Argus, noiembrie 1929 (Anul 20, nr. 4968-4993)

1929-11-01 / nr. 4968

Anul XX No. 4968 ANIIMNURL DE ORI­CE FEE IN TOATE ZIARELE PRIN SOCITATEA GEMII de PUBUCITAU ABONAMENTE; IR TARA CM AM 1.000 LEI « LUNI 680 •, 8 LUNI 806 • Of STRUNA*!» DM AH SL206 LEI • LUMI L806 « S LUMI 800 • 8 un H TARA. imn sxrsihata» 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERTULUI Fondatorii g. PAUKER al H. F. VALENTIN Vineri 1 Noembrie 1929 AWIM­EN­JRI DC ORI-­E FEL IN TOATE ZIARELE PRIN ÎOMTEA GENERAIA de PUBLICITATE CAROL SCHULDER v S.ULRLIR STR. KARAGEORGEVICI 9 TEIM1/S4 PUBLICITATEA: Concesiunea exclusivă a Societăţii Generale de Publicitate Directorii Când Schulder A S. Beivel Its, Engen Carada (fort Karagheoighevict) Telefon 311/8« i­ c­a­r­a­f­t 1, Strada B rindar 7 EU. — T­ELEF­ON: 306/93 și 323/69 INDUSTRIEI si FINANȚEI BIROURILE. Panica de la New-York Călătorind, astă vară, în Statele­ Unite ale Americei, am putut ve­dea de aproape desfăşurarea neîn­frânată a pasiunei jocului la bursă-Mişcarea bursieră din Wall Street, cartierul bancar al New- Yorkului, depăşea proporţiile chiar din anii foarte activi de după răz­­boiu. Ce părea, însă foarte curios era faptul că frigurile speculei asupra acţiunilor nu domneau numai în lo­calul bursei, Stock Exchange, ci şi în toate băncile mari. Vânzarea şi cumpărarea de ac­ţiuni, era principala afacere, în cartierul financiar. Câştigurile realizate prin specula asupra valorilor mobiliare, în­­greuiau plasamentul afacerilor noui şi urcau dobânda creditului pentru afacerile comerciale exis­tente. Alături de speculanţi e în Ame­rica o întreagă lume de capitalişti mari şi mici cari, fără a lua parte la joc, ajută şi întreţin jocul, pu­nând la dispoziţia jucătorilor fon­durile lor, sub formă de call mo­ney, adică de credit pentru două­­trei zile, cu o dobândă urcată. Astfel jocul în America atrage atât capitalurile proprii ale jucăto­rilor, cât şi disponibilităţile celor cari, fără a juca, profită de pe ur­ma jocului luând dobânzi exage­rate. Bursele de la New-York şi Chi­cago comunică în toate oraşele mari din America operaţiunile lor pe măsură ce se încheie. In fie­care oraş sunt brockeri, cari fac joc în localitate vânzând şi cum­părând la bursele din New-York şi Chicago prin ordine radiogra­­fice aşa că întreaga Americă ia parte la joc, ca şi când ar fi adu­nată la bursele centrale-E uşor de înţeles că o acţiune cerută la New-York sau la Chi­cago să excite interesul şi pofta de câştig în toată America şi ca or­dinele de cumpărare să curgă din toate părţile ţării împingând ne­contenit cursul în sus. Şi e tot aşa de uşor de înţeles că jocul acesta colectiv prin radio poate provoca şi catastrofe, la cea mai mică panică. Alarma se trans­mite în toată ţara şi ofertele de vânzare curg ca un val ce nu se mai poate opri, din pricină că lu­mea, care ia parte la joc, e la mii de kilometri de locul unde se de­­cide cursul. Fiecare se apărăm or­beşte, căutând să vândă la primul semnal de slăbiciune. De aceea, catastrofa de la bursa din New-York, de care se vorbeşte de câteva zile, nu poate fi oprită cu toată intervenţia băncilor mari. Târgul valorilor mobiliare în A­­merica e condamnat să oscileze în­tre panică și între „boom” — ur­care exagerată — din pricina ace­stui joc colectiv și simultan al în­­tregei Americi la bursa din New- York, în special. Lumea cunoscătoare prevedea, încă de astăvară apropierea catas­trofei. Această catastrofă s’a produs şi ea probabil va mai ţine încă până să va potoli alarma scăderilor şi vor reîncepe urcările. Refluxul la care asistăm acuma va avea fără îndoială urmări bune asupra pieţei capitalurilor în Eu­ropa. Call money nu va mai atrage pe capitaliştii europeni, cu promi­siunea unor dobânzi imposibil de realizat în afaceri de producţie şi de schimb de mărfuri. Dobânda fixă a împrumuturilor de Stat şi a obligaţiilor industriale va găsi ia­­răş amatori în Europa şi, desigur, şi în America. E un moment favorabil de care ar trebui să profităm şi noi. A. CORTEANU Navigaţia pe Canalul Bega Neobişnuita creştere a traficului.—Trans­porturile de import şi export.—Federalizarea morilor din Banat Navigaţie pe Canalul Bega din Banat este, în anul acesta, foarte desvoltată. Atât numărul vapoa­relor cât şi tonajul transportat au întrecut cifrele traficului din ultimii zece ani, într'un mod con­siderabil. Transporturile au fost efectuate numai de societăţile I­. D. S. G., M. F. T., R., şi S. R. D. Din ace­­stea societatea S. R. D. face si o­­peratii de cabotaj. Soc. N. F. R. nu ia parte la traficul pe Canalul lirga. In schimb, pavilionul iugo­slav este semnalat foarte des. Din cauza activităţii neobişnui­te ce se desfăşoară pe această im­portantă arteră de comunicaţie, e imposibil de navlosit un şlep pen­tru o dată apropiată. Toate navlo­sirile se fac pe un termen înde­părtat.­­ TRAFICUL DE IMPORT ŞI EX­PORT Ce a determinat oare această sporire a activităţii economice în Banat? Ce a făcut ca traficul pe Canalul Bega să crească într-o a­­semenea proporţie? Răspunsul e foarte simplu. Re­colta abondentă din anul acesta, a făcut posibilă o creştere a expor­tului. Mari cantităţi de cereale sunt expediate, prin canalul Bega, în susul Dunărei, spre Germania şi Austria• Exportul derivatelor de cereale a crescut şi el. Ungaria importă mari cantităţi de la noi. Pe de altă parte se acordă, din Ce în ce, o mai mare importanţă importului pe calea navigabilă a Dunărei. Vasele şi Şlepurile ce pornesc de la noi încărcate cu cereale, de­rivate şi petrol, se întorc din Ger­mania, pline de cărbuni şi colo­niale. FEDERALIZAREA MORILOR Circulaţia de cabotaj a crescut di­in urma marilor transporturi de făină şi mălai care se face din Banat spre vechiul Regat Activi­­tatea celor 40 de mori din Banat este astăzi organizată graţie înfi­inţării „Federalei morilor din Ba­­nat“ care urmăreşte plasarea pro­ducţiei. Această organizaţie a fost cu a­­tât mai necesară cu cât capacita­tea de lucru a morilor din Banat este atât de mare, încât poate sa­tisface toate nevoile consumului interior. Producţia este asttăzi con­­tingentată pentru fiecare moară în parte şi preţul de vânzare al făi­nei de grâu, a fost stabilit, în mod unitar, la 9,40 lei kilogramul. * Creşterea traficului pe canalul Bega a făcut actuală o problemă pe care am discutat-o în nenumă­rate rânduri, în ziarul nostru. E vorba de menţinerea unei adân­cimi convenabile a acestui canal, într-o asemenea măsură încât să se înlesnească navigaţia şi să se permită intrarea în canal a unor vase mai mari Această problemă se pune astăzi cu mai multă acuitate şi de rezol­varea ei depinde în bună parte, desvoltarea economică a Banatu­lui, ca o consecinţă a creşterei traficului pe canalul Bega. B. Bd. Situaţia financiară în Grecia ATENA 30 (Rador). — Faţă de depresiunea subită ce s'a ivit pe piaţa financiară, guvernul a avut mai multe consfătuiri cu reprezen­tanţii marilor, bănci, discutând mă­surile necesare să Îndrepte situa­­tia. Se pare că intre acestea se va recurge la sporirea circulației fi­duciare și la importarea unui stoc de aur din străinătate. -------------UN ANIMATOR________ Într’un oraș din provincie, am întâlnit astă vară un inspector fi­nanciar. A venit drept la mine și, surâzând, cu mâna întinsă, mi-a zis: — Merge bine. Foarte bine. Surprins, l-am întrebat: — Cui îi merge bine? — Cui? Statului. Ne-a cumpă­rat Madgearu cu o sută de lei­.­­Suntem încântaţi Toţi inspectorii ne-am pus pe lucru■ Împlinim până la sfârşitul anului tot defi­citul. — Cum v’a cumpărat cu o sută de lei ? — Noi inspectorii avem pentru deplasare o diurnă de trei sute de lei. Cu această sumă nici unul din noi nu putea părăsi Bucureştii. Toţi lucram prin telefon. D. Mad­gearu veroind ad-interim la fi­nanţe ne-a convocat• Credeam că are să ne ocărească. Nu- Ne-a cerut concursul. Atunci i-am spus Şi noi pricina, care ne împiedeca să ne facem datoria­— Şi cât vă trebuie? — O sută de lei^mai mult, ca să ne putem acoperi cheltuelile- T). Madgearu ne-a satisfăcut în­dată cererea şi ne-am pus toţi PC lucru. — Dar atâta puteaţi cere ?i ce­lorlalţi miniştri. —■ Am cerut, dar nimeni nu a vrut să ne dea. D. Vintilă Bră­­tianu, batea cu creionul In masă şi spunea: Vă ajunge-Acest mic fapt arată câtă Pri­cepere ? i câtă inimă Pune d- Madgearu în conducerea trebilor publice. Nu e numai un om învă­ţat, care ştie să facă legi. E Şi un bun gospodar, care Ştie să însu­fleţească Şi să pună pe lucru per­sonalul de sub ordinele sale E un animator. Discuţiile din Camera Comunelor LONDRA, 30­ (Rador)­ — In şe­dinţa de azi a Camerei Comune­lor, s’a anunţat că d. Macdonald va face Marţi o declaraţie asupra misiunei sale în Statele Unite. Dis­cuţiile asupra relaţiunilor dintre Anglia şi Soviete, vor avea Ioc tot în şedinţa, de Marţi­ s—- R' Pregătirea tratatului de comerţ româno­­englez Legaţia britanică a re­mis ori Ministerului de externe proectul viitoru­lui tratat comercial an­­glo-român. Textul a fost trimis pentru a fi studiat la ministerul de Industrie şi Comerţ. Proectul a fost pregă­tit cu prilejul vizitei flul­ui ministru Madgearu la Londra, în convorbirile avute de d-sa cu d-rsii Snowden, cancelarul Te­zaurului şi Graham, mini­strul comerţului. In punctele principale, proectul e asemănător cu tratatul comercial antelo­­german. Baza o constitue clauza naţiunei celei mai favorizate. Parafel cu înce­eerea acestui tratat, se studia­ză la Londra posibilități menite să înlesnească credite pe termen lung pentru exportul in Romă­nia. împrumutul de finan­ţare a recoltei Banca Centrală Cooperativă ne roagă să publicăm următorul co­municat: Ştirile ce au apărut­ în unele ziare cum că ar fi avut loc zilele acestea conversaţiuni între orga­nele Băncei Centrale Coo­perative şi reprezentanţi ai grupului financiar Men­delsohn, cu care s’a înche­iat împrumutul de finan­ţare a recoltei, sunt lip­site de orice temei, de­oarece operaţiunea este terminată. Banca Centrală Cooperativă roa­gă ca orice informaţie ce se dă re­feritor la activitatea ei să nu fie publicată până ce nu e controlată la Bancă de organele în drept. Săptămâna neagră la bursele americane Pierderile ating 14 miliarde dolari într’o singură zi NEW-YORK, 30 (Ra­dor). — Atmosferă de pa­nică la bursa din New- York s’a accentuat ori, întrecând chiar scăderi­le din prima zi a crachu­­lui. Toate încercările de a se opri scăderea şi toa­te intervenţiile marilor bănci au fost zadarnice. Unele valori, din cele mai căutate, au înregis­trat pierderi ce ating pâ­nă la 70 dolari de acţiu­ne. Numărul tranzacţiu­­nîlor a fost enorm. In câ­teva ore s’au negociat 16 milioane 410.GQO acţiuni, sub presiunea lichidări­lor forţate. Numeroşi au fost aceia cari speculând fără acoperire suficien­tă, au fost nevoiţi să se Asupra crachului care s’a por­nit în ziua de 25 Octombrie la Bursa din New York, mai primim informaţiile următoare: Ziua de Vineri a însemnat la Wallstreet cea mai neagră zi, după catastrofele din 1907­ şi 1907. Într’o atmosferă de panică extra­ordinară, cursurile unora din cele mai preţuite hârtii au cedat în timp de o oră până la 50 dolari- Panica era şi mai mult întărită de svonul că b­ursa va fi închisă la ora 1 după amiază, pentru înfru­­ntarea speculei de baisse. Comite­tul Bursei a trebuit să publice un comunicat de desminţire a aces­tui svon alarmist-Deschiderea Bursei nu lăsa să se prevadă o astfel de desfăşu­rare. După puţin timp însă, tran­­sacţiuni foarte însemnate au pro­dus o oarecare nesiguranţă. Cu­rând după aceea a urmat un vot desfacă de acţiuni la ori­ce curs şi care s-au rui­nat de această pricină. Totalul pierderilor su­ferite Marţi se cifrează la peste 14 miliarde do­lari. Şedinţa Bursei a tre­buit să fie prelungită, fa­ţă de numărul mare al ofertelor de vânzare. Cercurile financiare sunt alarmate de această catastrofală scădere, ce păgubeşte grav interese­le generale ale econo­miei naţionale. Se cere cu stăruinţă reducerea taxei scontului, pentru a înlesni creditul şi a întări astfel resistenţa valori­lor ameninţate de fali­ment, imens de oferte de vânzare. Din toate părţile Statelor Unite şi din străinătate se îngrămădim ordi­nele de vânzare, la cursuri scă­zute-Îndată după amiază, s’a produs panica- Acţiunile scădeau vertigi­nos şi fiecare minut aducea pa­gube de milioane de dolari. Sala Bursei înfăţişa un adevărat haos. Ofertele se confundau, fiecare a­­ducănd noui scăderi. Băncile mari încercau să menţină cursurile cumpărând pachete de câte 19­%0, Şi 20.000 acţiuni■ Încercarea fu zadarnică- Atât de numeroase erau tranzacţiile încât indicarea auto­mată a cursurilor nu se mai putea face. Până la ora l d­. a. se ne­­gociaseră peste 10 milioane de acţiuni-Faptul senzaţional era scăderea acţiunilor întreprinderii ,,United Steel" sub 200. Deasemenea Ge­neral Motors şi General Electric, hârtiile cele mai puternice, sufe­riseră pierderi însemnate. In toată graba s’a convocat a­­tunci o consfătuire a marilor ban­cheri la Morgan, pentru a discuta măsurile necesare. Anunţarea a­­cestui fapt a produs o oarecare destindere şi a mai calmat spiri­tele­­Unele acţiuni au i­zbutit­ chiar să recâştige până la 30—40 do­lari La închiderea şedinţei Bursei, s’a constat că în această zi s’au negociat 12.880.000 acţiuni. Re­cordul atins în trecut era de 6 milioane. La înregistrarea tran­zacţiilor au trebuit să lu­creze un număr de 50 mii funcţionari. A doua zi, în primele ore ale di­mineţii, zeci de mii de oameni au înconjurat clădirea Bursei. Cor­doane puternice de poliţişti au men­ţinut ordinea, gata să intervină, de­oarece existau temeri de excese, din partea celor ruinaţi. Numărul micilor speculatori de bursă care şi-au pierdut întreg avutul în acea­stă zi de panică este evaluat la 50.000. Pagubele erau preţuite pentru această singură zi la trei miliarde dolari. PANICA SE MENŢINE Panica, împotriva tuturor măsu­rilor luate de marii bancheri, a continuat şi în zilele următoare­­Ultimele telegrame arată că at­mosfera de derută se menţine,­ac­centuând în n­od catastrom scă­derile de cursuri. Este o reacţiune de mult prevăzută, după specu­­­laţia excesivă desfăşurată în ulti­mii ani, speculaţie care a Permis (Citiţi continuarea in pag. Iii-a) Cum a început crachul Industria şi cazul de la Lupeni Efectele învinuirilor neîntemeiate Amestecul prea mare al Statu­lui, sau mai bine zis al politicei, în treburile particulare, a avut pretutindeni şi totdeauna, un rol negativ. Pentru a justifica această imix­tiune inutilă şi periculoasă în tre­buri ce ies din cadrul atribuţiilor şi competinţei sale. Statul şi or­ganele sale, s-au bazat mereu pe sofisme, sau afirmaţiuni eronate. Toate efectele rele ale politicei amestecului său în treburile par­ticulare. Statul le-a aruncat în spinarea acelora, pe cari i-a pus forţat sub epitropia sa. Înainte şi mai ales după răsboi Statul s’a amestecat prea mult şi în mod unilateral în agricultura şi exportul nostru de cereale. Rezultatul a fost că le-a distrus pe amândouă. Tot după răsboi, s'a amestecat în industrie. Sub diferite forme şi legiuiri el s’a interpus în calea propăşirei ei financiare. I-a rechiziţionat produsele i-a fixat preţurile de cost şi de desfacere, i-a drămuit beneficii­le­, amortismentele şi rezervele. A împiedicat-o de la export prin taxe excesive, a supus-o la o inchiziţia fiscală sdrobitoare, i-a cumpărat produsele fără a le plăti la timp şi în cele din urmă, prin reforme sociale excesive, a modificat şi tulburat şi raporturile normale şi consfinţite prin uz, dintre patroni şi lucrători — chestiune, care în prezent este obiectul unor aprinse discuţiuni la Ministerul Muncii. Politica aceasta profund greşi­­tă, a făcut şcoală printre factorii noştri de guvern şi ea continuă. * Pentru a o justifica, a fost me­reu nevoie să se creeze o atmos­feră prielnică în acest scan. Şi de aceia s’au aruncat în fiecare zi industriei fel de fel de învinuiri nejustificate. Auzim mereu afirmăndu-se, la adresa industriei în general, fără nici o dovadă, că are beneficii prea mari, că fraudează fiscul, că înșală statul la furnituri, că spe­culează consumatorii, că e rău ad­ministrată, că exploatează munci­torii, că a parazitară și atâtea alte învinuiri, cari sfârşesc prin a creia o atmosferă insuportabilă in jurul acestei principale ramuri de activitate din tara noastră. Atmosfera urâtă ce se crează industriei, în această epocă de aspră criză financiară, când ea trece Prin greutăţi atât de mari, are urmări nefaste pentru ea, în tară Şi în străinătate. In ţară, raporturile dintre in­dustrie şi organele Statului, cu care ea vine în contact imma­nent, raporturile ei cu acţionarii cu publicul consumator, cu linaiv­­a internă de care are zilnic ne­voie şi apoi raporturile industriei cu muncitorii — toate sunt întu­necate de o atmosferă de suspi­ciune, răspândită prin afirmatiu­­niile neîntemeiate ce i se aruncă zilnic. In străinătate însă, urmările provocate de aceasta atmosferă sunt şi mai grave■ Străinătatea ne priveşte cu neîncredere şi teamă, când constată tratamentul ce se aplică in România industriei na­tionale, la care capitalul străin a participat în parte Până azi Şi e chemat să colaboreze într’o mă­sură Şi mai largă în viitor, la un program de mari învest­iuni-Creditul nostru particular fi chiar al Statului, în cercurile fi­nanciare străine, suferă pe urma acestei stări de lucruri inadmisi­bilă. Pentru a învedera cu un exem­plu de actualitate, uşurinţa cu care se aruncă învinuiri neînte­meiate la adresa industriei, vom releva cazul de la Lupeni. Consiliul de miniştrii a dat ver­dictul său în grava chestiune a tulburărilor de la Lupeni prin ca­­re plică sancţiuni foarte severe numai autorităţilor civile şi mili­tare, cari au instrumentat înainte şi în timpul evenimentului sânge­ros din Valea Jiului. înainte de a aplica sancţiuni, Consiliul constată şi „vinovăţia societăţilor miniere cari prin ac­tivitatea lor, au provocat o situa­ţie de încordare permanentă.” Iată o gravă acuzaţiune ce se a­­duce societăţilor miniere din Va­lea Jiului, fără însă ca vina să fie precizată şi nici pedepsită. Totuşi, între societăţile miniere şi muncitorii lor, există anumite raporturi legale. Unul din aceşti doi factori trebue să fi nesocotit prevederile legale, dacă a existat o situaţie de încordare perma­nentă. Cum încă mult înainte de tri­stul desnodământ de la Lupeni, at­mosfera era încărcată în Valea Jiului, este interesant de ştiut ce măsuri au fost luate de cei în drept, cari cunoşteau situaaţia, pentru a constata infracţiunile societăţilor sau ale muncitorilor, a le sancţiona şi a evita astfel fap­tele ce s’au produs? Dacă însă măsuri preventive nu s’au luat, de ce nu se precizează astăzi cel puţin, vina societăţilor miniere şi odată precizate punc­tele legale de acuzare, de ce nu se aplică şi sancţiunile cuvenite, pre­văzute de lege? De ce cu alte cuvinte se afirmă numai vinovăţia societăţilor mi­niere, fără precizări şi fără sanc­ţiuni? Tocmai însă din chipul cum con­siliul de miniştrii a rezolvat pro­­bllema, lipsa de precizări în con­statarea răspunderilor indicate şi pedepsirea numai a organelor ci­vile şi militare din Valea Jiului, învederează că nu s’a găsit socie­tăţilor miniere nici o vină. Atunci, de ce se arun­că cu a­­tâta uşurinţă, o afirmaţie atât de gravă şi neîntemeiată pe fapte, la adresa unor întreprinderi de im­portanța celor din Valea Jiului? * Am insistat asupra acestui caz, pentru a ilustra cu un exemplu mai mult, tratamentul ce se apli­că­ industriei în general, ori de câte ori, Statul sau organele sale, au de justificat activitatea lor po­litică, economică, socială sau finan­ciară. Acest tratament complică și mai mult dificultățile de tot soiul ce întâmpină, industria în accivita­­tea sa, 1 B. II DESTINDERE IN AUSTRIA Hotărlrea in moderaţie, câte din­­ :prima zi a caracterizat activitatea cancelarului Schober, începe să dea roade.Proectul de reformă a Cont­­tituţiei, depus in Parlament, a tre­cut după două zile de desbatere ge­nerală în cercetarea comisiunilor. O procedură care in alte împreju­rări ar fi putut dura luni întregi, a fost expediată astfel In cel mai scurt timp, scutind viaţa politică a Austriei de frământări şi de efec­­tele supărătoare ce firesc se resim­­teau după încordarea politică asu­pra vieţii economice. D. Schole,el îndreptăţeşte astfel speranţele—puse în__persoana sa, când a fost chemat să ia guvmnul în împrejurări critice. Cancelarul a ascultat dorinţa puternicii orga­­nizaţii a ,,Heimwehrului‘* şi a pre­­zentat proectele de revizuire consti­tuţională. Nu insă în spiritul luptei de partid, cum existau temeri în lagărul social-democrat, ci cu chib­zuită înţelegere a realităţilor poli­­tice şi a necesităţilor naţionale. Aceasta o dovedeşte de altfel atitu­dinea celor două grupări adverse. „Heimwehr-ul", mulţumit că se împlineşte principala sa cerere, e totuşi nemulţumit că guvernul n’a, adoptat în totul tendinţele unui program întrucâtva reacţionar. So­­cial-democraţii, adversari sgomo­­toşi din principiu a oricărei atin­­geri a actualei constituţii, se decla­ră totuşi dispuşi să discute proec­tele şi să ajungă la un compromis. E semnul cel mai bun că guvernul Schober se află pe drum sănătos. Proectul său de Constituţie tin­de să dea un rol real preşedintelui republicei. În viitor, acest suprem demnitar, azi un simplu personaj decorativ, va numi şi concedia miniştri, va convoca şi dizolve Parlamentul, va putea decreta sta­rea­ de necesitate, pentru a salv,, garda interesele Statului, fără însp a'ser putea atinge chiar in această situaţie excepţionlă, de principiile constitu­ţionale sau de legile cu ca­racter economic. Proectul reduce numărul par­lament­arilor^ şi_ dă pu­tinţa unui parlamentarism să­nătos. Reglementează relaţiile dintre pro­vincii, in organizarea federativă şii orândueşte autonomia Vienei, asi­­milând capitala cu o provincie. Nu se poate spune că această Constituţie e reacţionară. In multe, privinţa ea se aseamănă cu consti­tuţia Reichului, adoptată la Wei­mar. Prerogativele rezervate preşe­dintelui republicii nu depăşesc pe acelea ale preşedintelui Reichului. Se poate presupune că se va a­­junge la o înţelegere, pentru ca re­vizuirea constituţională, dorită de mare parte a populaţiei, să se poa­tă face pe calea normală parlamen­tară. In interesul însuşi al demo­­craţiei austriace este ca această ca­­le legală să nu fie prin nimic pri­mejduită. Şi cât de necesar este a­­cordul dintre partide, pentru evita­rea unor eventuale sdruncinări, o dovedesc recentele evenimente din Viena, unde numai răspândirea tu­­nor svonuri alarmiste a putut pro­voca panică financiară, o speculă primejdioasă a valutei naţionale fi un asalt la ghişeele băncilor. ^ _ In interesul consolidării Austriei, e de nădăjduit că opera întreprin­să cu atât de impunătoare hotă­râre de cancelarul Schober va fi dusă la bun sfârșit. A. Ha Citiţi in pagina V­ ai înfiinţarea Creditului Agricol Noui produse admise la export Hotărârile Delegaţiei Econo­­mice a Guvernului Pregătirea bugetului pe 1930 CONVOCAREA SECRETARILOR GENERALI DE MINISTERE Dată fiind nevoia grăbirei lucră­rilor pentru pregătirea bugetului general al Statului pe anul 1930, d. Virgil Madgeanu, ministru ad-inte­­rim la finanţe, a convocat­eri dimi­neaţă la ministerul de finanţe pe toţi secretarii generali de minis­tere, spre a le da Instrucţiile ne­cesare.­­ După ce a complectat instruc­­ţiile trimise în scris, a cerut secre­tarilor generali să depună toată si­linţa ca în termen de opt zile proec­tele de buget ale departamentelor­ să fie întocmite şi prezentate mi­nisterului de finanţe. In acest scop, s’a hotărât ca până atunci secretarii generali să suspende audientele pentru public şi să-şi consacre întregul timp iu­c­rări­in hu­mb­u­l.

Next