Argus, iulie 1929 (Anul 20, nr. 4863-4888)

1929-07-01 / nr. 4863

/ Anni XX No. 4863 Idilli 1 Iniile l£2j0 ABONAMMTB 3 lei In tară, 6 lei In strei notate BIROURILE: u c u r e f t I, Strada Sărindar 7 Et. I* — TELEFO­Ni 300/03 $1 323/60 IN TARA On an looolel 6 luni 55o „ S luni 3oo „ IN STRAINATATt Un an 22oo lei 6 luni l3oo „ 3 luni 8oo n ORGAN ZILNIC al COMEBTULD! Fondatorii S. Pauker «I H. 9, Valentin PUBLIC1TA /EÄ i Concesiunea Exclusivă a Societăței Generale de Publicitate Diractori i Caret Schulder a­ s. Berge* Star. Eugeni* Carada (fostă Karagheorghevici) 9 Telefon S11/S4 BASARABIA Sufletul Basarabiei nu este îm­păcat. In repetate rânduri dela unire s’au arătat nemulţumiri. Opinia publică le cunoaşte, gu­vernele au voit să le curme şi fiindcă nu au ştiut să afle cauza lor, au întrebuinţat drept leac nu­mai măsuri de autoritate. Starea de nemulţumire din Ba­sarabia nu este de ordin politic. Câteva trecături între popor şi ad­ministraţia civilă şi militară nu sunt îndestulătoare să o explice-Nemulţumirea Basarabiei e de ordin mistic. Mica provincie din vastul imperiu avea acolo, prin în­săşi micimea ei, o mare impor­tanţă economică. Climatul ei sudic producea mărfuri pe care marele imperiu nu le avea şi din această pricină desfacerea vinului, strugu­rilor, poamelor Basarabiei erau privilegiată. O bună stare generală era urmarea acestei situati. Adău­­gaţi şi sarcina mai uşoară a con­tribuţiei fiscale din înainte de răz­­boiu, şi veţi înţelege de ce inima Basariei se întoarce cu părere de rău către vremea trecută, când schimbul cu Rusia era in floare şi când fiscul putea să fie îngădui­tor.A trecut peste Rusia ca şi peste noi războiul. Pustiirile sau mărit acolo şi prin revoluţia cumplită care i-a urmat. Azi sărăcirea ex­tremă a populaţiei abia îi îngădue să-şi întreţie viaţa, necum să cum­pere mărfurile de lux pe care le produce Basarabia. Fiscul şi-a marit şi în Rusia ce­rinţele şi le-a mărit considerabi, căci pe lângă bir poporul este obli­gat şi la rechiziţii. Desorganizarea economică a scăzut producţia agri­colă. In vastul imperiu, atât de bogat altă dată, acum e foamete- Foamete în unele provincii, şi foa­mete generală în oraşe. Pentru întreţinerea populaţiei guvernul rechiziţionează cu forţa de la ţărani alimentele. Adevărate expediţii armate sunt trimise de autoriăţi la ţară. Ţăranii sunt des­puiaţi de toate rezervele lor şi la rândul lor înfometaţi. Poporul basarabean nu cunoaşte bine această situaţie, sau chiar dacă o cunoaşte, a rămas cu cre­dinţa că Rusia e tot ţara bogată de care depinde prosperitatea Ba­sarabiei. Mi aduc aminte când aplicam re­forma agrară în Basarabia, o de­legaţie de mari proprietari a cerut să mă vază pentru a protesta con­tra asprimii legei noastre care nu le lasă decât o sută de hectare. La observaţia mea că ei trebue să mulţumească soldatului român pentru aceasta sută de hectare, căci peste Nistru bolşevicii nu le-au lăsat nimic, unul din ei, fost ma­gistrat, îmi răspunde : în Rusia nu s’a expropriat, s’a luat numai în administrare moşiile celor absenţi. Când mă voi întoarce acolo voi lua din nou moşia mea în stăpânire cu tot inventarul intact. Dacă un om cult poate avea ase­menea iluzii, înţelegem câte de uşor poporul poate nutri credinţe ilusorii. Iată de ce ziceam că neîmpăca­­rea sufletească a Basarabiei e de ordin mistic. Guvernele noastre n’au făcut ni­mic ca să risipească aceste închi­puiri. Din contră- Atunci când în anii 1921 şi 1922 seceta pustiise ogoarele în provincia de răsărit şi locuitorii îşi vindeau pământul pentru a nu muri de foame, ce cre­deţi că a făcut guvernul ? Credite eftine pentru ţărani? Nu. A înăs­prit formalităţile pentru vânzarea pământului ţărănesc. Când târgul Rusiei a fost închis pentru negoţul Basarabiei, ce au făcut guvernele ? Cu Rusia de­sigur nu se putea negocia. Situaţia politică nu îngăduia asemenea con­versaţii. Şi chiar dacă sar fî putut sita de vorbă, nu ar fi fost util, căci situaţia ei economică­ şi financiară nu permitea nici un schimb. Dar o provincie mare a fostei împărăţii, — Polonia, — are o e­­conomie înfloritoare. Suntem le­găţi de ea şi prin alianţă politică. Am fi putut deci înlocui uşor para­disul rusesc pe care viticultorii şi pomicultorii basarabeni credeau că lau pierdut Ce au făcut guvernele? In anul 1924 când exportul de viu, de stru­guri și de poame începuse de-a bi­­tuelea u. îndrepte sure jdftioma Si. M­undi în plin schimb cotr­erchi, guvernul nostru a mărit la 7.000 lei de va­gon taxa de import a cărbunelui polonez. Polonia a ripostat ime­diat închizând graniţa ei pentru mărfurile Basarabiei. Aceste reflexii mi au fost suge­rate de cuvântrea d-lui V­ Bră­­tianu, ţinută, zilele trecute, la Chi­şinău. Şeful partidului liberal a descoperit că seceta şi foam­etea din Basarabia au fost înăsprite prin lipsa de credit şi că schimbul cu Rusia poate fi mai cu folos în­locuit prin comerţul cu Polonia. Foarte bine. Numai că guver­nul, care la 1922 a dat ţăranilor înfometaţi, măsuri administrative în loc de credit, iar la 1924 au reuşit să oprească exportul Basa­rabiei în Polonia, erau ale partidu­lui liberal. Francezii au o zicătoare , mai bine târziu, decât niciodată. Să nă­dăjduim că cel puţin pentru viitor partidul liberal îşi va corecta poli­tica economică-CONST. GAROFLID Politica coloniali a Franţei PARIS, 29 (Rador). — In Camera ranceză a fost azi desbatere asupra politicei coloniale­­a Republicei. O­­ratorii au insistat in mod special asupra necesităţii şi a oportunităţii de a desenta cu tocită energia re­sursele coloniilor. D. Candace, depu­tat negru din­­Guadelupa, a declarat că Franţa şi-a făcut totdeauna da­toria faţă de rasele înapoiate, şi că este o adevărată minciună să se spună că Franţa oprimă pe indi­geni. ÎNVIORARE Peste tot, în lumea afacerilor ca şi în aceea a producătorilor, e un început de înviorare. Agricultorii aşteaptă, cu înfrigu­rare, secera, care îi va scăpa, anul acesta, de multe nevoi. Cei de la bursă au fost surprinşi să vadă că acţiunile pot să se urce, nu să scadă numai. Şi, pe când în pri­mele patru luni ale acestui an în­registrările de firme anonime au fost foarte mici, în luna Mai, s-au înfiinţat 15 societăţi nonei cu un capital de peste 50 milioane, iar dintre cele vechi, 23 îşi au sporit capitalul cu aproape 700 milioane lei. Aceste nonei învestiri de capital arată că încrederea în întreprinde­rile economice e mare. Şi, cu toată lipsa de bani, o campanie de nouei învestiri a început­ Pe de altă parte, în Buletinul Băncii Naţionale, pe Mai anul acesta, citim următoarele: „Urcarea de curând a taxei scon­tului oficial arată revenirea la o politică de credit condusă de Ban­ca de Emisiune care trebue să ca­pete o stăpânire directă asupra distribuirii disponibilităţilor în nu­merar pe piaţă. CREDITUL A­­GRICOL e pe cale să fie larg re­maniat şi NOUA LEGE A COO­PERAŢIEI e menită să pună la dispoziţia agriculturii mijloace în­destulătoare. „Prin asemenea măsuri, Româ­nia se îndreaptă hotărât spre o or­ganizare de credit corespunzând desvoltării sale economice Şi po­ziţiei pe care o ocupă în comuni­tatea internaţională.”. Cifrele Şi faptele vorbesc. Noua politică economică, salutată cu sa­tisfacție de toate clasele producă­toare, începe să dea roade.­­* Magistrat şi om de ştiinţă Noua lucrare a preşedintelui Curţii de Casaţie S. U-a, d. Const. Rătescu, în colaborare cu tânărul consilier de Curte, magistrat asis­tent la Curtea de Casaţie, d. N­­­avelescu, readuce în discuţiune publică problema culturală a cola­borării magistraţilor la formarea şi desvoltarea ştiinţei Dreptului Facultăţile noastre de drept au dat eminenţi avocaţi, dar foarte puţini autori de Drept. Ciudat lu­cru ! Pe când în străinătate crite­riul de selecţiune la Universitate, pentru ocuparea unei catedre e tocmai activitatea culturală teo­retică, în domeniul ştiinţei, la noi, catedrele se ocupă de avocaţi, cari continuă mai departe profe­siunea lor, uitând obligaţiunea de a îmbogăţi ştiinţa dreptului cu lu­crări de specialitate. Ştiinţa dreptului, din ultimul de­ceniu, se mândreşte numai cu lu­crări de magistraţi. Codul civil adnotat de d. C. Ifamangiu, consi­lier de Curte de Casaţie în cola­borare cu d. N. Georgescu preşe­dintele Tribunalului Ilfov secţia comercială; Codul comercial ad­notat de d. consilier Eftimie Anto­­nescu; legea autentificărilor ad­notată cu numeroase jurisprudenţe de d-nii Const. Rătescu, preşedin­tele Curţii de Casaţie s. Il­ a; C. Climescu, prim-preşedinte al Curţii de Apel din Chişinău; Ionescu Darzeu, consilier la Curtea de Apel din Chişinău. Azi, d- Const. Rătescu ne dă, în colaborare cu d. N. Pavelescu, Ma­nualul Curţilor cu juraţi, cu în­treaga jurispundenţă, în mare parte nepublicată, începând cu primele deciziuni ale înaltei Curţi, până la cele mai recente din anul 1928. Clasarea imensului material, e făcută cu claritate şi cu metode fa­miliale oamenilor de ştiinţă. Nu există materie mai dificilă de clasat decât jurisprudenţa proce­durii penale. Curtea cu juraţi e un capitol, autorii ne anunţă publica­rea în curând şi a restului proce­durei criminale­Deciziunile juraţilor dându-se nemotivate a fost firesc ca şi con­trolul înaltei Curţi să se exercite mai ales asupra condiţiunilor for­male ale deciziunei. Şi din cauza ignorărei acestor regule formale imperative, judecătorii de fond co­miteau dese greşeli şi procesele se ţineau lanţ . Viaţa juridică se stabilizează, pe măsură ce înalta Curte îşi fixează jurisprudenţa, şi o dă publicităţii. Corespunde, prin urmare, unei reale necesităţi profesionale şi de ordin social, publicarea acestei lucrări. Nu s'a omis nici o deriziune.^ în­treaga materie e colecţionată şi clasată cu grije- Graţie unor ast­fel de lucrări s’a putut lucra teore­tic şi cu spor în ţările apusene. E cea mai reală contribuţie la ştiinţa dreptului, şi magistraţii cari au pregătit-o şi publicat-o justifică cu prisosinţă postul de onoare pe care-l ocupă. Raţiunea de a fi a unui mare magistrat stă tocmai în pasiunea lui pentru ştiinţa dreptului. Crea­tor al jurisprudenţei el însufleţeşte viaţa juridică. Autor de lucrări ju­ridice el stabilizează activitatea ju­ridică, dându-i u­n ritm normal fără salturi. Şi iată cum, progresul ştiin­ţei dreptului, asigură progresul vie­ţii sociale. Orice lucrare serioasă de drept, e o garanţie mai mult pentru con­servarea ordinei în stat. Generaţiile noui de jurişti salută cu recunoştinţă activitatea ştiinţi­fică a celor doi distinşi magistraţi. H­­AZNAVORIAN - Datoriile de război franceze PARIS, 29 (Rador). — Ambasa­dorul Franţei la Washington, d. Claudel, a prezentat guvernului a­­merican moţiunea Camerei france­ze prin care se cere amânarea a­­chitării datoriilor. • PARIS 29. (Rador). — După informaţiunile sosi­te din New-York, America a răspuns negativ la cere­rea de amânare a datorii­lor. La sfârşitul şedinţei Camerei, preşedintele a anunţat convocarea com­i­siunilor pentru afacerile străine şi pentru finanţe spre a asculta comunica­rea guvernului cu privire la răspunsul Statelor Uni­te. 1 Combustibilul la C. F. R. de prof. dr. Chr. Musceleanu După războiu, chestiunea com­bustibilului la Căile ferate a ridi­cat o serie întreagă de probleme. Unele din ele interesează partea comercială. Altele partea technică. Dacă se privește chestiunea pe latura comercială, se con­stată că în anul 1926 s’a cheltuit, la Căile ferate, pentru combustibil suma de lei 2.754.737.000, în 1927 2 miliar­de 857.533.000, îh 1928 2.517.277.000, iar pe anul 1929 s’a prevăzut suma de lei 2.300.000.000. Dacă se raportă la totalul chel­tuielilor căilor ferate, se stabilește că în 1926 procentul a fost de 24,5, în 1927 de 20,1, în 1928 de 18,5 și în 1929 de 17,8. Din aceste cifre, luate pe ultimii trei ani, căci 1929 nu este terminat, se vede că sumele plătite pentru procurarea combustibilului la drumul de fer reprezintă cam o cincime din tota­lul cheltuelelor. Raportul mediu înainte de războiu era cam 11, 5-12%. Nu voiu cerceta de unii; provine diferenţa în minus de aproape 557.000.000 din anul 1929, faţă, de anul 1927. Cea ce aşi dori să arăt, însă, în cadrul acestui articol, e chestiunea technic-ştiinţifică. Adi­că să vedem dacă randamentul pe care îl dau locomotivele noastre reprezintă, măcar în pacte, echiva­lentul valorii combustibilului uti­lizat. Din studiile făcute s’a ajuns la concluzia ca acest randament abia atinge 3|^isdict din 100 ki- Je Introdus în focarul ant* locomotive, abia energia de la 3 kg. se utilizează, sub formă de energie mecanică în cilindri. Aşa­­dar 97% din combus­tibilul total se pierde în aer. Rezultatul acesta e mai mult de cât dezastros. De ani de zile, se pierd sume colosale din cauza, hai ,­i zicem, a unei inerţii pe care nu ştim prin ce mijloace şi cu ce forţe s’ar putea învinge. Dar să vedem de unde provine răul şi dacă până astăzi ştiinţa a găsit mijloace ca să-l poată înlă­tura. Pierderile de combustibil, la lo­comotive, provin în primul rând din cauza arderei necoimplecte a cărbunelui şi a gazelor combusti­bile. Din cauza triajului puternic se răspândesc gazele şi particulele foarte fine în atmosferă, iar par­­ticulele mai mari cad prin grătar, împreună cu zgura, în cenuşar. Pierderile acestea devin uneori foarte mari din cauză că grăta­rele locomotivelor sunt făcute pen­tru arderea cărbunilor bulgări cari nu conţin praf. Cum cărbu­nele pe care îl avem se pulveri­zează repede, dând după scurtă vreme un mare procent de praf şi cum nu trebue să mai importăm cărbune, pentru motive uşor de cunoscut, ne găsim în faţa unei situaţiuni care ar putea părea în primul moment destul de compli­cată. La Căile ferate s’a recurs la o metodă de ardere, care aşa cum se aplică, e antiştiinţifică. Deşi s’a căutat să se justifice, prin diferite memorii ale jignitorilor că meto­da e bună, totuşi se poate uşor vedea de cei cu ştiinţifică pregă­tire, că această metodă constitue la rândul ei o altă cauză de pa­gubă în combustibilul folosit la Căile ferate. • D­ inginer Ganitki care, pe lân­gă cunoaşterea meseriei sale, are şi o cultură ştiinţifică deosebită, a atras de multă vreme atenţia prin diferite lucrări şi comunicări, asu­pra acestui fapt. Şi în alte ţări s’au ivit probleme de natura celor de mai sus, însă guvernele respective călăuzite de interesul ţarei au luat măsuri de urgenţă pentru înlătu­rarea răului. Astfel, lăsând la o parte ches­tiunea arderii cărbunelui pulveri­zat (măcinat ca făina) Şi ars cu in­­jectoare Şi despre care voiu vorbi în alt articol, astăzi ţin să atrag atenţia in special asupra felului cum se ard unii cărbuni, de cali­tate cu totul inferioară în Ceho­slovacia şi cari nu mai prezentau nici o valoare comercială. Acest cărbune a ajuns să fie pus în o deosebită valoare prin cercetările Ştiinţifice ale distinsului profesor de la Petrograd Lomşacov, refu­giat astăzi la Praga. In anul 1922, după numeroase studii şi cercetă­ri, a construit un grătar special „grătarul Lomşacov" cu ajutorul căruia se poate arde în condiţiuni excelente cărbuni de calitate in­ferioară, sub formă de praf nemă­cinat, adică așa cum pulverizează după ce se scoate din mină. Uzinile Scoda (Pilsen) au adop­tat la multe căldări sistemul de ardere Lomsacov. S-au adoptat de asemenea la centrala uzinelor de lângă orașul Long, grătare Lom­sacov pentru arderea de resturi cu putere calorifică de 1900 cal. kg. Unde însă grătarul Lomşacov a făcut adevărate minuni a fost la localitatea Ervenice (Seesdadtl). In această localitate se găseau mine cu imense cantităţi de căr­bune, fără nici o valoare comer­cială. Căci nu putea fi ars în con­diţiuni bune prin mijloacele cu­noscute. Folosind, însă, metoda de ar­dere dată de Lomșacov s’a putut construi în această localitate, în anul 1925 o uzină cu două turbe agregate de câte 15.090 kw­ fie­care, iar presiunea căldărilor era de 33 atm. Programul de lucru este ca să se construiască opt turbe agregate adică un total 120.000 kw., iar cu electricitatea produsă urmează să se lumineze oraşul Praga şi să se electr­if­ice căile ferate pe o rază de SO km. împrejurul capitalei. E de observat că centrala de la Ervenice, cu toate că foloseşte un cărbune atât de prost, are un ran­dament de 16% și aceasta rezultă din faptul că zgura când este (Citiți continuarea în pag. IIi). ARGUS"­IN SPANIA „Exposicion Ibero Americana de Sevilla“ BELLAGIO, 25 Iunie. — De pe ţărmul fermecător al lacului Como, evoc imagina minunată a Expozi­ţiei Ibero Americană din Sevilla.. Expoziţia Ibero Americană, in­stalată în cadrul pitoresc al Se­x­ Ulei, realizează o splendidă vi­ziune de artă şi graţie spaniolă. Poate că nu acesta a fost scopul principal al iniţiatorilor, însăşi ti­tulatura ei are o altă semnificaţie• O expoziţie ibero-americană în oraşul cu faimoasa „arhivă a In­­diilor“ în care trecutul spaniol de glorioase cuceriri stă înscris în sute de mii de autentice docu­mente tinde, în primul rind, să arate legătura dintre patria mamă şi acele ţări din continentul ame­rican, cari dacă nu mai constituie azi o unitate politică cu regatul re­gelui Alfons al XIII-lea, o menţin, totuşi, pe cea sufletească vorbind toate aceiaşi limbă. Prin larga par­ticipare pe care aceste state o au în expoziţia de la Sevilla, manifes­taţia lor de rudenie cu Spania este intr’adevăr impresionantă. Desigur că ea nu poate fi comparată cu participarea dominionurilor en­gleze la Expoziţia din Wembley. Dar nu e mai puţin adevărat că spaniolii pot arăta cu mîndrie străi­nilor la ce rezultate strălucite pen­tru omenire au dus sforţările na­vigatorilor lor, cari pornind să cu­­reere în secolul al XV-lea mările încă neexplorate, au descoperit re­giuni necunoscute, pe cari au în­fipt odată cu drapelul şi săminţa civilizaţiei spaniole. Recolta a fost apoi bogată pentru Spania şi pînâ azi pentru omenirea întreagă. Vor fi desigur mulţi vizitatori ai expoziţiei ibero-americane, din Sevilla, cari nu se vor preocupa de tendinţa ei special politică- Ce im­presie capătă aceşti vizitatori? Iată ce voi încerca să descriu mai jos. Expoziţia Ibero-Amencană din Sevilla încântă prin graţia ei. J4u sunt în­ lamp multe oraşe ca Sevilla. In putina ţinuturi cerul e atât de senin şi lumina zilei atât de albă. Rari sunt oamenii cari să-şi iubească oraşul, cum îl iubesc se­­villanii pe al lor. Trebuie dat condiţiuni excepţio­nale concursul îmbinat şi­­ armoni­zat al naturei şi al sforţărilor oa­menilor, pentru a putea creia o o­­peră care să iasă din obişnuit şi să însemne mai presus de o expresiu­­ne materială, pe cea sufletească, ideală a unui popor. Partea principală a expoziţiei — şi cea mai impresionant — este instalată într’un parc minunat. El aparţinea ducesei de Montpenssier care în dragostea ei pentru oraş, i l’a dăruit. Dela început deci expo­ziţia exprimă o caracteristică a sufletului sevillanelor: iubirea pen­tru oraşul lor, căruia nu contenesc să-i facă darurile cele mai costisi­toare chiar, numai să-l vadă din ce în ce mai frumos. Puţin după ce a trecut de intrare şi lăsând în urmă Cazinoul — con­strucţie de o excepţională elegan­tă, posedînd între altele o somp­tuoasă sală de spectacole — vizi­tatorul ajunge în vasta Plaza de Espana. In fundul ei, se înalță, în semicerc, un splendid palat, margi­nit de două turnuri înalte de 90 metri. Prin fata palatului — al că­rui corp central cuprinde scări și galerii monumentale — trece un canal Venetian pitoresc, deasupra căruia sunt aruncate clteva poduri graţioase. In mijlocul pieţei se a­­flă o fîntînă grandioasă, cu multi­ple jocuri de apă. Suprafaţa totală a pieţei este de 50.000 metri pa­traţi. A fost începută încă înainte de război, e destinată actualmente expoziţiei şi va rămîne în viitor unul din monumentele cele mai caracteristice ale Sevillei. Palatul din fundul pieţei, cuprinde în el cî­teva pavilioane cu totul remarca­bile. Intre altele: Expoziţia de artă modernă şi arheologică. Din aceas­ta, două secţiuni sunt mult vizitate şi admirate, întîi, acela care arată în grupuri plastice descoperirea şi colonizarea Americei de către spa­nioli. Apoi Istoria Sevillei, din vre­murile preistorice şi pînă azi, cu documente autentice şi reproduceri plastice ale monumentelor şi as­pectelor celor mai caracteristice din oraş. Se poate vedea astfel re­produsă o stradă caracteristică din Sevilla. De asemeni a fost repro­dusă și mobilată in întregime o lo­cuinţă de cel mai pur stt Sevillán. Foarte interesantă de văzut în acest palat, este harta în relief a peninsulei iberice. Realizată pe o suprafaţă enomă, această hartă plastică, reproduce toate caracte­risticile geografice ale peninsulei. Cu ajutorul unor ingenioase dispo­zitive mecanice, un operator indică vizitatorilor, prin semnale luminoa­se cari apar pe hartă, toate ora­şele şi porturile importante, după cum prin şuviţe de apă sunt însem­nate toate rîurile cari străbat mun­ţii sau curg prin văile peninsulei iberice. Tot în palatul din Plaza de Es­pana mai sunt instalate Muzeul in­dustrial, o documentată expoziţie a cărţei, pavilionul presei ibero a­mericane, cuprinzând peste zece mii de publicaţiuni cotidiane şi pe­riodice, expoziţia de oceanografie, hidrografie şi hidrologie, etc. După închiderea expoziţiei, pa­latul e destinat unei universităţi. Urcînd scările majestoase, trecînd prin vastele săli, adăpostindu-se în umbra răcoroasă a patio-ului cen­tral, generaţii de studenţi vor putea admira dealungul anilor, pe lîngă soliditatea construcţiei, graţia ar­hitecturală, armonia ansamblului clădirei, fineţea şi preciziunea de­taliilor cari împodobesc în tot lo­cul palatul. Piaza de Espana constitue pentru spectator o adevărată viziune de artă. , Gu HORIA * ANGLIA ŞI REVIZUIREA TRATATELOR Intensificarea propagandei ma­ghiare in favoarea revizuirii tratatu­lui dela Trianon s’a făcut în mod conştient spre a impresiona noul gu­vern englez. Se ştie că la 18 Decem­brie anul trecut d. Macdonald a vor­bit intr’un discurs despre necesitatea revizuirii tratatelor de pace. Este a­­devărat că d- Macdonald, care pe atunci nu avea o situaţie oficială în, statul englez a pus în principiu pro­blema revizuirii însă numai pentru cazul când­­situaţia creiată între în­vinşi şi învingători ar fi cu totul fal­să. Iar concluzia d-sale a fost că ,atunci diplomaţia conciliantă va gă­si ocazia să se manifeste44. Pe această declaraţiune a actualu­lui preşedinte de consiliu din Anglia şi-au bazat ungurii, — vorbim de ofi­cialitatea dela Budapesta — iluzii ne­săbuite. Ei credeau că venirea la­ putere a d-lui Macdonald va pune i­mediat între problemele practice ale­ politicei internaţionale revizuirea trat­­atului de la Trianon. De aceia a ros­tit contele Bethlen cunoscutul discurs, de la 26 Mai şi tot pentru acel mo­­­tiv a vorbit şi în şedinţa de joi a Ca­mera Magnaţilor in felul cunoscut. Forţând nota campaniei revizioniste, guvernul maghiar, credea că va obţi­ne încurajări formale de la Londra şi se va apropia de scopul visat. Afir­­maţiunea pacifismului campaniei de revizuire pe care contele Bethlen o afişează cu o insistenţă care bate la ochi, se datoreşte tot unei declara­ţiuni făcută de d. Macdonald in De­cembrie 1928 când a spus: partidul nostru nu va sprijini nici­odată o încercare a vreuneia din ţării de a aduce prin forţa armelor modi­ficarea regulamentelor de pace4­, lată insă că pe neaşteptate au ve­nit şi preciziunile dela Londra, insă nu in sensul dorit de revizioniştii dela Budapesta. Ziarul Daily Herald, o­­ficiosul partidului laburist a publicat un articol de fond cu ocazia aniver­sării a zece ani dela semnarea trata­tului de la Trianon. Și în acest articol, vădit inspirat de guvernul actual sa accentuiază că na venit timpul revi­zuirii tratatelor, şi că dacă se vorbeş­te astăzi de o revizuire atunci pati­mile prea vii se trezesc şi pacea va fi primejduită. Cu alte cuvinte guvernul d-lui­ Macdonald a ţinut să desaprobe in mod public campania pentru revizui­rea tratatelor de pace, campanie care­ nu-și are rostul astăzi. Un birou comun de li­­cidare al operaţiilor de bursă CONSFĂTUIREA AGENŢILOR DE SCHIMB Agenţii oficiali de schimb şi efec­te de pe lângă Bursa din Bucu­reşti sau întrunit Vinerea trecută ora 12 a. m, fiind convocaţi de d. prof. dr­ N. N. Stoika, sindicul-­ delegat al Bursei. După cererea d-lui Stoi­ka, cerere justificată de nevoia ca Sindic. Sursei să cunoască în fiece mo­ment situaţiunea lichidă­­rilor, aceasta până la mo­dificarea actualei legi a burselor, s’a hotărât ca, în­cepând de Luni I Iulie a. c. , să se înfiinţeze un blu­ron comun de lichidare al tuturor operaţiunilor silnice dintre agenţi, şi sub îngrijirea acestui biu­rou se vor face, în fiecare seară şi punctările îndree­rilor respective. Agenţilor de schimb le este absolut interzis să­­rămâie în vreuna din zile î cu vre­un post nelichidat. D. Stoika a mai rugat pe agen­ţii de schimb să grăbească trimi­terea la sindicat a aprecierilor asu­­pra activităţii remizierilor atașati biurourilor respective, — aceasta în vederea reorganizării viitoare a acestui corp. Consfătuirea s’a terminat la ora 1 d. a.

Next