Argus, noiembrie 1929 (Anul 20, nr. 4968-4993)

1929-11-25 / nr. 4989

Anni XX No. 4989 mN­NtlUlR! DE ORI­CE HL IN TOATE ZIARELE ioaHAlCA «Ht'RftlA tt PUBUCÎTAll CAROL SCHULDER , VBLRMR STP. KARA&BORGEVICI 9 * Tti: H/S4-ABONAMENTE: ~ ;" PRIN a taxa OM AX IM va • LUNI 880 * • u«l 80» • m gTRAOVATAS m ah 8.901 im • urni uao» . • Lum • mm tara* twm btüsuaia» BIROURILE: B 9 *Ip7 Kt. I* - miVON: Luni 25 Noembrie 1Q29 mNLNCIURI DEDHI CE EEL. IN TOATE ZIARELE PRIN MIETATEA GENERALA de PUBLICITATE CAROL SCHULDER ti S.BEROCR 5TR.KARAGEORŰEVICI3 TEL: 1V&.4-PUBLICI TA 1 E As Concesiunea exclusivă • Societfiţii Generale de Publicitate Ovnetoili Carol Schulder A & Berget Centoa (foți Karogheorghevfee) * Toletoa HUM 300/93 fl 323/09 Stabilizarea morală Anii de după răsboi au făcut să se rostească mereu şi stăruitor, în toate ţările, cuvintele „stabilitate“ şi „stabilizare“ drept remediu ab­solut necesar pentru tămăduirea rănilor, de răsboi şi refacere din ruina generală. N’am exagera spu­nând că pre­tutindeni sau făcut şi continuă să se facă, pe diferite căi, uneori aparent contradictorii, sforţări cu­­ra­gioase pentru dobândirea stabi­lităţii care constitue principala ga­ranţie a siguranţei şi a progresu­lui social. Stabilizarea noastră monetară înfăptuită după sforţări grele şi după experienţa costisitoare a mi­tului revalorizării leului, ei a fost şi ea decât prima şi unica realizare pozitivă de după răsboi pentru ob­ţinerea condiţiilor minimale de stabilitate şi progres în ţara între­gită. Dar nevoia de stabilitate in viaţa economică şi în raporturile cu­rente de drept privat, dintre cetă­ţeni, nu se poate pe deplin satis­face numai prin reforma stabili­zării monetare. Spre a da lumei sentimentul si­guranţei pentru prezent şi al în­crederii în viitor, este nevoe de o reformă mai mare şi mai adâncă. In însuşi spiritul public, începând de sus în jos , de la conducătorii politici până la cel din urmă lo­cuitor al ţării. E nevoe de o reformă spiri­tuală care să ne dea, la toţi, sta­bilizarea morală şi sentimentul nesdruncinat al siguranţei­ O asemenea reformă morală prezintă aspecte variate după punctul de vedere din care este privită, dar înfăptuirea ei nu cere decât bunăvoinţă şi puţină înţe­legere a realităţilor vieţii sociale din partea factorilor conducători în domeniul politic. Din ce-ar consta o asemenea re­formă şi cum s’ar putea înfăptui ? Ea n’ar consta decât din înţele­gerea realităţilor şi, evident, din conformarea factorilor politici ai ţării la aceste condiţii minimale ale nevoilor şi realităţilor sociale. In primul rând, siguranţa so­cială şi naţională cere întărirea spiritului de ordine şi creşterea prestigiului autorităţii constituite şi legale. E nevoe absolută, pentru dobân­direa sentimentului de siguranţă, să se ştie şi să se simtă la fiecare prilej că autoritatea publică nu glumeşte şi nu şovăe în luarea ho­tărârilor necesare şi că nici un fel de interes lăturalnic nu poate in­fluenţa, slăbi, întârzia sau modi­fica atitudinea le­gală şi utilă a de­ţinătorilor puterii de stat. Numai astfel viaţa socială ca şi sigu­ranţa raporturilor de drept privat se pot des­vol­ta nestingherite, în chip normal, la adăpostul garan­ţiilor pe care le oferă autoritatea şi puterea Statului. Dar o asemenea reformă ca să dea rezultate mai cere ceva din a­­fară de cercul organelor puterii publice. Anume, ea cere partidelor cons­tituite ca organe normale şi nece­sare în sistemul de guvernământ reprezentativ, un sentiment puter­nic de răspundere și un devota­ment constant și gata de sacrificii faţă de interesele permanente ale Statului. Partidele, prin oamenii lor de conducere ca şi prin atitudinea o­­ficial adoptată în manifestări de opinie publică, trebue să înceteze cu jocul uşuratec de-a opoziţia,­­ gata de a exploata orice nemulţu­mire în contra măsurilor luate de guvernul răspunzător şi pe care orice guvern ar tebui să le ia sub imperiul necesităţii. Partidele, în jocul de-a opoziţia, trebue să înceteze sistemul de a suscita greutăţi guvernanţilor răs­punzători prin sugestia grevelor sau altor mişcări anarhice din partea slujbaşilor publici şi a celorlalte categorii de salariaţi ai Statului. In sfârşit, partidele, independent de interesele sau ambiţiile lor par­ticulare nesatisfăcute, trebue să în­ceteze sistemul răsvrătirii publice împotriva legilor, actelor adminis­trative sau contractelor de împru­mut ori concesiune, regulat făcută după formele constituţionale de or­ganele competente, să înceteze cu ameninţarea permanentă şi repe­tată că vor abroga sau anula, după caz, legea, actul ori contractul o­­dată încheiat când vor veni la pu­tere, căci aceasta este anarhie. Asemenea atitudini şi asemenea procedeuri nu servesc cu nimic interes obstesc şi dăunează spi­ritului de ordine şi stabilitate con­stituţională de care trebue să fie pătrunsă naţiunea. Nu servesc prin nimic interesul obştesc, căci legile rele, ca şi ac­tele sau contractele abuzive, se pot abroga, revizui sau anula prin formele prescrise în Constituţie şi în legile ordinare, după cum auto­rii respectivi pot fi traşi la întreita răspundere politică, penală şi ci­vilă de asemeni legale. Lucru mai grav şi asupra căreia oricât am apăsa nu mi­ se pare că stăruim îndestul: asemenea proce­deuri distrug simţul de ordine şi de supunere faţă de puterile con­stituite ale Statului şi creiază, în spiritul public, credinţa că legile r­u au nici o valoare imperativă şi că numai bunul plac lăsat la apre­cierea fiecărui interes lezat poate hotărî de soarta actelor eşite din colaborarea regulată a organelor puterii legiuitoare. E nevoe să întărim sentimentul de respect al autorităţii constituite şi al legei, în massele populare, astăzi când prin reforma votului obştesc naţiunea are nevoe de o serioasă educaţie politică. Astfel, ar însemna să disperăm de viitor constatând că partidele n’au ajuns la maturitatea necesară spre a face educaţia politică a na­ţiunii. N. DAŞCOVICI Reducerea scontului şi a lombardului Băncii Naţionale Eri la amite a avut loc la Banca Naţională o şe­dinţă specială a consiliu­lui de administraţie al In­stitutului nostru de emi­siune, la care au partici­pat şi d-niii Charles Rist şi Roger Aubon­t, consi­lieri technici pe lângă Banca Naţională. In a­­ceastă şedinţtă s a exami­nat pe larg chestiunea scontului şi a dobânzii ce urmează a o precepe Banca Naţională. De­oare­ce mai multe bănci de e­­misiune din Europa şi-au redus în ultimul timp scontul şi pentru ca şi in­stitutul nostru de emisiu­ne să fie in ritmul celor­lalte bănci din Europa, consiliul de administra­­ţie al Bancei Naţionale în unanimitate şi de co­mun acord cu d­nnis Charles Rist şi Roger Au­­boin, a hotărât reduce­rea scontului de la 9 jum. la Sută la 9 la sută pe an şi a lombardului de la 10 jum. la sută la 10 la sută pe an. SLUJITORII BISERICII Părintele Neculai al Clujului tot umblă cu colindul dela preşedin­ţia Consiliului la Regenţă şi dela Regenţă la preşedinţia Consiliului, ca să ceară deslipirea Bisericii de Şcoală şi împreunarea ei, din nou, cu Opera-Nu e singurul fapt ce arată unde a ajuns coborârea Bisericii noas­tre. La aş­a zisul Congres naţional­­bisericesc, ales pe sprinceană, nu­mai din liberali şi averescani, ceea ce ii scade autoritatea morală, s'a pus şi întrebarea cine să facă plata lefei preoţilor. Mitropolitul Bălan al Sibiului a vorbit despre asta ca despre ceva eteric■ Parcă ar fi fost în discuţie nemurirea sufletului. Şi, totuşi, era vorba de ceva mai pipăit. Azi, leafa preoţilor se plăteşte deadreptul de minister. Episcopii cer ca ministerul să le trimeată lor banii şi ei să plă­tească. Preoţii se împotrivesc. La Con­gresul, ce au ţinut, ca şi la întru­nirea Asociaţiei lor generale, s’au rostit, hotărât, împotriva dorinţei ierarhilor. Pentru ce ? Dela minister ei primesc leafa întreaga. La Epis­copie se tem că vor îi dijmuiţi, cu diferite taxe şi reţineri, pentru tot felul de pricini. Această neîncredere a preoţilor de mir — îndreptăţită sau nu — în ierarhii lor, arată, cu Prisos, cât de scăzut e moralul la eparhii. Şi când clerul e cu moralul atât de scăzut, curii voiţi ca el să înalţe moralul dreptcredincioşilor ? Asta să îngrijească pe părintele Necu­lai. Asta poate să aducă ,­pleb­ea ortodoxiei“- nu despărţirea culte­lor de fetişcanele de la Operă sau de la Cărăbuş. Noi credem în puterea minunata a Bisericii. Dar cerem înalţilor prelaţi ce le-au cerut şi Dumas­­tatăl, chemaţi să se roage pentru noi, să nu ne lase să îi vedem că au mai multă nevoie să se roage pentru ei înşi­Şi­ T. P. Regimul zahărului în Franţa Păru 23 (Radar). — In şedinţa de­­Uri a Căntetei, d.Turdreu a in­tervenit personal în dezbaterea a­­supra noului regim vam­al al za­hărului şi a pus chestiunea de în­­credere împotriva diferitelor a­­mendam­ente propuse. Guvernul a obţinut votul de încredere cu 335 voturi. Proectul a fost apoi votat în to­­tal. * 1 Un eveniment cultural Donaţia d-lui C. Hamangiu Zilele acestea întreaga presa a în­registrat cu mare bucurie ştirea des­pre donaţia făcută Academiei Romă­­ne de d­.C. Hamangiu, consilier la Curtea de Casaţie şi emerit publicist juridic, in sumă de 5 milioane lei scrisuri funciare rurale 5 la sută dintre al căror venit să se acorde a­­nual câte un premiu de 200­ mii lei. Gestul in sine a constituit din pri­mul moment un eveniment pentru cultura naţională căci autorul lui, un harnic şi valoros muncitor inte­lectual, dădea un exemplu plin de elocvenţă despre ceea ce poate fi o întrebuinţare cu folos a banului a­­dunat din greu, cu multă trudă şi mari sacrificii de cruţare în decurs de o viaţă întreagă de muncă labo­rioasă. Actul de donaţie al d-lui Haman­­giu, cunoscut astăzi in întregime, confirmă şi mai mult însemnătatea evenimentului cultural prin chipul chibzuit cum donatorul orândueşte in amănunt şi precis întrebuinţarea veniturilor ce vor proveni din dania sa. Se institue un ciclu de 6 premii a câte 200 mii lei cp*« «« voi atribui din oficiu de Academia Română, in fiecare an şi pe rând, celui mai bun: 1) roman, 2) lucrare dramatică 3) cri­tică literară 4) operă de sculptură sau pictură 5) lucrări muzicale şi 8) scrieri juridice. Premiile se vor acor­da pe rând după ordinea arătată pe specialităţi şi se vor repeta la inimii la fiecare răstimp de 6 ani încheiaţi. Donaţia d-lui Hamangiu are valoa­rea unui neobişnuit eveniment pen­­tm cultura naţională prin impor­tanţa sumei anuale care, raportată la deprecierea monetară, poate con­stitui un stimulent remarcabil de ac­tivitate productivă. Şi ea mai prezintă valoare prin prevederea că se va acorda premiul din oficiu scutind pe cei modeşti sau pe cei prea m­ândi şi conştienţi de valoarea lor să se prezinte Academiei Române spre premiare ca adevăraţi solicitanţi de glorie şi de gologani. Din acest punct de vedere donaţia d-lui Hamangiu poate servi ca o di­scretă sugestie pentru modificarea regulamentului de premii al Acade­miei. Felicitându-l pe donator pentru frumosul gest îi dorim suprema mul­țumire de a avea și imitatori * Săptămâna Financiară de Viator Un cod oficial — Carnetul de contribuabili şi ambuscaţii. — Cursul valorilor în Bursă.—Impozitul pe venit In Belgia.—Situaţia la New-York.—Un împrumut englez.—Petrolul.­­ Bursa Deşi economia şi literatura se ex­clud, întrucâtva la cea dintâi preci-­ ziunea gândire! are o însemnătate in­comparabil mai mare decât cizelarea frazei, discursurile pronunţate la ban­chetul Camerelor de comerţ de un ti­neret care s’a ridicat prin propriul său talent şi nu prin privilegiul naşterei, prin aşa zisele aptitudini moştenite" ca să întrebuinţăm o locuţiune fai­moasă, s’au distins atât prin formă cât şi prin fond . Ca să evităm literatura vom aminti deci, pe scurt, că în substanţiala ,,şa, cuvântare, d. Manol­escu a insistat asupra senmelor ce permit să se în­trevadă în scurtă vreme, o îmbună­tăţire temeinică a economiei , naţio­­ţionale. Le-am relevat şi noi în aces­te coloane. Dar lăsăm totuşi întâieta­tea d-lui Charles Rist... care a fost cam ,,malmenat" într’o parte din presă pentru vedenie sale optimiste. Pe cât se pare, a fi optimist în ţara românească cu pr­ivire la apropiata ei asanare economică este, în ochii u­­nor concetăţeni, un mare păcat. Vi­itorul apropiat ne va arăta cine a avut dreptate. De­ocamdată ne vom opri la par­tea cea mai interesantă a cuvântări­lor­ rostite, în special asupra indicaţi­ilor date de d. Madgearu. D-sa a dat unele desluşiri asupra finanţelor publice, pe de o parte în chestia echilibrului bugetar pe anul curent şi apoi, cu­ priv­aţia noua pol­iitică flscsbi­­ce «--m-»*. " E legife­rată în cursul anului 1930. Indicaţi­ile de care vorbim sunt sumare... nici nu se putea altfel întrucât bugetul pe exerciţiul viitor e abia în pregă­tire. Măsurile ce se vor lua pen­tru reprimarea evasiunei fiscale pre­zintă, evident, un interes covârșitor, căci ele n­ ar fi mult mai productive, pentru risc decât impozitele cele mai drastice. Insă imensa majoritate a contribuabililor așteaptă ceva mai mult deja un nou cod fiscal a cărui paternitate o va avea d. V. Mad­ge­aru. Dacă împrejurările nu permit o i­­mediată uşurare a sarcină fiscale, aşteptăm, cel puţin, o repartizare mai echitabilă a birului, o atenuare a a­­vidităţii perceptorilor care, în prea multe ocaziuni întrece orice margine şi dă loc la nedreptăţi strigătoare. O bună repartiţie poate avea efectul unei degrevări pentru categorii foar­te interesante de contribuabili şi so­cotim că, în această direcţie, trebue să se îndrumeze toată atenţia minis­trului de finanţe. Carnetul de contribuabil care se va înfiinţa la începutul anului viitor va constitui, cu siguranţă, un­ mijloc de oprire a evaziunei fiscale. Nu profetizăm ca cei cari au făcut, până acum, declaraţia legală vor plăti de acum înainte, graţie carnetului mai mult ca în trecut. Aşa cum lum­ea s’a spove­dit până azi, va continua să se spovedească şi după ianuarie 1930- Insă vor fi loviţi râu ambuscaţii, categoria numeroasă a celor cari prin fel de fel de manevre şi ter­tipuri, au reuşit să nu dea ochi cu perceptorul. Carnetul de con­tribuabil va deveni vade-mecum pentru orice cetăţean; el nu se va putea adresa nici unei autorităţi, nu va putea reclama nici un drept, civic, fără a prezenta carnetul do­veditor că e în regulă cu fiscul. Va fi o mare jale între ambus­­caţi pen­tr­u că nu numa­i că se vor vedea siliţi să facă mea culpa, dar implacabilul fisc îi va apuca şi pentru anii trecuţi, îşi vor is­păşi păcatele.... et ce sera justice! * Oare cursul hârtiilor practicat în Bursă poate fi un criteriu pen­tru evaluarea averei mobiliare a unei ţări ? Dacă o acţiune bancară, industrială sau comercială de pildă, a scăzut mult, din pricina unor împrejurări speciale, se poate deduce din acest fapt că econo­mia ţărei respective e afectată şi acelaşi măsură ? Părerea aceasta a fost exprimată zilele acestea de un mare personaj politic şi ne în­cumetăm a dovedi că e greşită. Acţiunile unei Bănci mari din Bucureşti s-a urcat nu de mult, la peste 2000 lei, valoarea nomi­nală fiind numai de 500 lei. Urca­rea a fost pricinuită de sporirea capitalului social şi de­oarece mulți capitaliști — în mare parte străini — au voit să pună mâna pe aceste hârtii, cursul s’a ridicat foarte mult. Orice marfă se scumpeşte a­­tunci când e mult cerută. Cumpă­răturile massive au încetat, cursul a scăzut, însă în fapt, detentorii serioşi ai acţiunei în chestie, acei cari au dobândit-o pentru plasa­ment, nu sunt deloc în pagubă. Ac­ţionarii vechi au obţinut-o pe cursul de cursul de 640 lei şi as­tăzi, cu toată scăderea hârtia co­tează în Bursă Peste 800 lei. O urcare insolită de curs se poate produce în urma une sin­gure operaţiuni. A trage conclu­­ziuni de la o singură încheere efe­meră, este un calcul absolut fante­zist. Intr’o altă ordine de idei, este tot aşa de eronat să se impute con­ducătorilor unei întreprinderi o scădere de curs cărei foarte des, este rezultatul fie al speculaţiund, fie al infraţiuti monetare, cum a fost cazul de pildă, ta Mai 1926, atunci când cutare acţiune petroli­feră s’a urcat vertiginos­., pentru că leul făcea 1­40 centime la Zu­rich şi lira sterlină cota la Bucu­reşti 1500 lei. Este o copilărie să se facă responsabili diriguitorii unei Societăți anonime de fluctua­­ţiuni bursiere pentru cart nan nici (Citiți continuarea în pag. III). Exportul in luna Septembrie Balanţa comercială s-a îmbunătăţit simţitor Direcţia generala a statisticei­ şi a comerţului exterior din Ministe­rul finanţelor, a adunat cifrele re­­feritoare la exportul­ principalelor produse, din România, in luna Sep­tembrie a. c. .Deşi cifrele, sunt provizorii, ele dovedesc cât de mare a fost acti­vitatea exportului nostru, în luna Septembrie . O comparaţie cu datele statisti­ce din epocile corespunzătoare ale anilor precedenţi duce la concluzia, că situaţia­­balanţei comerciale s-a îmbunătăţit simţitor şi că, în lu­nile de activitate ce mai rămân, până la închiderea navigaţiei, se va acoperi o bună parte din pasi­vul din primele luni ale anului. Exportul prunei­fiterir produse din Mini® In luna Intr’adevăr, în luna Septembrie a. c„ importul a fost de două mi­liarde 5&4 mii. 822.291 lei. Exportul a fost de trei miliarde 281 milioane 321.971 lei. Un excedent de circa şapte­ sute milioane­ ...6 . 5 In Septembrie 1928, importul a fost de două miliarde 654 milioane 288.075 lei, exportul de două mi­liarde 482 milioane 992.361 iei. Deci, un deficit de peste 170 milioa­ne lei. Pasivul balanţei comerciale în nouă luni din anul trecut a fost de aproape cinci miliarde lei. In anul 1929, în şapte luni ale a­­nului, pasivul a fost de circa patru şi jumătate miliarde lei. In următoarele două luni — Au­gust şi Septembrie — situaţia s’a îmbunătăţit însă simţitor, şi pasi­vul a scăzut cu mai bine de un mi­liard lei. .­­ » Din Septembrie şi până azi, ex­portul nu a descrescut şi, sunt spe­ranţe, că el se va menţine activ până la închiderea navigaţiei, care, se face obişnuit, în a doua jumătate a lunei Decembrie. Dacă socotim cifrele din lunile Octombrie, Noem­brie şi Decembrie, la nivelul celor din lunile August şi Septembrie — deşi activitatea de export începe deabia la sfârşitul lunei August — putem afirma cu toată convinge­rea, că balanţa comercială, în 1929, va da un deficit neînsemnat. E o situaţie, mai mult decât mulţumi­toare, dacă ţinem seama de pasivul din primele luni. „ La tabloul exportului Pe luna Septembrie, vom face constatarea că locul de frunte îl ocupă, după cum era de aşteptat, cerealele. S-a exportat, numai azi, în valoa­re de aproape un miliard şi două sute milioane lei. Urmează expor­tul fasolelor care a fost și el foar­te activ. Un capital important, și statis­tica exportului, au fost produsele petrolifere. Numai petrol s’a ex­portat de aproape o jumătate mi­liard lei. Urmează benzina, cu 180 milioane lei­ La produsele forestiere, locul de frunte­­au ocupat scândurile şi alte râșinoase. Septembrie 1928 CONFERINŢELE DIN IANUARIE Trei­ conferinţe Internaţionale, de cea mai mare însemnătate pentru consolidarea păcii şi a colaborării în­­tre popoare se vor întruni în cursul lunei Ianuarie. Consiliul Ligii Naţiu­nilor îşi va ţine prima sesiune, după adunarea din Septembrie şi va exa­mina diferitele propuneri formulate de plenul Societăţii. Ordinea de­ zi nu cuprinde chestiuni senzaţionale. Ea e caracterizată însă printr’o su­mă de probleme generale, din rândul acelora ce constitue opera construc­­tivă a Genevei. In prima decadă din Ianuarie s­e va întruni conferinţa de la Ii­s­ga, pen­­tru a hotărî dacă pe baza lucrărilor pregătitoare urmate timp de patru luni, planul Y°ung, adoptat un prin­­cipiu în August, va fi pus în aplicare. Inutil să stăruim aci asupra însemnă­tăţii problemelor de rezolvat în a doua conferinţă a­ planului YOunS• Ne-am ocupat de aproape de ches­­tiunea reparaţiilor orientale, de regu­lar­ea cărora depinde atitudinea atâ­tor state, a României în deosebi, faţă de lichidarea generală a reparaţiilor de război. Reuşita celei de a doua conferinţe — şi suntem convinşi că puterile principale nu vor îngădui să nu reușească, punând pentru aceasta în joc toată autoritatea lor in serviciul principiilor de echitate—va însemna cu, adevărat o eră nouă pentru Europa, înlăturarea atâtor litigii pendinte în­­tre state va putea permite în sfârșit o colaborare netulburata, in dome­­niul normalizării politice. La Londra se va întruni spre finele lunii ianuarie conferinţa navală a ce­lor cinci puteri, rezultat­ul înţelegerii Hoove­r.MacDo­nald. Sta­tele­ Unite, Anglia, Japonia, Franţa şi Italia vor încerca să închee un acord pentru limitarea­ înarmărilor pe apă. Pro­blema nu poate fi, mărginită la patcu­rile direct in cauză. Ea interesează în cel mai înalt grad toate statele, fiind, că un rezultat favorabil va avea ur­mările cele mai bune asupra lucrări­­lor Comisiunei de pregătire a dezar­mării, ce studiază problema sub aus­­pielile Ligii Naţiunilor. Principala piedică ce se opunea până egi­m sforţărilor acesteia era aceea a m­ai­r­mărilor navale. înlăturarea acestei dificultăţi ar însemna contribuţia cea mai serioasă la progresul încercărilor de limitare generală a dezarmării. închiderea Bursei din New-York jSero-York 23 (Rador). — Intru cât Joia viitoare e zi de sărbătoa­­re, com­ii ciul bursei a decis să se facă punte până Luni. In felul a­­cesta, Bursa va fi închisă în cursul săptămânii viitoare timp de trei zile. ■ —Mvmm­- x- a*»'­ Scontul în America New-York, 23 (Rador). — „Federal Reserve Bank” din Chicago a anunțat scăderea taxei de scont de la 5 la 4 și jumătate la sută, la fel cu cele­lalte Bănci Federale de Re­zerve. Noul budget al regiei autonome a porturilor Budgetul pe exerciţiul 1930 al regiei autonome a porturilor şi căilor de comunicaţie pe apă a fost complect întocmit şi apro­bat de ministerul de finanţe. La venituri prevede suma de 630 mi­lioane 300 mii lei , în care intră şi subvenţia de 55 milioane, pe care o acordă statul Serviciului Maritim român. Budgetul de cheltueli conţine 588 milioane 350.000 lei. In această su­mă intră şi cheltueiile ce se vor f face cu nouile lucrări din portul C­onstanţa, printre cari figurează, ni­mul rând, repararea şi do­rirea cu instalaţiunile necesare a silozului de cereale No. 3. Noul budget prevede, după cum reese din compararea sumelor de mai sus, o rezervă de 42 milioane Tie­i. #1

Next