Argus, septembrie 1929 (Anul 20, nr. 4916-4941)

1929-09-01 / nr. 4916

Ann) AX No. 4916 CAROL SCHULDER I. S.CERCER STR. KARAGEORGEVICI9 TEL: 11/S4 ABONAMENTE: IN TARA UK AN 1.000 LEI 6 LUNI 660 * 8 LUNI 800 • IN STRAIN AXAIB UN AN 2.200 LEI 6 LUNI 1.300 . 8 LUNI 800 m 8 LEI IN TARA. 8 LEI IN STREINATASE BIROURll ucuresti« Str. ărundar 7 Et I.T­ELEFON 306/93 si 323/69 'vvCMpOm' ) Bja 11 u * ^ 6 PAGINIT ORGAN ZILNIC al CONERTULUI A INDUSTRIEI si FINANTEI Fondatori! & PAUKER á&>. VALENTIN C Duminică 1 Septembrie 1929 CAROL SCHULDER)! S.OERLEK , STR. KARAGEÖRGEVICI9 , TElMt/SA \ • PUBlici l­a | tA: Concesiunea exclusivă a Societății Generale de Publicitate Directori­e Carol Schulder 4 S. Berger itt. Ka­­ren Ceracle (Ion­ Karagheorghevici) * Telefon 311/M încasarea impozitelor Mare zarvă în personalul de percepere al Statului pe urma dis­poziţiilor severe luate de ministe­rul finanţelor, ca să se pună, pe de o parte, capăt amânărilor de plata birurilor datorite pe trecut, iar pe de alta să se grăbească în­casarea celor ajunse la­­ scadenţă. Măsurile luate par a-şi produce efectul, pentr’un spor simţitor al încasărilor, care se fac în diferite centre importante pentru alimen­tarea tezaurului public. Câteva date exemplificative, publicata prin ziare de oficialitate, par a în­dreptăţi speranţele într’o amelio­rare a încasărilor și în acelaș timp sunt menite a stimula zelul perso­nalului fiscal, care se lăsase, cum se spune, pe tânjeală, dacă n’o fă­cea chiar mai rău, de când practica repetată a amânărilor de plată de­venise un adevărat sistem, suscep­tibil de toate abuzurile imagina­bile-Recursul la formula comodă a amânărilor de plata impozitelor directe, îndreptăţit prin situa­ţiuni locale excepţionale, ca de pildă în câteva regiuni din Basarabia, cu desăvârşire ajunse la mizerie din cauza unei secete teribile de câţiva ani în şir, — se generalizase, din nenorocire, prin amestecul de­magogiei politice de sector electo­ral. Din diferite părţi ale ţării şi ce-i m­ai curios din vechiul regat, vin în formaţiuni foarte preţioase şi caracteristice despre procedeul cruţării de plata birurilor. Cutare potentat politic dintr’un judeţ moldovean, făcuse aşa fel în sectorul lui electoral, spre a-şi con­solida poziţia faţă de concurenţii la şefia din clubul respectiv, încât aproape suprimase de fapt înca­sarea impozitelor pentru „oamenii lui“­ prin sistemul permanentizat al amânărilor de plată. Şi cum poten­tatul era mereu la putere, de atâ­ţia ani, cine ar fi îndrăsnit să-i încaseze sectorul fără riscuri mari? Evident, pilda­rea fiind mai contagioasă decât cea bună, lo­cuitorii din alt sector, adică din­­tr’altă parte a judeţului, aflând meşteşugul, au pretins şi, adesea, au isbutit şi ei, să obţină favoarea respectiva prin generalizarea pro­cedeului. Trecerea timpului n’a făcut de­cât să agraveze asemenea situaţii fiscale şi să le agraveze dinntr'un îndoit punct de vedere: dintâi, prin adunarea sumelor datorate care, acum, nu se pot plăti dintr'odată. Pe urmă, prin permanentizarea sis­tem­ului, locuitorii şi-au format o mentalitate primejdioasă în pri­vinţa sarcinelor fiscale ce sunt da­tori să le susţină toţi cetăţenii. Pentru a întoarce lucrurile pe făgaşul lor normal, adică pentru a reface educaţia fiscală a oameni­lor, va fi nevoe de un mare şi greu efort din partea tuturor cetă­ţenilor de răspundere şi bună cre­dinţă dintre cei cari au un rol de conducere în societate prin cul­tura şi poziţia lor. Dar alături de păsuirile practi­cate, încasarea impozitelor face foarte actuală şi problema celor — numeroşi! — cari se sustrag pur şi simplu de la achitarea sarcinelor către stat. Sunt nenumăraţi cei cani fraudează fiscul — adesea prin complicitate — plătind mai puţin decât ar trebui să plătească potrivit veniturilor de care dispun şi mai sunt, dacă nu tot aşa de mulţi dar destul de numeroşi, acei cari se sustrag sistematic dela plata dărilor directe. Organele superioare fiscale, au fost informate despre numeroase cazuri de sustragere dela plata dă­rilor, petrecute în diferite părţi din ţară, prin sistemul întârzierilor şi păsuirilor, cărora, după trecerea termenilor de prescriere, li s’a a­­plicat pur şi simplu ertarea pe tre­cut Interesante sunt cazurile chiar ale unor fruntaşi politici,­ oameni cu avere şi greutate, cari, după ce s’au sustras prin amânări succe­sive dela plată, au venit singuri şi au cerut, formal, aplicarea pres­cripţiei la împlinirea termenului sub motiv că n’au fost încasaţi la vreme“. Pentru toate aceste cazuri scan­daloase, adevărată batjocură pe seama cetăţenilor cinstiţi cari îşi îndeplinesc datoriile către Stat, trebuesc luate măsuri cât de as­pre de execuţie materială, conco­mitent cu publicarea numelor, pe cale de comunicare oficială, spre a da şi o salutară sancţiune morală şi de opinie publică împotriva ce­tăţenilor cari săvârşesc acte de trădare fiscală echivalente, în a­­ceste vremri grele, cu trădarea pe câmpul de răsboi. E nevoe, prin urmare, de un în­treg arsenal de mijloace de con­strângere, materială şi morală, pentru a aduce pe toată lumea la îndeplinirea reală a îndatoririlor civice şi a pune capăt abuzului dis­preţuitor şi chiulului pe seama ma­rilor interese obşteşti. Fără ase­menea măsuri de ansamblu, sfor­ţările cât de mari şi de tenace ale celor buni şi cinstiţi sunt condam­nate dinainte la sterilitate­__ ♦ _­­ Invenţia unui aviator român PARIS 30. (Rador). — Căpita­nul aviator Dragomir, din rezervă, a încercat erl o celulă care încor­porată la scaunul din cartiga avio­nului, poate să se detaşeze în mod automat, oricare ar fi poziţia apa­ratului, şi să­­coboare fără peri­col, cu ajutorul unei paraşute până la pământ. Experienţa aviatorului român s’a făcut ori pe aerodromul Rue, al Casei Farman, situat la Tissy le Noble din apropierea Parisului, re­uşind perfect. Această celulă poate să fie tot aşa de bine aplicată pe toţi pasagerii avioanelor de trans­port, ca şi piloţilor din aviația mi­litară- VIZITELE „INOPINATE“ Această veche, aproape uitată, dar bună practică a guvernanţilor noştri din trecut pare a fi readusă la modă prin simpatia unora din guvernanţii ac­­tuali, pentru controlul direct şi nea­nunţat, singurul care-şi poate produce efectele. Astfel, d. I. Mihalache, ministrul de agricultură, a recurs de câteva ori la asemenea vizite „inopinate" încă de la prima dată când a fost ministru în guvernul prezidat de d. Vaida, la 1920, spre a se convinge, de pildă, des­pre felul cum se distribuia la populaţie peştele prin serviciul aprovizionării. D. Vaida, ministru de interne, a fă­­cut şi d-sa o asemenea vizită neaş­teptată­ şi neanunţată la serviciul pen­tru controlul streinilor. Alţi demnitari mai mărunţi au re­curs şi ei de câteva ori la sistemul a­­cesta de control direct şi verificare ime­diată in privinţa chipului cum îşi în­deplinesc datoria de agenţii in subor­dine, şi constatările făcute, de pildă la direcţia P. T. T. sau C. F. R. n’au fost dintre cele mai mulţumitoare. E nevoie ca cei mari să iasă afară din cabinete, să scoată capul din vraful de hârtii, de rapoarte şi de re­ferate care, adesea, acopăr realităţile pentru a vedea direct adevărul in faţă şi a putea stabili imediat răs­punderile. Prin acest sistem de acţiune di­rectă şi­­de control, întregul aparat de Stat, anchilozat in formalism biuro­­cratic dacă vui chiar ruginit prin prac­tica abuzului şi a mitei, va putea fi renovat şi înviorat ca să funcţioneze în tempo rapid şi cât ,iar potrivit nevoilor sociale. Un asemenea con­trol stimulând la datorie prin teama de control şi a­rtoţium, M* reînvia şi încrederea cetăţenilor in conducăto­­torii Statului, înlăturând credinţa co­mună că nimic nu mai este de făcut, că totul este aşa de compromis şi ră­ul atât de înrădăcinat încât speran­ţele de îndreptare sunt o simplă nai­vitate. Controlul celor mari va servi de stimulent şi va galvaniza aparatul de stat. INT. A DOUA SCRISOARE CĂTRE PLUGARI Plugari, semănaţi sămânţă aleasă! de I. MIHALACHE Ministrul Agriculture! începe de acum semănatul de toamnă! Şi e bine să nu întârziaţi , ca să daţi timp rădăcinii să se lege zdravăn de pământ, să nu prindă crudă gerul fe­mei. îngheţul prăpădeşte mai re­pede semănătura proaspătă, de cât­ pe cea crescută şi înfrăţită. Veţi arunca în cele 3 milioane de ha., de grâu (cât se seamănă pe an, de obicei, in ţara noastră) vr’o 60.000 de vagoane de sămânţă. Şi alte vr’o 1800 vagoane de să­mânţă de orz de toamnă pe vre-o 110.000 hectare. Noroc bun! Dar şi minte înţeleaptă ! Căci multă risipă — multă pagubă şi multă trudă zadarnică aduce pen­tru plugar lipsa de înţelepciune — mai ales în momentul când asvârle sămânţa în pământ. Să vedem ce se întâmplă cu grâul —, ca să vorbim numai de el acuma, — dacă-l semănăm aşa cu­m îl luăm din arie. Mai întâi risipim pe degeaba vreo 12.000 de vag­oane (care costă bani), numai prin faptul că semănăm­­ cu mâna în loc să semănăm cu maşina. Semănatul cu maşina ecoloniseşt­­eam a cincea parte din sămânţă. Ea seamănă numai ce trebuie — nu ici des şi colo rar, d_ şi nu rămâne ni­mic pe deasupra neingropat să usuce soarele sau să mănânce păsările. A­­poi maşina îl seamănă la aceiaşi a­­dâncime de răsare tot­odată. Soarele pătrunde mai lesne şi paiul se coace mai repede, de­­nu cade aşa uşor la vânt iar curăţitul de plămidă şi de alte buruieni, se face cu multă înles­nire. CUM SA SE FACA SEMĂNATUL Dar paguba cea mare nu vine din felul cum semănăm, ci din felul se­minţei pe care o semănăm­ Credeţi dvs. că semănăm 60­ 000 de vagoane de grâu, din care iese fi­rul bob la bob ? Cel puţin 3000 de vagoane sunt : neghină, măzăriche, plămidă, şi tot felul de burueni, dacă sămânţa se pune necurăţită in pă­mânt, pentru că la noi nu e răspân­dit obiceiul de a se da la vânturătoa­­re şi la tinori sămânţa — ci o sea­mănă românul cu totul, aşa cum a adunat-o din arie Nu cresc oare destule bălării în ţară fără să te semene nimeni ? Mai trebuie şi adunate şi semănate pe urma pinguini ? Să re şi muncim ? Să ne murdărim cu ele, de buna noastră voie, marfa curată ? Să mergem mai departe cu soco­teala. In cele 60 000 de vagoane de să­mânţă — aşa cum ar for! din arie, la noi — sunt pe puţin alte 10000— 15000 de vagoane de secară, de orz, şi de ovăz- Bună e şi secara — dar de ce să o amesteci cu grâul ? La Obor se vinde grâul — grâu, şi sece­­ra-secară- iar pe pieţile străine. — aşa ceva (amestecătură) nu se cum­pără De ce să ne batem joc de marfă ? Apoi mai sunt alte vreo 1500 de vi­­goane de boabe de grâu care nu în­colţesc: ori că sunt seci, ori sunt sfă­râmate! De ce să le aruncăm la vânt ? De ce să nu le oprim ca să le măcinăm ori să hrănim animalele ? Şi în sfârşit, ceea ce rămâne—grâu adevărat ce soi de grâu e ? E neam bun ? E de neam prost ? Pentru că, ce semănăm, aceea răsare“. ,,Neam bun de oameni. .,Neam bun de vite“ — aşa e cu toate, aşa e şi cu sămânţa de grâu : „neam bun“ şi „neam prost“! 60.000 de vagoane de sămânţă de grâu de neam prost — pot da ţării într'un an bun, pe cele 3 milioane ha. — cel mult 270­ 000 vagoane (cam 800 kgr. la ha.). Numai 45.000 de vagoane de să­mânţă de grâu de neam bun, pot da pe aceiaşi întindere, in acelaş an, cu aceliaşi ploi, cu aceiaş muncă, cu a­­ceiaşi plugari, aproape cu 100000 de vagoane mai mult. Ş încă de ce calitate, şi de ce preţ! Eu am făcut socoteala numai la grâu ! Aşa e şi cu celelalte- Şi mai ales cu orzul! Nu este cereală mai plină de ames­tecături ca orzul românesc. Mergea vorba acum câţiva ani că hamalii din portul Hamburg, n’au voit să descarce orzul românesc din vapoare pentru că-i înăbuşă praful şi murdăriile cu care era amestecat.Eu nu cred — dar mă doare inima că se poate vorbi aşa ceva de ţara mea. Iată marea însemnătate a seminţe­lor curate şi de soiuri alese! Singu­ra, alegerea seminţei, sporeşte pro­ --------------- r|-,-n-r_^.;.^fe5a (Citiți continuarea în pag. IlI-a) Contactele de muncă In anul 1928 O interesantă statistică a Ministerului Muncii Direcţia Statisticei şi a studiilor din Ministerul Muncii, a întocmit o interesantă statistică a conflicte­lor de muncă. Din ca reese că, in cursul anului 1928, s’au înregistrat, în toată tara, 218 conflicte colec­tive de muncă. Din acestea, 14 (1­ockout şi 13 conflicte latente s’au declarat în 1927 şi au fost soluţio­nate în 1928, 186 (56 greve şi 130 conflicte latente) s’au declarat în 1928 şi s’au soluţionat tot în 1928, iar restul de 18 (1 lockout şi 17 con ■licte latente) s’au declarat în 1928, însă au rămas în curs de so­luţionare la sfârşitul anului­ Lăsând la o parte conflictele ră­mase în curs de soluţionare (18), restul conflictelor (200) au afectat 1506 întreprinderi, dintre care 1481 întreprinderi particulare şi 25 în­treprinderi de stat, judeţ sau co­mună. Din totalul de 1506 între­prinderi, 213 au fost afectate de greve,­­ de lockout şi 1292 de con­flicte latente (nedegenerate în grevă sau lockout). La cele 200 conflicte soluţionate în acest an, au participat în total 64.200 salariaţi (inclusiv cei 1602 şomeuri forţaţi), din care 14­ 449 sa­lariaţi au luat parte la conflictele ivite în 1927, dar soluţionate în 1928, iar 49.751 salariaţi la cele i­­vite şi soluţionate în 1928. SITUAŢIA FAŢA DE TRECUT Ţinând seamă de situaţia din trecut, când datele culese priveau numai conflictele ivite şi soluţio­nate în cursul unui an Şi când, cu începere din anul 1920, s-au înre­gistrat : 911 conflicte cu 125.745 partici­panţi în anul 1920. 754 conflicte cu 58.220 partici­panţi in anul 1920 1341 conflicte cu 83.610 partici­panţi în anul 1922. 491 conflicte cu 99.252 partici­panţi în anul 1923. 385 conflicte cu 74.777 partici­panţi în anul 1921 318 conflicte cu 80.243 partici­panţi in anul 1925. 36­ conflicte cu 93.121 partici­panţi în anul 1926-1­­9 conflicte cu 61.036 partici­panţi in anul 1927 constatăm că numărul conflictelor declarate şi soluţionate în 1926 (186) şi al salariaţilor participanti (49.751) este in scădere față de anul precedent, reprezentând in acelaş timp cele mai mici numere de conflicte şi de participanţi în­registrate până acum. ZILELE DE MUNCA PERDUTE Din cauza grevelor ivite si solu­ţionate in 1928 (la finele anului 1927 nu rămăsese nici o grevă în curs de soluţionare) şi din cauza lockoutului ivit in 1927, dar solu­ţionat în 1928, s-au pierdut în to­tal 109.666 zile de lucru. Această cifră reprezintă aproape îndoitul celei din anul precedent, când se înregistrase cel mai mic număr de zile de lucru pierdute de la 1920 în­coace­ Din cele 109.666 zile pierdute în 1928, 99.371 au fost ocazionate de greve (76.196 pierdute de grevişti şi 23175 de şomeur­i forţaţi), iar 10.295 de lockout. Activitatea in­dustrială a pierdut în acest an 108­ 793 zile de lucru, cea comer­cială 753, iar cea agricolă 120. Datorită legei in vigoare, care nu permite încetarea colectivă lucrului la întreprinderile de stat, judeţ şi comună, ca şi in anii tre­cuţi, numărul confiictelor colective in această categorie de întreprin­deri a fost redus: 10 conflicte sau 5 la sută din totalul conflictelor co­lective. Din totalul de 64.200 salariaţi, câţi au participat la conflicte, 35.094 sau 55 la sută erau sindicali­zaţi, iar 1.602 sau 2,5 la sută au fost şomeuri forţaţi, adică au fost nevoiţi să înceteze lucrul fără să (Citiţi continuarea In pag. III) 1 Săptămâna Cerealelor de s. A. Focşăneanu Situaţia pe pieţele mondiale. — Situaţia la noi. — E nevoe să se înmulţească mijloacele de manipulaţie în porturile româneşti Bursele americane şi europene au şi în această săptămână cursuri mai joase pentru grâu, porumb şi orz creiând o situaţie de cal­fcitate in co­merţul internaţional de cereale. Nici o mişcare nicăeri şi­­dispoziţia de cumpărare, in ţările de import, e ca şi inexistentă. Semnalul scăderilor a pornit din Canada, de unde mpoartele alarman­te despre nouile recolte trâmbiţate ca pe jumătate compromise, se dovedesc tendenţioase. Preţurile pentru toate articolele nu sunt de loc încurajatoare pentru pro­­ducători, dar mai cu seamă pentru ai noştrii, cari nu-şi pot valorifica ro­da­­ cu vre-o rentabilitate, după ce s’au ales cu o producţie de grâu de­ficitară. Singurul articol care mai dă loc la tranzacţiuni şi alimentează exportul nostru este orzul, care scăzut cu peste 10.000 lei de vagon de la ince­­putul campaniei până astăzi, este tri­butar consumului german.­Pentru mo­­ment, piaţa germană suprasaturată e­zită de a se aproviziona, chiar la preţurile derizorii actuale. „ Pe zi ce trece, rezultatele producţiei recoltelor de grâu în Canada se pre­zintă sub alte aspecte decât acele care in mod interesat şi tendenţios s'au pus in circulaţie, pentru a induce in eroare o lume întreagă. Constatările reale nu mai vorbesc de randamente dezastruoase. Ele au provocat o reacţiuni simţitoare, prin o scădere generală tocmai la grâu, ca­­re nu găseşte plasament din lipsa de dispoziţie de cumpărătură a consu­mului, ca şi a speculaţiei. In căutare de debuşeuri destul de rare, ofertele au devenit şi mai pre­sante, cu deosebire din Iugoslavia şi Ungaria, care concurează pe pieţele europene ca Argentina, al cărui grâu a putut ţine piept provenienţelor A­­meric­ii de Nord. Grănele vecinilor noştri dunăreni se oferă cu 167 shillingi in transit slep Brăila, la care preţuri derizorii nu se poate eşi din ţară cu ale noa­stre, costând astăzi încă­­ cu câteva mii de lei mai scump de vagon. Sosiri de grâu nou pe la staţiunile de cale ferată şi de navigaţie in Sta­tele Unite şi Canada sunt enorme, întrucât intrepozitele şi elevatoarele nu mai dispun de spaţiu de depozita­,­re, ceea ce apasă asupra preţurilor, cu a căror sacrificare abia se găsesc cumpărători tari. Sosirile zilnice de grâu par a fi de­­venit atât de, considerabile pe la sta­ţiile căilor ferate încât autorităţile au fost nevoite să suspende transportu­rile pentru orice alte cereale pe tim­pul dela 23—31 cm­ d­in toate regiuni­le de producţie agricolă ale Statelor­­ Unite. Producătorii canadieni ar prefera să nu cedeze disponibilităţile lor, dacă ar avea siguranţa de ameliorare a si­tuaţiei critice de astăzi. Când mai relevăm recordul recol­telor de grâu in Franţa, Italia şi Spa­­nia­­şi randamente aproape satisfăcă­toare in mai toate ţările europene, a­­tunci nu trebue să ne mire rezerva pe care şi-o impune consumaţia mon­dială, care bazată­­ pe resursele sufi­ciente in mai toate ţările exportatoa­re, nu se împacă cu idee­a unei hausse pentru grâu deşi grâul e anormal de eftin faţă de deficitul de 2 milioane de tone, in raport cu nevoile norma­le in fiecare an. Singura şansă de scăpare de acea­stă situaţie insuportabilă, deţinătorii de grâu din Canada şi Statele­ Unite o aşteaptă din Argentina, unde semă­năturile har fi atât de promiţătoare ca în acea­ epocă a anului trecut. Totuşi ştirile despre recolta din Ar­gentina sunt probabil tot tendenţioase SITUAŢIA LA NOI IN TARA Pentru ţara noastră cu producţia mărginită de grâu inaccesibil pentru export, jocul cursurilor de burse nu poate avea decât un rol informativ. Preţurile de astăzi sunt însă cin ne­­norocire fă­­ nici un imbold şi renta­bilitate pentru agricultori. Calamitatea târgului internaţional de grâu, a cuprins şi celelalte artico­­le, aşa că in general afacerile stagnea­ză şi hid chiar la preţurile in con­­tinuă scădere, parzele ajunse la a­­proape 42 mii lei linia port Brăila, nu găsesc convenienţă în străinătate un­de lipsesc cumpărători. Pentru porumbur­le noastre se pre­zintă interes numai la preţuri destul de joase, revenind la 4700­0 lei vago­nul predat bordo vilor la Brăila sau 43000 lei schelele dunărene, fizicul transportului pe mare privind pe ex­portator. Aceaşia se abţin deocam­­dată la operaţiuni până vor fi mai bine fixaţi asupra condiţii­ei porum­bului nou, care după toate p­obabili­­tăţile nu va lăsa de dorit sub rapor­­tul calitativ şi cantitativ." Consumul mondial de porumb slăbit mult in timpul verei. Exp­ed­ţiile au fost conforme cererilor, cari vor deveni probabil mai accentuate în se­siunea mai friguroasă pentru alimen­tarea porcilor în ţările nordice. Deocamdată provenienţele din La Plata şi Africa de Sud satisfac nevoi­­le reduse. Mai târziu, porumburile ţarilor dunărene vor prelua locul sus ziselor resurse exportatoare. De la 175 shilingi cât se obţine pen­­tru porumbari cu termen de livrare în Noembrie-Decembrie cu greu se poate vinde astăzi cu 155 şi­ngi d­e continent, adică o scădere de circa 20 sh. la tonă egal cu circa 1000 lei la vagon. Ovăzul, secara şi meiul sunt com­­­plect neglijate în streinătate. Se mai tratează la noi, pentru acoperirea pu­­ţinelor prevânzări. Fasolele marchează o scădere de 35-40 mii la vagon, fiind articolul cel mai riscant în comerţul de cereale. LIPSA DE MUNCITORI IN PORTURI O mişcare mai pronunţată se ob­servă în porturile noastre maritime, unde docu­rile sunt deja blocate din cauza imposibilităţei de manipulaţie mecanică, datorită lipsei de utilagiu renovat. In portul Brăila se manifestă lipsa de muncitori şi de vehicule la sosiri de numai 150—200 vagoane zilnic. Ne întrebăm ce ar deveni lucrul în acest port, când sosirile zilnice s-ar inten­sifica la dublul cantităţii de azi, ceea ce ar fi încă foarte puţin în raport cu capacitatea de export în campania aceasta de toamnă şi mai cu seamă la ivirea porumbului nou. Şomajul din alte centre ale ţărei n’ar avea motive de existenţă, dacă doritorii şi lipsiţii de muncă ar căuta de lucru în porturile noastre, care ar putea ocupa atâtea braţe, încrucişate azi. TREBUESC SPORITE MIJLOA­CELE DE MANIPULAŢIE Lipsa îndelungată de activitate In porturile Brăila şi Galaţi, a împuţi­­nat numărul muncitorilor şi vehicule­lor într’atâta, încât nu ajung pentru mişcare sporită. Ori se va proceda la înmulţirea lor şi se va îngrădi posib­litatea de ex­­port. La acestea par să tindă măsurile energice luate tocmai sub povara a­­cestor împrejurări, de către organele (Citit! continuarea in pag. III-al ii ACORDUL DELA HAGA Contrar prevederilor pesimiste care s'au menţinut tot timpul, con­ferinţa pentru adoptarea planului Young s'a încheiat cu un acord deplin. Franţa, Belgia Şi Italia au con­simţit la însemnate sacrificii faţă de Anglia spre a i­ se spori anui­tatea cuvenită prin noul Plan de plăţi al reparaţiunilor germane. Pe de altă parte, cum sporul anui­tăţilor cuvenite Angliei are efecte imediate asupra creanţelor State­lor traci cuvenite din reparaţiinile germane,­­ Franţa, după ulti­mele Ştiri, a convenit la însemnate scăderi în anuităţile datoriilor de răsboi ale României, Cehoslova­ciei şi Greciei. In modul acesta, au fost înlătu­rate toate primejdiile ce rezultau pentru reuşita planului Young, pe de o parte, din rezistenţa engleză şi pretenţiile de spor al plăţilor, iar pe de alta din nemulţumirea adânc îndreptăţită a Statelor mici, România, Grecia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, care se socoteau încă mai rău atinse prin noul plan de reparaţiuni, după ce suferiseră amputaţiile planului Dawes şi a­­mânarea, fără termen şi fără spe­ranţe, a creanţelor contra Aus­triei, Ungariei şi Bulgariei. Atât Anglia cât şi Statele m­ci obţinând satisfacţii, prin jertfa de bunăvoinţă generală, acordul s'a făcut. Odată cu acesta, problema eva­cuării renane vine automatic la ordinea zilei Şi telegraful ne ves­teşte că discuţia ei va începe imediat înaintea comisiei politice a Conferinţei. Adică, este rândul revendicări­lor germane de a fi examinate în cadrul planului Young și satisfă­cute printr’un acord general. R. Punerea în valoare a bălţilor Statului LUCRĂRILE CE SE EXECUTA IN DELTA D- ing. I­ Vidra­şcu, administrato­­rul general al Pescăriilor Statul­ui, s’a înapoiat dela Constanta şi din Delta Dunărei­ unde conduce perso­nal, după planurile întocmite de d-sa, lucrările de punere în valoare a Bălţilor Statului. D-sa comunică următoarele în ce priveşte problema pescuitului: După lucrările care s au început, pescuitul în apere Staulul va fi or­ganizat chiar din a doua jumătata a lunei Septembrie­­Anul acesta s-a simţit o mare lipsă de peşte, datorită lipsei de organizare a cherhanalelor, lipsei de unelte de pescuit, cât şi ne­funcţionărei frigoriferului dela Ga­laţi- Graţie măsurilor luate, încă din luna viitoare, pletele publice vor fi din nou alimentaui cu peşte- Intre lucrările ce se execută este Şi aceea dela lacul Silea pentru prinderea chelarilor­ Se fac mari lucrări de ca­nale în deltă, pentru punerea în va­loare a bălţilor din insula Sf. Gheor­­ghe şi Dianei Raporul de lucrări al d-lui ingi­ner Vidraşcu în această chestiune a fost aprobat de Consiliul superior al pescăriilor, punându-se la dispoziţie şi toate fondurile necesare- Lucrările au început­ şi ele sunt menite să sporească producţia de peşte de la 20 la 40 milioane degr, pe an. Aceste lu­crări de la Hârşova şi până la mare ar costa 170 milioane pe an- Ele ar produce în schimb un venit de 300 milioane lei anual. Guvernul a pus la dispoziţia Administraţiilor pescă­riilor suma de 100 milioane lei pentru lucrările în legătură cu pescuitul şi 19 milioane lei pentru Îndiguire- Aplanarea conflictului ruso~chinez PARIS, 30. (Rador).­­ Corespondentul ziarului­­,Petri Parisien” din Shan­gshai anunţa că delegaţii Chinei şi Sovietelor ar fi discheiat la Berlin acor­dul preliminar în vederea amianărei conflictului din­tre cele două ţări.

Next