate. Ori de câte ori capitalul naţio­nal lipseşte pentru alimentarea lu­crărilor productive ce constitue bogăţia unei comunităţi, nevoia re­­curgerei la concursul banului străin, se impune. El devine instru­mentul graţie căruia pot fi între­prinse acele lucrări pe care ţara nu e în stare să Ie execute prin propriile ei mijloace­ Insă sistemul împrumuturilor externe va avea fatalmente o limită în puterea po­porului respectiv, de a remunera capitalul împrumutat, în special în­­tr’o epocă când nivelul dobânzilor e foarte urcat, împrumutul extern devenind o sarcină extrem de grea, dacă se recurge la el prea des, este învederat că în putinţa de cons­tituire internă de capital, rezidă, în ultima analiză, condiţiunea e­­senţială, de prosperitate a unei naţiuni. Revenim printr’un ocol la celebra formulă „Prin noi înşine“­­Deosebirea este că promotorii ei au făcut abstracţie de faptul că puterea de formare de capital nou naţional a fost, în mod jalnic res­trânsă în România postbelică, în urma unor serii de măsuri luate de guvernanţi şi că, cu un ase­menea aport neînsemnat era cu neputinţă a se întreprinde o operă temeinică de reclădire. Astăzi, România se aseamănă cu o întreprindere industrială căreia îi lipseşte şi fond de rulment şi fond de investiţiune. S’a împrumutat în afară, dar suma e prea mică, iar între nevoia de capital şi forma­rea sa de care naţiune există o disproporţie flagrantă. Cauzele care au împedecat în cursul ultimului deceniu, o intensi­ficare a muncei productive şi a putinţei de a strânge economii sunt multiple. In prima linie, sunt e­­vident, sarcinele publice, marea variaţie a impozitelor inechitabil repartizate, taxele de export, ta­xele asupra valorilor mobiliare. Să re noteze bine că sistemul nostru mpozitar este aspru pentru con­tribuabilul care ,,strânge bani albi pentru zile negre“. Tocmai strân­­gătorul e pedepsit mai greu, pen­tru faptul că nu consumă tot ce produce, ci pune la o parte. Faţă de risipitorul care cheltueşte şi mai rămâne dator, fiscul e extrem de indulgent. Nimeni nu va nega că lunga pe­rioadă de inflaţie, deprecierea pro­gresivă a economiilor agonisite, spectacolul irosirei averilor adu­nate de generaţii, a paralizat ins­tinctul de a strânge, un instinct natural pe care îl posedă până şi unele animale prevăzătoare. De pa­ralizia aceasta nu ne am tămăduit încă complect, deşi trebue mărtu­risit că stabilizarea pe de o parte şi criza chinuitoare pe de alta, au început să funcţioneze ca un pu­ternic antidot împotriva risipei­ In toiul deprecierei crescânde a banu­lui numai Statul a putut să-şi închi­pue că poporul înoată în bogăţie pentru că visteria încasa pe atun­ci mai mulţi lei. Contribuabilii îşi dedeau bine seama că sărăcesc şi că a face economie strângând leii ce se topesc de la o zi la alta, e o muncă de sisif. Lumea a cheltuit atunci pe capete, căci a văzut cu ochii falimentul politicei de econo­mie recomandată de veacuri. Chiar astăzi,, teama unei noui deprecieri a valutei noastre mai constitue în diferite straturi sociale, o frână la formarea­­economiilor. Până la un punct, un obstacol la rconstituirea de capital naţional nou este şi urcarea anormală a salarii­lor. Munca manuală este retribui­tă într o măsură superioară celei dinaintea războiului şi cum prin­tre muncitori, strângătorii sunt foarte rari, sarcina cade tot asu­pra păturei contribuabililor-albine faţă de cari şi fiscul e atât de dersi. Mai e nevoie să cităm distru­gerea de capital prin risipa cunos­cută în numeroase întreprinderi şi industrii în care, departe de a se forma capital, s’a irosit aportul strângătorilor ? Am putea multipli­ca exemplele de risipă şi de dis­trugere. Scopul nostru nu e însă de a face rechizitorii, ci de a a­­răta că datoria conducătorilor este încurajarea formărei de capi­tal şi întrebuinţărei sale chibzuite, căci numai aşa se garantează pro­gresul economic real al ţărei. De împrumuturi externe vom mai a­­vea nevoie. Nu trebue totuşi uitat un moment că salvarea adevărată va veni numai de la munca noas­tră, de la economiile noastre pro­prii. De bogăţia în capital a unei ţări nu profită exclusiv posedanţii ci, în mare parte, tocmai acei cărora soarta nu le-a surâs­ Cuvântul de ordine pentru fie­care cetăţean trebue să fie azi, în ciuda vitre­giei vremurilor: „Agoniseşte şi formează capital, o faci pentru tine şi pentru toţi ceilalţi“. Iar da­toria Statului este să încurajeze prin toate mijloacele de care dis­pune constituirea de capital îm­­pedecând şi pedepsind pe toţi acei cari contribuesc la irosirea lui. LUCRĂRI PUBLICE S-a facut atât de puţin, de la război încoace, pentru refacerea utilajului ţării, încât am putea spune că am trăit, în tot acest timp, pe zestrea ve­che, dinainte de război. Această neîngrijire se observă mai ales la căile de comunicaţie, de tot felul, la drumul de aer, la şosele, la serviciile de navigaţie. Am perdut, unul după altul, cele mai frumoase şi mai falnice vapoare care străba­teau Marea Neagră, Marea Egee şi Marea Mediterană. Am lăsat să se ruineze toate marile artere care stră­bat mănoase ţinuturi şi leagă capita­lele de judeţe. Nu am fost în stare să terminăm linia ferată care să lege Braşovul de Buzău, nici cea din Va­lea Jiului, nici linia, de mare interes comercial şi strategic, care trebue să unească Maramureşul de Bucovina. Se pune capăt, acum, acestei vi­novate ne­păsări. In lunile Mai şi Iunie încep marile lucrări publice pentru refacerea şo­selelor celor vechi, pentru croirea al­­tora noui şi pentru construirea po­durilor şi podeţelor care să lege Ve­­chiul regat cu provinciile alipite. Tot în aceste luni încep lucrările pentru consolidarea liniilor drumu­lui de aer, pentru utilarea staţiilor cu material nou şi pentru construire de noui linii. Aceeaş activitate rodnică se anun­ţă şi din partea unor judeţe. Astfel, corespondentul nostru din Iaşi ne a­­nunţă că acel judeţ a şi încheiat un contract provizoriu cu o societate franceză pentru construire de şosele. Era marilor lucrări publice a în­ceput, R. Intensificarea producţiei solului Investiţiunile reclamate de Ministerul de Domenii Din împrumutul încheiat în străi­nătate s-a hotărât după cum se ştie ca o tranşă de 10 miliarde lei să fie pusă la dispoziţia autorită­ţilor publice, pentru învestiţiuni în lucrări cu caracter public, însă ime­diat producătoare de venituri. Ministerul de agricultură luând avizul Consiliului superior de în­drumare şi intensificare a produsu­lui solului şi apelor tarei, precum şi pe baza referatelor speciale în­tocmite de membrii săi, a făcut unoscut delegaţiei economice a guvernului, că Ministerul are ab­solută nevoie de următoarele in­­vestitiuni cari traduse în fapt ar a­­vea o mare repercusiune in eco­nomia generală a tarei prin o spo­rire în mare măsură a veniturilor. 1) Continuarea și terminarea lu­crărilor de îndiguire și ameliorări funciare, aflate în curs de executa­re ale Sindicatelor Olteniţa-Sur­­lari Dorobantu şi Brateşul drept cotă pentru suprafaţa de 9515 ha proprietatea Statului lei 19.000 000. II) Pentru valorificarea prin pes­cării a regiunei inundabile a Du­nărei, precum punerea in valoare a tuturor bălţilor, împiedecarea secă­­rei bălţilor în timpul verei, amena­jarea lacurilor de reproducere, creiarea de bazine pentru închis peştele, creiarea de eleşteie artifi­ciale etc. Durata lucrărilor va fi de 4 ani, după al doilea an de la înce­perea lucrărilor o parte din capital fiind rambursat lei 100.000.000. III) Construirea unei căi ferate înguste între Cluj şi comuna Rică­­tău din munţii Apuseni 90.000.000 lei, învestiţiuni de mijloace locale de transport şi de scoaterea materia­lelor din interiorul masivelor lei 40.000.000. Lucrări de împădurire 30.000.000. Total lei 160.000.000. IV) Pentru diferiți rerpoducă­tori : 1000 armăsari (120,000,000 lei) 5300 tauri (195,000,000) 5000 vieri (60,0Qb,OOO, 100 berbeci (5,000,000)­­sau în total pentru re­­productori (380,000,000 lei) plus subventiuni pentru construirea a 1000 de grajduri (108,000,000 lei) sau în total pentru înbunătăţirea şi sporirea producţiei animale, to­tal lei 488,000,000. V) Pentru învestiri de natură a contribui la sporirea producţiei vi­ticole, lei 80,000,000. VI) Pentru înbunătăţirea cultu­rilor şi sporirea producţiei vege­tale procurări de : curăţitoare, (5000000), vânturătoare (15000000) trioare (48,000,000 lei), autotrac­toare (9,000,000, producere de se­mințe ameliorate (15,00°,000) şi , cumpărări de semințe lucernă (100,000,000) sau în total lei 192.000. 000. VII) Pentru înființări de cură­­ţitori la fermele Statului şi dife­rite alte învestiţiuni în scopul a­­meliorărei producţiei agricole prin acţiunea fermelor (100,000,000 lei) pentru ajutorarea producţiei seri­­ciculturei (4,500,000) şi înbunătăţi­rea producţiei horticole (52,500,000 în total lei 157,000.000. Din cele schiţate mai sus şi din adunarea sumelor parţiale de la fiecare ramură de producţie agri­colă rezultă că Ministerul Agri­­culturei are nevoie de circa lei 1.200.000. 000 cu care să facă inves­­tiţiuni pentru lucrări cu caracter public şi imediat productiv. Pregătirea noului regim al pâînei Eri­dim­ s’a întrunit la Camera de comerţ din Capitală o comisie compu­să din d-nii N- Butculescu, vice-pre­­şedintele Camerei, dr. N-I- Angelescu, Gr. Costescu, preşedintele brutarilor, Aurel Solacolu, preşedintele Camerei de agricultură, dr. V. M- Joachim, se­cretarul Camerei, M. Dumitriu, preşe­­dintele societăţii funcţionarilor publici, S. M. Blumenfeld, membru in comi­sia interimară a Camerei şi inspector Tacit din ministerul de industrie şi comerţ-S-a hotărât să se facă o minuţioasă cercetare a preţului de cost şi de fa­bricaţie al pâinii, ţinând seamă de greutatea efectivă a pâinii pusă in consumaţie la 1 Octombrie, 1 Ianua­rie şi 1 Aprilie. Analiza greutăţii şi calităţii se va face la laboratorul Camerei de comerţ din str. Argeş, iar examinarea preţu­lui cost se va face la cinci brutării mari şi mici de o comisie compusă din d-nii V- M. Ioachim, Tacit şi Gr. Costescu. Joi 2 Mai dimineaţa c­o­misiunea se va intram din nou pentru a-şi da avi­zul pe baza acestor cercetări. In urma înţelegerei din Consiliul de miniştri , ministerul de război cu a­­vizul M-­St- Major a hotărât ca 25 la sută din efectivele de cai de artilerie, infanterie şi tren să fie puşi la dispo­­ziţia agricultorilor pentru muncile a­­gricole. S’au stabilit chestiunile da amă­nunt — întreţinerea cailor — terme­nul de împrumut etc. Animalele de tracţiune vor fi puse la dispoziţie printr’o comisiune locală ce va fi formată în fiecare judeţ din prefect- consilierul agricol şi preşedin­tele federalei-Ministerul de război interne, agri­cultură şi muncă au dat dispoziţia în acest sens organelor in subordine. Finanţele Germaniei Repercusiunii© insuccesului de la Paris­ — Stabilitatea mărcii e asigurată.­­— Dificultăţile budgetare.— Critici la adresa agentului reparaţiilor. De la corespondentul nostru Insuccesul conferinţei experţilor în chestiunea reparaţiilor, reacţiu­­nea pricinuită pe piaţa financiară a Germaniei şi scăderile din bursa de valori, au alarmat în ultimele zile lumea întreagă. S’au răspândit, într’o atmosferă de panică, ver­siuni din cele mai îngrijorătoare despre soarta monetei. S’a afirmat că din cauza pierderilor de aur şi devize suferite de Reichsbank în ultimele luni, acoperirea circulaţiei fiduciare ar fi atinsă şi sta­bilitatea mărcii primejduită. D-rul Schacht, preşedintele acestei instituţiuni a fost acuzat în presa străină că ur­măreşte conştient deprecierea măr­cii şi ruina financiară, pentru a a­­runca în aer tot planul Dawes, ca răspuns la cererile aliaţilor in con­tul reparatiunilor de răsboiu. E adevărat că bursele germane au reacţionat cu nervozitate la a­­flarea insuccesului dela Paris. E adevărat de asemen­ea că marca s’a clătinat o clipă sub aceeaşi apă­sare. Nu e mai puţin adevărat că de la Ianuarie 1929, Reichsbank a pierdut un miliard filărci în aur şi devize, prin retragerea depozitelor şi capitalurilor originare din străi­nătate. Dar aceasta e urmarea po­liticii de scont pe care a dus-o a­­ceastă instituţie financiară. URCAREA TAXEI DE SCONT Urcarea taxei di­scont nu mai putea şi Evitată, Mtră­­tea multă vreme. Ea a întârziat în aşteptarea rezultatului de la conferinţa exper­ţilor şi fiindcă, in cursul lucrărilor conferinţei ar fi putut fi interpre­tată ca o demonstraţie. Aşa cel pufin se argumentează­ în cercu­rile conducătoare ale Băncii Rei­­chului întârzierea♦ Dar adevărul e că situația economică internă cu greu poate suporta o ridicarea a taxei scontului. Economia germană are nevoe de o reducere a dobân­zilor, în actuala perioadă d­­e pre­siune. Acesta fusese și motivul care de­terminase în ianuarie reducerea taxei scontului. Banca Reichului cumpănise atunci atât beneficiile ce vor decurge pentru economia germană, cât şi probabilele retra­geri de aur şi devize. Acestea din urmă au întrecut însă prevederile. Cu toate consecinţele grele pe care urcarea scontului şi deci a dobânzii în general o avea în con­junctura afacerilor, e de prevăzut că urcarea nu se va opri aci. Mă­surile ce se vor lua depind în mare măsură de atitudinea pieţelor fi­nanciare străine. Refluxul de aur şi devize va trebui oprit cu orice preţ şi capitalurile evadate vor tre­bui readuse. Va fi poate necesar, şi cei mai de seamă financiari ger­mani cred aceasta, o nouă ridicare a taxei de scont, care să prezinte o mai mare rentabilitate depozite­lor din afară. STABILITATEA MARCII E ASIGURATA Ultima situaţie a Băncii Reichu­lui, publicată la 23 Aprilie arată că acoperirea celor 3918,9 milioane mărci este de 50,9 la sută. Cum a­­coperirea minimă legală e de 40 la sută, se vede că deocamdată nu e nici un motiv de îngrijorare asupra stabilităţii monetei germane. DEFICITUL BUDGETAR Situaţia generală a finanţelor e totuşi îngrijorătoare. Budgetul anului 1928 se va solda cu un de­ficit de 80—100 milioane mărci. Situaţia tezaurului continuă a fi de­ficitară, încasarea impozitelor merge greu, din cauza situaţiei ne­favorabile a industriei, comerţului şi agriculturei. Un împrumut de 170 milioane mărci, pe termen de­ trei luni, a fost încheiat de guvern la băncile particulare, pentru a acoperi golurile budgetare. Va fi nevoe însă de o serie de măsuri energice de­ ordin fiscal, pentru a se evita pe viitor o astfel de si­tuaţie. Guvernul studiază o refor­mă a sistemului actual de subsidii pentru şomeuri, care apasă greu asupra budgetului. Deasemenea se proectează economii din cele mai severe şi renunţarea la unele lu­crări pe anul în curs* CRITICI LA ADRESA D-LUI GILBERT PARKER E interesant de notat că în tim­pul din urmă, în legătură cu eşua­rea conferinţei experţilor, se fac tot mai dese criticele la adresa d-lui Gilbert Parker, agentul gene­ral al reparaţiilor. Acesta, multă vreme stimat şi preţuit ca un aliat de cercurile economice şi finan­ciare ale Germaniei, este făcut azi răspunzător de complicaţiile de la Paris. I se impută că în grabă, fără suficientă pregătire, ar fi îm­pins la conferinţa reparaţiilor, din motive de orgoliu personal. I se impută mai ales optimismul asupra situaţiei financiare a Germaniei şi relaţiile date asupra capacităţii de plată a Reichului. Germanii sperau să găsească în d. Gilbert Parker un aliat la Paris, care să pledeze re­ducerea datoriei reparaţiilor în sensul vederilor Berlinului. S-a do­vedit însă că experţii au dat în totul crezare informaţiilor opti­miste procurate de d. Gilbert Parker şi au refuzat să procedeze la o nouă evaluare a capacităţii germane de plată. Aci se crede că d. Gilbert Par­ker, după nereuşita conferinţei ex­perţilor , va renunţa la postul de agent general al reparaţiunilor. CORESP, Berlin, 26 Aprilie. Ştiri Economice Italia MILANO.­­ După statisticile, privitoare la 237 societăţi al căror bilanţ a fost publicat până la data de 31 Martie crt., 220 societăţi au realizat un beneficiu global de 1.005 milioane lire 17 au avut un deficit d­e 12.500.000 lire. Scăzând acest deficit, beneficiul net global se urcă la 992.500.000 lire, ceea ce re­prezintă 11,66 la sută din capitalul social, faţă de 10,92 la sută în 1927. Totalul dividendelor distribuite a atins 750 milioane ceea ce reprezintă 8,81 la sută din capital faţă de 3,66 la sută în 1927. IBeria BRUXELLES.­­ Cartelul inter­­naţional al zincului a decis, ca ci­fra reducerii producţiunii să fie re­dusă de la 7 la sută la 6 la sută. * BRUXELLES. — Deutsche Bank, a trimis Băncii Naţionale Belgiene un transport de aur de 100 milioane franci. * BRUXELLES­ — Cartelul zincului se va întruni din nou, la începutul lui Mai, în scopul unei noi restrân­geri a producțiunei- Bulgaria SOFIA. __ Direcţiunea căilor fe­rate bulgare a hotărât să majoreze tariful vamal la mărfuri în raport cu preturile articolelor de prima necesi­­tate, cari dela 1924 s’au scumpit de 25 ori, în timp ce tariful a fost majo­rat numai de 20 ori faţă de cel ante­belic. 0 SOFIA.­­ Numărul poliţelor pro­testate a descrescut foarte mult, în ultimul timp, în Bulgaria. In 1926, au fost protestate 206.146 poliţe, în va­loare totală de lei 1.820 milioane leva. In 1927, au fost protestate 190.845 poliţe, reprezentând o valoare de 1.585 mil. leva. In 1928, au fost pro­­testate 199.000 poliţe, în valoare to­tală de 1.431 milioane leva. Cu toate că numărul poliţelor protestate a crescut puţin în 1928, valoarea s-a micşorat cu peste 150 milioane leva. In primele luni din 1929, numărul po­liţelor protestate ar s căzut considera­­bil Japonia TOKIO. — In Martie trecut, ex­­portaţiunile japoneze s’au cifrat la 167 milioane yeni, faţă de 146 mi­lioane în Februarie, iar importa­­ţiunile la 209 milioane, faţă de 246 mlioane. Statele­ Unite NEW-YORK. —Producţiunea mă­tase!, ar fi în acest an în valoare de 125 mil. lire sterline, faţă de 98 mil. în 1928 î n NEW-YORK. — Se evaluează producţia probabilă a automobile­lor pe 1929 la peste 5 milioane ve­hicule, faţă de 4.358.748 în 1928. Producţia lunei Februarie a atins cifra de 466.084 automobile, ceea ce constitue un record in NEW-YORK­­ In Martie tre­cut, exportaţiunile americane s’au ridicat la 486 milioane dolari, faţă de 420 milioane în Martie 1928. Importaţiunile au atins 383 mi­lioane faţă de 380. germania BERLIN.__Băncile vor acorda un nou credit, sindicatului de fier polo­­nez. Astfel, după cel din anul trecut in valoare de 300.000 lire sterline, se va acorda acuma un nou împrumut, în valoare de 250.000 lire sterline. m BERLIN. __ Un transport rusesc de aur în baie, în cantitate de mai multe sute de kilograme, a sosit în Riga, iar de acolo a fost îndreptat, sub pază puternică, spre Berlin. Se pare că Rusia, după o lungă întreru­pere își va relua transportul de aur în străinătate. colonia VARȘOVIA.­­ In Polonia se a­­flă în prezent 777 linii de autobuze. Aceste linii au o lungime totală de 17.000 km. și se transportă pe ele cir­ca 120.000 persoane pe zi. Trans­portul cu autobuze e foarte apreciat şi se desvoltă cu repeziciune, în spe­cial în părţile orientale ale ţării, unde leagă localităţile de staţiunile fero­viare îndepărtate. înlesnirea Comerţului de devize Noile măsuri ale oficiului pentru controlul operaţiunilor de devize dela 1 Mai se vor intro­duce noui uşurări în co­merţul devizelor. Este vorba ca până la o sumă de 70000 lei, comer­ţul devizelor să fie liber, fără să mai fie nevoie de o aprobare din partea O­­ficiului de devize. Deasemeni se vor putea scoate din ţară şi lei, pro­­babil până la echivalentul sumei de lOOOO. Suma nu a fost încă definitiv fixa­tă, deoarece se mai ur­mează tratative între Mi­nisterul de Finanţe şi Banca Naţională. Noua dispoziţie dovede­şte şi mai mult că îngrijo­rarea unora că stabiliza­rea ar fi periclitată, este de domeniul fanteziei. Si­tuaţia sumară a Băncii Naţionale, a arătat încon­tinuu o acoperire în aur şi devize peste suma fixa­tă de lege, (36 la sută) iar ultima situaţie arată că a­­vem o acoperire de peste 42 la sută. Aceasta fiind situaţia, guvernul şi Banca Naţio­nală, socotesc că pot face încă un pas spre normali­zare, uşurând comerţul de devize. IIi ! CRIZA DIN AUSTRIA Sunt patru săptămâni, de când Austria a rămas fără guvern. Mon­seniorul Seipel părăsise conducerea trebilor statului, declarând că per­soana sa provoacă prea multe duș­mănii și împiedică astfel o destinde­re între partide. In reditate, retragerea acestei pu­ternice personalităţi se dovedeşte a fi fost semnalul unui haos politic. Partidele sunt lipsite azi de prestigiul impunător al fostului cancelar. Coa­liţia social-creştinilor cu pan-germa­­nii şi cu agrarienii, coaliţie indispen­­sabilă asigurării unei majorităţi asu­­pra opoziţiei socialiste, e sdruncinată de ambiţii şi roasă de interese deosi­­bite. Şi astfel, desemnarea unui nou cancelar din sânul coaliţiei pare o di­ficultate fără leac. S-au propus câte­va nume în cursul ultimelor săptă­mâni. Au căzut, respinse, după două­zeci şi patru ore. Stăruinţa din par­­tea partidului social-creştin, din care ca cel mai puternic partid al majorită­ţii, se recrutează succesorul monse­niorului Seipel, ar fi adus noului gu­vern un vot sigur de blam. Unul din cele mai de seamă ziare liberale, „Neue Freie Presse", con­stată cu îngrijorare această criză a partidelor burgheze, însemnând pri­mejdia unor grave vătămări pentru sistemul democratic". Ziarul conside­ră că dacă deznodământul parlamen­tar al crizei va mai întârzia, va fi nevoe de o intervenţie a preşedinte­lui Republicii, care să-şi aleagă un cabinet de specialişti, in afară de par­lament şi peste prerogativele aces­tuia. E caracteristic faptul că sugestia unui act anti­constituţional apare in fruntea unui ziar prin excelenţă al de­mocraţiei­­ burgheze. Explicaţia se găseşte numai în teama că s’ar pu­tea recurge la măsura constituţională, indicată în asemenea împrejurări: di­­solvarea parlamentului şi noui ale­geri. Fiindcă, dacă până la sfârşit, frământările din sânul slabei coaliţii majoritare vor împiedeca deslegarea crizei, nouile alegeri făcute sub im­presia acestei neputinţe a burgheziei ar contribui la succesul socialiştilor, şi aşa o forţă considerabilă în Au­stria. Dar, oricât de neplăcută ar fi a­­ceasta eventualitate, ea rămâne prefe­­rabilă oricărei soluţii de ocolire a Constituţiei, care ar deschide un pro­ces de forţe între fascism şi social­­democraţie. A. HG. 0 jurisprudență In materie de­ faliment FARA SENTINTA DECLA­RATIVA DE FALIMENT NU SE POATE CONDAMNA PENTRU BANCRUTA Curtea de Apel S. 4 a avut să rezolve această chestiune cu pri­lejul judecării apelului făcut de a­­sociatii comercianţii Sapira şi Wamberg, d­in str. Smârdan (libră­rie şi papetărie). Ei fuseseră condamnaţi de tribu­nalul corecţional pentru bancrută simplă, deşi sentinţa de declarare a lor în stare de faliment fusese re­formată de Curtea de Apel care le-a ridicat starea de faliment. Apelanţii, prin d. av. Henri G. Meitani, au susţinut teza că, po­trivit dispoziţiilor codului de co­merţ, există o legătură indisolubilă între acţiunea comercială şi­­ cea penală şi anume că trebue să fi­xiste neapărat o declarare în stare de faliment spre a putea avea loc cea de a doua, adică spre a se pu­tea pronunţa o condamnare pen­­tru bancrută. După ultimele interpretări doc­­trinare, nu s’ar putea concepe­ o acţiune de bancrută de sine stătă­toare, fără co-existenţa stări de fa­liment. Or, cum în cazul de faţă nu există declararea în stare de fa­liment, comercianţi nu pot fi ţinuţi sub inculpare penală de bancrută şi deci condamnați. Curtea admite apelul și achită pe cei doi apelanți. Noul guvern danez Paris 29 (Rador). — Din Copen­haga se anunţă că sub preeşdinţia d-lui Stauning, s’a format noul gu­vern danez, din membrii ai partidului socialist. D-l Stauning, va gira în a­­fară de reşedinţa Consiliului, şi Mini­­sterele Comunicaţiilor şi Pescăriilor. Din guvern fac parte d-nii: Munch, ministru al afacerilor străine, Brams­­nas, ministru al finanţelor şi Dahle­gaard, ministru de interne. Noul guvern şi-a asigurat în Par­lament, 77 de voturi din totalul de 149.

Next