Argus, iulie 1929 (Anul 20, nr. 4863-4888)
1929-07-01 / nr. 4863
/ Anni XX No. 4863 Idilli 1 Iniile l£2j0 ABONAMMTB 3 lei In tară, 6 lei In strei notate BIROURILE: u c u r e f t I, Strada Sărindar 7 Et. I* — TELEFONi 300/03 $1 323/60 IN TARA On an looolel 6 luni 55o „ S luni 3oo „ IN STRAINATATt Un an 22oo lei 6 luni l3oo „ 3 luni 8oo n ORGAN ZILNIC al COMEBTULD! Fondatorii S. Pauker «I H. 9, Valentin PUBLIC1TA /EÄ i Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Diractori i Caret Schulder a s. Berge* Star. Eugeni* Carada (fostă Karagheorghevici) 9 Telefon S11/S4 BASARABIA Sufletul Basarabiei nu este împăcat. In repetate rânduri dela unire s’au arătat nemulţumiri. Opinia publică le cunoaşte, guvernele au voit să le curme şi fiindcă nu au ştiut să afle cauza lor, au întrebuinţat drept leac numai măsuri de autoritate. Starea de nemulţumire din Basarabia nu este de ordin politic. Câteva trecături între popor şi administraţia civilă şi militară nu sunt îndestulătoare să o explice-Nemulţumirea Basarabiei e de ordin mistic. Mica provincie din vastul imperiu avea acolo, prin însăşi micimea ei, o mare importanţă economică. Climatul ei sudic producea mărfuri pe care marele imperiu nu le avea şi din această pricină desfacerea vinului, strugurilor, poamelor Basarabiei erau privilegiată. O bună stare generală era urmarea acestei situati. Adăugaţi şi sarcina mai uşoară a contribuţiei fiscale din înainte de războiu, şi veţi înţelege de ce inima Basariei se întoarce cu părere de rău către vremea trecută, când schimbul cu Rusia era in floare şi când fiscul putea să fie îngăduitor.A trecut peste Rusia ca şi peste noi războiul. Pustiirile sau mărit acolo şi prin revoluţia cumplită care i-a urmat. Azi sărăcirea extremă a populaţiei abia îi îngădue să-şi întreţie viaţa, necum să cumpere mărfurile de lux pe care le produce Basarabia. Fiscul şi-a marit şi în Rusia cerinţele şi le-a mărit considerabi, căci pe lângă bir poporul este obligat şi la rechiziţii. Desorganizarea economică a scăzut producţia agricolă. In vastul imperiu, atât de bogat altă dată, acum e foamete- Foamete în unele provincii, şi foamete generală în oraşe. Pentru întreţinerea populaţiei guvernul rechiziţionează cu forţa de la ţărani alimentele. Adevărate expediţii armate sunt trimise de autoriăţi la ţară. Ţăranii sunt despuiaţi de toate rezervele lor şi la rândul lor înfometaţi. Poporul basarabean nu cunoaşte bine această situaţie, sau chiar dacă o cunoaşte, a rămas cu credinţa că Rusia e tot ţara bogată de care depinde prosperitatea Basarabiei. Mi aduc aminte când aplicam reforma agrară în Basarabia, o delegaţie de mari proprietari a cerut să mă vază pentru a protesta contra asprimii legei noastre care nu le lasă decât o sută de hectare. La observaţia mea că ei trebue să mulţumească soldatului român pentru aceasta sută de hectare, căci peste Nistru bolşevicii nu le-au lăsat nimic, unul din ei, fost magistrat, îmi răspunde : în Rusia nu s’a expropriat, s’a luat numai în administrare moşiile celor absenţi. Când mă voi întoarce acolo voi lua din nou moşia mea în stăpânire cu tot inventarul intact. Dacă un om cult poate avea asemenea iluzii, înţelegem câte de uşor poporul poate nutri credinţe ilusorii. Iată de ce ziceam că neîmpăcarea sufletească a Basarabiei e de ordin mistic. Guvernele noastre n’au făcut nimic ca să risipească aceste închipuiri. Din contră- Atunci când în anii 1921 şi 1922 seceta pustiise ogoarele în provincia de răsărit şi locuitorii îşi vindeau pământul pentru a nu muri de foame, ce credeţi că a făcut guvernul ? Credite eftine pentru ţărani? Nu. A înăsprit formalităţile pentru vânzarea pământului ţărănesc. Când târgul Rusiei a fost închis pentru negoţul Basarabiei, ce au făcut guvernele ? Cu Rusia desigur nu se putea negocia. Situaţia politică nu îngăduia asemenea conversaţii. Şi chiar dacă sar fî putut sita de vorbă, nu ar fi fost util, căci situaţia ei economică şi financiară nu permitea nici un schimb. Dar o provincie mare a fostei împărăţii, — Polonia, — are o economie înfloritoare. Suntem legăţi de ea şi prin alianţă politică. Am fi putut deci înlocui uşor paradisul rusesc pe care viticultorii şi pomicultorii basarabeni credeau că lau pierdut Ce au făcut guvernele? In anul 1924 când exportul de viu, de struguri și de poame începuse de-a bituelea u. îndrepte sure jdftioma Si. Mundi în plin schimb cotrerchi, guvernul nostru a mărit la 7.000 lei de vagon taxa de import a cărbunelui polonez. Polonia a ripostat imediat închizând graniţa ei pentru mărfurile Basarabiei. Aceste reflexii mi au fost sugerate de cuvântrea d-lui V Brătianu, ţinută, zilele trecute, la Chişinău. Şeful partidului liberal a descoperit că seceta şi foametea din Basarabia au fost înăsprite prin lipsa de credit şi că schimbul cu Rusia poate fi mai cu folos înlocuit prin comerţul cu Polonia. Foarte bine. Numai că guvernul, care la 1922 a dat ţăranilor înfometaţi, măsuri administrative în loc de credit, iar la 1924 au reuşit să oprească exportul Basarabiei în Polonia, erau ale partidului liberal. Francezii au o zicătoare , mai bine târziu, decât niciodată. Să nădăjduim că cel puţin pentru viitor partidul liberal îşi va corecta politica economică-CONST. GAROFLID Politica coloniali a Franţei PARIS, 29 (Rador). — In Camera ranceză a fost azi desbatere asupra politicei colonialea Republicei. Oratorii au insistat in mod special asupra necesităţii şi a oportunităţii de a desenta cu tocită energia resursele coloniilor. D. Candace, deputat negru dinGuadelupa, a declarat că Franţa şi-a făcut totdeauna datoria faţă de rasele înapoiate, şi că este o adevărată minciună să se spună că Franţa oprimă pe indigeni. ÎNVIORARE Peste tot, în lumea afacerilor ca şi în aceea a producătorilor, e un început de înviorare. Agricultorii aşteaptă, cu înfrigurare, secera, care îi va scăpa, anul acesta, de multe nevoi. Cei de la bursă au fost surprinşi să vadă că acţiunile pot să se urce, nu să scadă numai. Şi, pe când în primele patru luni ale acestui an înregistrările de firme anonime au fost foarte mici, în luna Mai, s-au înfiinţat 15 societăţi nonei cu un capital de peste 50 milioane, iar dintre cele vechi, 23 îşi au sporit capitalul cu aproape 700 milioane lei. Aceste nonei învestiri de capital arată că încrederea în întreprinderile economice e mare. Şi, cu toată lipsa de bani, o campanie de nouei învestiri a început Pe de altă parte, în Buletinul Băncii Naţionale, pe Mai anul acesta, citim următoarele: „Urcarea de curând a taxei scontului oficial arată revenirea la o politică de credit condusă de Banca de Emisiune care trebue să capete o stăpânire directă asupra distribuirii disponibilităţilor în numerar pe piaţă. CREDITUL AGRICOL e pe cale să fie larg remaniat şi NOUA LEGE A COOPERAŢIEI e menită să pună la dispoziţia agriculturii mijloace îndestulătoare. „Prin asemenea măsuri, România se îndreaptă hotărât spre o organizare de credit corespunzând desvoltării sale economice Şi poziţiei pe care o ocupă în comunitatea internaţională.”. Cifrele Şi faptele vorbesc. Noua politică economică, salutată cu satisfacție de toate clasele producătoare, începe să dea roade.* Magistrat şi om de ştiinţă Noua lucrare a preşedintelui Curţii de Casaţie S. U-a, d. Const. Rătescu, în colaborare cu tânărul consilier de Curte, magistrat asistent la Curtea de Casaţie, d. Navelescu, readuce în discuţiune publică problema culturală a colaborării magistraţilor la formarea şi desvoltarea ştiinţei Dreptului Facultăţile noastre de drept au dat eminenţi avocaţi, dar foarte puţini autori de Drept. Ciudat lucru ! Pe când în străinătate criteriul de selecţiune la Universitate, pentru ocuparea unei catedre e tocmai activitatea culturală teoretică, în domeniul ştiinţei, la noi, catedrele se ocupă de avocaţi, cari continuă mai departe profesiunea lor, uitând obligaţiunea de a îmbogăţi ştiinţa dreptului cu lucrări de specialitate. Ştiinţa dreptului, din ultimul deceniu, se mândreşte numai cu lucrări de magistraţi. Codul civil adnotat de d. C. Ifamangiu, consilier de Curte de Casaţie în colaborare cu d. N. Georgescu preşedintele Tribunalului Ilfov secţia comercială; Codul comercial adnotat de d. consilier Eftimie Antonescu; legea autentificărilor adnotată cu numeroase jurisprudenţe de d-nii Const. Rătescu, preşedintele Curţii de Casaţie s. Il a; C. Climescu, prim-preşedinte al Curţii de Apel din Chişinău; Ionescu Darzeu, consilier la Curtea de Apel din Chişinău. Azi, d- Const. Rătescu ne dă, în colaborare cu d. N. Pavelescu, Manualul Curţilor cu juraţi, cu întreaga jurispundenţă, în mare parte nepublicată, începând cu primele deciziuni ale înaltei Curţi, până la cele mai recente din anul 1928. Clasarea imensului material, e făcută cu claritate şi cu metode familiale oamenilor de ştiinţă. Nu există materie mai dificilă de clasat decât jurisprudenţa procedurii penale. Curtea cu juraţi e un capitol, autorii ne anunţă publicarea în curând şi a restului procedurei criminaleDeciziunile juraţilor dându-se nemotivate a fost firesc ca şi controlul înaltei Curţi să se exercite mai ales asupra condiţiunilor formale ale deciziunei. Şi din cauza ignorărei acestor regule formale imperative, judecătorii de fond comiteau dese greşeli şi procesele se ţineau lanţ . Viaţa juridică se stabilizează, pe măsură ce înalta Curte îşi fixează jurisprudenţa, şi o dă publicităţii. Corespunde, prin urmare, unei reale necesităţi profesionale şi de ordin social, publicarea acestei lucrări. Nu s'a omis nici o deriziune.^ întreaga materie e colecţionată şi clasată cu grije- Graţie unor astfel de lucrări s’a putut lucra teoretic şi cu spor în ţările apusene. E cea mai reală contribuţie la ştiinţa dreptului, şi magistraţii cari au pregătit-o şi publicat-o justifică cu prisosinţă postul de onoare pe care-l ocupă. Raţiunea de a fi a unui mare magistrat stă tocmai în pasiunea lui pentru ştiinţa dreptului. Creator al jurisprudenţei el însufleţeşte viaţa juridică. Autor de lucrări juridice el stabilizează activitatea juridică, dându-i un ritm normal fără salturi. Şi iată cum, progresul ştiinţei dreptului, asigură progresul vieţii sociale. Orice lucrare serioasă de drept, e o garanţie mai mult pentru conservarea ordinei în stat. Generaţiile noui de jurişti salută cu recunoştinţă activitatea ştiinţifică a celor doi distinşi magistraţi. HAZNAVORIAN - Datoriile de război franceze PARIS, 29 (Rador). — Ambasadorul Franţei la Washington, d. Claudel, a prezentat guvernului american moţiunea Camerei franceze prin care se cere amânarea achitării datoriilor. • PARIS 29. (Rador). — După informaţiunile sosite din New-York, America a răspuns negativ la cererea de amânare a datoriilor. La sfârşitul şedinţei Camerei, preşedintele a anunţat convocarea comisiunilor pentru afacerile străine şi pentru finanţe spre a asculta comunicarea guvernului cu privire la răspunsul Statelor Unite. 1 Combustibilul la C. F. R. de prof. dr. Chr. Musceleanu După războiu, chestiunea combustibilului la Căile ferate a ridicat o serie întreagă de probleme. Unele din ele interesează partea comercială. Altele partea technică. Dacă se privește chestiunea pe latura comercială, se constată că în anul 1926 s’a cheltuit, la Căile ferate, pentru combustibil suma de lei 2.754.737.000, în 1927 2 miliarde 857.533.000, îh 1928 2.517.277.000, iar pe anul 1929 s’a prevăzut suma de lei 2.300.000.000. Dacă se raportă la totalul cheltuielilor căilor ferate, se stabilește că în 1926 procentul a fost de 24,5, în 1927 de 20,1, în 1928 de 18,5 și în 1929 de 17,8. Din aceste cifre, luate pe ultimii trei ani, căci 1929 nu este terminat, se vede că sumele plătite pentru procurarea combustibilului la drumul de fer reprezintă cam o cincime din totalul cheltuelelor. Raportul mediu înainte de războiu era cam 11, 5-12%. Nu voiu cerceta de unii; provine diferenţa în minus de aproape 557.000.000 din anul 1929, faţă, de anul 1927. Cea ce aşi dori să arăt, însă, în cadrul acestui articol, e chestiunea technic-ştiinţifică. Adică să vedem dacă randamentul pe care îl dau locomotivele noastre reprezintă, măcar în pacte, echivalentul valorii combustibilului utilizat. Din studiile făcute s’a ajuns la concluzia ca acest randament abia atinge 3|^isdict din 100 ki- Je Introdus în focarul ant* locomotive, abia energia de la 3 kg. se utilizează, sub formă de energie mecanică în cilindri. Aşadar 97% din combustibilul total se pierde în aer. Rezultatul acesta e mai mult de cât dezastros. De ani de zile, se pierd sume colosale din cauza, hai ,i zicem, a unei inerţii pe care nu ştim prin ce mijloace şi cu ce forţe s’ar putea învinge. Dar să vedem de unde provine răul şi dacă până astăzi ştiinţa a găsit mijloace ca să-l poată înlătura. Pierderile de combustibil, la locomotive, provin în primul rând din cauza arderei necoimplecte a cărbunelui şi a gazelor combustibile. Din cauza triajului puternic se răspândesc gazele şi particulele foarte fine în atmosferă, iar particulele mai mari cad prin grătar, împreună cu zgura, în cenuşar. Pierderile acestea devin uneori foarte mari din cauză că grătarele locomotivelor sunt făcute pentru arderea cărbunilor bulgări cari nu conţin praf. Cum cărbunele pe care îl avem se pulverizează repede, dând după scurtă vreme un mare procent de praf şi cum nu trebue să mai importăm cărbune, pentru motive uşor de cunoscut, ne găsim în faţa unei situaţiuni care ar putea părea în primul moment destul de complicată. La Căile ferate s’a recurs la o metodă de ardere, care aşa cum se aplică, e antiştiinţifică. Deşi s’a căutat să se justifice, prin diferite memorii ale jignitorilor că metoda e bună, totuşi se poate uşor vedea de cei cu ştiinţifică pregătire, că această metodă constitue la rândul ei o altă cauză de pagubă în combustibilul folosit la Căile ferate. • D inginer Ganitki care, pe lângă cunoaşterea meseriei sale, are şi o cultură ştiinţifică deosebită, a atras de multă vreme atenţia prin diferite lucrări şi comunicări, asupra acestui fapt. Şi în alte ţări s’au ivit probleme de natura celor de mai sus, însă guvernele respective călăuzite de interesul ţarei au luat măsuri de urgenţă pentru înlăturarea răului. Astfel, lăsând la o parte chestiunea arderii cărbunelui pulverizat (măcinat ca făina) Şi ars cu injectoare Şi despre care voiu vorbi în alt articol, astăzi ţin să atrag atenţia in special asupra felului cum se ard unii cărbuni, de calitate cu totul inferioară în Cehoslovacia şi cari nu mai prezentau nici o valoare comercială. Acest cărbune a ajuns să fie pus în o deosebită valoare prin cercetările Ştiinţifice ale distinsului profesor de la Petrograd Lomşacov, refugiat astăzi la Praga. In anul 1922, după numeroase studii şi cercetări, a construit un grătar special „grătarul Lomşacov" cu ajutorul căruia se poate arde în condiţiuni excelente cărbuni de calitate inferioară, sub formă de praf nemăcinat, adică așa cum pulverizează după ce se scoate din mină. Uzinile Scoda (Pilsen) au adoptat la multe căldări sistemul de ardere Lomsacov. S-au adoptat de asemenea la centrala uzinelor de lângă orașul Long, grătare Lomsacov pentru arderea de resturi cu putere calorifică de 1900 cal. kg. Unde însă grătarul Lomşacov a făcut adevărate minuni a fost la localitatea Ervenice (Seesdadtl). In această localitate se găseau mine cu imense cantităţi de cărbune, fără nici o valoare comercială. Căci nu putea fi ars în condiţiuni bune prin mijloacele cunoscute. Folosind, însă, metoda de ardere dată de Lomșacov s’a putut construi în această localitate, în anul 1925 o uzină cu două turbe agregate de câte 15.090 kw fiecare, iar presiunea căldărilor era de 33 atm. Programul de lucru este ca să se construiască opt turbe agregate adică un total 120.000 kw., iar cu electricitatea produsă urmează să se lumineze oraşul Praga şi să se electrifice căile ferate pe o rază de SO km. împrejurul capitalei. E de observat că centrala de la Ervenice, cu toate că foloseşte un cărbune atât de prost, are un randament de 16% și aceasta rezultă din faptul că zgura când este (Citiți continuarea în pag. IIi). ARGUS"IN SPANIA „Exposicion Ibero Americana de Sevilla“ BELLAGIO, 25 Iunie. — De pe ţărmul fermecător al lacului Como, evoc imagina minunată a Expoziţiei Ibero Americană din Sevilla.. Expoziţia Ibero Americană, instalată în cadrul pitoresc al Sex Ulei, realizează o splendidă viziune de artă şi graţie spaniolă. Poate că nu acesta a fost scopul principal al iniţiatorilor, însăşi titulatura ei are o altă semnificaţie• O expoziţie ibero-americană în oraşul cu faimoasa „arhivă a Indiilor“ în care trecutul spaniol de glorioase cuceriri stă înscris în sute de mii de autentice documente tinde, în primul rind, să arate legătura dintre patria mamă şi acele ţări din continentul american, cari dacă nu mai constituie azi o unitate politică cu regatul regelui Alfons al XIII-lea, o menţin, totuşi, pe cea sufletească vorbind toate aceiaşi limbă. Prin larga participare pe care aceste state o au în expoziţia de la Sevilla, manifestaţia lor de rudenie cu Spania este intr’adevăr impresionantă. Desigur că ea nu poate fi comparată cu participarea dominionurilor engleze la Expoziţia din Wembley. Dar nu e mai puţin adevărat că spaniolii pot arăta cu mîndrie străinilor la ce rezultate strălucite pentru omenire au dus sforţările navigatorilor lor, cari pornind să cureere în secolul al XV-lea mările încă neexplorate, au descoperit regiuni necunoscute, pe cari au înfipt odată cu drapelul şi săminţa civilizaţiei spaniole. Recolta a fost apoi bogată pentru Spania şi pînâ azi pentru omenirea întreagă. Vor fi desigur mulţi vizitatori ai expoziţiei ibero-americane, din Sevilla, cari nu se vor preocupa de tendinţa ei special politică- Ce impresie capătă aceşti vizitatori? Iată ce voi încerca să descriu mai jos. Expoziţia Ibero-Amencană din Sevilla încântă prin graţia ei. J4u sunt în lamp multe oraşe ca Sevilla. In putina ţinuturi cerul e atât de senin şi lumina zilei atât de albă. Rari sunt oamenii cari să-şi iubească oraşul, cum îl iubesc sevillanii pe al lor. Trebuie dat condiţiuni excepţionale concursul îmbinat şi armonizat al naturei şi al sforţărilor oamenilor, pentru a putea creia o operă care să iasă din obişnuit şi să însemne mai presus de o expresiune materială, pe cea sufletească, ideală a unui popor. Partea principală a expoziţiei — şi cea mai impresionant — este instalată într’un parc minunat. El aparţinea ducesei de Montpenssier care în dragostea ei pentru oraş, i l’a dăruit. Dela început deci expoziţia exprimă o caracteristică a sufletului sevillanelor: iubirea pentru oraşul lor, căruia nu contenesc să-i facă darurile cele mai costisitoare chiar, numai să-l vadă din ce în ce mai frumos. Puţin după ce a trecut de intrare şi lăsând în urmă Cazinoul — construcţie de o excepţională elegantă, posedînd între altele o somptuoasă sală de spectacole — vizitatorul ajunge în vasta Plaza de Espana. In fundul ei, se înalță, în semicerc, un splendid palat, marginit de două turnuri înalte de 90 metri. Prin fata palatului — al cărui corp central cuprinde scări și galerii monumentale — trece un canal Venetian pitoresc, deasupra căruia sunt aruncate clteva poduri graţioase. In mijlocul pieţei se află o fîntînă grandioasă, cu multiple jocuri de apă. Suprafaţa totală a pieţei este de 50.000 metri patraţi. A fost începută încă înainte de război, e destinată actualmente expoziţiei şi va rămîne în viitor unul din monumentele cele mai caracteristice ale Sevillei. Palatul din fundul pieţei, cuprinde în el cîteva pavilioane cu totul remarcabile. Intre altele: Expoziţia de artă modernă şi arheologică. Din aceasta, două secţiuni sunt mult vizitate şi admirate, întîi, acela care arată în grupuri plastice descoperirea şi colonizarea Americei de către spanioli. Apoi Istoria Sevillei, din vremurile preistorice şi pînă azi, cu documente autentice şi reproduceri plastice ale monumentelor şi aspectelor celor mai caracteristice din oraş. Se poate vedea astfel reprodusă o stradă caracteristică din Sevilla. De asemeni a fost reprodusă și mobilată in întregime o locuinţă de cel mai pur stt Sevillán. Foarte interesantă de văzut în acest palat, este harta în relief a peninsulei iberice. Realizată pe o suprafaţă enomă, această hartă plastică, reproduce toate caracteristicile geografice ale peninsulei. Cu ajutorul unor ingenioase dispozitive mecanice, un operator indică vizitatorilor, prin semnale luminoase cari apar pe hartă, toate oraşele şi porturile importante, după cum prin şuviţe de apă sunt însemnate toate rîurile cari străbat munţii sau curg prin văile peninsulei iberice. Tot în palatul din Plaza de Espana mai sunt instalate Muzeul industrial, o documentată expoziţie a cărţei, pavilionul presei ibero americane, cuprinzând peste zece mii de publicaţiuni cotidiane şi periodice, expoziţia de oceanografie, hidrografie şi hidrologie, etc. După închiderea expoziţiei, palatul e destinat unei universităţi. Urcînd scările majestoase, trecînd prin vastele săli, adăpostindu-se în umbra răcoroasă a patio-ului central, generaţii de studenţi vor putea admira dealungul anilor, pe lîngă soliditatea construcţiei, graţia arhitecturală, armonia ansamblului clădirei, fineţea şi preciziunea detaliilor cari împodobesc în tot locul palatul. Piaza de Espana constitue pentru spectator o adevărată viziune de artă. , Gu HORIA * ANGLIA ŞI REVIZUIREA TRATATELOR Intensificarea propagandei maghiare in favoarea revizuirii tratatului dela Trianon s’a făcut în mod conştient spre a impresiona noul guvern englez. Se ştie că la 18 Decembrie anul trecut d. Macdonald a vorbit intr’un discurs despre necesitatea revizuirii tratatelor de pace. Este adevărat că d- Macdonald, care pe atunci nu avea o situaţie oficială în, statul englez a pus în principiu problema revizuirii însă numai pentru cazul cândsituaţia creiată între învinşi şi învingători ar fi cu totul falsă. Iar concluzia d-sale a fost că ,atunci diplomaţia conciliantă va găsi ocazia să se manifeste44. Pe această declaraţiune a actualului preşedinte de consiliu din Anglia şi-au bazat ungurii, — vorbim de oficialitatea dela Budapesta — iluzii nesăbuite. Ei credeau că venirea la putere a d-lui Macdonald va pune imediat între problemele practice ale politicei internaţionale revizuirea tratatului de la Trianon. De aceia a rostit contele Bethlen cunoscutul discurs, de la 26 Mai şi tot pentru acel motiv a vorbit şi în şedinţa de joi a Camera Magnaţilor in felul cunoscut. Forţând nota campaniei revizioniste, guvernul maghiar, credea că va obţine încurajări formale de la Londra şi se va apropia de scopul visat. Afirmaţiunea pacifismului campaniei de revizuire pe care contele Bethlen o afişează cu o insistenţă care bate la ochi, se datoreşte tot unei declaraţiuni făcută de d. Macdonald in Decembrie 1928 când a spus: partidul nostru nu va sprijini niciodată o încercare a vreuneia din ţării de a aduce prin forţa armelor modificarea regulamentelor de pace4, lată insă că pe neaşteptate au venit şi preciziunile dela Londra, insă nu in sensul dorit de revizioniştii dela Budapesta. Ziarul Daily Herald, oficiosul partidului laburist a publicat un articol de fond cu ocazia aniversării a zece ani dela semnarea tratatului de la Trianon. Și în acest articol, vădit inspirat de guvernul actual sa accentuiază că na venit timpul revizuirii tratatelor, şi că dacă se vorbeşte astăzi de o revizuire atunci patimile prea vii se trezesc şi pacea va fi primejduită. Cu alte cuvinte guvernul d-lui Macdonald a ţinut să desaprobe in mod public campania pentru revizuirea tratatelor de pace, campanie care nu-și are rostul astăzi. Un birou comun de licidare al operaţiilor de bursă CONSFĂTUIREA AGENŢILOR DE SCHIMB Agenţii oficiali de schimb şi efecte de pe lângă Bursa din Bucureşti sau întrunit Vinerea trecută ora 12 a. m, fiind convocaţi de d. prof. dr N. N. Stoika, sindicul- delegat al Bursei. După cererea d-lui Stoika, cerere justificată de nevoia ca Sindic. Sursei să cunoască în fiece moment situaţiunea lichidărilor, aceasta până la modificarea actualei legi a burselor, s’a hotărât ca, începând de Luni I Iulie a. c. , să se înfiinţeze un bluron comun de lichidare al tuturor operaţiunilor silnice dintre agenţi, şi sub îngrijirea acestui biurou se vor face, în fiecare seară şi punctările îndreerilor respective. Agenţilor de schimb le este absolut interzis sărămâie în vreuna din zile î cu vreun post nelichidat. D. Stoika a mai rugat pe agenţii de schimb să grăbească trimiterea la sindicat a aprecierilor asupra activităţii remizierilor atașati biurourilor respective, — aceasta în vederea reorganizării viitoare a acestui corp. Consfătuirea s’a terminat la ora 1 d. a.